"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

Click pe banner pentru detalii

sâmbătă, 24 octombrie 2015

De ce timpul NU le rezolvă pe toate

Acum câteva zile prietena mea L. m-a invitat la ea la un ceai. De cum am intrat, în vocea ei am simțit tristețea și greutatea experienței prin care trece. Îmi spusese mai demult că nu se înțelege cu șefa ei și că nu știe cum se întâmplă, dar de fiecare dată când ceva nu iese bine, aceasta dă vina pe ea. După ce a pregătit ceaiul, îmi spune:
- Știi.., am crezut că timpul le va rezolva pe toate.., am crezut că mă voi obișnui și voi face față. Dar vechea problemă...s-a agravat. S-au găsit câteva documente rămase nerezolvate de când a plecat colegul meu al cărui post s-a restructurat iar șefa mi le-a dat tot mie, deși sunt plină de situații de rezolvat până peste cap. M-am săturat de țipetele ei, de fraze gen: "Fă aia!", "Ba cealaltă că-i urgentă!", de toate tensiunile care există în birou. Plec de-acasă educându-mi subconștientul cu gânduri și afirmații pozitive, iar când ajung la serviciu îmi iese tot pozitivismul pe fereastră. Tot fac procesul iertării, mă educ să accept, dar nimic nu se schimbă, ba lucrurile văd că se înrăutățesc. Chiar nu mai știu ce să cred, la ce-ar trebui să mă uit în interiorul meu și ce ar trebui eu să învăț din experiența asta..
- Te-ai gândit și la legea oglindirii?
- Da, m-am gândit. Am căutat în viața mea situații în care am țipat și eu la alții sau în care i-am copleșit cu sarcini. De țipat am mai țipat, deși foarte rar, însă de restul n-a fost cazul.
Văzând că tac, îmi spune:
- Da, știu că-mi vei spune ceva inconfortabil, mi-am asumat asta când te-am sunat să te invit, așa că te rog să-mi spui fără menajamente.
- Știi, în general, mesajele pe care ni le trimite Universul prin astfel de situații și prin comportamentele celor din jur sunt și simple și la vedere. Dar pentru că sunt foarte inconfortabile, ne facem că nu le vedem sau nu le înțelegem și amânăm cât putem de mult să le privim cu adevărat, cu sinceritate față de noi înșine.
Legea oglindirii nu spune doar că ceilalți ne oglindesc aspectele pe care le conținem și noi. Spune și faptul că ei ne oglindesc ceea ce judecăm/condamnăm. Desigur, în situația dată, când comportamentul șefei se răsfrânge direct asupra volumului tău de muncă, este foarte greu să nu o judeci. Dar nu imposibil.
Hai să vedem, tu ce ai face dacă ai fi șefă sau dacă ai avea posibilitatea să "pasezi" cuiva o parte din ceea ce ai de făcut? Ce tărie de caracter ți-ar trebui ca să n-o faci? Ar fi greu să te abții?
- ...Păi.., după experiența asta.. ar cam fi...
- Aproape sigur toți oamenii au fost subalterni înainte de a fi șefi, așa că, în număr foarte mare se comportă la rândul lor așa cum s-au comportat cu ei șefii pe care i-au avut. E o reacție în lanț, un mecanism pe care de multe ori nu ajungem să-l conștientizăm. Dacă spui că și ție ți-ar fi greu să nu pasezi din treburi altcuiva, înseamnă că deja o poți înțelege de ce face asta. Acest pas te ajută să n-o judeci. Te poți opri aici, dar asta nu va aduce armonia în relația dintre tine și ea.
Mai e un pas foarte important: acela de a-i spune că te simți copleșită de volumul de lucrări astfel încât să nu-ți mai dea altele.
Pentru acesta, e nevoie să găsești un moment potrivit în care, printr-o discuție, să o faci cumva să se pună în locul tău. De exemplu, o poți ruga să-ți povestească cum se simțea când a intrat ea în serviciu, dacă i-a fost greu, etc. Desigur, ca să nu se înțeleagă din start unde "bați", o poți întreba cum era în acest domeniu pe vremea când ea a început. Dacă ai făcut primul pas și nu o mai judeci, atunci nu mă îndoiesc că vei știi să porți această discuție cu sufletul deschis. La final, va înțelege că: dacă ei i-a fost greu și ție îți este greu acum.
- ..Da.., aș putea face asta, deși...nu e sigur că...
- Da, știu că cei doi pași nu sunt simpli și nici nu ai siguranța că vor rezolva tensiunile care există de atâta timp în această relație. Dar acum vezi și tu că timpul nu rezolvă nimic, ci dimpotrivă, în cazul relațiilor nu face decât să agraveze conflictele și separarea. Într-adevăr, situația e incertă, dar cel puțin pentru mine un lucru e sigur: atunci când nu facem nimic - nu se întâmplă nimic. Cumva, într-un mod subtil, prin acțiunea noastră dăm de știre Universului că suntem dispuși să armonizăm relația respectivă.
- Da, ai dreptate.., atunci așa o să fac.

Ieri L. m-a sunat. Mi-a spus că, deși nu a găsit încă momentul să facă al doilea pas, ceva s-a schimbat în birou, atmosfera e alta. Așa cum mi se confirmă mereu, "câmpul"/(ceea ce numesc eu Univers) deja aflase că L. a luat decizia să-și schimbe atitudinea. M-am bucurat pentru ea și am încurajat-o să aibă încredere că va găsi și momentul potrivit discuției de la suflet la suflet.
*
*    *
Contrar credinței că timpul le rezolvă pe toate, plantată în subconștientul nostru din vremuri demult uitate, acesta nu rezolvă niciodată nimic. Pentru că nu poate face lucrurile în locul nostru. Noi trebuie să găsim curajul de a acționa, de a schimba ceva în interiorul nostru.
Eu cred că nu e întâmplător faptul că ai citit acest articol acum. Poți lăsa timpul să rezolve lucrurile în locul tău, chiar dacă știi că asta nu se va întâmpla sau poți da de știre Universului că ești dispus/ă să aduci armonia în relațiile tale participând la seminarul "Arta comunicării și relațiilor armonioase". Cu siguranță vei găsi multe răspunsuri potrivite în cadrul acestui seminar experiențial ale cărui nouă puncte esențiale le-am menționat aici (link). Următoarele ediții vor avea loc la București (7, 8 noiembrie), Cluj-Napoca (14, 15 noiembrie) și Iași (28, 29 noiembrie). Toate detaliile și formularul de înscriere se găsesc aici (link). Te aștept cu drag 

Dacă tot ai pășit în acest spațiu virtual, m-am gândit să-ți dăruiesc și un video care m-a emoționat profund pentru că este capabil să transmită dincolo de ecran magia și valoarea conexiunii umane, dincolo de cuvinte și teorii, dincolo de...online. Sunt sigură că o să-ți placă și ție..


Articole conectate există aici (link), aici (link) și aici (link). Motivul pentru care lectura nu va egala niciodată valoarea experienței unui seminar îl găsești aici (link).
Dar dacă totuși dorești să rămâi la stadiul lecturii, măcar să fie niște cărți bune:
"Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" -Eric Berne- comandă online aici-link.
"Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații" -John C. Maxwell- comandă online aici-link;
"Comunicarea subiectivă" -Jose Silva, Ed Bernd Jr.- comandă online aici-link;
"Rezolvarea dificultăților de comunicare" -Fabrice Lacombe- comandă online aici-link;
"Comunicarea relațională pe înțelesul celor mici" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
"Supertehnici de comunicare" -Alan C. Fox- comandă online aici-link.
***
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sunt aici peste 500 de articole ce cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau alte materiale ce aduc bucurie în suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Poți primi direct pe mail articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în formularul din dreapta. Te mai aștept
cu drag    *>:D< îmbrăţişare

marți, 13 octombrie 2015

Povestea unei boli mintale - văzută din interior

Trăim vremuri de profundă transformare atât la nivel de societate cât și în interiorul fiecăruia dintre noi. Experiențele prin care trecem sunt uneori atât de grele, atât de neașteptate și de copleșitoare încât multor oameni le este din ce în ce mai greu să-și gestioneze stările și să-și păstreze echilibrul psihic și emoțional.
Zilele trecute găsisem o statistică a Organizației Mondiale a Sănătății care arată că 20% din europeni suferă de boli mintale (România - locul 5). Tot acolo scria că până în 2030 depresia va fi cea mai importantă problemă de sănătate la nivel mondial, iar impactul acesteia se va simți atât la nivel social cât și economic. Dar poate până atunci gradul de conștiență va crește și vom modifica această "previziune" sumbră. 
În astfel de vremuri, teoriile sunt mai greu de digerat (cel puțin pentru cei care au studiat cu perseverență :))) și singurele lucruri care par să ne zdruncine suficient cât să ne ridicăm par să fie exemplele vii ale depășirii unor astfel de experiențe, cu cât mai "adânci", cu atât mai motivaționale.
Din categoria poveștilor de viață care inspiră dau astăzi mai departe pe cea a lui Elyn Saks - decan asociat, profesor de drept în cadrul catedrei Orrin B. Evans, predând totodată Psihologie, Psihiatrie și Științe Comportamentale în cadrul Universității de Drept Gould din Sudul Californiei. Este expert în sănătate mintală și suferă de... schizofrenie cronică. Așa cum mărturisea Elyn Saks într-un interviu acordat ziarului New York Times în iunie 2011: "există o nevoie uriașă de a distruge din interior mitul bolii mintale, de a-i da o față, de a arăta oamenilor că un diagnostic nu trebuie neapărat să conducă la o viață de durere."
Sper ca această poveste emoționantă să vă inspire și să vă aducă măcar un gram de motivație în provocările prin care treceți. Vizionare plăcută prin ochii sufletului 


Alte trei povești emoționante se găsesc aici-linkaici-link și aici-link. O altă poveste de viață care inspiră găsiți aici-link.
Cărți aproape de suflet:
- "Centrul nu se mai poate susține. Povestea nebuniei mele" -Elyn R. Saks- comandă online aici-link sau aici;
- "Demonul amiezii. O anatomie a depresiei" -Andrew Solomon- comandă online aici-link;
- "Ieșirea din depresie" -Dominique Barbier- comandă online aici-link;
- "Respiră, iubește și taci" -Gigi Ghinea- comandă online aici-link;
- "Iubirea care vindecă" -Gigi Ghinea- comandă online aici-link ;
și alte două pentru liniștea minții:
- "Prezența. Arta păcii și a fericirii" (vol.I+vol.II) -Rupert Spira- comandă online aici-link.
- "Liniștea vorbește" -Eckhart Tolle- comandă online aici-link,
***
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Ideea centrală a acestei pagini este Dezvoltarea Personală Integrală pe care am definit-o aici-link. Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând listele "Articole recomandate", cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,
cu drag   *>:D< îmbrăţişare



vineri, 9 octombrie 2015

Evoluție sau.. mândrie spirituală?

Mai multe experiențe din viața mea, dar mai ales ultima dintre ele, m-au făcut să mă întreb din nou: la ce bun dacă un om are foarte multă cunoaștere dar o folosește pentru a-și judeca semenii și pentru a se pune cu orice ocazie deasupra acestora? Aceleași experiențe m-au condus la concluzia că e strict necesar să ne reamintim cât mai des câteva lucruri. Acelea din textul de mai jos. Nu are rost să vă povestesc despre ce gen de experiențe este vorba pentru că vă veți da seama oricum :)) Sper ca următoarele cuvinte să ajungă la inimile tuturor și să ni le reamintim de câte ori suntem tentați să-i judecăm pe ceilalți...
***
"A crede că ești mai departe pe cărare decât oricine altcineva este mândrie spirituală. Chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, nu ţi-ar fi de nici un folos să-l ştii sau să-l pretinzi. Ceea ce îţi este de folos este compasiunea faţă de sine, compasiunea faţă de alţii. Ceea ce îţi este de folos e să ştii că fiecărei persoane i se oferă lecția care este perfectă pentru ea, iar dacă o învață, nu poate nimeni spune cât de departe a ajuns.
Să nu crezi că ai capacitatea de a măsura în mod corect progresul spiritual al cuiva, inclusiv al tău. Nu o ai. N-ai cum să ştii. O persoană, care pare a fi rămas mult în urmă, poate trece în faţă ta într-o secundă. Iar una care pare a fi mult avansată, poate fi serios încetinită. Întreaga idee referitoare la în faţă şi în urmă nu are nici un sens, întrucât n-ai de unde să ştii care este linia de pornire sau linia de final.
Nu e neapărat nevoie ca ceilalţi să înceapă de unde ai început tu. Nu e neapărat nevoie ca ceilalţi să încheie unde închei tu. Unii parcurg o călătorie scurtă, înţesată cu provocări care le frâng inima. Alţii au o că latorie lungă, alcătuită din multe lecţii neinteresante.
Poţi să te uiţi la ceilalţi şi să crezi că înţelegi – dar asta nu înseamnă decât că te amăgeşti. Habar nu ai despre ce este vorba în viaţa celuilalt. De fapt, nici măcar nu este treaba ta să ştii.
Se întâmplă destule lucruri în viaţa ta că să fii tot timpul ocupat. A înţelege care-ţi sunt lecţiile şi a începe să ţi le însuşeşti este o activitate care durează o viaţă întreagă.
Dacă eşti învăţător spiritual, întreabă-te dacă ai ales acest rol că să eviţi să înveţi lecţiile pentru care ai venit aici. Atunci când eşti o autoritate şi spui altora ce să facă, nu trebuie să te uiţi niciodată la tine însuţi.
Să fii sigur că nu vei putea să te ascunzi pentru totdeauna. Cu timpul, rufele tale murdare vor fi date la iveală. Este inevitabil. Toată lumea vine aici şi crede că poate să dispară. Unii oameni se pricep foarte bine să o facă. Ei dispar timp de cincizeci sau şaizeci de ani. Când se întorc, sunt siguri că nimeni nu-i va recunoaşte. Dar. de îndată ce intră într-un magazin din cartier, ştiu că jocul s-a sfârşit. Nimeni nu se poate ascunde pentru totdeauna. Asta, deoarece aici e un loc unde toţi sunt găsiţi. Mai devreme sau mai târziu, tuturor li se da deşteptarea. Această este natura călătoriei fizice. Până la urmă, chiar ai să te obişnuieşti cu ea. Le vine rândul chiar şi acelor dintre voi care tândălesc la sfârşitul cozii. Cel care vă strigă pe nume nu moare până ce nu ajunge şi la tine. Şi chiar dacă ar muri, altcineva i-ar lua locul. Nu te poţi ascunde. Nu poţi deveni invizibil în mod permanent.
Probabil că treaba asta ţi se pare ciudată. La urmă urmei, majoritatea oamenilor de pe planeta Pământ fie că se deghizează într-un mod inteligent, fie pretind că nu sunt acasă, atunci când sună soneria. Negarea se infiltrează absolut peste tot.
Dar nu contează. Nu aceşti oameni conduc spectacolul. Cel din spatele măştii este persoană care ia toate deciziile. Cel din spatele măştii îl cheamă pe străin la uşă ca să sune deşteptarea.
Voi credeţi că autoritatea se află în afara voastră şi că totul vi se întâmplă. Nu e aşa! Autoritatea este înăuntru şi faceţi ca totul să se întâmple, pentru ca să vă treziţi.
Întreaga planetă are misiunea de a se trezi. De aceea sunt atâţia oameni care par a fi adormiţi. Cum s-ar putea ei trezi, dacă nu ar dormi sau, cel puţin, nu s-ar preface că sunt adormiţi?
Nu aceasta e planetă pe care trebuie să vă aflaţi, dacă vreţi să vă ascundeţi. Nu acesta este locul pe care trebuie să vă aflaţi dacă vreţi să rămâneţi adormiţi. Dacă scopul vostru este să nu fiţi conştienţi, atunci va aflaţi într-un loc periculos!
Toţi oamenii care acum umblă în somn, într-o zi îşi vor da seama că au plecat din pat şi din casă şi umblă pe stradă. O vor face într-un mod destul de simplu: izbindu-se unul de altul.
Despre asta este vorba în această călătorie interactivă: încălcarea limitelor, coliziuni, abuzuri, numiţi-le cum vreţi. Totul pare a fi intenţionat, dar în realitate nu este. Nimeni nu ştie în mod conştient că urmează să se izbească de altcineva. Aşa se întâmplă. Apoi, dacă este deştept, se trezeşte şi spune: „îmi pare rău, nu te-am văzut”. Iar semenul îi răspunde: "Nu face nimic. Nici eu nu te-am văzut."
Ce altceva mai e de spus? Dacă totul e luat că un afront personal şi individul răspunde: "Ba m-ai văzut, mizerabile!" ce ar dovedi aceasta? N-ar dovedi că el a fost atacat. Ar dovedi doar că se simte atacat.
Şi despre asta este vorba cu adevărat aici: un grup de oameni care se simt atacaţi. Nu e o imagine exactă a ceea ce se întâmplă, dar este una acceptată de către toată lumea. Asta, deoarece toţi interpretează comportamentul. Toţi presupun că totul se face cu o anumită intenţie. Fiecare crede că ştie care este motivul celeilalte persoane. Dar, bineînţeles că nu-l ştie. Nu are nici un fel de idee de ce s-a izbit cineva de el.
Aţi auzit despre căsătoriile aranjate? Ei bine, această este o izbire aranjată. Ambele persoane aflate în spatele măştilor au decis să-şi ofere una alteia posibilitatea de a-şi aduce aminte că se pot trezi în acelaşi moment. Atunci când au aranjat întâlnirea, nici una dintre ele nu ştia că se vor simţi amândouă atacate, atunci când acest lucru se va întâmplă.
Această, deoarece atunci când au aranjat întâlnirea, fiecare a luat contact cu intenţiile celuilalt: de a cinsti şi de a ajuta – nu de a face rău sau de a agresa. Nici una dintre ele nu şi-a făcut griji în privinţa a ceea ce urma să se întâmple, deoarece a avut încredere în intenţia celuilalt. Amândoi au ştiut că, orice s-ar întâmplă, totul va fi în regulă.
Dacă ai intra în legătură cu intenţia fiecărei persoane de a te trezi şi de a te ajută să te trezeşti, nu ai lua ca pe un afront personal nici un fel de imixtiune. Ai spune doar: "Iartă-mă, frate al meu. Nu te-am văzut. Mulţumesc că ai sunat deşteptarea. Acum voi fi mult mai atent".
Nu izbitura e cea care răneşte, ci interpretarea pe care i-o dai. Faptul că îl condamni pe cel care te-a izbit. Faptul că te condamni pe ţine însuţi, pentru că ai fost izbit. De îndată ce numim acest lucru abuz, pierdem din vedere ce rol avem noi în toate astea. Proiectăm responsabilitatea asupra altcuiva. Credem că nu făceam nimic altceva decât să ne vedem de treabă şi, deodată, vine o persoană răutăcioasă care ne atacă.
Nu asta s-a întâmplat. Această e enormă autoînșelare, uriaşa minciună pe care încercaţi să o treceţi asupra altora. Va străduiţi să vorbiţi unul cu altul de pe poziţii de victime şi vă minunaţi de ce fiecare este pedepsit în permanentă.
Nu există nici o întâlnire la baza căreia să nu fi existat cinste şi simt al responsabilităţii personale. Nu există nici o întâlnire la baza căreia să nu fi existat iertare de sine şi compasiune pentru ceilalţi.
Dacă vreţi să vă întâlniţi, dacă vreţi să vă treziţi împreună, trebuie să încetaţi de a mai interpreta ce se întâmplă şi să lăsaţi lucrurile aşa cum sunt. Puteţi fi uluiţi de izbitură. Îi puteţi spune celeilalte persoane că sunteţi surprinşi. Dar să nu credeţi că înţelegeţi de ce s-a întâmplat totul, întrebaţi. Verificaţi.
Comunicaţi în mod cinstit şi simplu: "Atunci când m-am izbit de tine, m-a durut, semen al meu. Tu ce-ai simţit?" A spune adevărul prin preluarea responsabilităţii pentru propriile voastre sentimente nu este un atac, sau o prezumţie de imixtiune, sau vinovăție. Este doar un mod sim­plu de a împărtăşi experienţa. Ea invită la dialog, nu la separare.
Odată ce se presupune că există vinovăţie, atacul este inevitabil. Nu poţi atacă o persoană nevinovată. Pentru a ataca, trebuie să crezi că atacul este justificat, că persoană îl merită. În acest moment, te-ai disociat de propriile tale sentimente, ţi-ai împărţit mintea în două şi te-ai pregătit pentru un conflict exterior inevitabil. Totul, din cauza mândriei spirituale – totul, deoarece crezi că ştii care sunt motivele celuilalt.
Renunţă, prieten al meu. Nu ştii ce este în inima semenului tău. Nu vei ştii niciodată. Cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să-l întrebi deschis. În felul acesta ajungi cât mai aproape posibil de a şti ce gândeşte şi ce simte.
Dacă nu-l întrebi niciodată pe semenul tău ce experienţă trăieşte, cum crezi că vei ajunge să-l cunoşti? Tot ceea ce vei cunoaşte vor fi propriile tale proiecţii, propriile tale judecaţi şi interpretări. Acestea spun multe despre tine şi foarte puţine despre el. Şi, dacă nu poţi să presupui că el nu este vinovat, cum vei fi vreodată în stare să-ţi vezi propria nevinovăţie? Dacă tu crezi că-l cunoşti, cât de bine crezi că te cunoşti pe tine?
După cum vezi, nu există cale de ieşire. Fiecare judecată pe care o emiţi asupra altcuiva se întoarce la tine şi te obsedează.
Cel mai bun lucru este să renunţi la judecaţi.
Cel mai bun lucru este să-ţi dai seama că nu ştii nimic despre intenţiile sau motivele celorlalţi oameni. Cel mai bun lucru este să înţelegi că, adesea, eşti complet rupt de propriile tale intenţii. Mândria spirituală nu face altceva decât să-ţi prelungească necunoaşterea. O persoană aroganţă nu evoluează. Ea nu devine transparentă faţă de ea însăşi sau de ceilalţi. Ea se ascunde. Ea atacă pe faţă – iar atunci când i se răspunde, pare că doarme. Ea se joacă de-a v-aţi ascunselea cu ea însăşi şi cu universul.
Am să-ţi dau un joc mai bun. El se numeşte: "Mă izbesc de tine, dacă şi tu te izbeşti de mine". Nimeni nu este acuzat, nimeni nu este făcut de ruşine. Nici măcar nu trebuie să ţii scorul. Continuă să te izbeşti, până când te trezeşti şi priveşti în ochii celuilalt – fără condamnare şi fără judecată." - Paul Ferrini


Articole conectate aici-link, aici-link și aici-link.
Cărți care ne pot încălzi inimile (transport gratuit la orice comandă oriunde în țară):
- cărțile lui Paul Ferrini - comandă online aici-link;
- "De ce oamenii buni fac lucruri rele" -Debbie Ford- comandă online aici-link;
- "Darul imperfecțiunii" -Brene Brown- comandă online aici-link;
- "Secretul umbrei" -Debbie Ford- comandă online aici-link ;
- "Efectul umbrei" - Debbie Ford, Deepak Chopra și Marianne Williamson - comandă online aici-link.
***
În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor și căutărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Sunt peste 500 de articole, așa că ai de unde alege :)) Pentru a căuta mai ușor un subiect poți folosi listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie sau căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare



miercuri, 7 octombrie 2015

Unde informație nu e, nimic nu e

Faptul că materia este energie condensată este unul deja cunoscut și acceptat. Dar despre faptul că energia există doar în virtutea unei informații care o structurează s-a vorbit mai puțin. Ideea nu ar prezenta prea mare importanță dacă în ultimii ani nu s-ar preocupa atât de mulți oameni de "crearea realității" (după pofta inimii :))) teorie care s-a dezvoltat odată cu evoluția descoperirilor fizicii cuantice (despre care ați aflat cel mai probabil pentru prima dată din filmul "What the bleep do we know" / "Ce naiba știm noi de fapt" (link) )
Dacă am cunoaște în amănunt natura realității am ști într-adevăr să o manipulăm, să o modificăm, să o "creăm" (în spiritul teoriei creării realității). Însă până la această cunoaștere e drum lung, iar informațiile noi sunt greu de acceptat ceea ce face drumul mai anevoios decât este de fapt.
De ce e importantă această cunoaștere? Pentru că ceea ce știm despre realitate determină modul în care interacționăm cu "ea", iar natura acestei interacțiuni (dacă e armonie sau dizarmonie) ne guvernează viața în întregime fie că suntem sau nu conștienți de asta. Acceptarea interconectării tuturor lucrurilor ne-ar ajuta să înțelegem că ceea ce trăim (atunci când ne place dar și atunci când nu ne place) reflectă exact gradul de conștiență pe care îl avem la un moment dat și nu "răutatea lumii", "conspirațiile mondiale" sau cine știe ce alte influențe.
Dată fiind natura complexă a subiectului, consider că orice informație în plus ne poate lumina drumul, motiv pentru care dau astăzi mai departe un material video de mare valoare informațională. Este vorba despre o discuție la care participă domnul prof. univ. dr. Adrian Restian (Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" Bucuresti, președinte al Societății Academice de Medicină a Familiei), domnul Alexandru Mironov (cunoscut scriitor, specialist în viitorologie și jurnalist de știință) și domnul Cristian Român (jurnalist de știință, inginer aerospațial).
Subiectele atinse sunt extrem de interesante: informatoni, integronică, biofotoni, fizică cuantică, stringuri, boli și autovindecare, mecanisme senzoriale, neuroni oglindă, nivele de informație din creierul nostru, conștiința, cum luăm deciziile, etc. Sigur o să vă placă! Vizionare plăcută și cu folos..


Îmi pot imagina cum ar fi fost discuția din emisiune dacă ar fi avut loc după ce s-a efectuat experimentul despre care am discutat aici-link :))) Celor însetați de cunoaștere le recomand remarcabila serie de 4 documentare: (ep.1) Ce este spațiul (link), (ep.2) Iluzia timpului (link), (ep.3) "Saltul cuantic" (link) și (ep.4) "Univers sau Multivers" (link). Un documentar interesant despre secretele fizicii cuantice și nu numai se găsește aici-link.
Cărțile pe care le recomand astăzi completează într-un mod minunat discuția despre informație și "funcționarea" Universului (acestea beneficiază de transport gratuit oriunde țară indiferent de valoarea comenzii):
"Informatia- o istorie, o teorie, o revărsare" -James Gleick- comandă online aici-link;
"Universul elegant" -Brian Greene- comandă online aici-link;
"Realitatea ascunsă" -Brian Greene- comandă online aici-link;
"Realitatea, spiritualitatea și omul modern" -David R. Hawkins- comandă online aici-link.
***
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și un gram de bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag   


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...