"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

vineri, 6 septembrie 2013

Stresul - o cale de acces spre inimile noastre

Știu acest titlu sună nebunesc însă chiar despre asta este vorba în cele ce urmează.

Ideea că credințele noastre influențează biologia corpului nostru nu este una nouă, ba chiar a devenit destul de cunoscută datorită conferințelor și cărților biologului de renume mondial Bruce Lipton (important: link1, link2, link3, link4) dar și ale prietenului său psihologul Robert M. Williams (link).

Faptul că majoritatea oamenilor nu acceptă încă dovezile experimentale care au dus la aceste concluzii nu poate decât să diminueze numărul celor care s-ar putea vindeca singuri de diferite boli prin schimbarea mentalității sau măcar ar putea sprijini mental restaurarea stării de sănătate alături de medicație.

Experiențele pe care le-am trăit în ultimii ani mi-au demonstrat că întradevăr, când vine vorba de dezechilibre de orice tip, mentalitatea întrece ca importanță atât alimentația cât și oricare dintre influențele externe (substanțe toxice, radiații, etc.)


Bucuria mea constă în faptul că observ pe zi ce trece apariția unor noi dovezi în sprijinul acestei idei, dovezi de o importanță pe care o consider majoră. Aceasta deoarece sănătatea (fizică și psihică) este cea care ne oferă confortul de bază pentru a crea lucruri minunate pentru noi înșine și pentru semenii noștri.

După cum știți, stresul este unul dintre factorii perturbatori din viața noastră. Mai exact, asta este ceea ce se credea până acum. Iată că au apărut dovezi experimentale care confirmă că nu stresul ne omoară ci concepția noastră despre el. Știu că pare incredibil, dar cineva ne va vorbi despre aceste dovezi și nu oricine ci Kelly McGonigal - doctor în psihologie, lector la Universitatea Stanford, autor (link) și speaker.

Despre cum să vedem stresul într-un mod pozitiv, despre transformarea acestuia prin comunicarea cu celălalt și despre cum poate deveni acesta o cale spre inimile noastre ne vorbește într-un mod aparte Kelly McGonigal. Știu că o să vă placă pentru că este o ființă care știe să vorbească pe un ton drag sufletului. Vizionare plăcută!


Pe tema relațiilor interumane sunt și articolele de aici (link), aici (link) și aici (link), Despre tiparele mentale se vorbește și aici (link), iar despre stările de neputință aici (link).

Recomand cu căldură cărțile lui Kelly McGonigal:
- "Partea pozitivă a stresului" - comandă online aici-link,
- "Puterea voinței" - comandă online aici-link.
***
Dacă ești aici pentru prima dată, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag  💗*>:D< îmbrăţişare



2 comentarii:

Anonim spunea...

Buna Adina!
Mi se confirma crezul ca putine (sau la limita, poate niciunul) aspecte din viata noastra sau din ceea ce ne inconjoara sunt pe fond asa cum le percepem a fi, sau ne par a fi. Dusmanul personal este de fapt un prieten deghizat, stress-ul este un "catalizator" , confortul (de orice fel) poate deveni sau este un dusman nedeclarat, un fals prieten, etc. etc. Materialul de astazi apreciez este un indemn la normalitatea de care fugim inconstient, estimez ca in buna parte si din cauza unei educatii personale sau colective care suporta substantiale corecturi. Iar formatul TED observ ca este profilat exact pe acest domeniu. Sa fie intamplatoare asemanarea fizica a doamnei/domnisoarei Kelly cu regretata noastra Laura Stoica? Multumesc!(E.A.)

Adina Amironesei spunea...

@ E.A.:
Foarte bine ai punctat! Așa este, prejudecățile noastre sunt "dărâmate" una câte una. Nimic nu e ce pare a fi.
Dar, întradevăr, nu e ușor să acceptăm că ceea ce ne face "rău" ne face de fapt "bine". Renunțarea la încadrarea unui lucru în categoriile dualității ("bine" și "rău") este probabil cea mai grea renunțare a zilelor noastre. :)
* Da, ai dreptate, foarte bine seamănă domnișoara Kelly cu Laura Stoica...