"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

Click pe banner pentru detalii

joi, 27 decembrie 2012

Dimensiunea spirituală a Universului

 
            Este foarte greu de explicat cum se leagă lucrurile în anumite cazuri, mai ales atunci când vrei să înțeleagă cât mai mulți oameni ceea ce vrei să spui, cu atât mai greu atunci când vrei să explici logic și coerent lucruri care privesc funcționarea Universului, lucruri care pentru moment se leagă prin punți mai mult intuitive.
            Și totuși există oameni care pot vorbi despre acest subiect pe înțelesul tuturor, cu argumente științifice bine documentate și o coerență care relaxează auditoriul. Este vorba despre domnul prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan - medic în neurologie și psihiatrie, membru în Academia Americană de Neurologie, Societatea Internațională de Cercetare a Creierului, Federația Internațională de Neurologie, Societatea medicilor Scriitori și publiciști din România. 
            Dacă vă doriți să pătrundeți mai profund în tainele Universului prin prisma științifică dar și prin aceea a conștiinței vă recomand cu drag următoarea emisiune. Merită fiecare minut investit.
Vizionare plăcută! 


Recomand cu căldură cărțile domnului prof. Dumitru Constantin Dulcan:
"Inteligența materiei" - comandă online aici-link - transport gratuit;
"În căutarea sinelui pierdut" (ambele volume) - comandă online aici-link - transport gratuit;
"Mintea de dincolo" - comandă online aici-link - transport gratuit
O listă a interviurilor cu domnul prof. Dumitru Constantin Dulcan se găsește cu un click aici-link.
***
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare

luni, 24 decembrie 2012

Darul Crăciunului


            Sărbătorile au minunatul dar de a ne face să ne aducem aminte de adevăratele valori. Mai ales Crăciunul. Ne amintește că viața este prețioasă, că oamenii ce ne sunt alături merită să le arătăm iubirea noastră și că în realitate numai clipa prezentă ne aparține și poate fi trăită la adevărata intensitate a vieții. Ne amintește că atunci când ne risipim gândul și energia în trecut sau în viitor nu facem decât să uităm de clipa prezentă și de darul ei învăluit în mister pentru foarte mulți dintre noi.

            Deși fiecare clipă din an este potrivită pentru o privire mai atentă în interiorul nostru, consider că această sărbătoare este cea mai potrivită prin semnificațiile sale profunde. Este momentul cel mai potrivit să ne privim pe noi înșine în ochi și să mărturisim ființei din fața noastră cu o transparență de cristal toate lucrurile care ne „stau pe suflet” în vederea unei auto-armonizări necesare unui nou început.

            Să-i mărturisim celuilalt „eu” tot ce ne-a bucurat dar și tot ce ne-a durut, tot ce ne-a plăcut dar și tot ce am urât la noi înșine și să încercăm să găsim o cale comună de a merge mai departe într-o nouă formulă, mai exact în echipă.

În cazul cănd vă întrebați de ce ar fi necesar un astfel de scenariu, de ce ar fi necesar să facem o bună echipă cu noi înșine, răspunsul pe care l-am găsit pentru mine este unul simplu: deoarece relația cu propria ființă este una pentru totdeauna, o dată stabilită, armonizată, înțeleasă pâna la capăt, aceasta devine o bază solidă în provocările prin care trecem și ne oferă puterea și curajul să le depășim cu demnitate, iar ca și bonusuri - independența emoțională și înțelegerea și acceptarea semenilor noștri.

Pacea profundă, bucuria imensă și minunata eliberare pe care o oferă rezultatul procesului de care vorbeam mai sus este ceea ce vă doresc în această seară de Ajun și  pentru clipele ce vor veni, cu drag din tot sufletul meu  

Mai am două daruri. Primul este un mesaj al lui Mooji de la finalul unui retreat din preajma Crăciunului, iată-l:
*** Dacă subtitrarea nu pornește automat, dați click pe butonul CC din bara de jos a player-ului și selectați limba română.


  
      Al doilea dar * l-am editat acum 2 ani dar țin foarte mult la mesajul pe care îl transmite și cred că o să vă placă să-l revedeți  

 
Cu drag  >:D<

duminică, 23 decembrie 2012

Informații care mi-au schimbat viața (1)


Mă gândeam zilele trecute la numeroasele informații care, în timp, au ajuns să se reunească într-un mare puzzle, puzzle-ul prin prisma căruia înțeleg astăzi viața.

Mă gândeam la cât de multe informații întâlnim noi toți în fiecare zi și la felul în care conținutul ce ne rămâne se diluează în timp, uneori până la dispariție. Astfel, nu pot să nu observ că unele informații au trecut poate prea ușor pe lângă oameni și au fost uitate prea curând sau nu au circulat la adevărata lor valoare informațională.

Din acest motiv, m-am gândit să lansez pe această pagină o serie de articole reunite sub titlul - "Informații care mi-au schimbat viața" - în care să aduc în atenție informațiile care m-au ajutat să înțeleg lumea în care trăiesc așa cum o reflectă articolele de până acum.

Am să încep această serie cu un film care, deși nu e nou, este încă destul de puțin cunoscut în raport cu valoarea lui, un film care pe mine m-a ajutat să înțeleg valoarea terapeutică a apei dar și cât de simplu poate fi explicată dinamica relațiilor interumane pe baza impactului pe care îl au gândurile și emoțiile noastre asupra apei conținute de corpul nostru.

Filmul documentar “Apa” are la bază în pricipal studiile lui Masaru Emoto, studii care au pus în evidență faptul că modelele cristalelor de apă sunt influențate de energia cuvintelor și a gândurilor noastre, de muzica sau zgomotul existent în mediul din vecinătatea sa și de alte condiții exterioare.

Ca orice studiu care iese din tiparul studiilor obișnuite ale laboratoarelor de fizică sau chimie din zilele noastre, studiile lui Masaru Emoto au fost inițial criticate de câțiva cercetători din domenii conexe. Faptul că am lucrat pentru o vreme în laboratoare din aceleași domenii (fizică și chimie) mă determină să cred că doar importanța rezultatelor i-a făcut să reacționeze în acest fel.

Recomand acest documentar pentru numeroasele implicații pe care le are în sănătatea și vindecarea noastră, vizionare plăcută!
(*** Pentru viteze mici de internet, modificați calitatea imaginii la 480px în loc de 720 cât se afișează inițial)


Recomand bineînțeles cărțile lui Masaru Emoto care spun mult mai mult decât spune filmul și consider că au valoare terapeutică:
"Mesajele ascunse din apă" - comandă online aici-link - transport gratuit;
"Adevărata putere a apei" - comandă online aici-link - transport gratuit;
"Mesaje de la apă și de la univers" - comandă online aici-link - transport gratuit;
"Miracolul Apei" - comandă online aici-link - transport gratuit;
"Viața secretă a apei " - comandă online aici-link - transport gratuit.
"Oracolul cristalelor de apă" - comandă online aici-link - transport gratuit;
"Forma iubirii" - comandă online aici-link - transport gratuit;
***
Dăcă ai ajuns pentru prima dată aici, îți spun bun venit! Poți folosi listele "Articole recomandate", "Resurse video" și cea a cuvintelor cheie (coloana din dreapta) pentru a căuta mai ușor subiectul dorit. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag   *>:D< îmbrăţişare



joi, 20 decembrie 2012

5 întrebări pentru suflet


Mărturisesc că de-a lungul vremii întrebările mi-au fost prieteni dragi care mi-au deschis noi orizonturi în gânduri și în suflet. De aceea m-am bucurat să răspund unei invitații venite din partea echipei site-ului Noul Pământ și anume aceea de a răspunde la rubrica "5 întrebări pentru suflet".

Iată întrebările:

1. Cum ai caracteriza-o pe Adina ? (dacă ai fi o altă persoană)

2. De unde ideea cu Portalul Universul Cunoașterii? Care ar fi scopul final al acelui "loc"?

3. Ce sfaturi născute din experiența personală le poţi spune oamenilor care nu mai au speranţa zilei de mâine, siguranţa unui adăpost sau mâncarea pe masă?

4. Ne poţi povesti ceva din experienţa personală care te-a marcat şi te-a aşezat pe drumul pe care mergi azi?

5. Pentru că mâine e 21 decembrie am să închei prin a te întreba ce crezi despre acest moment care va veni? Şi în acest context care ar fi planurile tale de viitor în aceste condiţii?

În cazul când sunteți curioși să citiți răspunsurile pe care le-am dat, m-am gândit să vă invit să intrați cu încredere pe site-ul Noul Pământ (click!)

Și un mic dar pentru această zi - o poveste despre primăvara sufletului, despre renaștere și libertate...




Cu drag  >:D<

marți, 18 decembrie 2012

Viața - între informație și trăire


Trăim cu toții într-un ocean de informații și emoții încercând să păstrăm un echilibru între acestea, un echilibru în care să ne fie bine. Și totuși suntem bulversați fie de multitudinea de informații, fie de profunzimea emoțiilor noastre.

Câteodată ne pregătim psihic îndelung pentru diverse situații și totuși viața ne ia aproape mereu pe nepregătite aproape asemeni iernii care ne acoperă cu zăpadă în aceste zile. Chiar și jocul informațiilor dezechilibre creează în mintea noastră și uneori nu știm ce să alegem, ce să credem și ce nu.

Despre cum cum ar putea fi păstrat echilibrul între informații și trăiri, despre cum ar fi posibil să discernem între informațiile care vin către noi pe diverse canale informative, despre construirea viitorului clipă de clipă, despre creativitate și unicitate, despre cum ne infuențează credințele noastre viața sub toate aspectele - despre toate acestea într-o nouă ediție a emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" împreună cu Maria Avrămasca.
Vizionare plăcută!


Am vorbit în emisiune la un moment dat despre multivers, pentru cei care vor detalii privind acest subiect aici-link și aici-link
Alte ediții ale emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" sunt postate în articole care pot fi accesate aici-link .
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și un gram de bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Poți primi direct pe mail articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în formularul din dreapta. Te mai aștept,
cu drag  *>:D< îmbrăţişare

luni, 17 decembrie 2012

Recomandare film - Taken [2002]

Îmi plac filmele SF de bună calitate pentru că îmi păstrează mintea deschisă către noi posibilități. Plus că mai cred că în fiecare film SF sau de oricare gen există și un fragment de adevăr mai mic sau mai mare. Iar dacă producătorul executiv este Steven Spielberg atunci sunt convinsă că lucrurile au o consistență specială...
Recomand astăzi un miniserial de suflet - Taken (realizat în 2002) - care încearcă să pună cap la cap informații despre cunoscutul eveniment de la Roswell din timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact din 1947 - anume prăbușirea unei nave extraterestre, fapt mușamalizat de guvernul SUA de la acea vreme.

Povestea se întinde pe durata a cinci decenii şi patru generaţii și este centrată pe trei familii: Keys, Crawford şi Clarke. Owen Crawford căpitan al Air Force încearcă să ascundă urmele prăbușirii navei extraterestre, Russell Keys - veteran al celui de-al doilea razboi mondial - este urmărit de coșmaruri legate de răpirile extratereștrilor al căror subiect de studiu a fost iar Sally Clarke ajunge să aibă un copil al cărui tată se presupune a fi extraterestru. Dar acesta este doar începutul...

Cred că o parte din farmecul acestui film este datorat și intervențiilor vocii lui Allie, o fetiță de șapte ani (al cărui rol în cadrul poveștii nu vreau să îl dezvălui), intervenții în care aceasta își spune părerea legată de diverse aspecte ale vieții. Iată căteva exemple ale unor astfel de intevenții:

„Unii oameni își petrec viața sperând că se va întampla ceva care va schimba totul. Caută puterea sau iubirea, sau răspunsurile la marile întrebări ale vieții. Eu cred că de fapt caută o altă șansă, o posibilitate de a începe o nouă viață în care toate greșelile anterioare să fie uitate, pentru a o lua iarași de la inceput.”

„Cănd în viață totul îți merge bine, e ușor să crezi că toate se întamplă cu un motiv. E ușor să ai credință. Dar când lucrurile încep să meargă rău, devine foarte greu să păstrezi credința, îți vine greu să nu te întrebi din ce cauză se întamplă toate necazurile.”

„Câteodată, oamenii trec prin viață fără a realiza cu adevarat încotro se îndreaptă. Zilele se adună și ei devin din ce în ce mai triști și mai singuri fără a ști cu adevarat de ce sunt atât de triști sau cum au ajuns atât de singuri. Într-o zi se intampla ceva... întâlnesc pe cineva care arată într-un fel anume sau au un zâmbet aparte. Poate că asta înseamnă sa te îndrăgostești... sa găsești pe cineva cu care te simți mai puțin singur.”

Scenariul este scris de Leslie Bohem, iar în rolurile principale îi veți întâlni pe Dakota Fanning, Matt Frewer, Emily Bergl, Heather Donahue, Joel Gretsch, Adam Kaufman și John Hawkes. Miniseria (care cuprinde 10 episoade) a câştigat un premiu Emmy și a fost foarte apreciată. Mai jos este doar primul episod pe care l-am preluat de pe vk.com. Vizionare plăcută!
(*Pentru a evita întreruperile în timpul vizionării: deschideți filmul, apoi dați click pe "pauză" pentru 2-3 minute până se încarcă suficient, apoi click pe "play" din nou.)


Update: celelalte 9 episoade au dispărut de pe net... Dacă le găsiți pe undeva vă rog să mă anunțați printr-un comentariu sau mesaj..

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Sper să îți placă ce vei găsi și să e întorci din când în când.. Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare



vineri, 14 decembrie 2012

Cum se transformă imposibilul în posibil


Există povești de viață care ne inspiră, care ne arată că totul este posibil când îți dorești cu adevărat, care ne arată că putem realiza mult mai mult decât ne imaginăm. Și aceste povești sunt numeroase și uimitoare fiecare dintre ele.

Dacă povestea lui Nick Vujicic este una foarte cunoscută și probabil o știți deja (de aici-linkaici-link sau aici), aduc astăzi aici o altă poveste emoționantă și anume cea a lui Janine Shepherd.

Aceasta urma să participe la Olimpiada de Iarnă din 1988 la schi fond cu foarte mari șanse la medalia de aur, însă un accident i-a schimbat definitiv drumul. Astăzi Janine Shepherd este autoare a volumelor: Never Tell Me Never (1994), Reaching for Stars (1998), Dare to Fly (1998), On My Own Two Feet (2007), The Gift of Acceptance (2012) și instructoare de zbor.

Despre cum s-au întâmplat toate acestea și despre cum a fost posibil să înfăptuiască ceea ce toți credeau că este imposibil, într-un scurt discurs al acesteia care este de preferat să-l urmăriți prin ochii sufletului...


Recomand cu drag și povestea lui Jill Bolte Taylor care se găsește aici.
Cred că puterea de a trasforma imposibilul în posibil există în fiecare dintre noi. E nevoie doar de răbdarea de a o găsi  printre acele multe îndoieli pe care le-am adunat de-a lungul vremii...
Dacă ai ajuns aici pentru prima dată, îți urez bun venit! Poți alege ceva care să-ți placă din lista "Articole recomandate" sau din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Te mai aștept,
                                                   Cu drag   *>:D< îmbrăţişare

duminică, 9 decembrie 2012

Un moment de liniște

Chiar dacă sunt un om optimist în esență, nu pot să nu observ că trăim într-o lume centrată în principal pe concurență, o lume în care se vorbește foarte mult despre succes și prea puțin despre felul în care putem privi un eșec pentru a trece mai ușor peste el. Văd tot mai mulți oameni dezinteresați de tot și de toate care trăiesc într-o rutină pe care cu greu o suportă, unii dintre aceștia dorind să iasă din ea dar neștiind ce anume să facă.

Îmi spunea cineva zilele trecute că ar da orice pentru un moment de pace, un moment în care zumzetul găndurilor să se oprească și să se poată izola măcar pentru un moment de tot ce însemnă îngrijorare, teamă și de acei mulți „trebuie” care există în viața sa. Îmi spunea că ar vrea să simtă liniștea aceea profundă care-ți dă puterea să simți mai apoi cum lucrurile își recapătă culoarea, sensul și valoarea reală, care îți dă puterea să te reclădești în urma unei experiențe dureroase.

Pentru că da, există momente de liniște profundă care detensionează, care încarcă, care vindecă și care au capacitatea de a ne oferi forța aceea de a vedea lucrurile altfel, mai clar, cu mai multă încredere. Cred că există momente de pace în care renaștem pur și simplu, în care toată ființa noastră se transformă.

Datorită acestor proprietăți extraordinare, astfel de momente de liniște sunt mai mult decât necesare, iar lipsa lor duce la diverse dezechilibre pe plan emoțional sau chiar fizic.

***
Putem ajunge la astfel de momente de liniște prin respirație profundă sau prin alte metode diverse, însă există și momente care vin pe neașteptate aduse fie de o melodie, fie de câteva rânduri dintr-o carte, de un anume loc în care ne aflăm, de o imagine foto sau de un fragment de film.

Trăirile fiecăruia dintre noi sunt diferite, reacționăm diferit dacă ascultăm aceeași melodie de exemplu. Dar există și posibilitatea să ne ajungă la suflet aceleași lucruri, fiind vorba aici despre niște lucruri...speciale.

Am găsit aseară un astfel de lucru special, un clip care mi-a creat o stare de pace pe care ar fi inutil să o pun în cuvinte, pentru că nu aș reuși să o descriu. Iată-l mai jos.

* Puteți fi copilul la primul său contact cu apa (simbolul vieții) sau mama care dăruiește protecția, iubirea, pacea....


Cu drag  *>:D< îmbrăţişare

miercuri, 5 decembrie 2012

Educația în pragul schimbării

După cum se poate observa cu ușurință, sistemul de învățământ nu reușește să facă față noilor cerințe de educație și face mult prea puțin pentru a dezvolta în noile generații capacitatea de a se adapta la provocările vremurilor prezente și cu atât mai puțin provocărilor viitorului.
Puțini adolescenți reușesc să-și facă timp să se educe singuri în acest sens, să-și dezvolte personalitatea în funcție de noile cerințe ale societății, cu greu reușesc să-și aleagă resursele informaționale potrivite în marea de infomații existente și astfel mulți dintre ei ajung neadaptați, singuratici și lipsiți de motivație. În acest context, potențialul ce există în fiecare adolescent, talentele, vocația nu pot fi scoase la lumină, iar visele cele mai dragi ale fiecăruia sunt strivite de acel „trebuie” și de uniformizarea de care este înconjurat zi de zi din toate părțile.
Poate că cel mai grav lucru este că școala nu-i stimulează și nu-i ghidează pe adolescenți să-și găsească propriile soluții la problemele ce apar în viața lor, fie că este vorba despre problemele de comunicare cu colegii, prietenii sau părinții, fie că este vorba despre emoțiile care le dau viața peste cap în situații neprevăzute.
Se vorbește întradevăr despre învățământulul diferențiat, despre educația centrată pe elev, însă numărul mare de elevi ce există într-o clasă conform prevederilor de astăzi (minim 25) nu permite profesorilor să aplice în mod real și eficient aceste concepte.
Deși aceste constatări sunt triste, totuși (în raport cu articolul precedent) nu am reușit să mă "îndepărtez" cu sufletul prea mult de stilul spontan, amuzant și relaxant a lui Ken Robinson (consilier internaţional privind educaţia, autor și speaker) și m-am gândit să aduc în atenție un alt discurs al acestuia în care subliniază punctele slabe ale sistemului educațional de astăzi.
Vizionare plăcută!

Ce putem face în aceste condiții..?
Poate că cel mai simplu lucru pe care îl putem face, fiecare după posibilități, este să fim alături de adolescenți în momentele de cumpănă prin care trec, fără să-i judecăm atât de aspru pentru momentele în care nu se pot adapta acestor vremuri de profundă transformare ale lumii întregi.
Recomand cu toată inima cărțile lui Ken Robinson:
"Descoperă-ți elementul" - comandă online aici-link - transport gratuit;
"O lume ieșită din minți" - comandă online aici-link - transport gratuit.
Cu drag    *>:D< îmbrăţişare

duminică, 2 decembrie 2012

Creativitatea - darul nostru magic

Poate că cel mai frumos dar al fiecăruia dintre noi este creativitatea. Spun dar” deoarece creativitatea, prin rezultatele ei, este cea care ne diferențiază și ne oferă posibilitatea fiecăruia să dăruim lumii lucruri diferite în domenii diferite și ca un bonus - dovadă că suntem unici iar diversitatea noastră ca specie este infinită.
Deși unii oameni par mai „dăruiți”, mai talentați, mai creativi decât ceilalți, aceasta este doar o iluzie deoarece destul de mulți oameni nu au reușit să-și (re)găsească în ei înșiși minunatele daruri unice sau le-au găsit dar nu îndrăznesc să le scoată la iveală sau nu au găsit modalitatea de a le fructifica într-un fel în care să fie utile societății.
Poate că lucrurile ar sta astăzi altfel dacă sistemul educațional ar face mai mult pentru a stimula creativitatea copiilor începând de la vârste mici. Însă în felul cum este acum organizat, nu face decât să distrugă acest dar cu adevărat magic.
Am găsit de curând un discurs foarte interesant al lui Ken Robinson (consilier internaţional privind educaţia, autor și speaker) despre importanța creativității și a dezvoltării acesteia și deoarece este un discurs foarte amuzant m-am gândit că o să vă placă și vouă.
Vizionare plăcută!


Recomand cu căldură cărțile lui Sir Ken Robinson:
"Descoperă-ți elementul" - comandă online aici-link - transport gratuit;
"O lume ieșită din minți" - comandă online aici-link - transport gratuit.
***
O discuție pe larg despre acest subiect și aici (click!)
Cu drag    *>:D< îmbrăţişare

joi, 29 noiembrie 2012

Magia simplității Vieții

Mulți dintre noi se străduiesc să găsească drumul spre ei înșiși și spre înțelegerea profundă a rostului lucrurilor încercând în acest sens diverse căi de cunoaștere. Citim, scriem, vorbim despre cunoaștere, vizionăm filme documentare sau conferințe și toate acestea pentru a ne găsi pacea minții și a sufletului nostru și pentru a trăi o viață armonioasă.

Pe "drum", trecem  prin zeci, sute și mii de stări care se succed uneori cu repeziciune, astfel încât este posibil să devenim de tot atâtea ori contrariați sau confuzi privind căutările noastre. La fiecare colț de stradă câte o doză de neîncredere mai mică sau mai mare ne pândește din umbră râzând sarcastic.

Dar... dacă se întâmplă să fii cu totul prezent într-o clipă, fără să te gândești la nimic, doar să observi cum curge Viața, foarte posibil să trăiești ceva ce cu greu poate fi descris în cuvinte. Foarte posibil ca ceea ce simți să depășească tot ceea ce ai citit, auzit, vizionat.

 ***

Deși știu că voi reda mult prea puțin din magia simplității unei astfel de clipe, plus că nu am talent scriitoricesc, voi încerca să vă povestesc un fragment de viață pe care am Trăit-o altfel.

Am fost zilele trecute cu treburi într-un oraș apropiat de al meu și pentru că era încă devreme față de momentul cănd trebuia să ajung unde aveam de mers m-am oprit într-un fast food. Înăuntru era călduț, o atmosferă primitoare, cei doi bărbați care preparau mâncarea erau calmi și făceau totul cu drag și răbdare. Mi-am luat și eu ceva și m-am așezat pe unul dintre cele trei scaune înalte (genul celor de la bar) în fața mesei fixate în perete. Locația nu era foarte mare astfel încât masa fixată în perete era singurul loc unde puteau mănca persoanele care nu luau mâncarea la pachet. În colțul din dreapta sus pe perete era fixat un televizor care funcționa pe un post cu muzică.

Începusem să mănânc când lângă mine s-au așezat două fete, eleve de liceu - mi-am dat seama din conversația veselă pe care o purtau. Împărțeau o chiflă și o porție de cartofi când o altă colegă s-a apropiat de ele și cum nu avea unde se așeza a rămas în picioare între primele două cu ochii în televizor. Deși nu vedeam fața nici uneia deoarece cea de lângă mine era cu spatele, simțeam bucuria cu care își vorbesc și relaxarea pe care le-o produce acel moment atât de simplu petrecut împreună. Cea care stătea în picioare le-a spus celorlalte două că la televizor începe o piesă care îi place mult și cele două au ridicat privirea spunând amuzate că și lor le place. Am ridicat și eu ochii spre tv să văd clipul. E vorba despre cel postat mai jos.

Nu știu de ce și simt că chiar nu contează dar s-a întâmplat ceva ca o rupere de realitate, ca o rupere de această realitate, mai exact de cea în care mulți oameni văd doar cenușiu sau nu văd nimic bun în nimic. Am simțit că inima mi-e plină, mai plină ca niciodată și că nimic nu lipsește ca totul să fie perfect. 100% perfect. Întreg. Total. Potrivit.

Am simțit că totul e știut, cunoscut, că nimic nu mai trebuie căutat, nimic de descoperit, am simțit că toate întrebarile și-au pierdut semnul „?”și sensul. Am simțit că este doar de Trăit.

Aș putea să mai spun/scriu o mie de cuvinte, dar oricâte ar fi tot nu aș putea să transmit totul dacă tu cel / cea care citești nu ai trece Dincolo de aceste cuvinte. Deci, te invit Dincolo de cuvinte, oferindu-ți în dar o parte din condițiile exterioare pe care eu le-am avut acum câteva zile - muzica, imaginile, versurile.

Cât despre condițiile interioare, dacă reușești să te "aduni" cu totul în clipa prezentă, lăsând la o parte orice alt gând sau preocupare, ca și cum această clipă ar fi unica pe care o simți/trăiești/experimentezi aici în corp, fără trecut, fără viitor, atunci e suficient să fii în acest fel AICI.

Pune-ți metaforic ochelarii din clipul de mai jos și simte Viața deasupra norilor! Nu te opri la versuri, nici la imagini, nici la muzică! Mergi Dincolo de acestea!  

Dar ce dau eu atâtea explicații ...sigur ai mai trăit și tu astfel de stări.


Felicitări trupei Voltaj pentru piesă, lui Dan Petcan pentru regia clipului și lui Andi Vasluianu si Diana Roman pentru interpretarea atât de expresivă a rolurilor din acesta!
Cu drag  *>:D< îmbrăţişare

duminică, 25 noiembrie 2012

Consecințele noilor tehnologii de comunicare asupra relațiilor interumane

Oare câți oameni și-au imaginat acum 14-15 ani nivelul dezvoltării tehnologiilor de comunicare așa cum este astăzi? Dar câți dintre noi au reușit să-și imagineze felul în care ne va influența aceasta dezvoltare a comunicațiilor?
Deși la prima vedere avem doar avantaje în urma acestei dezvoltări, este greu să nu remarcăm faptul că astăzi suntem mai înstrăinați, mai reci și preferăm să comunicăm pe mail sau prin sms-uri decât să ieșim din casă pentru a ne întâlni față în față cu cineva.
Dar consecințele nefaste sunt mult mai multe și mai profunde decât înstrăinarea, chiar dacă și numai aceasta ar fi de ajuns pentru ca situația în care suntem să fie gravă. Iată că cineva s-a gândit să studieze și celelalte consecințe cu atenție și răbdare. Este vorba despre Sherry Turkle - profesor de studii sociale la  Institute of Technology din Massachusetts - a căror cercetări sunt centrate pe psihologia relațiilor umane în raport cu tehnologia.
Discursul său are scopul de a ne atrage atenția asupra repercusiunilor pe care fie nu le observăm, fie le negăm dimensiunea și importanța.
Vizionare plăcută!


Transcrierea discursului poate fi citită aici(click!).
P.S. Așa am ajuns să-mi amintesc primul an când simțit magia interacțiunilor reale în raport cu acelea virtuale...
Cu speranța a cât mai multe întâlniri reale,
Cu drag    *>:D< îmbrăţişare

joi, 22 noiembrie 2012

Magia relațiilor umane


Mi se întâmplă deseori să rămân profund uimită de magia relațiilor umane. Mai exact de magia emanată de blândețe. Nu există nimic mai emoționant decât blândețea care lasă Sufletul să înflorească după Voia lui, mai delicat un nufăr.

Puțini oameni au ocazia să experimenteze relații în care să fie martorii înfloririi unui Suflet, de aceea mă consider un om norocos că am trăit astfel de ocazii, fiecare dintre acestea fiind unică în felul său. Pot să vă mai spun despre astfel de momente că au consistența sfințeniei și că e greu să respiri în timpul lor de teama ca acest gest să nu le modifice în vreun fel curgerea. Le poți recunoaște după faptul că în momentele respective e atâta liniște încât nu-ți mai dorești pur și simplu nimic iar timpul se oprește cu adevărat în loc.
***

Acum un an și jumătate am văzut pentru prima dată un clip cu Byron Katie autoare a mai multe cărți ajunse bestseller, care a elaborat un proces inedit de investigare numit The Work (Lucrarea) - o reflecție scrisă asupra unui gând/ a unei idei - care ajută oamenii să identifice și să analizeze gândurile care le produc suferința, astfel de clarificari aducând oamenilor care parcurg acest proces eliberarea de tensiuni și pacea sufletească.

Deși procesul de analiză/autoinvestigare este aparent simplu - având la bază doar 4 întrebări și o „întoarcere” a gândului/ideii - "Lucrarea" propusă de Byron Katie este foarte apreciată în rândul psihoterapeuților pentru că are are o foarte largă aplicabilitate iar rezultatele obținute au schimbat deja viața a mii de oameni.

Pentru că mi-e foarte greu să o prezint și nu-mi găsesc cuvintele potrivite cănd vine vorba despre acest suflet minunat vă voi oferi două scurte descrieri:

„Workshop-urile ţinute de Byron Katie sunt captivante, iar asta nu doar pentru că oamenii îşi deschid sufletele în faţa ei. Iubirea intensă a lui Katie arde toate iluziile, cu precizia unui laser.” - The Times

Lucrarea propusă de Byron Katie este o mare binecuvântare pentru planeta noastră. Cauza de bază a suferinţei este identificarea cu gândurile noastre, cu „poveştile” care ne trec continuu prin minte. Lucrarea acţionează ca o sabie ascuţită care taie acea iluzie şi îţi permite să-ţi cunoşti singur esenţa nemărginită a fiinţei tale. Bucuria, pacea şi iubirea emană din ea, ele fiind starea noastră naturală.” - Eckhart Tolle
***
Am ales să dau mai departe astăzi o Lucrare pe care Byron Katie a facilitat-o altfel decât în cazurile clasice (cu o singura persoană) și anume o situație între o mamă și fiul acesteia, fiu în mintea căruia persista ideea că mama sa nu îl ascultă (când îi vorbește) și încă alte câteva tensiuni ce au întunecat relația lor. E important ca acest video să fie urmărit cu sufletul, cu simțirea...


Dintre cărțile sale au fost traduse în română - pot fi comandate online (cu transport gratuit oriunde în țară) următoarele:
- "Pune-ți gândirea sub semnul intrebării și schimbă lumea" - comandă online de aici (link);
- "Cine ai fi tu, fara povestea ta?" - comandă online de aici (link);
- "Iubește ceea ce este" - comandă online de aici (link).
Prezența unui facilitator simplifică mult lucrurile deoarece acesta poate păstra neutralitatea procesului privind povestea de viață (gândul de analizat) în mod detașat. Totuși, dacă doriți să încercați Lucrarea singuri, găsiți tot ce aveți nevoie aici-www.thework.com. Un exemplu explicat chiar de Byron Katie (fără traducere) se găsește și aici (click!).
* Mulțumesc prietenelor mele dragi - Dana H. și Anna B. pentru că m-au lăsat să surprind momentul din fotografia de început a articolului    *>:D< îmbrăţişare

Cu drag   *>:D< îmbrăţişare

marți, 20 noiembrie 2012

Fitness emoțional

În lumea noastră puțini oameni apreciază emoțiile deoarece sunt cele care ne bulversează și ne fac să pierdem puținul control pe care îl avem asupra propriei realități. Din dorința de a păstra acest control asupra vieții oamenii preferă să-și închidă sufletul după fel de fel de ziduri de protecție crezând că acestea îi vor face mai "puternici" cu sensul dat astăzi acestui cuvânt de societatea în care trăim.
Ceea ce se pierde însă din vedere, în majoritatea cazurilor, este faptul că odată cu închiderile spre spre emoțiile (numite) "negative" se pierde și accesul către cele mai calde emoții umane acelea care ne apropie unii de ceilalți și care practic ne definesc ca specie.
O soluție pentru a rămâne deschis către propriile emoții și a fi puternic în același timp ar fi să ne cunoaștem îndeaproape pe noi înșine, să înțelegem sursa apariției lor și să învățăm să facem "pace" cu ele.
Una dintre noile metode utilizate în acest scop este fitness-ul emoțional - un concept relativ nou introdus în ultimii ani în SUA unde acesta a fost propus pentru a fi utilizat în combaterea stresului angajaților din diverse firme.
Despre fitness-ul emoțional (în sensul clasic și cu un sens extins), despre cum ne putem dezvolta capacitatea de a ne înțelege și accepta emoțiile, despre avantajele unei vieți trăite cu sufletul deschis, despre abuzul emoțional și independența emoțională - într-o nouă ediție a emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" împreună cu Maria Avrămasca.


Recomand bineînțeles cărțile "maestrului emoțiilor" - Daniel Goleman - cărți care au ajuns bestseller și care dezvăluie pe înțelesul tuturor secretele emoțiilor, autocunoașterii în general și ale interacțiunilor umane reale autentice:
"Inteligența emoțională" - comandă online aici-link;
"Inteligența socială" - comandă online aici-link;
"Emoții vindecătoare" - Daniel Goleman în dialog cu Dalai Lama - comandă online aici-link;
"Emoții distructive" - Daniel Goleman în dialog cu Dalai Lama - comandă online aici-link;
"Focus" (argumente captivante în favoarea dezvoltării atenției, argumente importante pentru care ar trebui să renunțăm măcar din când în când la telefon/smartphone/tablete/laptop) - comandă online aici-link.
Despre libertate din punct de vedere energetic am scris/vorbit aici (click!).
Alte ediții ale emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" pot fi vizionate aici (click!) .
Dacă ceea ce-ai găsit aici ți-a plăcut, te aștept să revii  *>:D< îmbrăţişare
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...