"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©
Se afișează postările cu eticheta eu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta eu. Afișați toate postările

luni, 30 iunie 2014

Jocul minții și starea de observator

"Îți poți imagina viața ta fără să te gândești ce "mișcare" urmează? Există ființe care nu sunt preocupate de următorul pas sau de anteriorul. Și dacă descoperiți astfel de ființe printre voi, acordați puțină atenție pentru a le studia puțin. Vedeți dacă sunt fericite sau nu." - Mooji

Trăim vremuri în care din ce în ce mai mulți oameni înțeleg care este adevărata noastră natură (link) și pornesc pe drumul transformării propriei vieți. Însă pe acest drum al autocunoașterii apar multe momente în care simt că nu-și pot controla reacțiile și impulsurile (link), momente în care tiparele mentale și emoționale (link) preiau comanda "navei" numită ființă.

Chiar și oamenii care au "gustat" din extazul stării de observator "pur" pot avea apoi reveniri în etapele de transformare anterioare, situații în care reacționează și se comportă corespunzător etapei respective. Este clar că diferențele de percepție conduc mintea într-o confuzie, astfel încât cei aflați în situații de genul caută să înțeleagă ce anume îi face să se lase purtați de valul reacțiilor (tiparelor). Bineînțeles, verigile lipsă de înțelegere sunt o nouă sursă de frustrare și suferință. (*notă: observator "pur"starea în care nu există concepte/definiții, în care putem observa propriile gânduri, emoții și senzații fără a interfera cu acestea).


Confuziile care există pe această temă și câteva discuții pe care le-am purtat în ultima vreme m-au determinat să aduc astăzi în atenția voastră un fragment prețios dintr-un satsang cu Mooji (a cărui biografie am tradus-o aici-link) - în care aduce lămuriri importante despre unele reacții greu de controlat, despre starea de observator pur, eliberarea de îngrijorări și de tot felul de identificări (cu trupul nostru, cu mintea, cu gândurile, etc.). Terapeutic și chiar amuzant pe alocuri.. 😁Fericiți vor fi cei care vor avea răbdarea să urmărească materialul până la final.., vizionare plăcută și cu folos..


Despre starea de observator, prezența conștientă și trucurile minții este vorba și în articole care se găsesc aici-link, aici-link. În cazul în care încă nu ați vizionat încă documentarul de aici-link - îl recomand și pe acesta. 

Pentru dezvoltarea capacității de acceptare a fluxului vieții și exersarea detașării - recomand câteva cărți bestseller în lume:
- "Puterea prezentului" - Eckhart Tolle - comandă online aici (link);
- "Puterea prezentului - ghid practic" Eckhart Tolle - comandă online aici-link;
- "Iubește ceea ce este" - Byron Katie - comandă online aici (link);
- "Cine ai fi tu fără povestea ta?" - Byron Katie - comandă online aici (link);
- "Pune-ți gândirea sub semnul întrebării" - Byron Katie - comandă online aici (link).



Dacă ai ajuns în micul meu univers pentru prima dată, îți spun bine ai venit! Sunt deja sute de articole aici așa că nu cred că te poți plictisi 😁. Poți căuta subiectul dorit folosind listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare


marți, 7 octombrie 2008

Azi


Da.
Acum știu.
Acum știu că niciodată nu mă voi cunoaște total.
Măcar de asta sunt sigură acum.

De ce?
Pentru că în fiecare zi simt că se schimbă ceva în mine.
Și devin alt om.
Și simt că o iau de la zero.
Deși nu este așa.
Adică nu e de la zero 😍


Noa - I Don't Know

"Flower, colored bright
I am strong I can fight
But I don’t know.

Tower, brick and stone
Make my way on my own
But I don’t know

I don’t know why, I don’t know how
If I can fly, can I fly now?
Are my wings strong enough to bear
the winds out there?
Hey, I don’t know.

Tell me it’ll never fade
And I’ll go forth unafraid
Because I don’t know.

Show me rain and flood
To cool the fire in my blood
Because I don’t know.

I don’t know why, I don’t know how
If I can fly, can I fly now?
Are my wings strong enough to bear
The winds out there?
Hey, I don’t know.

Darkness, edge of night
You are here, I’m in flight
Now I know, now I know ..."

💗

duminică, 28 septembrie 2008

O întâmplare ...deloc întâmplătoare...


Acum câteva ore...
Pisicile mele mâncau liniștite fiecare din castronelul ei. La un moment dat Lisa pleacă spre gardul vecinului plictisita... "S-a saturat.." îmi spun..
În mai puțin de un minut și Flory o ia în aceeași direcție și începe sa miaune când se apropie de gard . O vad pe Lisa coborând de pe gard cu ceva în gură. Pentru că gradina e plină încă de plante nu văd exact ce are. Flory aleargă după ea iar Lisa mârâie enervata de urmărirea inoportună.


Curioasa, mă ridic din scaunul unde îmi beau cafeaua in fiecare dimineata si fug si eu dupa ea sa vad cat e de mare soarecele. Dar..
.....o pasarica mica cu pieptul cărămiziu si ochi speriați se zbătea în gura Lisei. Fug după ea prin curte, o prind într-un final și încerc sa ii deschid gura pentru a elibera pasarica. Inima incepuse sa imi bata accelerat (fir-ar...probabil am început să empatizez și cu pasările.. mai nou..:)). Ochii îi sunt umezi și plini de viata iar aripile i se zbat semn ca nu sunt rupte si ca totul e ok...
Sunt sigura ca am reușit sa ii deschid maxilarul suficient pentru eliberare ...

Dar Lisa o zbughește cu o rapiditate greu de descris...
Mă uit după păsărică să văd în ce parte a căzut și dacă e bine...
Ma întorc...
...la doi metri de mine Lisa, cu o ultima forțare, înghite... întreagă.. păsărica...
***
Oare nu am învățat pana acum că exista lucruri în care nu trebuie să intervin...?..
Oare nu am învățat că natura are un rost al ei pe care noi, oamenii, nu îl putem pătrunde mereu cu mintea..?
Se pare că nu...*:( trist

Poate că de azi încolo...


Vă îmbrățișez cu drag   *>:D< îmbrăţişare

luni, 7 aprilie 2008

Vis



Am visat că erai tu...
Am visat că eram noi...
Că eram Împreună
Și că soarele era bun cu noi,
Ne incălzea...
Sufletele...

Am visat că nu existam aici,
Că nu existam nicăieri
Și totuși eram peste tot..
Am visat că ne iubeam
Și că nimic nu era
Împotrivă.
 
Am visat că nu visam
Și că Realitatea voia și ea
Împreuna cu mine
Același lucru.
 
Am visat că totul
Era ...Bine.


 *>:D< îmbrăţişare