"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

Click pe banner pentru detalii

joi, 30 aprilie 2015

Autoinvestigația - cea mai simplă cale către Conștiență

Trăim vremuri în care din ce în ce mai mulți oameni se simt blocați în diverse situații de viață. Fie că este vorba de relații toxice sau unele în care nu se mai regăsesc, fie de un loc de muncă nepotrivit sau în care se simt abuzați, sentimentul de blocaj este același, seamănă cu cel pe care l-am avea dacă am fi închiși într-o cutie.
Dacă cineva ne întreabă de ce nu ieșim din situația X dacă tot ne aduce disconfort sau chiar suferință, mintea noastră fabrică o mulțime de scuze care de care mai complexe care să ne justifice starea de fapt și faptul că acceptăm respectivul compromis. Desigur, ne place să găsim cât mai mulți vinovați "externi" pentru acea situație (o "poveste" despre care voi vorbi altă dată :)))
Însă vine un moment pentru fiecare când ne dăm seama că trebuie să ne asumăm situațiile de viață în care suntem deoarece sunt rezultatul mentalității noastre și deciziilor personale pe care le-am luat de-a lungul vremii și doar noi înșine ne putem "extrage" din oricare "cutie" în care am intrat (întotdeauna de bună voie dar nu întotdeauna în mod conștient).
După o luuuungă analiză profundă a experiențelor de viață prin care am trecut de-a lungul timpului și una la fel de profundă a metodelor de conștientizare și autocunoaștere existente, am ajuns la concluzia că cea mai simplă cale spre conștiență și clarificare este autoinvestigația (unii o numesc introspecție dar nu este același lucru). Ce poate fi mai simplu decât să ne punem întrebări?
Ei..., având în vedere că nu obișnuim să fim foarte sinceri cu noi înșine (deoarece e atât de inconfortabil :))), nu pare chiar atât de simplu :)) Dar, e nevoie să găsim în noi înșine curajul (link) de a formula acele întrebări ale căror răspunsuri să nu mai reprezinte scuze pentru situațiile în care ne aflăm. Vom găsi în interiorul nostru acest curaj atunci când ne săturăm cu adevărat de blocajul respectiv.
Rezultatele unei autoinvestigații conduse cu sinceritate maximă sunt uimitoare și conduc către clarificări de neimaginat. Chiar dacă răspunsurile pe care le găsim la propriile întrebări sunt inconfortabile, acestea au darul de a ne apropia de noi înșine, de Esența care suntem (despre care vorbea Gangaji atât de simplu și frumos aici-link).
Mă bucur să dau mai departe astăzi un material video care reflectă într-un mod aparte transformările profunde pe care le aduce autoinvestigația în viața unui om, simplitatea, claritatea și încrederea care radiază pur și simplu... o să vedeți de ce spun asta după ce îl vizionați. Materialul conține o mărturisire care a avut loc la un satsang al lui Mooji și cred că este una reprezentativă pentru cei care au pătruns cu înțelegerea esența din care suntem alcătuiți. Modul în care crește intensitatea mesajului este... într-un fel. Un material pe care îl consider terapeutic în cazul în care este parcurs nu doar cu mintea deschisă ci și cu inima și simțirea..


Articole care conțin materiale video cu Mooji sunt sub formă de listă aici-link. Conștientizări importante care aduc multă claritate se găsesc în materialele cu Gangaji: link1, link2, link3 și link4. Un documentar important care cuprinde o viziune complexă asupra "părții întunecate" a minții noastre găsiți aici-link.
Recomand cu drag următoarele cărți care constituie un suport important în autoinvestigatie (toate beneficiază de transport gratuit indiferent de valoarea comenzii):
"Doar rămâi tăcut" -H.W.L. Poonja (Papaji - maestrul lui Mooji)- comandă online aici-link -30% red.;
"Evanghelia lui Ramana Maharshi" -Ramana Maharshi- comandă online aici-link -10% red.;
"Cine Sunt Eu?" -Ramana Maharshi- comandă online aici-link -30% red.;
"Eu sunt acela. Dialoguri despre absolut" -Nisargadatta Maharaj- comandă online aici-link -30% red.;
"Dizolvarea egoului. Realizarea sinelui" -David R. Hawkins- comandă online aici-link;
"Eliberarea de cunoscut" -Jiddu Krishnamurti- comandă online aici-link;
"Experiența conștientizării" -Ovidiu Brazdău- comandă online aici-link.
***
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și un gram de bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Poți primi direct pe mail articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în formularul din dreapta. Te mai aștept,
cu drag   *>:D< îmbrăţişare

miercuri, 22 aprilie 2015

Informații care mi-au schimbat viața (54)

"Pământul este o scenă foarte mică într-o vastă arenă cosmică.
Gândiți-vă la râurile de sânge vărsate de toți acei generali și împărați pentru ca în glorie și triumf să poată deveni stăpânii efemeri ai unei fracțiuni dintr-un punct [așa cum se vede Pământul de la 3.7 miliarde mile distanță]. Gândiți-vă la cruzimile fără sfârșit aplicate de către locuitorii dintr-o parte a acestui pixel asupra locuitorilor puțin diferiți dintr-o altă parte. Cât de nerăbdători sunt să se omoare unul pe celălalt, cât de ferventă este ura lor.
Atitudinea noastră, auto-importanța noastră închipuită, iluzia că noi avem o poziție privilegiată în Univers sunt contestate de acest punct de lumină palidă. Planeta noastră este un fir de praf singuratic în marele abis cosmic care ne înconjoară.
În toată această imensitate, nu există niciun indiciu că va veni ajutor din altă parte, să ne salveze de noi înșine." - Carl Sagan - "Pale Blue Dot" (Palidul Punct Albastru)
Dramele personale se micșorează în importanță atunci când privim imaginea de ansamblu a umanității. Dar cine are timp să privească imaginea de ansamblu când suntem atât de preocupați de "pătrățica" noastră de viață?
Se pare că vremea când vom fi nevoiți să privim ansamblul se apropie. Nu sunt o persoană fatalistă, nu am obsesii legate de teoriile conspirației, însă nu pot trece cu vederea necesitatea unor schimbări profunde în societatea în care trăim. Cred cu tărie în capacitatea de transformare a umanității și mai cred că fiecare dintre noi are o datorie față de această societate. Datoria de a-și face treaba acolo unde lucrează și cea de a se trezi din somnul indus de media în general, de televiziunile naționale care încep știrile principale cu scandaluri mondene în locul violențelor extreme (link) care au loc la nivel internațional și a amenințărilor armate reale care bat la poarta realității noastre.
Documentarul pe care îl aduc în atenție astăzi este foarte important în acest context, deoarece prezintă alternative care ar putea să aducă transformări profunde umanității în cazul când cât mai mulți oameni și-ar depune eforturile pentru implementarea principiilor pe care le conține. Este vorba despre principiile unei economii sustenabile și despre alte lucruri importante care ar putea să ne salveze de... noi înșine, de indiferența cu care privim "ansamblul". Documentarul are un titlu sugestiv: "Alegerea este a noastră" și a fost lansat de Jacque Fresco și echipa Proiectului Venus chiar în acest an.
Filmul conține interviuri cu oameni de știință remarcabili, profesioniști mass-media, autori și alte personalități (nume+detalii aici-link) privind dificultățile cu care ne confruntăm, criza globală și alegerile pe care ar trebui să le facem pentru a ne transforma societatea. Sper să servească drept inspirație și semnal important că există alternative, trebuie doar să ne concentrăm atenția pe lucrurile cu adevărat importante. Alegerile ne aparțin în totalitate fie că este vorba de acelea privind viața personală fie de cele ce construiesc viața comunității în care trăim. Cu fiecare alegere construim împreună, în fiecare clipă, Viitorul. Vizionare plăcută


Un alt documentar foarte important elaborat de Jacque Fresco și echipa Proiectului Venus se găsește aici-link. În cazul în care nu ați văzut încă seria de documentare Zeitgeist - o puteți viziona întreagă aici-link - aceasta conține toate motivele pentru care schimbarea de paradigmă este strict necesară. Alte documentare importante privind transformarea societății se găsesc aici-link, aici-link și aici-link.
Cărțile pe care le recomand astăzi sunt conectate cu tema de mai sus și sper să inspire de asemenea:
"Despre educație" -Jiddu Krishnamurti- comandă online aici-link;
"Să facem pace! Pentru un progres al spiritului" -Dalai Lama, Stephane Hessel- comandă online aici-link;
"Ultimul avertisment" -Rebecca D. Costa- comandă online aici-link - reducere 80% (!).
"Închipuie-ți toți oamenii" (o conversație despre bani, politică și viață așa cum ar putea fi) -Dalai Lama, Fabien Ouaki- comandă online aici-link.
În aceste zile găsiți la Libris și alte cărți de valoare cu reduceri de 70-80% - puteți vedea titlurile și comanda online aici-link, enjoy!
***
*** Va aștept cu drag în București pe 25 aprilie (sâmbătă) pentru a fi împreună într-o călătorie minunată spre.. Deschiderea Inimii. Acesta este titlul conferinței la care voi participa ca invitat alături de Tania Tița (organizator), Anca Revnic și Anca Lavinia Florea (invitate). Descrierea completă, programul și modalitatea de înscriere se găsesc pe pagina dedicată conferinței aici-link. Pentru că împreună e întotdeauna mai ușor!
***
Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual au darul de a ne ajuta să creștem și să restabilim armonia în viața cotidiană. Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate", Resurse video și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta sau punând un cuvânt în căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Te poți conecta cu articolele blogului prin abonare cu adresa de mail în formularul din dreapta. Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare

vineri, 17 aprilie 2015

Despre comunicare și relații... altfel

Dintre toate lucrurile care ne consumă pe interior, încet dar sigur, tensiunile care există în relații ocupă un loc foarte important. Primul impuls pe care îl avem în momentele când ceva nu merge "conform așteptărilor" este acela de a da vina pe Celălalt. Pentru ceea ce nu merge, pentru ceea ce nu a mers încă de la început (:))), eventual pentru tot ce nu merge în viața noastră :)). Sună cunoscut, nu-i așa?
Pentru oamenii care au pornit pe drumul dezvoltării personale (și spirituale, dar nu neapărat) este cunoscut faptul că relațiile pe care le avem, armonia sau lipsa armoniei din ele, spun foarte multe lucruri despre noi înșine. Și asta deoarece lumea în care trăim, Universul întreg, reprezintă oglinda perfectă și "instrumentul de măsură" cel mai potrivit pentru "distanța" dintre noi și Cel mai bun Eu (din fiecare) care așteaptă cuminte să fie descoperit în interiorul nostru. Despre această prețioasă oglindă găsiți informații importante în materialul care există aici-link.
Deoarece mi-am spus părerea de multe ori în privința acestor lucruri, astăzi mă rezum la a da mai departe un material pe cât de util pe atât de amuzant despre cum poate relația cu partenerul să ne dezvăluie lucruri pe care nu le știam despre noi înșine. Este vorba despre un exercițiu "marca" Byron Katie - a cărei poveste am descris-o pe scurt aici-link și ale cărei exerciții le-am adus pe blog și aici-link, aici-link și aici-link. Vă invit să o urmărim în această scurtă călătorie de suflet spre dizarmoniile personale care reprezintă sursa dizarmoniilor din relații...


Despre relații și comunicare sunt foarte multe articole pe această pagină, însă dacă ar fi să recomand doar trei aș alege pe cele care există aici-link, aici-link și aici-link.
Recomand bineînțeles cărțile lui Byron Katie deoarece cuprind chei foarte utile în autoinvestigare și autocunoaștere:
"Am nevoie de iubirea ta" - comandă online aici-link;
"Cine ai fi tu, fără povestea ta?" - comandă online aici-link;
"Pune-ți gândirea sub semnul întrebării și schimbă lumea" - comandă online aici-link;
dar și alte câteva cărți care aduc perspective noi privind comunicarea în relații (majoritatea beneficiază de reduceri iar transportul este gratuit indiferent de valoarea comenzii):
"Iubirea nu este de ajuns" -Aaron T. Beck- comandă online aici-link;
"Dragoste sau dependență?" -Brenda Schaeffer- comandă online aici-link;
"Femei inteligente, relații sănătoase" -Augusto Cury- comandă online aici-link;
"Arta de a cultiva relații durabile" -Gerard Apfeldorfer- comandă online aici-link;
"Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații" -John C. Maxwell- comandă online aici-link;
"Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" -Eric Berne- comandă online aici-link.
"Dragostea este suficientă...și alte minciuni despre viața în 2" -John W. Jacobs- comandă online aici-link.
***
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sunt aici peste 480 de articole ce cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și pentru relaxare și bucurie în suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Poți primi direct pe mail articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în formularul din dreapta. Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare

joi, 9 aprilie 2015

Despre Darul Vieții și.. normalitate

Pentru că experiențele vieții ne modelează în mod diferit pe fiecare, fiecare cuvânt, oricât de simplu, creează în noi reverberații mentale și emoționale diferite.
Dintre toate câte există, cuvintele "normal" și "normalitate" au, probabil, atâtea sensuri câți oameni există. În DEX: NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. - "Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural." Dar ce este firesc pentru un om poate fi nefiresc pentru un altul, iar de aici rezultă în cascadă o mulțime de înțelegeri și percepții diferite.
Am început astfel deoarece doresc să vă împărtășesc astăzi câteva gânduri despre un subiect foarte delicat și incomod pentru cei mai mulți oameni – moartea. E greu de scris un articol care inspiră normalitate despre un subiect care în cultura noastră inspiră teamă (aproape) tuturor și prin urmare creează respingere sau în cel mai "bun" caz întristează. În plus, găsindu-l aici, pe un blog de dezvoltare personală, s-ar putea naște întrebări precum: "Ce ar putea căuta un articol despre moarte într-un loc care ar trebui să inspire încredere în viață și în creșterea noastră?", "Cum ar putea un astfel de text să inspire?"
Și totuși.., moartea este singura certitudine a vieții. E cel mai... "normal" lucru care se întâmplă în această realitate. Iar dintr-un anume punct de vedere, a privi în față realitatea așa cum este ea e cel mai bun punct de plecare în antrenarea pentru adaptare, flexibilitate și creștere personală, pentru a deveni conștienți în cel mai profund sens al cuvântului.
Noi, oamenii, fugim de lucrurile triste, dureroase, dar uităm că tocmai acestea pun în evidență prin contrast lucrurile bune, bucuria și tot ce este cu adevărat valoros și ne dorim în viață. De aceea uneori simt discriminarea pe care o facem între "bine" și "rău" ca pe o nedreptate, ca pe ceva ce simt să îndrept, să apropii de câte ori vorbesc despre asta, pentru a ușura celor care citesc înțelegerea dualității, acceptarea acesteia ca necesitate a învățării și trecerea dincolo de ea.
Și ce altceva decât moartea ne-ar putea face să prețuim mai mult Viața și Darurile ei..?
***
S-au împlinit trei săptămâni și două zile de când mama mea a plecat din această lume.
A fost și va rămâne omul de la care am primit cele mai multe daruri alături de Darul Vieții, de la care am învățat cele mai multe lucruri. Desigur, nu am fost conștientă de toate aceste daruri în timpul copilăriei, în adolescență și destulă vreme după. Și asta s-a întâmplat deoarece nu gândeam ca acum și nu cunoșteam importanța analizei experiențelor de viață în cadrul contextului împreună cu conexiunile dintre ele.
A fost un om care a iubit viața și a știut să o prețuiască, nu pentru că a citit asta în cărți ci deoarece i se părea ceva normal. Deși a fost retrasă de la școală înainte de a termina gimnaziul, pentru a-l crește pe fratele mai mic, cărțile i-au rămas prieteni dragi pentru toată viața. Iubea literatura dar și istoria, era pasionată de cărțile care conțineau descrieri amănunțite ale modului de viață în diverse etape ale dezvoltării omenirii.
A fost pasionată de croitorie încă de la vârsta de șapte-opt ani când și-a confecționat singură o păpușă de cârpă, nu pentru a se juca, ci pentru a avea cui să-i coase diverse hăinuțe. A transformat apoi pasiunea în meserie păstrând intactă bucuria de-a lungul întregii vieții. Mi-amintesc cum îi străluceau ochii de fiecare dată când termina câte o rochie a unei cliente, vreo perdeluță sau alte lucrușoare pentru casă și le strângea la piept pe fiecare de parcă acestea ar fi fost ființe cărora ea le-a dat viață. Într-un fel, așa și era. La ea am observat pentru prima dată acea strălucire chiar dacă în copilărie nu știam de unde vine. Pentru că a învățat și s-a perfecționat singură în tainele acestei meserii, nu a avut certificate sau diplome care să "ateste" priceperea ei, astfel încât a lucrat doar de acasă. Asta mi-a permis să fiu martora reacțiilor clientelor care erau uimite cum de le găsea fiecăreia modelul potrivit astfel încât să le avantajeze indiferent de măsurile pe care le purtau.
A iubit foarte mult florile și toate plantele, pământul și toate animalele. Cu fiecare floare pe care o planta avea o relație de suflet, comunica într-un fel anume și nu era de mirare că acestea creșteau cu drag, făcându-i parcă fiecare câte un dar special. Nu mai povestesc de modul în care comunica cu pisicile pe care le avem sau cu cățelușa care a făcut parte din familie pentru o perioadă.
Deși nu a fost scutită de provocările vieții, nu-i plăcea să se plângă de nimic. Oricât de greu i-ar fi fost, știa cumva că poate să răzbată, că are puterea de a depăși obstacolele, iar asta se citea mereu pe chipul ei.
Nu-i plăcea să vorbească despre iubire. Dar tot ceea ce făcea erau dovezi de iubire, pentru mine, pentru tatăl meu, pentru viață și Univers, iar faptele, considera ea, sunt mai importante decât a vorbi despre asta. Mi-amintesc cum la un moment dat luase de pe biroul meu una dintre cărțile lui Paul Ferrini (link), iar după câteva zile mi-a spus că-i ciudat că se scriu acum atâtea cărți despre "lucruri atât de...normale, pe care oamenii le știu de când lumea.." Am zâmbit la gândul că oamenii din zilele noastre nu prea le mai știu și/sau nu le mai consideră atât de.. "normale".
Prin prisma modului în care vedea lucrurile, considera că a avut o viață frumoasă și împlinită. Spunea că provocările sunt lucruri normale într-o viață de om și sunt de fapt experiențele prin care ne șlefuim și devenim mai puternici, mai autentici și mai aproape de ceea ce ar trebui să fim.
Așa se face că nu a speriat-o accidentul de motocicletă avut împreună cu tatăl meu (înainte ca eu să apar), nici când ne-am intoxicat toți trei cu oxid de carbon de la o sobă (când eu eram în clasa a 9-a), nici când a luat foc casa în care locuiam (când eram în clasa a 12-a), nici în momentul când i s-au făcut intervențiile chirurgicale,... Mi-amintesc că atunci când a fost internată pentru aceste intervenții, doamnele din salon mi-au spus că le-a molipsit cu optimismul, încrederea și felul ei de a iubi viața și că sigur o să-i simtă lipsa.
Nu a intrat în panică nici la începutul lui noiembrie (2014) când a aflat diagnosticul de cancer pulmonar. Doar a remarcat ciudățenia faptului că era tipul de cancer pe care îl fac fumătorii cu vechime de peste 25-30 de ani, iar ea nu fumase niciodată și nu stătuse niciodată în fum de țigară. Pentru mine diagnosticul a fost încă o confirmare a faptului că bolile au alte cauze decât cele care le susțin doctorii, iar despre asta am scris de multe ori aici pe blog. A refuzat chimioterapia deoarece aflase că nu are efect în cazul respectivului tip de celule. A urmat tratamentele naturiste pe care le știam din materialele studiate (un documentar este aici-link).
Alături de Darul Vieții, mama mi-a făcut o mulțime de daruri. Ultimul dintre Marile Daruri (cronologic vorbind) a fost faptul că mi-a oferit încrederea ei și m-a susținut moral și financiar (alături de tatăl meu) când am renunțat la activitatea din sistemul de învățământ și la o potențială carieră în cercetare pentru a mă dedica total dezvoltării personale. Chiar dacă toți cei apropiați, colegii și toți cei pe care-i cunoșteam spuneau că asta e o nebunie. A fost un proces de studiu intens și transformare (în care nu am făcut nimic altceva) care a durat ceva mai mult de doi ani, proces care nu ar fi fost posibil fără susținerea ei și a tatălui meu. Evident, nici ceea ce există acum pe acest blog nu ar fi existat.
La începutul lunii martie mi-a spus că nu mai dorește să continue nici un tratament. Nu avea dureri, dar insuficiența respiratorie atinsese un grad care a determinat-o să ia această decizie. A spus că orice viață se termină cumva, la un moment dat, și că este mulțumită și împăcată cu viața pe care a avut-o, atât cât a fost. În unele din nopțile următoare o auzeam cum se ruga lui Dumnezeu să o ia la el. Ne-a spus în mai multe rânduri să nu plângem la plecarea ei deoarece moartea este o eliberare. Am anulat seminariile pe care le programasem în martie și am renunțat la activitatea online pentru a petrece alături de ea tot timpul prețios care a mai rămas.
Pe 17 martie după amiază ne-a rugat să o ajutăm să meargă afară să vadă brândușele (îi spusesem că au înflorit). I-am îndeplinit dorința, însă fără să știm că e ultima. Nu am să uit zâmbetul ei și bucuria care i se citea pe chip când am deschis ușa și a zărit floricelele. În următorul moment... a plecat păstrând acel zâmbet.
În timpul care a trecut de atunci, mi-am oferit timp să observ, să mă observ, să gust și să simt viața așa cum este ea acum, să simt ce îmi transmite mama, de "dincolo". De asemenea, i-am fost alături tatălui meu care se adaptează plecării mamei în felul lui, după mai mult de jumătate de secol de conviețuire. Zi după zi am ascultat.. liniștea. Pentru că e liniște și pace în tot ceea ce vine de la ea, de "dincolo". O simt peste tot, în flori, în lucruri, în toate "amprentele" pe care le-a lăsat.
Recunoștință eternă, mamă \\♥link♥//, pentru toate valorile ale căror semințe le-ai răsădit și le-ai crescut în mine, pentru Simplitate, Responsabilitate, Asumare, Demnitate, Autenticitate, Verticalitate și multe altele pe care le iubesc acum atât de mult. Simt cum au crescut frumos și le voi crește în continuare. Drum lin către eternitate..
*
*     *
Dacă oamenii ar avea răbdare să asculte și să simtă, nu ar mai plânge plecarea celor dragi și nu le-ar mai fi teamă pentru că ar știi că ei rămân mereu în inimile noastre și, sub o altă formă, în eterna conștiință, esența a tot ceea ce este. În plus, ar înțelege că plecarea noastră (chiar dacă poate lua forme neașteptate) face parte din.. normalitate, oricare ar fi credințele noastre privind natura lumii de "dincolo". Efemeritatea noastră nu ar trebui să ne producă dezamăgire, nu ar trebui să ne întristeze (link), ci doar să ne reamintească valoarea reală a Darului Vieții și necesitatea investirii timpului și energiei într-un mod cât mai conștient și asumat. De aceea am considerat că această mărturisire de suflet își are rostul aici, pe un blog de dezvoltare personală integrală (link).
*
Dacă ați citit până aici, înseamnă că ați fost curajoși și vă felicit. Chiar dacă poate a fost un pic tulburătoare incursiunea în povestea de mai sus, vă asigur că pe termen lung o astfel de "răscolire" face bine. Închei cu un scurt discurs rostit de Marc Mero (fost campion WCW si WWE Wrestling) – discurs care sper să vă meargă la suflet..


*** Important: Având în vedere mărturisirea de suflet conținută în interiorul acestui articol, veți înțelege de ce vă rog să nu comentați în nici un fel aceste gânduri, nici aici, nici pe facebook. Consider tăcerea cel mai delicat și potrivit gând pentru cazul de față, limbajul inimii se transmite oricum, într-un alt fel, unul care nu necesită cuvinte...Am vrut să închid din setări comentariile, dar am încredere că veți respecta această rugăminte.
***
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Ideea centrală a acestei pagini este Dezvoltarea Personală Integrală pe care am definit-o aici-link. Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Poți primi direct pe mail articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în formularul din dreapta. Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...