tag:blogger.com,1999:blog-7182566043758757474.post1758046191799839761..comments2024-02-05T10:44:23.039+02:00Comments on Adina Amironesei - Universul meu : Aspecte ale căutarii spirituale (1)Adina Amironeseihttp://www.blogger.com/profile/10485566262737022209noreply@blogger.comBlogger5125tag:blogger.com,1999:blog-7182566043758757474.post-10947409816420026332018-11-29T02:14:23.599+02:002018-11-29T02:14:23.599+02:00@ Vasile Mironeasa:
Comentariile dumneavoastră con...<b>@ Vasile Mironeasa:</b><br />Comentariile dumneavoastră conțin judecăți și jigniri care nu mi se cuvin, mai ales că nu mă cunoașteți. De aceea am considerat că nu e ok să apară aici. Admit că aveți păreri diferite, e libertatea dumneavoastră, dar între a avea o părere și a emite judecăți de valoare asupra unui om pe care nu-l cunoașteți e o diferență.<br /><br />Ca să înțelegeți ce este această pagină blog vă rog să citiți articolul <b><a href="http://adinaamironesei.blogspot.com/2013/08/declaratia-drepturilor-omului-sau.html" rel="nofollow">Libertățile noastre din realitate și din mediul virtual</a></b>. Sau, ca să fie mai ușor, vă las aici fragmentul la care mă refer:<br />-------------<br />Consider că un blog (sau pagina de Facebook a unei persoane) este un spațiu <b>privat</b> și public în același timp. Un spațiu în care autorul/administratorul publică ceea ce consideră de cuviință, convingeri proprii sau idei cu care acesta rezonează. Părerile cititorilor sunt binevenite și utile, în ideea unei interacțiuni între cel care oferă informația și cel care beneficiază de ea. Libertatea acordată cititorilor este exprimată prin acordarea <b>oportunității</b> de a posta comentarii și consider că în mediul virtual, acceptarea comentariilor semnate "Anonim" reprezintă maxima deschidere.<br /><br />Firesc ar fi ca, în virtutea <b><a href="http://adinaamironesei.blogspot.com/2013/08/declaratia-drepturilor-omului-sau.html" rel="nofollow">articolului 18</a></b>, aceste comentarii să se oprească la sensul propriu al cuvântului "păreri" și să nu se transforme în prilej de <a href="http://adinaamironesei.blogspot.com/2012/11/despre-ironie-si-sarcasm-despre-dreptul.html" rel="nofollow">ironii, sarcasm (link)</a> sau injurii la adresa autorului blogului/paginii Facebook. Dar după cum ați observat atât pe bloguri și pe Facebook, acest lucru nu este respectat, iar limita respectului reciproc este de multe ori depășită în mod abuziv.<br /><br />Dincolo de lucrurile reci precum "regulile", un blog (sau pagina de Facebook a unei persoane) este asemeni casei celei/celui care scrie pe ea. Iar în acest context, a intra în casa cuiva și apoi să-i spui gazdei că are o casă sub aiurea și că mobila este de cel mai mare prost gust este o atitudine pe care... nu doresc să o etichetez (bineînțeles, aceasta este o metaforă destul de blândă pentru ceea ce se întâmplă în mediul virtual). <br /><br />Mă întreb retoric: cui anume am spune că are o casă aiurea dacă persoana (care scrie) nu ar deschide "ușa" prin care noi să intrăm în casa lui? Altfel spus: dacă cineva deschide o ușă spre <b>sufletul</b> său - în realitate (sau pe o pagină web publicând niște gânduri) cred că nu e firesc ca cei care ascultă (respectiv - citesc) să profite de această ușă pentru a intra cu bocancii și a-i strecura prin ea frustrările personale.<br /><br />Finalizez acest fragment subliniind că starea de bine oferită de ironii și sarcasm (celui care practică le practică) este de foarte scurtă durată și nu îl poate vindeca de frustrările proprii. Iar dacă este vorba despre părerile contrare, acestea pot fi exprimate într-o discuție într-un mod <b>asertiv</b>.<br />-------------<br />Dacă am fi trecut unul pe lângă altul pe stradă (ca și acum - fără să mă cunoașteți) prefer să cred că nu m-ați fi tras de mânecă să mă opriți să-mi spuneți ce mi-ați spus în acele comentarii.Adina Amironeseihttps://www.blogger.com/profile/10485566262737022209noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7182566043758757474.post-13499465304162676642018-11-28T22:57:02.258+02:002018-11-28T22:57:02.258+02:00Oamenilor le convine să se spună despre ei ceea ce...Oamenilor le convine să se spună despre ei ceea ce cred ei că sunt, nu ceea ce văd alții , la ei , că sunt. Dovada , își pun filtre pe blog , pentru ca mesajele care nu reflectă așteptările să nu apară.mironeasavhttps://www.blogger.com/profile/04113996267687203773noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7182566043758757474.post-47288098307864490032016-05-07T15:16:00.304+03:002016-05-07T15:16:00.304+03:00Scumpa Adina, bineinteles ca sunt total de acord c...Scumpa Adina, bineinteles ca sunt total de acord cu ce scrii in acest articol.Preocuparea de aspectele spirituale ale existentei noastre au inceput cu problemele mele in casnicie care au dus la un divort. In anul 1981 am avut curajul sa parasesc Romania si sa ma stabilesc in Germania- datorita meseriei mele am stiut tot timpul ca voi reusi. Daca te vor interesa "povestile" mele te rog sa-mi dai de stire. Este asa de mult de scris sau de povestit. Dar sa revin la ce este in legatura cu acest aspect si anume faptul ca in momentul inceperii divortului, care in aceasta tara unde traiesc mai bine de 35 de ani, este cu totul altceva decit in Romania, lucrurile au luat o turnura pe care nici in cosmarurile mele nu mi-am putut imagina ca se va manifesta. Eram total socata de aspectele pe care le prezenta aceasta "disputa" in Justite. Dupa atitia ani, pot spune ca toate au avut rostul lor. Aflandu-ma intr-o librarie imi cadeau in fata mea din rafturi exact caqrtile de care aveam nevoie sa ma informez( Profetiile de la Celestine,cartile lui Neil Donald Walsch,Michael Newton smaltii) Anunta-te daca vrei mai mult sa aflii. Succes si toate bune!<br /><br />PS- mai de mult am mai scris cu tine prin e- mails . Cu drag si pe curind Gabriela Constantin Unknownhttps://www.blogger.com/profile/05694276460995426337noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7182566043758757474.post-35279111723572208152016-04-20T11:07:58.375+03:002016-04-20T11:07:58.375+03:00@ Razvan Ianculescu:
Da, 10 ani, și mie mi-e greu ...<b>@ Razvan Ianculescu:</b><br />Da, 10 ani, și mie mi-e greu să cred...:)))<br />Și e și senzația aceea, știi, că dacă întorc privirea văd începutul atât de viu, de real, de parcă se întâmplă acum. Se pare că timpul chiar e doar o percepție în capul nostru :)))<br />Mulțumesc pentru vizită și gând, biiig hug >:D<Adina Amironeseihttps://www.blogger.com/profile/10485566262737022209noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7182566043758757474.post-30157625131984529502016-04-20T10:57:43.864+03:002016-04-20T10:57:43.864+03:00Uau, 10 ani? Multi inainte, Adina! Citind, mi-a ve...Uau, 10 ani? Multi inainte, Adina! Citind, mi-a venit in minte atat-de-adevaratul dicton "Nu destinatia este neaparat importanta, ci drumul.".<br />Felicitari!Razvan Ianculescuhttp://ianculescuhimself.ronoreply@blogger.com