O zi bună

Sunt zile în care te bucuri pur și simplu. Fără motiv. Lași sacul cu griji deoparte pentru că poate a devenit mult prea greu sau din alte motive și simți să trăiești pur și simplu. Fără gânduri spre trecut, fără planuri de viitor, fără nimic altceva.

Poate că sunt rare. Poate că nu-ți permiți prea multe pauze de griji. Dar totuși ele există și, cu puțină răbdare și bunăvoință, pot fi observate.

În astfel de zile nu simți să vorbești sau să le descrii cuiva. Gândurile, vorbele ar strica magia lucrurilor pe care le simți. Sunt sigură că știi și tu cum e, ai trăit și tu măcar o dată o astfel de zi sau măcar câteva clipe.

Astăzi așa mi s-a întâmplat. De aceea nu simt să spun mai multe. Doar simt să ofer mai departe acel "ceva" care a produs click-ul. Este vorba despre un text scris și transmis de călugărul benedictin David Steindl-Rast despre care am vorbit săptămâna trecută aici (link). Am sentimentul că o să simțiți și voi bucuria pe care reușește să o transmită aacest om... (*așteptați să se deruleze reclama ce aparține site-ului unde este urcat video-ul)

Culmea...sau poate nu, în timp ce m-am apucat de scris aceste rânduri la radio-ul din cealaltă cameră a început să cânte piesa despre care vorbeam aici (link).. O fi vreo coincidență :)))

***

Articole ce completează subiectul acestui articol: 3 pași importanți în evoluția spirituală, Cum să accelerăm transformarea interioară, Adevărații tăi dușmani și Ce ne desparte de iluminare.

Cărți recomandate:

- "Stările sufletești. Învățarea seninătății" -Christophe Andre- comandă online aici-link
- "Cum să-ți reinventezi viața" -Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko- comandă online aici-link
- "Iertarea și compasiunea. Cum să-ți păstrezi liniștea sufletească" -Alice Wheaton- comandă online aici-link;
- "12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru" -Jordan B. Peterson- comandă online aici-link
- "Gasește-ți starea de echilibru" -Brian Tracy, Christina Stein- comandă online aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și bucurie și inspirație pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind lista "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Misterul stărilor de neputință

Stările de neputință există. Cu toții le avem, chiar dacă diferă adâncimea și durata lor. Când apar, cu toții fugim de ele și nu vreau să fac o comparație relativ la felul în care fugim deoarece bănuiți care ar fi aceea.

Pentru oamenii care merg la serviciu fără pasiune, pentru cei care au o familie, rate la bancă și griji cât să nu le rămână timp pentru nimic altceva, rutina zilnică acoperă ca o ceață realitatea dar funcționează și ca o carapace protectoare care nu lasă vizibilitate prea mare asupra adâncimii stărilor de neputință. Ceva în genul "ce nu ai timp să observi nu te macină". Sau ca o anestezie.

Alți oameni observă stările "negative" dar le neagă rapid existența luând din dezvoltarea personală doar ideea "gândește pozitiv și totul va fi bine" considerând că asta este de ajuns. Posibil să funcționeze pentru o vreme.

Însă pentru persoanele preocupate de autocunoaștere și de propria dezvoltare (care din fericire sunt tot mai multe), stările de neputință pot să dărâme lucruri construite cu greu în luni sau chiar ani de muncă interioară. Aici lucrurile se complică.

Oricărui om din ultima categorie îi place să spună că totul e ok, că munca de dezvoltare a dat rezultate și că stările de tristețe, de pesimism, de negativitate (sau căderile în general) au dispărut. Dar asta ar însemna să privim doar suprafața stărilor prin care trecem. Mii de articole s-au scris și se scriu în fiecare zi pe hârtia reală sau virtuală despre cum au reușit oamenii să iasă din astfel de stări. Fiecare dintre aceste articole oferă tehnici și numeroase metode în 3 puncte, 7 pași sau "n" etape prin care promit garanții în ceea ce privește depășirea stărilor de neputință oricare ar fi natura acestora. Sunt sigură că ați citit astfel de titluri, internetul abundă. Dar oare se rezolvă lucrurile în profunzime în oricare caz?

De asemenea, articolele motivaționale și video-urile din aceeași gamă funcționează pentru o vreme dar probabil știți că impulsul lor nu ne poate ține la infinit departe de propriile stări.

Astfel, dezamăgirea apare din nou în numeroase cazuri când stările revin parcă mai în forță. Și atunci e posibil să ne întrebăm unde am greșit, de nu reușim să atingem starea mult dorită de echilibru sau de ce aceasta durează mult mai puțin decât ne-am așteptat. 

Experiențele mele și ale celor pe care îi cunosc mi-au arătat că dezamăgirea pe care o produce neputința de a depăși starea de neputință și autoînvinuirea că greșim undeva este mult mai aspră decât neputința inițială în sine. Sper că nu sună chiar atât de complicat (și nu, nu e o greșeală în fraza precedentă, expresia unde se repetă cuvântul neputință am scris-o intenționat), vorbesc aici despre gândul din spatele gândului inițial. Adică vreau să spun: e mai simplu să încerci să ieși dintr-o stare când mintea nu complică lucrurile și e mult mai greu când o lași să facă asta.

Când omul este pe un drum al cunoașterii de sine, adică după ce și-a dat silința să observe și să accepte sau să transforme diversele sale aspecte (link), am observat că o stare de neputință funcționează ca un buldozer care mătură totul în cale. Și nu vorbesc aici de stările de lipsă de voință cu care s-ar putea confunda. Mă refer la starea în care omul simte că a făcut tot ce i-a stat în puteri și totuși simte că ceva îl oprește asemeni unui zid - ceva a cărei semnificație logică lipsește. În astfel de cazuri ne apar în minte expresii de genul "însemnă că nu am învățat/nu cunosc destul", "nu am acceptat destul", "nu-s în stare de fapt de nimic", "poate că așa mi-e scris", "unde mi-e curajul pe care am crezut că îl am?", etc.

Am ajuns la concluzia că ceva ne scapă când ne luptăm să îndepărtăm cu orice preț (!) astfel de stări. Că acest tip de abordare face parte din negarea unei părți din firescul lucrurilor. Nu am neapărat un fir logic (rațional) să argumentez ceea ce simt și ce am spus aici. Dar...dacă stările de neputință sunt "pauzele" de care ființa în întregul ei are nevoie pentru a se reseta? Dacă aceste pauze neplăcute sunt suportul indispensabil al stărilor de bucurie ce se vor naște? Dacă aceste stări au un rost (fac parte din firesc) exact în aceeași măsură în care stările de bucurie au? Dacă mintea noastră nu este încă în măsură să cuprindă întregul mister al stărilor de neputință? 

Da, după muuulte, muuulte analize, am ajuns la concluzia că aceste stări sunt într-adevăr momentele (perioadele) în care e necesar să dăm drumul credințelor vechi pentru a ne adapta unor noi credințe ce corespund unei noi realități. Aceste stări sunt pe atât de grele (fix) pe cât de multă rezistență opunem schimbării. Dacă nu am opune rezistență schimbării, nu ar exista nici efort și nici suferință. Cu alte cuvinte, dacă am lăsa să plece tot ceea ce e necesar să plece, dacă am înțelege că schimbarea este singura constantă din Univers, atunci viața s-ar desfășura cu adevărat LIN.

Posibil să nu fiți de acord cu aceste explicații, e un lucru firesc. E mai puțin important să găsim aceleași răspunsuri. Ce este cu adevărat important e faptul că întrebările ne ajută să menținem clară flacăra lucidității în momentele de cumpănă ale vieții. Mie cel puțin, aceste întrebări mi-au dat o altă perspectivă asupra stărilor prin care am trecut și prin care mai trec câteodată în această realitate (link).

O altă perspectivă despre subiect se găsește aici (link).

***

Recomand cu încredere (măcar) una dintre cărțile lui Brené Brown (trei dintre ele au fost traduse în limba română (transport gratuit oriunde în țară pentru orice comandă):

- "Ridică-te din propria ta cenușă mai puternic ca oricând" - comandă online aici-link;

***

Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând listele "Articole recomandate", cuvintele cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Scrisoare către un alt eu...

Voiam să dau ca titlu acestui articol „Întâlnire de gradul IV” însă m-am gândit că asta ar crea așteptări celor ce dau click pe postare iar eu aș putea fi învinuită de manipulare așa că am renunțat :))).

Căutând zilele trecute printre hârtii am dat peste o foaie de caiet de matematică cu un scris mărunt și destul de nesigur. Am recunoscut-o imediat, era scrisul meu doar că au trecut ceva ani de când am scris-o :D

În clasa a 12-a dirigintele clasei noastre ne-a propus să scriem o scrisoare adresată nouă înșine cei de peste 10 ani. Foaia pe care am găsit-o zilele trecute este chiar acea scrisoare. M-am gândit că ar fi ceva să fac cale întoarsă în timp și să-(m)i spun celei de 18 ani vreo câteva...:))

Am întâlnit-o într-un colț de nor alb, pufos, acolo-i plăcea să stea plecată în visare, știam asta încă de pe-atunci. Iată ce i-am spus:

***

"Știi...lucrurile nu stau deloc așa cum crezi tu acum. Sunt atât de multe lucruri pe care acum nu le vezi și multe altele pe care nu le înțelegi. Și totuși, nu te îngrijora că-s multe. Ai tot timpul să le găsești și să le înțelegi.

Nu-i asculta pe cei ce-ți spun că timpul este scurt și că trebuie să te grăbești. Când te grăbești îți scapă foarte multe lucruri din vedere și din înțelegere. Cu cât strângi din dinți și vrei să faci mai multe lucruri cu atât vei face mai puține și de mai slabă calitate.

Dar nici nu aștepta să ți se întâmple lucrurile de la sine pentru că nimic nu vine spre tine fără să vrei din tot sufletul și fără să investești muncă, timp și energie în acel lucru pe care îl dorești. Visele devin realitate numai dacă tu însăți le dai Viață.

Să nu-i lași pe ceilalți să-ți spună că nu poți să-ți realizezi visele. Ei pot ști doar ce pot ei să facă, iar tu știi numai ce poți tu să faci. Maxim. Pentru că uneori nu știm nici ce putem noi înșine. :))

Viața este o călătorie. Bucură-te de fiecare moment pentru că fiecare este unic și este încărcat de o mulțime de sensuri. Ceea ce sper să accepți cât mai repede este faptul că sensul unui anume eveniment de viață este cel pe care TU îl dai, nu ceilalți, nu cărțile, nu tradițiile. Da, știu că asta-i contrar tuturor lucrurilor pe care le-ai auzit până acum, dar sper să mă crezi pe cuvânt. :))

Nu te grăbi să înțelegi totul, deoarece unele sensuri nu pot fi înțelese decât mult mai departe în timp. Cel mai frumos lucru este că Tu ești cea care alege traseul. Tu ești cea care ALEGE calea pe care să mergi. Nu există obstacole în afara acelora pe care Tu însăți ți le pui în cale, fără să-ți dai seama, deși asta o vei afla probabil mult mai târziu.

Îți spuneam să nu te grăbești. Asta și pentru că nu există un viitor pre-fabricat, există doar momentul prezent și un ocean de posibilități. Iar asta nu e o metaforă.

E nevoie totuși să știi că fiecare alegere implică o responsabilitate. Pentru că va genera consecințe. Consecințe pe care e important să le iei în considerare când faci acea alegere. Cu cât mai multe consecințe vei lua în considerare cu atât vei fi mai pregătită în fața provocărilor vieții iar asta te va scuti de suferințe inutile.

Mai trebuie să-ți spun că nu poți controla chiar totul. E bine să știi și asta. Oricum, gândește-te: ce farmec ar avea viața ta dacă lucrurile s-ar întâmpla mereu exact cum vrei tu? Ar fi ca și cum ai juca într-un film a cărui acțiune și ale cărui replici le știi în amănunt chiar de la început.

E important să știi că ești "echipată" cu tot ce ai nevoie (cum a spus și Osho): intuiție, instinct, minte. Știu că acum acestea îți par prea puțin, știu că-ți va părea nedrept că măsurile în care suntem dotați noi oamenii cu aceste lucruri par inegale, dar asta este doar o iluzie, deoarece avem de înfruntat provocări diferite și de rezolvat puzzle-uri cu sensuri diferite.

Te va ajuta mult Încrederea - dacă vei știi să o păstrezi. Încrederea că Universul îți va oferi cadrul în care să experimentezi și să înveți ce ai de învățat pentru a-ți desăvârși ființa în întregul ei, pentru a atinge potențialul maxim. Știu că deja visezi la un model de supraom, dar crede-mă - nu e chiar modelul pe care îl ai acum în minte.

Păstrează-ți gândirea flexibilă. Încăpățânarea nu va face decât să te țină blocată în idei și experiențe. Acceptă că lucrurile se schimbă continuu, ideile se schimbă, acceptă că în fiecare clipă undeva în lume se descoperă ceva nou și nu tot ceea ce este azi valabil rămâne valabil și mâine. Și ce-ți spun se întâmplă chiar și în cazul științelor pe care oamenii le numesc "exacte". Și nu crede chiar tot ce auzi sau citești. Până nu verifici. E important să știi că informațiile care "rulează" nu sunt chiar toate adevărate.(!)

E important să știi că dincolo de percepțiile tale, dincolo de materie, dincolo de aparențe - există un Sens, există un Rost. Și există Ceva care leagă aceste lucruri, astfel încât nimic din ceea ce simți, gândești sau spui nu se pierde, chiar dacă așa îți pare acum.

Toate acestea se investesc în tine și toate te vor servi la un moment dat. Ai nevoie doar de răbdare și de multă atenție. Răbdare - pentru că Sensul a ceea ce trăiești, a ceea ce observi sau a ceea ce simți nu îl vei găsi peste noapte ci uneori încetul cu încetul pe măsură ce parcurgi drumul. Atenție (prezență, conștiență) - pentru că numai într-o stare de acest fel poți observa conexiunile dintre lucruri și doar așa poți monta piesele de puzzle ce formează Sensul pe care îl cauți.

Evită pe cât posibil așteptările. Asta pentru că, oricât te-ai pregăti, vor apărea lucruri neașteptate, lucruri pe care nu le-ai luat în "calcul". Dar ele sunt chiar sarea și piperul, chiar dacă la început te vor enerva.

Știu că obișnuiești să împarți lucrurile în "bine" și "rău". Numai că lucrurile nu stau așa cum crezi. Într-o stare de profundă detașare vei reuși să observi că în orice "bine" stă și ceva "rău" și în orice "rău" există și un "bine". Așa sunt toate lucrurile aici, cu două fețe. Inclusiv noi oamenii. 😁 Dar să nu crezi că asta ar justifica în vreun fel faptul că îi poți răni pe ceilalți.

Pentru a avea relații armonioase cu ceilalți trebuie mai întâi să ai o relație frumoasă cu tine însăți. Să poți sta doar tu cu tine fără să te plictisești, ba chiar să treci mai departe de asta - să ajungi să te accepți așa cum ești cu toate contradicțiile care există în tine. Până și aceste contradicții au un Sens. Faptul că ești o combinație unică de contradicții ar trebui să te ajute 😁.

Ca să îi poți înțelege pe ceilalți trebuie să faci minim un pas către ei și anume să te pui în locul lor și să privești lumea prin prisma experiențelor prin care au trecut. Se numește empatie. Nu va fi de ajuns să faci asta deoarece fiecare om privește viața într-un mod unic, dar tot va fi ceva. Și, oricum, disponibilitatea ta se va simți dincolo de cuvinte. Învață să-i asculți pe ceilalți pentru că, uneori, avem nevoie să fim ascultați mai degrabă decât să fim sfătuiți.

Să nu uiți că Viața nu e doar o călătorie ci și o Poveste. O poveste despre Încredere și Sens. Despre Încrederea în tine însăți și în Univers în aceeași măsură. O poveste pe care poți construi și reconstrui în orice moment - pentru că totul este fluid deși pare fix. Poate că chiar asta este provocarea - să ajungi să observi unda din corpuscul."

***

E amuzant 😂. "Tipa" pare că nu înțeles nici o vorbă 😂. Deci "istoria" nu se schimbă.

Dar ăsta e un lucru foarte bun. Pentru că rezultatul rămân tot eu, iar această "variantă" de eu cred este foarte ok. Ceea ce înseamnă că povestea pe care am trăit-o a fost foarte utilă așa cum am trăit-o, chiar dacă la vremea aceea am perceput-o cu totul altfel.

E bine că "liniile" timpului nu se intersectează... în acest mod. Ci altfel 😁

Cred că ați primit destule urări. Așa că nu voi încheia cu o urare. Ci cu niște întrebări:

Tu ce ți-ai scrie ție cel/cea de la finalul acestui an? Sau copilului care ai fost, ce i-ai spune/scrie de ziua copilului?.. Ce-ți dorești? Cum ai vrea să fie povestea ta din următorul an?

Nu e nevoie să-mi răspunzi mie (deși tare mi-ar plăcea să o faci într-un comentariu), dar poate ar fi frumos să pui răspunsurile pe o hârtie pe care s-o "găsești" ca din întâmplare peste un an. :) Sau poți s-o faci pe "hârtia" virtuală aici-link (m-am amuzat teribil văzând că i-a venit cuiva ideea de a face un astfel de site 😁😂

*

„Viața înseamnă să pui întrebări, nu să afli răspunsuri.

Mergem înainte pentru că vrem să știm ce se află în spatele următoarei înălțimi.

Trebuie să continuăm să punem întrebări, să vrem să înțelegem.

Chiar şi atunci când ştim că nu vom găsi un răspuns, tebuie să punem în continuare întrebări.”(Allie - Taken [2002]).

***

Dacă ți-a plăcut acest articol, e posibil să-ți placă și: Până la urmă, cât de conștienți putem fi?, Adevărații tăi dușmani și Cine ești când nu te vede nimeni?.

Cărți extrem de utile pe drumul spre noi înșine:

-"Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți" -C. Andre, F. Lelord- comandă online aici-link;
- "Imperfecți, liberi și fericiți" -Cristophe Andre- comandă online aici-link;
- "Darurile imperfecțiunii" -Brené Brown- comandă online aici-link;
- "Curajul în sălbăticie" -Brené Brown- comandă online aici-link;
- "Copilul invizibil" -Gáspár György- comandă online aici-link;
- "Cum să-ți îmblânzești rebelul interior" -Pauline Wallin- comandă online aici-link;
- "Manualul stimei de sine" -Glenn R. Schiraldi- comandă online aici-link;
- "Iubește-te pe tine însuți și lasă-i pe ceilalți să facă ce vrei tu" -L. Crane- comandă online aici-link;
- "Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Curajul de a fi tu însuți" -Jacques Salomé- comandă online aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Magia simplității Vieții

Mulți dintre noi se străduiesc să găsească drumul spre ei înșiși și spre înțelegerea profundă a rostului lucrurilor încercând în acest sens diverse căi de cunoaștere. Citim, scriem, vorbim despre cunoaștere, vizionăm filme documentare sau conferințe și toate acestea pentru a ne găsi pacea minții și a sufletului nostru și pentru a trăi o viață armonioasă.

Pe "drum", trecem  prin zeci, sute și mii de stări care se succed uneori cu repeziciune, astfel încât este posibil să devenim de tot atâtea ori contrariați sau confuzi privind căutările noastre. La fiecare colț de stradă câte o doză de neîncredere mai mică sau mai mare ne pândește din umbră râzând sarcastic.

Dar..., dacă se întâmplă să fii cu totul prezent într-o clipă, fără să te gândești la nimic, doar să observi cum curge Viața, foarte posibil să trăiești ceva ce cu greu poate fi descris în cuvinte. Foarte posibil ca ceea ce simți să depășească tot ceea ce ai citit, auzit, vizionat.

 ***

Deși știu că voi reda mult prea puțin din magia simplității unei astfel de clipe, plus că nu am cine știe ce talent scriitoricesc, voi încerca să vă povestesc un fragment de viață pe care am Trăit-o altfel.

Am fost zilele trecute cu treburi într-un oraș apropiat de al meu și pentru că era încă devreme față de momentul când trebuia să ajung unde aveam de mers m-am oprit într-un fast food. Înăuntru era călduț, o atmosferă primitoare, cei doi bărbați care preparau mâncarea erau calmi și făceau totul cu drag și răbdare. Mi-am luat și eu ceva și m-am așezat pe unul dintre cele trei scaune înalte (genul celor de la bar) în fața mesei fixate în perete. Locația nu era foarte mare astfel încât masa fixată în perete era singurul loc unde puteau mânca persoanele care nu luau mâncarea la pachet. În colțul din dreapta sus pe perete era fixat un televizor care funcționa pe un post cu muzică.

Începusem să mănânc când lângă mine s-au așezat două fete, eleve de liceu - mi-am dat seama din conversația veselă pe care o purtau. Împărțeau o chiflă și o porție de cartofi când o altă colegă s-a apropiat de ele și cum nu avea unde se așeza a rămas în picioare între primele două cu ochii în televizor. Deși nu vedeam fața nici uneia deoarece cea de lângă mine era cu spatele, simțeam bucuria cu care își vorbesc și relaxarea pe care le-o produce acel moment atât de simplu petrecut împreună. Cea care stătea în picioare le-a spus celorlalte două că la televizor începe o piesă care îi place mult și cele două au ridicat privirea spunând amuzate că și lor le place. Am ridicat și eu ochii spre tv să văd clipul. E vorba despre cel postat mai jos.

Nu știu de ce și simt că chiar nu contează motivul, dar s-a întâmplat ceva ca o rupere de realitate, ca o rupere de această realitate, mai exact de cea în care mulți oameni văd doar cenușiu sau nu văd nimic bun în nimic. Părea o rupere de realitate, nu mai aveam senzația că sunt eu dar știam (parcă) că sunt tot ce mă înconjoară, că, de fapt, sunt UNA cu toate acestea. Am simțit că inima mi-e plină, mai plină ca niciodată și că nimic nu lipsește ca totul să fie perfect. 100% perfect. Întreg. Total. Perfect potrivit. Am simțit că nimic nu a lipsit niciodată din acest Întreg și că orice lipsă sau imperfecțiune e doar pentru că nu se vede/simte Totul.

Am simțit că totul e știut, cunoscut, că nimic nu mai trebuie căutat, nimic de descoperit, am simțit că toate întrebările și-au pierdut semnul „?”și sensul. Am simțit că TOTUL este doar de Trăit.

Aș putea să mai spun/scriu o mie de cuvinte, dar oricâte ar fi tot nu aș putea să transmit totul dacă tu cel / cea care citești nu ai trece Dincolo de aceste cuvinte. Deci, te invit Dincolo de cuvinte, oferindu-ți în dar o parte din condițiile exterioare pe care eu le-am avut acum câteva zile - muzica, imaginile, versurile, deși sunt absolut convinsă că acestea nu au avut nici o legătură cu starea.

Cât despre condițiile interioare, dacă reușești să te "aduni" cu totul în clipa prezentă, lăsând la o parte orice alt gând sau preocupare, ca și cum această clipă ar fi unica pe care o simți/trăiești/experimentezi aici în corp, fără trecut, fără viitor, atunci e suficient să fii în acest fel AICI.

Pune-ți metaforic ochelarii din clipul de mai jos și simte Viața deasupra norilor! Nu te opri la versuri, nici la imagini, nici la muzică! Mergi Dincolo de acestea! ♥ 

Dar ce dau eu atâtea explicații ...sigur ai mai trăit și tu astfel de stări.

Felicitări trupei Voltaj pentru piesă, lui Dan Petcan pentru regia clipului și lui Andi Vasluianu si Diana Roman pentru interpretarea atât de expresivă a rolurilor din acesta!

***

Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗