Împreuna... în 2011

Recunosc ca pana astazi, nu prea am scris pe acesta pagina ganduri personale...ci doar pareri despre diverse...

Dar astazi...astazi e sfarsitul unui an si inceputul unuia nou si m-am gandit ca e o ocazie speciala de a va spune aceste ganduri.

Am observat in decursul timpului ca unele lucruri sunt greu de privit in faţa..., ca sunt momente (sau chiar perioade) in care noi, oamenii, preferam sa tinem “lucruri” in “cutiuţe” bine inchise si ascunse undeva in adancul sufletului..., ca preferam uneori sa amânăm la nesfarsit deschiderea acestora de teama durerii cu care sunt impregnate...sau din cauza faptului ca sunt greu de asumat.

Am observat de asemeni pe propria fiinţa ca deschiderea doare si ca uneori durerea este atat de greu de suportat incat aceasta este urmata de o inchidere si mai mare...

Am avut ocazia insa sa observ un lucru ESENTIAL si anume ca NUMAI si NUMAI DESCHIDEREA tuturor “cutiuţelor” ne aduce CU SIGURANŢA ECHILIBRUL INTERIOR si FORŢA INTERIOARA de a construi lucruri NOI pe baze noi durabile , indestructibile .

Asadar, propun sa incercam deschiderea “cutiuţelor” una cate una, deschiderea spre cineva apropiat in care aveti incredere, sau unui necunoscut, in realitate sau pe net sau oricui capabil doar sa asculte.

As putea sa va asigur din propria experienta ca deschiderea e terapeutică, și chiar daca doare, e urmata de o imensa eliberare si o bucurie radianta. De fapt, chiar nimic nu se compara cu acesta eliberare.

Propun sa incercam ca incepand cu 2011 - sa ne fim alaturi unii altora pe acest drum al cautarilor, al deschiderii, fara a ne judeca si fara a ne ataca intre noi. Propun sa incepem sa reactionam ALTFEL decat am facut-o pana acum, ALTFEL decat vedem la TV, ALTFEL decat cititm in ziare, altfel decat vedem in jur.

Pentru ca fiecare om are ranile lui si pentru ca nici o rana a cuiva nu e mai putin importanta decat a celuilalt daca avem rabdarea sa intelegem asta. Pentru ca fiecare dintre noi are aspecte proprii mai putin placute si nimeni nu e mai presus decat celalalt in fata aspectelor esentiale ale vietii, chiar daca uitandu-ne in jur asa pare...

Propun ca mereu inainte de a actiona/reactiona sa empatizăm la un nivel profund cu cel / cea din faţa noastra si sa constientizam macar acum, in aceste vremuri, ca fiecare reacţie agresiva pe care o observam la cineva vine numai din insuportabilitatea durerii ranilor interioare proprii (o analiza atenta, de durata si indelung rabdatoare va va demonstra cu siguranta ca asa este)...

Sa ne amintim ca macar o data in viata fiecare dintre noi şi-a “varsat nervii” pe cineva, oricine i-a ieşit in cale, pe cineva care nu avea nici o legatura cu ceea ce simţea in interiorul fiintei lui in acel moment...Si daca fiecare am trecut prin asta, inseamna ca putem sa ii intelegem pe cei care reactioneaza astfel.

Darul minunat al acestei mici constientizari este acela ca ne va ajuta sa trecem cu blândeţe peste reacţiile de moment ale celor cu care interacţionam intr-un fel sau altul, ne va ajuta sa depaşim acea inchidere ce urmeaza mereu acelor reactii agresive si ne va determina in final sa reuşim insfarsit sa gustam din neconditionalitatea dăruirii sentimentelor si din cunoasterea profuna de sine si a naturii umane divine...

Propun sa ne asumam si sa ne acceptam si aspectele proprii mai putin placute astfel incat sa-i putem intelege si pe ceilalti si SA INCEPEM O VIATA NOUA - bazata pe alte reactii decat cele de pana acum, bazata pe intelegere reciproca si pe intrajutorare .

Cred cu tarie ca putem SCHIMBA ceva din ceea ce vedem in jurul nostru, din nemultumirile pe care le citim zi de zi in ziare sau le vedem la TV, dar acesta schimbare trebuie sa plece in primul rand de la FIECARE DINTRE NOI, de la noi toti IMPREUNA, renuntand la a astepta schimbarea mereu de la altcineva, mereu de la ceilalti.

Cred ca putem raspunde nepasarii cu blândeţe, judecatii cu acceptare si toleranta cred ca putem renunta sa aratam mereu spre celalalt si sa ne schimbam atitudinea si realitatea nu prin forta ci prin exemplul personal .

CRED cu tarie ca exista in FIECARE dintre noi POTENTIALE MAXIME de a depaşi conditia umana limitata in FRICI, in SUSPICIUNI si INDOIELI, in JUDECATI si URA, CRED cu tarie ca INCREDEREA in potentialul nostru si in puterea noastra de a DEPASI LIMITELE se afla undeva acolo in sufletul fiecaruia si asteapta doar un click pentru a fi accesata .

CRED ca suntem aici pentru a ne REaminti ca limitele sunt iluzii, sa ne REamintim ca noi însine am stabilit limitele NUMAI cu scopul de a le DEPĂŞI.

Sa ne fim alaturi unii altora in 2011 ! Sa fim IMPREUNA !

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Sper să-ți placă și să revii din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Despre îngeri...altfel

Multe lucruri s-au spus și s-au scris despre îngeri. Astăzi vă voi spune o părere...altfel.

Întâmplarea care m-a determinat să scriu aceste rânduri nu este importantă în sine, fiind una personală, important este doar faptul că m-a ajutat să observ în ce condiții se întâmplă un miracol și când apar îngerii în viața noastră (mai exact : când se lasă văzuți..)

Cum cred că poate fi recunoscută prezența unui înger..?

În cazul îngerilor nevăzuți sunt nenumărate semne pe care aceștia le lasă începând de la o adiere de vânt (acolo unde nimic nu o poate produce) până la un miros suav de flori (acolo unde nu există flori) sau altele asemenea...

Dar în anumite condiții un înger poate lua chip de om, un om obișnuit care nu-ți atrage atenția în nici un fel dacă n-ai ochi să-l “vezi” sau poate lua chiar chipul unui om din matrix-ul vieții de zi cu zi (cu alte cuvinte din “sistem”)...

Ce fac îngerii în viața "văzută"...?

Un înger poate să-ți îndeplinească o dorință pe care n-ai avut curajul să o gândești până la capăt pentru că erai convins/ă că este imposibil de realizat sau poate să-ți ofere soluția unei probleme pe care o credeai nerezolvabilă sau.....sau îți poate oferi un zâmbet într-o zi ploioasă și cenușie ...dar care însă să te facă să-ți amintești că în viață nu există “probleme” ci doar o percepție mentală a unor situații ca fiind “probleme” și o dorință/plăcere/dependență incredibilă a oamenilor de a trăi în suferință (dependență pe care o percepem doar atunci când ne dăm doi pași “în spate” și renunțăm la egoismul cronic, privind “tabloul” în ansamblu).

Când apar (se lasă văzuți) îngerii...?

Îngerii există mereu în preajma noastră, dar...

Dar cei care iau chip de om nu se lasă văzuți (observați) decât când sunt îndeplinite simultan două condiții :

1. Când CREDEM în miracole (indiferent de limitele pe care le stabilim acestui cuvânt sau de forma sub care miracolul se materializează) și când spun CREDEM considerați-l sinonim cu lipsa totală a îndoielii.

2. Când ACCEPTĂM ca neîmplinirea dorinței sau nerezolvarea “problemei” este rezultatul creației noastre și că fiecare “problemă” vine în viața noastră ca să ne învețe ceva...depinde de noi dacă învățăm sau nu. Când acceptăm că împlinirea dorinței sau ieșirea din “criza” interioară este doar un “bonus” și nu ceva strict necesar, când realizăm perfecțiunea a ceea ce ESTE deja.

E adevărat, detașarea de “rezultatul” împlinirii dorinței este destul de greu de obținut și greu de păstrat într-o lume în care suntem mereu tentați să ne comparăm cu ceilalți, într-o lume în care ne dorim mereu, mereu mai mult, dar e posibilă măcar pentru scurt timp dacă luăm în "calcul" și faptul că în orice moment există un potențial prezent în care ne-ar putea fi mult mai rău decât în prezentul care ESTE.

***

În aprilie 2009 am avut ocazia să asist la o prelegere a unui cunoscut profesor universitar de la Facultatea de Fizică (Universitatea "Al. I. Cuza") în care s-a făcut referire la fizica cuantică și la teoria stringurilor.

La sfârșitul prelegerii nu mi-am putut stăpâni curiozitatea și l-am întrebat (chiar dacă știam că întrebarea va suna ciudat fiind mult prea generală) : “E adevărat că prin prisma fizicii cuantice ceea ce numim acum imposibil devine posibil (permis) și poate fi demostrat (ca posibilitate)..?”

După un moment de tăcere (care mie mi s-a părut mai lung decât lui cu siguranță..), mi-a răspuns : “Da...chiar așa”, chiar dacă doar eu și încă doi colegi am mai auzit, ceilalți plecaseră. Nu am simțit nevoia să mai cer și detalii...:)))

***

Și dacă de la îngeri am ajuns la fizica cuantică probabil nu-i întâmplător, atunci Legea Unității (faptul că esența materiei este una singură) chiar poate fi demonstrată.

***Dedic acest articol tuturor îngerilor care mi-au fost aproape, în toate întâmplările din viața mea și în toate formele, fie că au lăsat vreun semn vizibil fie că nu.

În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper să-ți placă ceea ce vei găsi astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Pentru a căuta un subiect anume poți folosi listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie sau căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Free Hugs in Romania pe 20 mai 2009

Pentru ca de multa vreme doresc sa ajut la promovarea unui astfel de eveniment in Romania aleg sa postez aici articolul ce a aparut pe site-ul Lume Buna :
----------------------------------
Evenimentul se va desfasura intre orele 13:00 si 15:00
Ideea de a face Imbratisari Gratuite si in Romania si chiar la nivel national a pornit de la o simpla observatie: lumea din ziua de azi are nevoie de afectiune mai mult ca niciodata si mai putin timp decat oricand pana acum pentru asa ceva.
Daca acum ceva vreme familia avea un loc bine rezervat in viata fiecaruia dintre noi, in ziua de azi ne ramane din ce in ce mai putin timp pentru aceste momente de afectiune si iubire. Deci, un gest surprinzator care sa ne transmita afectiune chiar si din partea unui strain ne poate aduce un zambet in viata noastra :)
Exista cercetari stiintifice care spun ca o imbratisare face chiar bine si pentru inima. Un motiv in plus ca sa ne bucuram de aceasta campanie.

Lume Buna isi propune sa realizeze proiectul Imbratisari Gratuite in data de 20 mai 2009 alaturi de alte ONG-uri, grupuri de initiativa si voluntari in peste 100 de orase din Romania…mai exact 111 orase :)

De ce 111 orase? Simplu:

“David intreaba: Mihail, facem urmatoare editie in 111 orase?

Mihail raspunde: Sigur David!”

Asadar, te invitam cu mic cu mare prin centrul acestor orase pentru a primi Imbratisari Gratuite de la unul dintre voluntarii care vor fi acolo.

Voluntarii care vor oferi imbratisari gratuite vor avea o pancarta pe care va scrie Imbratisari Gratuite (Free Hugs) - vezi Ghid Practic
Mai mult de atat, ORICINE poate fi un “cel care ofera imbratisari gratuite” alaturi de noi! Daca esti interesat(a), inscrie-te si tu aici:
freehugs.lumebuna.ro/inscriere..
------------------------------------
Va imbratisez cu mare drag si va rog din suflet sa participati si voi la promovarea acestui eveniment ...>:D<

Povestea leului Christian...

E o poveste veche, dar eu abia acum am aflat-o. Şi pentru că m-a impresionat foarte mult v-o împărtăşesc şi vouă.

 

În 1969 un tânăr australian, John Rendall şi prietenul sau Ace Bourke au cumpărat un pui de leu de la Harrods Pet Department (pe atunci acest lucru fiind legal). I-au pus numele Christian şi el a devenit curând parte din familie.

 

Dar Christian a crescut rapid şi în 1971 au fost nevoiţi să îl ducă în Kenya unde i-au redat libertatea în mediul său natural.

După un an John şi Ace s-au întors în Kenya în speranţa de a-l revedea pe Christian .

 

Deși erau convinși că Christian i-au uitat, momentul revederii a fost unul uimitor despre care imaginile nu mai au nevoie de cuvinte...

 

 

Povestea spune multe despre prietenia dintre oameni și animale dar cred că și despre prietenie în general. De aceea cred că putem învăța multe din aceasta.

                  Cu drag ♥