"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

marți, 14 iunie 2011

Mesajele Universului - "Tuning In - Spirit Channelers In America"


În interacțiunea noastră cu mediul exterior, pe tot parcursul vieții, primim mereu mesaje. Fie că vin de la cei cu care interacționăm, fie că vin prin mijloace media sau prin intermediul naturii în întregimea ei, "semnalele" Universului vin într-un flux continuu către noi în încercarea de a ne arăta sau a ne învăța ceva. Universul ne pune la dispoziție în acest fel un mod de comunicare cu el și în același timp cu noi înșine din perspectiva interconectării noastre cu acest UNU care suntem.

În graba de a realiza lucrurile pe care societatea le consideră "importante" pentru realitatea în care trăim, destul de puțini oameni își abat atenția asupra acestor mesaje (care sunt de cele mai multe ori subtile). Ne găsim mereu scuze, lipsa de timp și "îndatoririle" zilnice fiind cele mai folosite. Sau chiar dacă am trecut de "etapa" cu scuzele, apar în continuare suspiciuni, îndoială, frici, prejudecăți și multe alte lucruri din acestă gamă - care ne fac de multe ori să refuzăm sau să minimalizăm importanța "mesajelor" din cauza căilor... ciudate prin intermediul cărora ajung la noi.

În legătură cu acest fapt, poate că prima suspiciune care ne vine în minte provine din întrebarea: cum putem ști dacă ceea ce observăm, auzim sau simțim subtil sunt semnale reale sau reprezintă manipulări ale cuiva..? Și este o suspiciune întemeiată.

După părerea mea, ne putem da seama de natura mesajului prin starea pe care acesta o creează în noi înșine. Eu cred în mesajele care îmi aduc o stare de pace interioară, armonie și bucurie profundă. În cursul conștientizării lucrurilor, am învățat că "mesagerul" contează mai puțin și că cele mai importante sunt informațiile cuprinse în mesaj, mai exact ce îmi aduc acestea nou, util și aplicabil în viața de zi cu zi.


Fie că credem sau nu în conexiunea dintre noi și fiecare ființă sau lucru din Univers, cred că în viața fiecăruia vine un moment când conștientizăm necesitatea luării în considerare a acestor "mesaje" pe care ni le transmite Universul.

Dacă ați ajuns să acceptați acest fapt, vă invit să vizionați un film care pentru mine a reprezentat un puternic liant între cuantele de cunoaştere pe care le-am adunat de-a lungul vremii.

"Tuning In: Spirit Channelers în America" - este un documentar cu adevărat unic care a apărut în septembrie 2008 şi care este rezultatul a 10 ani de anchetă în fenomenul spirit-channeling, anchetă elaborată de către regizorul David Thomas.

Pentru cei care nu cunosc termenul: "channeling"-ul este o practică ce (se spune că) datează încă din antichitate în care un om aflat într-o stare de transă (de obicei, dar nu neapărat), face o conexiune psihică și energetică cu o entitate din alte dimensiuni ale Universului. În acea stare, cel care face "channeling"-ul este capabil să interacționeze interdimensional interpretând mesajele ce le primește (și le transmite) și simultan poate stabili un contact între oameni și entitatea respectivă.

Pentru prima dată, șase dintre americanii care fac channeling sunt prezenți în același film cu scopul de a ne oferi o perspectivă mai amplă asupra fenomenului dar și pentru a răspândi informații de mare valoare pentru noi toți.


Este într-adevăr interesant că: indiferent de timp și spațiu "entitățile" vorbesc ca unul, esența mesajelor coincide, iar mesajul final al filmului este unul clar, profund și încurajator pentru întreagă omenire.

Cum spuneam și mai sus, nu este neapărat necesar și nici foarte important să credem în existența entităților extraterestre sau de altă natură pentru a oferi atenție acestui film. Cele mai importante sunt informațiile pe care ni le aduce documentarul şi cum schimbă acestea percepția noastră asupra realității și implicit asupra vieții pe care o trăim. Vizionare plăcută !


*Post-editareDupă 6 ani de la lansarea filmului a apărut și cartea scrisă de David Thomas ce conține informații recente de la cei pe care i-ați urmărit în film (este un fel de up-date al filmului):
"Să intrăm pe frecvența Universului" - comandă online aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți urez bun venit! Sper să-ți placă ce vei găsit și să te întorci din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag  💗*>:D< îmbrăţişare



marți, 24 mai 2011

Un viitor POSIBIL


Poate nu e greu de observat cum societatea în care trăim şi din care facem parte se scindează din ce în ce mai mult pe zi ce trece, oamenii devin din ce în ce mai distanţi, mai reci, mai puţin sensibili la problemele semenilor.
Un prim plan al acestei scindări, în sensul că e cel mai uşor de observat, este separarea datorată potenţialului economic individual sau la nivel de familie.
Nu neapărat într-o ordine anume, există apoi separarea determinată de potenţialul intelectual - un potenţial cu care ne naştem dar pe care îl dezvoltăm apoi fiecare după posibilităţi şi în funcţie de mediul în care ne ducem existenţa.
Separarea la nivel de ideologii poate fi împărţită la rândul ei pe mai multe paliere cum ar fi :
- separarea determinată de sistemul general de valori pe care îl are fiecare om în parte şi
- delimitarea ce s-a cristalizat destul de mult în ultimii ani bazată pe concepţiile spirituale individuale dar mai ales acelea de grup.
La ultima aş vrea să mă refer în mod special astăzi.
Dacă privim în urmă în istorie, putem observă cu uşurinţă cum căutările spirituale ale oamenilor au început din nevoia de a fi în armonie cu Divinitatea (indiferent de religie), cu spiritul divin propriu dar nu în ultimul rând din nevoia de armonie a fiecărui om cu semenii lui şi cu natură în general. Această este ideea principala a gândurilor mele de astăzi.
Poate că trecutul îndepărtat nu mai prezintă o importantă prea mare acum şi putem să îl încadrăm foarte bine la experienţe din care cu toţii am avut de învăţat atât la nivel individual cât şi la nivel de grup sau chiar de specie în general.

În ultimii doi trei-ani însă, am observat că oameni din lumea spirituală cu un profund nivel de cunoaştere vorbesc tot mai mult despre armonia care ar trebui să existe între noi şi la nivel extins, global ceea ce nu poate decât să ne bucure.
Mi se pare trist totuşi că nu facem încă nimic concret, chiar dacă vremurile, contextul social, sunt foarte potrivite.
Încă mai există scindare, delimitare şi aş vrea să se înţeleagă prin aceste cuvinte tot ce decurge din ele : intoleranţă faţă de alte sisteme de gândire, neacceptare, conflict (chiar dacă numai de idei în general), etc.
Că să nu fiu greşit înţeleasă, desigur şi această distanţare, delimitare, această scindare socială este tot o experienţă care aduce cu ea un tip de cunoaştere prin care a trebuit sau poate chiar mai trebuie să trecem.

Dar, personal, mă gândesc că acum când am experimentat deja pentru atâta timp fragmentarea, acum când suficient de mulţi oameni au devenit în mare măsură conştienţi de mecanismul construirii realităţii (în sensul că intenţiile şi gândurile noastre creează realitatea), mă gândesc că măcar acum ar trebui să ne reamintim ideea de baza de la care au plecat căutările spirituale şi anume ideea de armonie interioară dar şi cu semenii noştri.

Legat de acesta, după cum ştiţi, în ultimii ani s-a vehiculat şi s-a accentuat din ce în ce mai mult ideea că SUNTEM UNUL. Pentru cei care citesc pentru prima dată această expresie voi dezvoltă puţin termenul spunând că: suntem UNUL prin prisma faptului că toţi suntem oameni, toţi facem parte din aceeaşi specie în primul rând, fără nici un fel de discriminare, fiecare dintre noi este o exprimare, o manifestare a creaţiei lui Dumnezeu (indiferent cum l-am numi în funcţie de religie), indiferent de culoarea pielii, indiferent de naţiunea din care provenim sau de locul geografic vorbind unde ne-am născut, dar nu îl ultimul rând indiferent de sistemul de credinţe sau de sistemul de valori căruia îi aparţinem sau pe care ni l-am format pe parcurs. Sutem UNUL, adică noi oamenii reprezentăm o mare familie dar nu în ultimul rând un imens organism.

Este de înţeles şi este firească nevoia de unicitate manifestată la nivel individual sau de grup pentru că este o nevoie de baza a nostra a oamenilor, respectiv a grupurilor.
Este de înţeles şi este firească nevoia de a aparţine care este tot o nevoie de baza a fiecărui om izvorâtă în primul rând dintr-o altă nevoie firească şi anume aceea de a nu fi singur.
Înţeleg perfect ambele nevoi de mai sus pentru că personal am experimentat un timp destul de îndelungat nevoia de unicitate dar mai ales nevoia de a aparţine unei ideologii, resectiv unui grup ce împărtăşeşte o ideologie din dorinţa de a găsi un sistem de credinţe cu care să mi se suprapună peste sistemul propriu. Că o paranteză pot spune că rezultatul acestor căutări proprii s-a soldat cu înţelegerea faptului că nu rezonez în totalitate cu nici un sistem de credinţe cunoscut, definit/denumit adică, ci numai cu fragmente din toate sistemele de credinţă.

Am înţeles într-un final că există un dar măreţ în “eşecul” de a găsi un grup, respectiv un sistem de credinţe anume, şi anume faptul că am conştientizat că fiecare dintre aceste sisteme de credinţă a fost şi încă sunt necesare în aceeaşi măsură că şi paşi spre cunoaşterea profundă, că fiecare şi-a adus şi îşi aduce contribuţia în felul sau spre a completă un puzzle uriaş numit conştiinţa umană şi că fără unul dintre aceste sisteme de credinţă puzzle-ul ar rămâne incomplet deci imperfect.
Revenind la ideea de mai înainte şi anume că suntem unul, cred că este timpul să ne RE-amintim că, în cazul când cineva aparţine unui grup cu o ideologie bine definită, a delimita şi mai mult acesta ideologie de celelalte, a adânci şi mai mult diferenţele din nevoia de unicitate a grupului, nu ne va apropia niciodată de ideea de baza că SUNTEM UNUL, nici de armonia socială ce defineşte nouă era la care visam cu toţii.
Ba mai mult, sublinierea diferenţelor care se vehiculează momentan în lumea virtuală sau chiar în unele prezentări sau workshop-uri, nu ne va aduce decât o şi mai mare separare şi implicit o îndepărtare de ideea de UNU de care am vorbit mai sus, o şi mai mare îndepărtare de armonia cu noi înşine şi cu ceilalţi la nivel de societate.

Ne naştem oricum diferiţi. Suntem UNICI oricum, acesta fiind un dar minunat cu care ne naştem astfel că nu e nevoie să mai facem nimic pentru a ne delimita de ceilalţi cel puţin nu din nevoia de unicitate.
Până la urmă armonia cu noi înşine şi cu Divinitatea, oricum am defini-o, nu e un concurs între noi şi ceilalţi ci între eu cea/cel de azi şi eu cea/cel de ieri.
Şi dacă acest fapt este conştientizat deja, rămâne să facem pasul următor către armonia cu semenii care va fi pasul decisiv spre nouă era pe care ne-o dorim cu toţii, spre acel răi pe Pământ de care se vorbeşte.
Pasul decisiv, poate şi cel mai greu, spre “iubeşte-ţi aproapele că pe ţine însuţi” este trecerea de la toleranţă la acceptarea reală, urmată de respectul profund faţă de “calea” spre adevăr a acestui frumos numit “aproapele nostru” chiar dacă acea cale a aproapelui nu coincide cu calea noastră, a fiecăruia.
Nu spun că până acum nu a existat toleranţă între diferitele cai spre cunoaştere. A existat. Dar manifestată sporadic şi uneori doar că o amintire vagă a principiilor de baza ale spiritualităţii.

Ideea pe care doresc să o evidenţiez aici e că în vremurile speciale pe care le trăim, vremuri caracterizate de o criză nu numai economică dar mai ales morală, o criză de valori aş putea spune, a sosit momentul să ne reamintim că TOATE sistemele de credinţă s-au născut tocmai că să ne apropie de Divinitate dar în aceeaşi măsură să ne apropie unii de alţii că spirit, să armonizeze umanitatea că mare familie ce este şi nu că să ne distanţeze că fiinţe şi mai mult cum s-a ajuns acum.
Suntem oameni. Deci avem un limbaj. Cuvinte care ajung idei, idei care ajung concepţii, dar aceste concepţii, cel puţin în lumea spirituală, e nevoie să păstreze legătură cu sursă să o numesc aşa, să păstreze legătură strânsă cu ideea de UNU, cu ideea de UNITATE a noastră că o mare familie ce suntem şi cu conexiunea care există deja în noi indiferent de sistemele de credinţă cărora aparţinem sau pe care ni le-am format individual.
Titlul acestui blog - “Un viitor posibil” - a fost ales din perspectiva ideii foarte importante că viitorul este rezultatul direct al interacţiunii intenţiilor, gândurilor şi acţiunilor noastre, după cum deja foarte mulţi oameni au aflat.

În fapt există un număr infinit de viitoruri posibile datorită faptului că fiecare dintre noi construieşte în felul sau viitorul prin gândurile şi acţiunile sale iar aceste potenţiale interacţionează între ele oferind că rezultat realitatea comună. Cu fiecare schimbare cât de mică se schimbă şi rezultatul interacţiunii adică viitorul cel mai probabil. Un lucru cred însă că există în comun şi anume faptul că TOŢI ne dorim un viitor mai bun, TOŢI ne dorim o societate în care să existe acceptare, respect reciproc şi iubire între semeni.

De aceea consider că a venit timpul că măcar cei ce lucrează efectiv în lumea cunoaşterii, mă refer la cei ce oferă workshop-uri, cursuri de iniţiere sau altele asemenea, dar şi cei care fac parte din diverse grupuri şi ÎMPREUNĂ noi TOŢI să punem ACUM accentul mai mult pe trăsăturile comune decât pe diferenţele dintre noi, să punem împreună umărul la apropierea noastră că semeni, să fim mai conştienţi de faptul că formăm o mare familie, un imens organism care e firesc să ajungă să funcţioneze după atâta timp în ARMONIE.

Osho spunea : "Armonia este imposibilă, deoarece fiecare individ este fragmentat în interior, iar această fragmentare este proiectată asupra societății. Și până când această divizare interioară nu este dizolvată, realizarea proiectului utopic al unei societăți armonioase rămâne de neatins."


Cred cu convingere că în aceste momente trăim deja timpul când suficient de mulți oameni și-au găsit luciditatea, şi-au dizolvat divizarea interioară şi au conştientizat că suntem conştiinţă înainte de orice alt aspect fizic şi de aceea cred că e nevoie să facem pasul următor de la toleranţă la respectul profund şi apoi la manifestarea înțelegerii și iubirii reale a aproapelui.

***
În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag  💗*>:D< îmbrăţişare



duminică, 17 aprilie 2011

În căutarea fericirii [documentar - "Minți luminate"]


Fiecare dintre noi s-a intrebat măcar o dată ce este fericirea și ce am putea face ca starea să devină una durabilă. Mi-a trebuit ceva vreme să înțeleg că fericirea nu depinde factori externi așa cum am crezut inițial.
Un film care mi-a oferit multiple clarificări și lămuriri asupra acestui subiect, dar și asupra schimbărilor prin care trecem, este "Living Luminaries" ("Minți luminate") care, chiar dacă a apărut în 2007, este încă prea puțin cunoscut.
Veți avea ocazia să ascultați punctele de vedere ale multor personalități remarcabile din mai multe domenii:
- unii dintre cei mai vânduţi autori: Marianne Williamson ("Reîntoarcerea la iubire", "Illuminata"), Eckhart Tolle ("Puterea prezentului", "Un nou pământ"), Don Miguel Ruiz ("Cele patru legăminte"), Lary Renard ("Dispariţia universului") şi Matthew Kelly ("Cele 7 nivele ale intimităţii");
- lideri spirituali şi religioşi: Nachum Shiffren Rabinul care face surfing, Rev. Robert A. Schuller (de la Catedrala de Cristal), Venerabilul Lama Tibetan Chodak Gyatso Nupka, Michael Bernard Beckwith, Don Jose Ruiz, Rev. Mary Manin Morrissey şi Dr. Harry Morgan Moses;
- apărători ai drepturilor civile: Geronimo Ji Jaga (Black Panther aka. Geronimo Pratt);
- gânditori contemporani şi învăţători considerați iluminați: Obadiah S. Harris, Ph.D. (de la Universitatea Cercetării Filozofice), Dr. Robert Frager, Rabinul Yitchok Adlerstein (de la Loyola University) şi Rev. Dr. William S. Epps.
Documentarul merită pe deplin timpul și atenția investită. Vizionare plăcută!


Câteva cărți hrană pentru suflet și minte:
"Cum să-ți construiești fericirea" -Christophe André- comandă online aici-link;
"Despre fericire, viață și multe altele" -Dalai Lama- comandă online aici-link;
"Prezența. Arta păcii și a fericirii" (vol.I+vol.II) -Rupert Spira- comandă online aici-link;
"Flux. Psihologia fericirii" -Mihaly Csikszentmihalyi- comandă online aici-link;
"Învinge depresia înainte ca ea să te învingă" -Robert L. Leahy- comandă online aici-link;
"Jurnal 2003-2009" -Oana Pellea- comandă online aici-link;
"Viața nu e mereu roz" -Mel Robbins- comandă online aici-link;
"Iubirea care vindecă" -Gigi Ghinea- comandă online aici-link.
***
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,
cu drag   *>:D< îmbrăţişare


marți, 12 aprilie 2011

Responsabilitate si alegeri

"Libertatea nu înseamnă lene și nepăsare.
Libertatea este responsabilitate.
Dacă tu nu-ți asumi responsabilitatea, o va face altcineva pentru tine.
Așa devii sclav."
OSHO

Nu am cunoscut personal nici un maestru în asumarea responsabilității 😁, de aceea am putut să-mi dau seama că treaba asta este una foarte grea.. 😄
Mi-a plăcut ce spune despre asta David Icke și de aceea dau mai departe aici discursul său.. Vizionare plăcută!


Zile cu pace și senin, te mai aștept,
cu drag  💗*>:D< îmbrăţişare



sâmbătă, 5 martie 2011

O altfel de scrisoare către țara mea

Am primit pe mail un mesaj din acela forward deja celebru „Scrisoare către țara mea” care NU este scris de Alexandru Tocilescu chiar dacă circulă sub această semnătură - gasiți informatia aici (click).

Nu este prima dată când citesc sau aud injurii la adresa țării, la adresa "sistemului", a partidelor, a oamenilor politici, etc., se aud critici mereu dacă deschidem televizorul, radioul sau doar dacă ne acordăm timp să ascultăm trecătorii pe stradă.
E cel mai simplu sa înjurăm, să criticăm, să judecăm. E cel mai simplu lucru. Oricine poate face asta.
Dar cred că a face asta nu înseamnă decât să facem exact ce fac ei (cei judecați în scrisoarea-mesaj citată) aproape sub aceeași formă. E un "război" care, dus în acest mod, NU se va termina niciodată.
E un război fără învingători, e unul doar cu învinși.
E ca o oglindă ce produce mereu aceeași reflexie, una care mereu ne întoarce ceea ce emitem.

Dar oare nu am facut asta de secole, de milenii? Nu e vizibil rezultatul? E lumea pe care o vedem peste tot în jurul nostru, la tv, la radio sau pe stradă = oameni din ce în ce mai închiși, mai înstrăinați de semenii lor.
Ce-ar fi să încercăm și altfel? Alfel decât am facut de o istorie întreagă, altfel decât judecându-i pe cei din jurul nostru, altfel decât găsind mereu vinovați, altfel decât încercând sa îi schimbăm pe ceilalți.
Oamenii sunt sătui, asta e clar. E o criză în exterior și una în interior. Numai că cea exterioară este reflexia celei care există în interiorul nostru. Tentația de a da "vina" pe exterior pentru problemele pe care le simțim în interior este mare. Pentru că e mult mai simplu așa. Fără asumare. E mult mai simplu să spunem că tot ce e în jurul nostru ne-a provocat criza interioară. Plus că "sportul" cu găsirea vinovaților în exterior e un "sport" de când lumea și ne-am și obișnuit cu el.
După părerea mea, soluția problemei descrise în mesajul-protest nu stă într-o reacție de acest tip, nu stă în injurii, în furie și nici într-o revoluție de genul celor care au mai fost. (a se lua în considerare că "reacție" vine de la "reacțiune" - bine de văzut legea "acțiunii si reacțiunii").

Deja este suficient de cunoscută "legea oglinzii" numită în Legile Universale (link) și "legea reflectării": "Universul ne reflectă întotdeauna ceea ce emitem" (ceea ce simțim în interior)". Cu alte cuvinte, când e furtună în interior, e furtună și în "afară".
Inițial și eu am crezut că nu e decât un slogan, o teorie.
Mai apoi, de voie de nevoie, mi-am propus să o verific. Am început să schimb una câte una ideile preconcepute pe care mi le formasem de-a lungul vremii, acelea arhicunoscute de genul "lumea e rea, e perversă, mereu urmărește ceva", "nu există prieteni ci în spatele oricărui gest frumos, există mereu un interes" și altele din aceeași gamă.
Am vrut să văd: oare chiar e adevărat? Oare chiar se schimbă ceva în viața mea dacă eu îmi schimb modul de a interacționa cu lumea înconjurătoare?

La inceput eram sceptică, pentru că nu încercam din toata inima...era asemeni unui joc în care tragi mereu cu coada ochiului la rezultate încercând parcă să păcălești situațiile, să trișezi măcar puțin ca să nu ieși chiar de tot din confortul oferit de ideile fixe (pentru că DA - ele oferă un confort). Și este evident că nu reușeam să obțin rezultate, nu se schimba nimic.
Însă când mi-am dat seama că mințind situațiile sau pe ceilalți mă mint de fapt pe mine (pentru că lucrurile din Univers chiar sunt conectate, nu e doar o teorie), când mi-am dat seama ca "a trișa", "a manipula", "a controla" (pe ceilalți) se intorc MEREU la mine, pentru că eu le-am generat inițial, când mi-am dat seama de toate acestea - am început să CRED.
Am început să tratez "jocul" numit VIAȚĂ cu respect și seriozitate.
Așa am început să îi tratez pe ceilalți exact cum aș fi vrut eu să fiu tratată, chiar dacă nu primeam la început nimic asemănător.
Am dăruit cu disperare necondiționat în toate direcțiile și în toate situațiile având CREDINȚA fermă că trebuie să existe un rost în toate acestea și că, la un moment dat, lucrurile se vor schimba și în fragmentul meu de "univers".

Și chiar așa a fost! Lucrurile s-au schimbat. Mi s-au întâmplat și mi se întâmplă lucruri pe care alții le-ar considera imposibile, iar "răul", "perversiunea" și tot ce poate fi numit negativ au dispărut în foarte mare măsură din "lumea mea". Mi se întâmplă foarte rar ca cineva să-mi "arate" vreo oglindă "urâtă". Acum sunt convinsă că atunci când eu îmi voi fi schimbat total mentalitatea aceste experiențe vor dispărea din viața mea în totalitate.

E drept, am fost încăpățânată în credința mea, în sensul că nu am vrut să renunț la ea nici în momentele mai dificile, nu am vrut sa renunț la a CREDE că Oamenii SUNT în esență BUNI chiar dacă manifestă de atâtea ori opusul. Nu am vrut să renunț la a CREDE că totul se întamplă cu un ROST. Un rost pe care trebuie doar să am răbdarea să îl găsesc. Nu am vrut să renunț la a CREDE că în orice "rău" e și un "bine". Eu trebuie doar să am răbdarea să găsesc acel "bine" din "rău".
Așa m-am convins că "legea oglindirii" (link) chiar funcționează, chiar primesc ceea ce ofer, m-am convins că Universul chiar se "modelează" conform energiei ce eu însămi o trimit în eter.

Da, pare imposibil de schimbat ceva în lumea asta. Pare imposibil doar dacă ne lăsăm cuprinși de furie, de jocurile politice sau sociale pe care le trăim noi înșine sau le vedem la TV, dacă ne lăsăm copleșiți de jocurile de culise pe care le observăm vrând-nevrând în oricare instituție unde lucrăm sau unde suntem implicați.

Dar asta doar pare. De fapt TOTUL este POSIBIL. Iar ceea ce trăim fiecare dintre noi depinde numai de noi inșine și nu de cei din jur. Realitatea fiecăruia dintre noi se modelează diferit deși pare că trăim într-o realitate comună.
Avem nevoie însă de o voință de fier în a CREDE în faptul că E POSIBIL.
Avem nevoie să CREDEM în faptul că schimbarea trebuie să plece de la FIECARE dintre noi și vorbesc aici de schimbarea interioară și de schimbarea mentalității.
Avem nevoie să ne modificăm unghiul de vedere din poziția de a-l privi și judeca pe celălalt (ceilalți) în a ne observa pe noi inșine și ceea ce emitem. Pentru că ceea ce emitem se întoarce MEREU înapoi la noi.
Avem nevoie de vindecarea pesimismului cronic implementat de secole în ADN-ul nostru. Iar asta o poate face doar fiecare cu el însuși.
Iar pentru asta e nevoie VOINȚĂ și RESPONSABILITATE, de ÎNCREDERE și CURAJ.

Cred cu tărie că undeva acolo, în sufletul oricărui român, încă mai există CREDINȚĂ și CURAJ. Fiind alături unii celorlalți, renunțând la judecăți și critici, putem reuși să regăsim în interiorul nostru toate aceste aspecte, pentru a radia din interior spre exterior schimbarea care ne-o dorim în țara noastră dragă.

Vă îmbrățișez cu drag,
Adina  *>:D< îmbrăţişare




Dacă ai ajuns pentru prima dată aici, îți spun bun venit! Vei găsi aici o mulțime de informații utile care pot aduce armonie în toate planurile ființei: fizic, psihic, emoțional și spiritual. Poți căuta subiectul care te interesează utilizând listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie (coloana din dreapta). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag  💗*>:D< îmbrăţişare