.jpg)
Doar
căteva zile până când clopoțelul (sau mai nou soneria) va anunța începerea
noului an școlar. E un motiv de bucurie sau de întristare? Veți spune: depinde
de caz...prin ochii elevilor, ai părinților sau ai profesorilor?
Zilele
trecute s-a întâmplat să vizitez o școală din orașul meu și mărturisesc că
atmosfera pe care am găsit-o în interiorul ei nu era deloc una de bucurie. Nici
adolescenții cu care am vorbit cu alte ocazii în vara asta nu erau deloc
încântați că vacanța este pe terminate și că se vor întoarce la școală. De ce?
Răspunsurile au fost cam aceleași: "profesorilor nu le pasă de noi, nu ne
înțeleg, ne consideră roboți, recipiente pentru cât mai multe cunoștințe", "nu ne
învață nimeni nimic despre cum să facem față provocărilor vieții", "programa este
departe de nevoile vremurilor în care trăim", metodele de predare și testare sunt
învechite", "nu există nimic atractiv și în cele mai multe cazuri nu ni se
explică aplicabilitatea cunoștințelor care ni se predau", "...de parcă sistemul
întreg ar vrea să-ți demostreze că nu ești bun de nimic," etc.
Greu
de adus argumente care să modifice aceste păreri.
E clar că nu toți profesorii
sunt la fel. E clar că este greu să faci față ca profesor acestor vremuri. E
clar că programele deși s-au modificat spre "aerisire" de atâtea ori, în fapt au
devenit (la unele obiecte) mai consistente decât pe vremuri. E clar că în
astfel de condiții nu mai e timp de educație pentru...viață. Și totuși...
La fel de clar este că rezultatele obținute la bacalaureat în ultimii ani sunt
dezatruoase. Și că în mod firesc acestea ar trebui să determine niște schimbări
radicale în conținuturile dar și în metodele utilizate în sistem. De ce aceste schimbări nu au loc? Nu știu să răspund la această întrebare.
Cert
este că atâta vreme cât schimbările se vor face pe principiul "Să se
revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica." - rezultatele nu se vor
schimba nici ele cu nimic.
Am
găsit ieri un discurs TED care, deși se referă la sistemul american de
învățământ, se potrivește perfect și sistemului nostru, pentru că se pare că
"boala" rezistenței la schimbare este una globală. Pentru că pe alocuri acest discurs este și
amuzant, bănuiesc că o să vă facă plăcere să-l urmăriți și poate o să vă aducă
măcar un mic zâmbet acum, la început de an școlar. Este vorba despre discursul
lui Geoffrey Canada (link) - profesor, activist social și inovator în educație,
director al Harlem Children's Zone din Harlem (proiect pe care l-a fondat) și
membru al mai multor organizații care au ca scop extinderea oportunităților
educaționale pentru toți elevii. Vizionare plăcută!
*După
aceea merită să urmăriți și discursurile extraordinare ale lui Sir Ken Robinson despre sistemul de
învățământ - pe care le-am postat în articole ce pot fi găsite aici (link), aici (link) și aici (link).
Dacă ești pentru prima dată în căsuța mea, îți urez bun venit! Sper să găsești lucruri care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta.
Pot doar să vă doresc...curaj pentru a face față provocărilor noului an școlar și păstrarea speranței că lucrurile se vor îmbunătăți.
Un comentariu:
Buna Adina!
Multumesc pentru material. Interesant, si cu multe unghiuri de vedere nu lipsite de prospetime si originalitate. Pe ansamblu insa pledoaria domnului G. Canada nu m-a convins. Este mult mai facil sa te pui in pozitia celui care “absoarbe servicii” decat in pielea celui (celor) care le ofera, pentru ca poti critica la nesfarsit, nu ai nevoie decat de o “gura tare” si de cineva care sa ti-o hraneasca. Sunt enorm de multe lucruri de spus si nu mi-am propus sa produc la randu-mi un discurs insa voi insista pe starea de furie a domnului G.C. Mi-as permite sa amintesc ca unul din sfaturile de capatai ale maestrilor din toate culturile spirituale este “rabdare, rabdare, rabdare si iar rabdare”, un indemn la fel de complicat de “digerat si asimilat” ca si “nu judeca ca sa nu fii judecat” sau cel de “gandire pozitiva”, sugerat de biblicul “nadejde”. Ori la acest capitol distinsul vorbitor mi-a parut a fi tributar, influentand-i implicit si calitatea de fond a mesajului. Si, pana la urma e recomandabil sa nu uitam ca traim in cea mai buna din lumile posibile, conform filozofulului si matematicianului german G.W.F. von Leibniz. Parerea mea.
Sa auzim numai de bine!(E.A.)
Trimiteți un comentariu