"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

miercuri, 13 noiembrie 2013

Bucuria din ochii copiilor din Valea Screzii

În ochii copiilor bucuria are o culoare ce nu poate fi descrisă în cuvinte. De câte ori o vedem este greu să rămânem insensibili. Și este greu să nu-ți dorești să o vezi din nou și din nou, de preferat...pentru totdeauna.
Este minunat că există oameni a căror amprentă pe acest Pământ este chiar aducerea bucuriei în ochii copiilor și nu doar pentru doi, trei sau patru copii ci pentru...patru sute. Este minunat că avem astfel de exemple care ne demonstrează încă o dată că "imposibil" este doar un cuvânt, o scuză pe care oamenii o folosesc din când în când.

Având în vedere că sărbătorile de iarnă nu sunt atât de departe, m-am gândit să aduc în atenție cazul comunităților de copii din Valea Screzii și Valea Plopului, județul Prahova. Este vorba despre un proiect început de către părintele Nicolae Tănase acum aproape 20 de ani, anume un sat al copiilor fără părinți. Este vorba despre un loc unde trăiesc 400 de copii abandonați, copii fără părinți, tineri alungați din caminele de copii (pentru că au depășit 18 ani) care aici învață cu toții să fie împreună și să împartă ca frații tot ceea ce trăiesc. Este un loc unde se învață cu adevărat că toți suntem o mare familie și este firesc să ne ajutăm între noi și să fim împreună la bine dar și la greu. Este un loc unde iubirea și generozitatea nu sunt doar cuvinte ci acțiuni.
Deși proiectul este relativ cunoscut, lucrurile nu merg deloc ca pe roate din punct de vedere financiar deoarece 400 de copii mănâncă, se îmbracă, învață, merg la școală, și au alte multe nevoi de bază pentru a duce un trai decent. Este greu măcar și de imaginat, nu-i așa?
 
Oricine înțelege nevoile acestor copii poate să sprijine prin orice mijloc avut la dispoziție Asociația Pro Vita (înființată de părintele Tănase încă din 1994) ca aceasta la rândul ei să poată aduce în continuare bucuria în ochii acestora. Oricât de puțin este binevenit.
Se pot face donații în bani la conturile afișate pe site-ul asociației aici (link) dar și în obiecte prin intermediul poștei sau în cazul când reușiți să ajungeți în zonă. Este nevoie și de materiale de construcții pentru casele care sunt în construcție. Sunt convinsă că vom găsi fiecare o cale de a aduce bucuria în sufletele și ochii acestor copii.  

Mai jos găsiți povestea comunităților de copii (reportajul este din 2010) dar și un filmuleț de acum căteva zile, ambele de privit prin ochii sufletului.


Link alternativ aici (link)

Prin fire mai mult sau mai puțin vizibile sunt interconectate și articolele de aici (link), aici (link) și aici (link).
Dacă ai ajuns pentru prima oară aici, îți urez bun venit! M-aș bucura să găsești subiecte utile în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Dacă îți place ce găsești și dorești să citești articolele noi la apariția acestora, te poți abona pentru a le primi direct pe adresa de mail prin intermediul formularelor din coloana din dreapta.
Cu drag   *>:D< îmbrăţişare

2 comentarii:

Anonim spunea...

Emotionant! Multumesc!

Se confirma faptul ca "daca vrei cu adevarat, atunci poti cu adevarat".
Se poate banui ca in spatele zambetelor si aparentei lipse de griji din filmuletul promotional se afla multimi nenumarabile de griji, probleme in curs de solutionare si dorinte ce isi asteapta implinirea.
Postarea este un bun prilej pentru a ridica privirea din propriile vieti si a ne uita si la cele ale celor din jur, fara prejudecati bolnavicioase, egoisme infertile, sau indiferenta.
Intuiesc ca fotografia de generic, cu fetita din leagan, nu este facuta in niciuna din vai, a Screzii sau a Plopului. Zambetul si increderea din cele doua priviri albastre nu pare a fi a unui copil care sa fi venit in contact cu mediul de crestere si educare institutional. Impresia mea.(E.A.)

Adina Amironesei spunea...

@ E.A.:
Foarte frumos ai spus că este un bun prilej de a ridica privirea de la prioritățile personale și a observa și grijile și neîmplinirile celorlalți.
Ai intuit bine, fotografia pe care am utilizat-o la început nu este a unei fetițe din Valea Screzii. Dar ce ador eu la copii este faptul că, chiar în condiții greu de suportat, ceva special, acel ceva interior pe care noi adulții îl regăsim cu greu, le dă puterea să zămbească plini de încredere.
Îți mulțumesc că ești mereu aproape de această pagină :)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...