"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

sâmbătă, 22 februarie 2014

Un experiment despre...recunoștință

Să spunem cuiva "mulțumesc" în mod mecanic este cel mai simplu lucru. De aceea cuvântul a și ajuns în multe cazuri să fie folosit ca un tic verbal pierzându-și mult din valoare. Dar să o spunem cu toată inima, să exprimăm recunoștința în fața unei persoane pe care o prețuim este un lucru nu tocmai ușor de făcut.
Iată că cineva s-a gândit să facă un experiment ceva mai neobișnuit și iată la ce concluzii a ajuns...Este un experiment de simțit nu doar de privit..
(*Din bara player-ului (butonul cu formă de rotiță) puteți seta calitatea maximă a imaginii (720p) după ce dați "play".)


Articole conectate...sufletește sunt și aici (link)aici (link) și aici (link).
Dacă ești aici pentru prima dată, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să-ți aducă măcar un gram de bucurie în plus sau două de informație. Poți utiliza lista "Articole recomandate" sau cea a cuvintelor cheie pentru a găsi mai ușor subiectul dorit, ambele fiind în coloana din dreapta.
cu drag   *>:D< îmbrăţişare 

3 comentarii:

Minico spunea...

Minunat,multumim!!!

Laura C. spunea...

Emoţionant!

Anonim spunea...

Buna Adina!
Nu imi amintesc unde am mai intalnit experimentul insa imi este clar ca pentru mine nu este o premiera. Asta insa nu micsoreaza din valoarea mesajului cognitiv si emotional pe care doreste si reuseste sa-l transmita materialul. Interesanta si initiativa de a investiga sentimentul recunostintei pe un esantion asa de larg de varste, pentru ca asta a produs si ... marea surpriza! Spre deosebire de tineri, care au cautat ca elemente obiect al recunostintei semeni umani, cu nume si prenume, varstnicul de culoare si-a indreptat prima data atentia, fara ezitare, catre Divinitate, pe care o banuieste responsabila de existenta personala si de tot ce este inclus in ea. E adevarat ca iti trebuie multa imaginatie si dezvoltare interioara pentru a iti putea indrepta sentimentele de iubire si recunostinta catre Ceva sau Cineva care nu are Forma, Corp, Voce sau Concretete palpabila. Iubindu-ne insa Creatorul, in fiecare moment al existentei, practic, asa cum o dovedeste si experimentul, ne infrumusetam si imbogatim viata, creindu-i un sens ce nu transpare la o privire superficiala si neavizata. Tot atat de adevarat este ca exercitiul iubirii, si implicit al recunostintei, incepe firesc cu persoane concrete, cu nume si prenume, care pe anumite segmente de ale vietii ne-au coplesit cu ceva ce aflam ca se numeste "iubire neconditionata". Este destul de ciudat ca iubirea, asa cum o simtim noi, este continuu educabila si rafinabila. Fenomen surprins si de glumita despre evolutia sentimentului de iubire, explicitat intr-o maniera non-echivoca de un propagandist politic din prioada experimentului socialisto-comunist. "Iubirea este un sentiment dialectic si in continua evolutie si transformare. Se poate vorbi de un anumit tip de iubire in comuna primitiva, de o iubire mai evoluata in sclavagism, si mai evoluata in capitatlism, insa cea mai desavarsita este cea din socialism unde se identifica cu dragostea de tara. Asa ca luati-va harletele si ... la munca patriotica puturosilor!" Multumesc! (E.A.)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...