"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

luni, 16 aprilie 2012

Despre cuvinte și responsabilitate


Recunosc fericirea oriunde. Oricând. Nu mai e nici un moment în care sa nu o recunosc când o văd/aud/gust/simt. Nu mă mai îndoiesc de existența ei, de posibilitatea ei, în nici un moment al vietii mele de acum.

De câte ori o întâlnesc, în oricare dintre formele sale, de la fericirea de a fi cu cei dragi până la fericirea de a practica pasiunea vieții sau până la fericirea de a fi pur și simplu în viață, mereu mă emoționeaza până la lacrimi. Și totuși nu reușesc sa uit (a se citi “detașez”) câți oameni nu mai cred în ea sau câți au renunțat să o mai caute, crezând că nu o merită sau că aceasta nu există decât ca și concept.

Mi-amintesc că am trecut prin toate situațiile de mai sus și încă prin multe înrudite cu acestea ca și trăire... Deși acum cred cu tărie în existența fericirii și o și trăiesc și simt la adevărata ei intensitate, nu pot nega că încă mai am momente de tristețe. Diferența dintre tristețile trecute și cele actuale constă doar în intensitate și durată, acum amintindu-mi mult mai rapid esența lucrurilor.

Deși poate, dintr-o anume perspectivă, nu-i tocmai momentul potrivit să vorbesc despre tristețe, acum în ziua cand sărbătorim Învierea lui Iisus Hristos, eu simt exact contrariul, anume că este momentul cel mai potrivit pentru ce voi spune în continuare.

Se vorbește mult în ultima vreme atât în mediul online cât și în viața reală, de acel UNU care suntem noi, omenirea, de conectivitatea care există între toate lucrurile și ființele din Univers. Se vorbește mult despre despre acceptare, despre toleranță și chiar despre iubirea aproapelui, atât de mult încât mulți oameni s-au îndepărtat de aceste cuvinte, din motiv că de prea multe ori acestea rămân doar la stadiul de cuvinte și atât. Am citit în ultima vreme multe pamflete sau ironii aduse la adresa acestor cuvinte rostite prea des fără încărcătura energetică primară a acestora și, sinceră să fiu, nu mi-am imaginat că voi ajunge să scriu și eu despre acest fapt pe care l-am constatat. Nu mi-am imaginat că voi scrie, deoarece la nivel profund consider că sunt destui oameni care scriu despre asta.

Am fost și eu în situația în care am folosit aceste cuvinte fără încărcătura lor energetică firească. Mi-amintesc când vorbeam de iubirea aproapelui cu orice ocazie, în orice context, fără să fiu atentă dacă acea expresie emană din mintea mea sau din inima mea (cum îmi doream de fapt). Privită din unghiul acestui moment, situația arăta ca o avalanșă de cuvinte citite în cărțile new age sau prin alte locuri și rostite pe de rost ca pe o poezie. Urările făcute de sărbători arătau cam la fel. Tot prin unghiul momentului acum, pot spune și de ce se întâmpla așa, fără pretenția de a generaliza motivul asupra oamenilor care fac asta acum. Rosteam acele cuvinte cu speranța că în acest fel voi reuși să le și simt în inima mea. Desigur nu știam asta atunci. Atunci doar o făceam mecanic, cum am spus. Desigur, dacă cineva mi-ar fi atras atenția asupra acestui lucru nu aș fi recunoscut nimic ca fiind adevărat, atât de bine mă programasem mental.

Bineînțeles că până la urmă au apărut și binevoitori care să-mi arate cum “stau” întradevăr, anume în ce stadiu al alinierii cuvintelor cu simțirea și cu acțiunile mele, iar felul în care au făcut-o nu a fost chiar blând, dacă înțelegeți ce vreau să spun, dincolo de cuvinte...La vremea respectivă am judecat aspru comportarea acestor oameni față de mine, dar privind iarăși din unghiul lui acum, îmi dau seama că altfel nu știu cât ar mai fi durat până să observ singură că vorbeam fără să simt ce rostesc, adică doar cuvinte. Acum le mulțumesc că au făcut-o.

E timpul să joc rolul lor. Oare să o fac la fel ?

Nu. O voi face altfel. Eu încă CRED că lucrurile pot fi făcute cu blândețe. Eu încă CRED că omul poate înțelege fără să fie nevoie de agresivitate, de forță.



De ce spun că e timpul să joc rolul celor ce atrag atenția..

În ianuarie, am reușit să lansez un proiect online drag mie, care are mare legătură cu cuvintele toleranță, acceptare, cu expresiile "iubirea aproapelui", "unitate în diversitate", "suntem UNU", "suntem interconectați", etc. Dar proiectul nu avea legătură doar cu aceste cuvinte sau expresii ci mai exact cu întreaga lor încărcătură energetică (!).

L-am conceput ca prim pas într-un alt proiect de suflet (de data aceasta unul concret), ca un fel de barometru pentru sondarea măsurii în care noi toți suntem sau nu pregătiți să ne acceptăm întradevăr, să ne respectăm întradevăr, să ne ajutăm reciproc întradevăr, să admitem că suntem UNU cu adevărat.

Acest proiect online reunește oameni din toate (!) domeniile, dar predominant din domeniul spiritualității și din cel al dezvoltării personale, toate acestea având ca punct comun și cel mai important (!) OMUL și dezvoltarea sa pe toate planurile și în plus ALEGEREA LIBERĂ a fiecăruia a propriei căi de urmat către adevărul personal și dezvoltarea sa.

Proiectul poate fi privit ca o bază de date, ca o bibliotecă online sau ca un punct de plecare în căutarea unui lucru care să ne îmbunătățească viața în toate aspectele sale.

Când l-am conceput mi-am imaginat că sunt un om care Caută Cunoașterea și în plus, m-am întrebat cum ar trebui să fie un loc online pentru ca acel Căutător să aibă LIBERTATEA DE A ALEGE - dar fără să fie influențat (!) - o libertate cu care a fost dăruit de la Începuturi, sau mai simplu spus, cu care l-a dăruit Dumnezeu/Universul/sau puneți aici acel ceva în care credeți. Răspunsul la această întrebare adresată proprie-mi ființe doar că celei superioare, a venit instantaneu astfel: acel loc online trebuie să fie imparțial și fără reclame preferențiale. Cred că în esență așa suntem în fața Universului - egali.

Plecând de la acestă intuiție, am adunat până acum peste 1000 de site-uri, fără să le aleg după placul meu, ci după acea imparțialitate simțită intuitiv. Și totul a fost bine.

Ca să respect cât mai precis imparțialitatea, numele meu apare pe portal doar într-un singur loc cât mai puțin observabil, obligată fiind de template-ul de la blogger. Portalul nu conține și nu va conține reclame din care să rezulte venituri de nici un fel. Așa consider eu că pot păstra scopul profund al acestuia, anume de portal imparțial spre Cunoaștere.

În timpul strângerii site-urilor nu am avut când să anunț proprietarii acestora că le-am listat pe portal, am făcut-o doar în câteva cazuri (pe facebook) sporadic. De vreo lună însă am început să scriu mai multe mail-uri si mai multe mesaje pe facebook pentru a cere posesorilor de site-uri să posteze și ei un banner sau un link către portal, acest lucru fiind cu scopul de a face portalul cunoscut spre a beneficia de funcționalitatea lui cât mai mulți oameni.

Se poate observa ușor că nu este un site obișnuit, că nu este o afacere personală și că este un lucru cu adevărat funcțional și cu adevărat util și în beneficiul tuturor, atât în beneficiul celor care posedă site-uri sau cabinete, asociații, afaceri personale, etc. cât și al celor care caută pur și simplu răspunsuri la niște întrebări.

Deși, cum spun, sunt vizibile aceste lucruri, răspunsurile pe care le-am primit m-au descumpănit. Unii oameni pur și simplu nu au răspuns deloc. Alții au refuzat pe motive de template al site-ului propriu, alții au promis că vor pune dar nu au făcut-o, alții au refuzat pur și simplu fără să dea vreo explicație. Am primit chiar câteva refuzuri pe motiv că am listat pe portal anumite site-uri care erau considerate de cei cu care vorbeam drept “malefice” (mai exact informațiile conținute pe acestea). Inutil am precizat că nu avem dreptul să alegem (cenzurăm) informațiile dintr-un asemnea “loc” după bunul plac, substituindu-ne alegerii libere a cuiva.

Astfel, momentan, doar 39 de site-uri listează link sau banner spre portal, din mai mult de 250 de mail-uri și mesaje trimise, fără să iau în considerare posesorii de site-uri care au observat (din programele instalate) fluxul de vizitatori venind de pe portal, dar nu au dat nici un semn.

Desigur, este posibil ca dintre aceste mesaje, unele să fi ajuns în spam, unele să nu fi fost citite, din grabă, pot înțelege lucruri de acest gen. Dar totuși, nu pot să trec cu vederea numărul  refuzurilor atât de mare cât a fost. Nu pot să nu atrag atenția asupra lucrurilor care decurg dintr-un astfel de rezultat (!). 
Nu e vorba despre mine în acestă postare. Nu e vorba despre tristeți într-o zi ploioasă. Nu este vorba până la urmă nici despre portal sau despre faptul că acesta este în esență o metaforă a aducerii împreună a oamenilor cu ideologii diferite, măcar la nivel online.

Este vorba de fapt, despre cuvintele pe care le rostim (sau scriem) în unele contexte (sau texte) și despre acțiunile care ar fi firesc să urmeze cuvintelor, în cazul în care chiar ne dorim întradevăr o lume mai bună. În cazul în care chiar ne dorim întradevăr să ne acceptăm diversitatea, să ne respectăm reciproc și să simțim la nivel profund acea conexiune de care vorbim.

De aceea cred că e vremea acțiunilor ce decurg firesc din cuvintele rostite și scrise. E vremea asumării responsabilității pentru ceea ce rostim sau scriem. E vremea să renunțăm la folosirea excesivă a cuvintelor atunci când acestea sunt dezbrăcate de încărcătura energetică firească și de sensul lor firesc. E vremea să ne amintim ca “La început a fost Cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”. Și chiar dacă nu am crede asta, măcar să ne amintim că puterea Cuvântului crează sau distruge în aceeași măsura, fapt dovedit științific.

Nu putem produce nici o schimbare, nu putem co-crea o lume mai bună decât acceptându-ne reciproc, ajutându-ne reciproc și ieșind din sfera propriului Univers în întâmpinarea Universului celui de lângă noi.

Este vremea să facem ceva concret pentru acel UNU, măcar noi cei ce vorbim despre asta.

13 comentarii:

DUMNEZEU spunea...

Dragă şi minunată Adina,
Te-ai gândit vreodată că ne îmbătăm cu cuvinte? Şi că de cele mai multe ori ne îmbătăm cu cele mai confuzabile dintre ele, cele generale şi nespecifice, exact de genul celor trecute în etichetele tale? Ţi-ai pus problema că tocmai cuvintele sunt cele care ne îmiedică la înşelegere şi devenire, oricât de îmbătător pare să fie mesajul conţinut de ele? Că Sinele Superior nu operează cu cuvinte?

Adina Amironesei spunea...

@ Dumnezeu:
M-am gândit. Singura "problemă" este că, deocamdată, acesta este modul în care comunicăm aici pe Pământ, cei mai mulți dintre noi.
Am sperat și sper ca mesajul meu să fie perceput dincolo de cuvinte de foarte mulți oameni. Mai exact sunt sigură că acesta poate fi perceput de cei ce își doresc cu adevărat asta.
Deocamdată, atât am putut să fac (portalul) în spiritul acelor cuvinte și expresii de care vorbesc.
Dacă ai o idee de comunicare mai bună sau de a pune în practică ceea ce vorbim (fără a mai folosi cuvintele), aș fi bucuroasă să o primesc.
Îți mulțumesc pentru vizită și comentariu :)

Dialara spunea...

Draga Adina,
Candva ai postat si pe blogul meu, si n-am stiut atunci unde sa te caut. In ale bloggeritului eu sunt mai noua. Astazi, uitandu-ma pe statisticile blogului meu am vazut "universul cunoasterii", l-am accesat si asa am aflat ca blogul meu e "listat" pe acel site. Habar n-am avut, am fost emotionata, pentru ca ... stiu e micime ...da, asta e , credinta ca nu sunt suficient de buna pentru asta.
Multumesc oricum!
Nu stiu cum sa pun acel banner, voi mai citi sa vad daca ma descurc, daca nu te rog sa ma ajuti cu ceva informatii mai tarziu.

Adina Amironesei spunea...

@ Dialara:
Îți mulțumesc pentru că vrei sa ajuți!
Credința că nu suntem suficient de buni este singura care ne oprește (pe mulți dintre noi) de la a face lucrurile mari de care suntem cu adevărat capabili.
Ți-am trimis mail cu detaliile pentru adăugarea banner-ului.
Îți doresc (și doresc tuturor) mai multa încredere în propriile forțe!
>:D<

LIANA ENACHE spunea...

Felicitari, Adina! Faci un lucru minunat - contribui la dezvoltarea personala prin cunoasterea Fiecaruia si a Universului, ceea ce reprezinta cheia evolutiei umane.

Adina Amironesei spunea...

@ Liliana Enache:
Deocamdată gustul e amar pentru că, între timp am mai primit niște refuzuri, unele chiar pe motive de Page Rank, culmea...:)) deh...fiecare cu prioritățile lui.
Îți mulțumesc pentru apreciere și pentru postarea banner-ului.
Seară frumoasă :)

Liana Enache spunea...

Corect este Liana, nu Liliana!
Cat despre gustul amar, zau ca nu merita sa pui la suflet. Tu fa mai departe ceea ce ai inceput, pentru ca o spun, cu riscul de a ma repeta, faci un lucru minunat. O seara frumoasa si tie!

Adina Amironesei spunea...

@ Liana Enache:
Îmi cer mii de scuze, oboseala își spune cuvântul :(
Mulțumesc pentru înțelegere :)

lauraaverchi spunea...

NAMASTE ADINA,felicitari pentru blog .eu nu pot decat sa il postez pe pagina mea de facebook pentru a fi accesat de acolo,nu am blog personal si nu simt nevoia inca sa imi fac..sper ca articolele tale sa fie citite de cati mai multi oameni,in ceea ce priveste intristarea nu pot sa spun decat ca informatia ajunge intotdeauna la cei care sunt pregatiti sa o acceseze,asa ca fii DETASATA..nu-si are rostul sa te intristezi,nu inseamna decat energie blocata...tu faci un lucru minunat si caile ti se vor deschide ,sunt sigura...te imbratisez

Adina Amironesei spunea...

@ Laura Averchi:
Întristarea a venit din așteptarea mea ca oamenii să acționeze în spiritul lucrurilor despre care vorbesc, cu alte cuvinte în spiritul alinierii dintre simțire, gândire și acțiune.
Dar, desigur, când va fi momentul potrivit, va fi înțeleasă mai profund și motivația înființării portalului.
Mă bucur că ți-a plăcut aici, mulțumesc pentru aprecieri! >:D<

inda spunea...

Acest UNU despre care se vorbeste a devenit periculos si singurul mod de a lupta impotriva lui este ducerea in derizoriu. La fel s-a facut si cu yoga, cu samanii si cu absolut tot ceea ce ar fi putut perturba letargia spirituala in care am stat pana acum. Acest UNU este un concept relativ nou aici la noi, cu toate ca e vechi de cand lumea, dar pana nu este “testat” multi nu vor risca sa se “afilieze” cu ciudatii. Altii sunt prea ocupati sa citeasca, sa invete, sa se informeze, limitandu-se doar la a lua fara sa dea nimic in schimb si fara sa-si dea seama ca in eforturile lor teoretice se indeparteaza tot mai mult de esenta. Informatiile navalesc si sunt contradictorii si nu exista nici un manual care sa ne invete cum sa le triem, cum sa le separam pe cele adevarate de cele neadevarate. Nu ne ramane decat instinctul iar asta inseamna implicare si responsabilitate. Tu decizi ce este sau nu este adevarat pentru tine. In entuziasmul nostru de a afla esenta ne insinguram si ne izolam unul de celalat devenind un unu mic, inchistat in sine, necomunicativ si asa ratam ocazia de a ne reintregi printr-o simpla imbratisare.
Ceea ce ai facut tu este minunat, ai realizat o biblioteca de suflete pentru ca sunt sigura ca toti cei care au scris pe blogul lor au facut-o cu sufletul nu cu mintea, ca toti aceia care scriu stiu despre insemnatatea, sacralitatea si puterea cuvantului cu toate ca nu mai procedam ca in vechime cand scrisul era un adevarat ritual, cand scribii erau nevoiti sa isi spele mainile dupa fiecare litera scrisa iar cuvantul nu aveau voie sa-l rosteasca pentru ca nu puteau stapani puterea lui. Acum suntem liberi sa o facem si totodata responsabili pentru ce am facut.
Ah, m-am intins cam mult. In concluzie, sunt sigura ca vor fi tot mai multi cei care vor beneficia de Universul Cunoasterii si vor da si semne ca au facut-o, dar, vorba unui prieten, lucrurile bune vin incet, eu am ajuns aici intamplator dupa ce am vazut banner-ul la cei de la Iesirea din Matrix carora le si multumesc.
p.s. Nu vreau sa insinuez ca eu as fi lucrul cel bun )

Khaarsha spunea...

Eu nu am primit mail, asa ca abia acum am aflat de existenta bannerului(pe care l-am afisat pe blogul meu).

Multumesc pentru ocazia de a participa la acest proiect.

Adina Amironesei spunea...

@ Khaarsha:
Cum spuneam, e destul de greu sa trimit 1100 de mail-uri (acum sunt peste 1100 de pagini listate pe portal), asta pentru ca fiecare mail este personalizat, fiecare pagina avand diverse posibilitati de promovare.
Iti multumesc pentru postarea banner-ului - promovarea portalului reprezinta in fapt promovarea tuturor celor peste 1100 de oameni (sau echipe in unele cazuri) care participam acolo cu articole sau alte proiecte care ne pot imbunatati calitatea vietii.
Big hugs >:D<

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...