"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

duminică, 28 septembrie 2008

O întâmplare ...deloc întâmplătoare...


Acum câteva ore...
Pisicile mele mâncau liniștite fiecare din castronelul ei. La un moment dat Lisa pleacă spre gardul vecinului plictisita... "S-a saturat.." îmi spun..
În mai puțin de un minut și Flory o ia în aceeași direcție și începe sa miaune când se apropie de gard . O vad pe Lisa coborând de pe gard cu ceva în gură. Pentru că gradina e plină încă de plante nu văd exact ce are. Flory aleargă după ea iar Lisa mârâie enervata de urmărirea inoportună.


Curioasa, mă ridic din scaunul unde îmi beau cafeaua in fiecare dimineata si fug si eu dupa ea sa vad cat e de mare soarecele. Dar..
.....o pasarica mica cu pieptul cărămiziu si ochi speriați se zbătea în gura Lisei. Fug după ea prin curte, o prind într-un final și încerc sa ii deschid gura pentru a elibera pasarica. Inima incepuse sa imi bata accelerat (fir-ar...probabil am început să empatizez și cu pasările.. mai nou..:)). Ochii îi sunt umezi și plini de viata iar aripile i se zbat semn ca nu sunt rupte si ca totul e ok...
Sunt sigura ca am reușit sa ii deschid maxilarul suficient pentru eliberare ...

Dar Lisa o zbughește cu o rapiditate greu de descris...
Mă uit după păsărică să văd în ce parte a căzut și dacă e bine...
Ma întorc...
...la doi metri de mine Lisa, cu o ultima forțare, înghite... întreagă.. păsărica...
***
Oare nu am învățat pana acum că exista lucruri în care nu trebuie să intervin...?..
Oare nu am învățat că natura are un rost al ei pe care noi, oamenii, nu îl putem pătrunde mereu cu mintea..?
Se pare că nu...*:( trist

Poate că de azi încolo...


Vă îmbrățișez cu drag   *>:D< îmbrăţişare

joi, 25 septembrie 2008

Povestea leului Christian...


E o poveste veche, dar eu abia acum am aflat-o. Şi pentru că m-a impresionat foarte mult v-o împărtăşesc şi vouă.

 
În 1969 un tânăr australian, John Rendall şi prietenul sau Ace Bourke au cumpărat un pui de leu de la Harrods Pet Department (pe atunci acest lucru fiind legal). I-au pus numele Christian şi el a devenit curând parte din familie.
 
Dar Christian a crescut rapid şi în 1971 au fost nevoiţi să îl ducă în Kenya unde i-au redat libertatea în mediul său natural.

După un an John şi Ace s-au întors în Kenya în speranţa de a-l revedea pe Christian .
 
Deși erau convinși că Christian i-au uitat, momentul revederii a fost unul uimitor despre care imaginile nu mai au nevoie de cuvinte...
 
 
Povestea spune multe despre prietenia dintre oameni și animale dar cred că și despre prietenie în general. De aceea cred că putem învăța multe din aceasta.
                  Cu drag  *>:D< îmbrăţişare



miercuri, 16 iulie 2008

Eckhart Tolle - Toate problemele sunt iluzii ale minţii


"Chiar dacă v-aţi trezi în paradis, nu ar trece mult şi mintea dvs. ar spune „da, dar..." în ultimă instanţă, nu este vorba de rezolvarea problemelor, ci de înţelegerea faptului că nu există probleme.

Există numai situaţii — pe care le rezolvăm în prezent sau le acceptăm ca atare, ca parte din însuşirile prezentului, până când ele se schimbă sau pot fi rezolvate. Problemele sunt construcţii ale minţii şi au nevoie de timp pentru a supravieţui. Ele nu pot supravieţui în realitatea Clipei de acum. Concentraţi-vă asupra clipei de acum şi spuneţi-mi ce problemă aveţi în acest moment.

Nu îmi daţi niciun răspuns, pentru că este imposibil să aveţi probleme atâta vreme cât atenţia dvs. este absorbită de Clipa de acum. Este posibil să fie vorba de o situaţie care trebuie să fie ori rezolvată, ori acceptată. De ce să o transformăm într-o problemă? De ce am transforma ceva într-o problemă? Nu este viaţa suficient de provocatoare şi aşa? Pentru ce mai aveţi nevoie şi de probleme? Mintea adoră în mod inconştient problemele pentru că ele vă oferă un fel de identitate.

Este normal — şi nebunesc. „Problemă" înseamnă să vă menţineţi mental într-o situaţie, fără a avea intenţia autentică M posibilitatea de a întreprinde vreo acţiune în momentul prezent, transformând-o astfel inconştient într-o componentă a sentimentului dvs. de identitate. Deveniţi atât de copleşit de situaţia de viaţă, încât vă pierdeţi sentimentul de a trăi, sentimentul Fiinţei. Purtaţi în minte povara nesănătoasă a sute de lucruri pe care trebuie sau va trebui poate să le faceţi în viitor, în loc să vă concentraţi pe singurul lucru pe care îl puteţi face acum.

Când creaţi o problemă, creaţi durere. Nu este nevoie decât de o simplă alegere, o simplă decizie: indiferent de ceea ce se întâmplă, nu-mi voi mai provoca durere. Nu voi mai crea probleme.

Deşi este o alegere simplă, ea este foarte radicală. Nu veţi face această alegere decât dacă sunteţi într-adevăr sătul de suferinţă, decât dacă simţiţi că nu o mai doriţi. Şi nu veţi fi în stare să vă ţineţi de cuvânt până la sfârşit decât dacă accesaţi puterea Clipei de acum. în condiţiile în care nu vă veţi mai crea dureri dvs. înşivă, atunci nu le-o veţi mai aduce nici celorlalţi. De asemenea, nu veţi mai contamina nici frumosul Pământ, nici spaţiul dvs. interior şi nici psihicul uman colectiv cu negativismul creării de probleme.

Dacă v-aţi aflat vreodată într-o situaţie periculoasă, de viaţă şi de moarte, ştiţi că aceasta nu a constituit de fapt o problemă. Mintea nu a avut timp să „lucreze" şi să o transforme într-o problemă. într-o situaţie de urgenţă, mintea se opreşte; deveniţi total prezent în Clipa de acum şi conducerea este preluată de un lucru infinit mai puternic.

Acesta este motivul pentru care există atât de multe povestiri despre oameni obişnuiţi care au devenit brusc capabili de fapte de un curaj incredibil. într-o situaţie periculoasă, fie supravieţuiţi, fie nu supravieţuiţi. Oricum, nu este o problemă.

Unii oameni se înfurie când mă aud spunându-le că problemele sunt iluzii. Se simt ameninţaţi de faptul că vor fi deposedaţi de sentimentul a ceea ce sunt, de identitatea lor. Au investit mult timp şi efort într-un fals sentiment de sine. Multă vreme, şi-au definit în mod inconştient întreaga lor identitate în termenii problemelor sau suferinţelor lor. Cine ar mai fi ei fără acestea?

Mare parte din lucrurile pe care oamenii le spun, le gândesc sau le fac sunt motivate de frică, aceasta fiind legată întotdeauna, desigur, de concentrarea asupra viitorului şi de pierderea contactului cu Clipa de Acum. Deoarece în momentul prezent nu există probleme, nu există nici frică.

Dacă ar apărea o situație în care să fie nevoie să reacționați imediat, acțiunile dvs. ar fi clare şi incisive, în cazul în care pornesc de la conștiința momentului prezent. Va exista şi o mai mare probabilitate de reușită. Nu va fi o simplă reacţie bazată pe condiționările trecute ale minții, ci un răspuns intuitiv la situația dată. în alte momente, când reacționează mintea stăpânită de timp, descoperiți că este mai eficient să nu faceţi nimic — să rămâneți pur şi simplu centrați în clipa prezentă." - fragment din cartea "Puterea prezentului" de Eckhart Tolle.
***
Cărțile lui Eckhart Tolle pot fi cumpărate online după cum urmează (transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):
"Puterea prezentului" - comandă online aici-link;
"Puterea prezentului - ghid practic" - comandă online aici-link;
"Liniștea vorbește" - comandă online aici-link;
"Un Pământ nou" - comandă online aici-link.



***
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sper să-ți placă ce vei găsi și să te întorci din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare



luni, 7 aprilie 2008

Vis



Am visat că erai tu...
Am visat că eram noi...
Că eram Împreună
Și că soarele era bun cu noi,
Ne incălzea...
Sufletele...

Am visat că nu existam aici,
Că nu existam nicăieri
Și totuși eram peste tot..
Am visat că ne iubeam
Și că nimic nu era
Împotrivă.
 
Am visat că nu visam
Și că Realitatea voia și ea
Împreuna cu mine
Același lucru.
 
Am visat că totul
Era ...Bine.


 *>:D< îmbrăţişare