"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

miercuri, 31 august 2016

Între adaptare și exprimarea unicității

În interacțiunea noastră cu ceilalți, de multe ori e necesar să ne modelăm personalitatea pentru a ne adapta în anumite medii sociale. Câteodată, când nu e nevoie să ne decupăm prea mult, lucrurile sunt ușoare. Dar în alte cazuri, când e necesar să decupăm mai mult, se poate întâmpla să nu mai rămână mare lucru din ceea ce suntem și ne definește, iar asta este trist, uneori toxic.

De-a lungul istoriei, nu știu neapărat cum de s-a întâmplat, dar s-a pus atât de mult accent pe uniformizare, încât s-a ajuns ca cei care nu merg "în rând cu lumea" să fie marginalizați și etichetați drept neadaptați. S-a mers atât de departe încât cei care nu reușesc să fie în rând cu ceilalți au ajuns să se rușineze de neputința lor și, din acest motiv, să se simtă "defecți". Când, de fapt, sunt doar niște oameni care simt să fie ei înșiși fără constrângerile impuse de o societate plină de prejudecăți.

Mai mult de 80% din viața mea a fost despre... nevoia de a aparține și decupări repetate a ceea ce sunt, uneori radicale, cu scopul adaptării. De aceea, am analizat în repetate rânduri subiectul și m-am întrebat de multe ori cum stabilim limita optimă între a fi tu însuți și modelarea cerută de adaptare

Am ajuns la concluzia că trasarea acestei limite este specifică fiecăruia și că doar noi înșine o putem stabili într-o situație dată. Nimeni nu ne poate spune când anume exprimarea unicității devine o formă mascată a orgoliului, a nevoii de fi special (= superior celorlalți), cum nimeni nu ne poate spune când să ieșim dintr-un mediu toxic care ne sugrumă această unicitate. Echilibrul interior este o chestiune personală, iar pentru a-l găsi și a-l stabiliza avem nevoie de un grad cât mai mare de conștientizare.

Pentru că nu am uitat cum a fost 😁 și pentru că mai sunt mulți oameni care încă stau închiși în cochilie din cauza neadaptării, dau astăzi mai departe o poveste care m-a impresionat. Este vorba despre discursul TED al scriitoarei americane Lidia Yuknavitch intitulat: "Frumusețea de a fi inadaptat". Sper să vă placă deoarece este unul plin de inspirație și curaj.. 


! Dacă îți dorești să depășești o situație dificilă și/sau ai nevoie de susținere sau ghidare în transformarea interioară - îți pot fi alături. Îmi poți scrie un mesaj pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.
***
Articole conectate cu subiectul de astăzi:
- Fii tu însuți! Cu orice preț?,
- Cine ești când nu te vede nimeni? și
- Reziliența - secretul puterii interioare.

Cărți recomandate:
- "Puterea autenticității" -Mike Robbins- comandă online aici-link;
- "Drumul către tine însuți" --M. Scott Peck- comandă online aici-link;
- "Cum sa fii tu însuți" -Ellen Hendriksen- comandă online aici-link;
- "Libertatea. Curajul de a fi tu însuți" -Osho- comandă online aici-link;
- "Maturitatea. Responsabilitatea de a fi tu însuți" -Osho- comandă online aici-link;
- "Dacă m-aș asculta m-aș înțelege" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Ghid de supraviețuire în universul profesional" -Jacques Salomé- comandă online aici-link.
***
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag💗

duminică, 21 august 2016

Cum ajung oamenii să fie răi (+ recomandare filme)

A fost o dată ca niciodată un om... La un moment dat, pe parcursul vieții, cineva și-a vărsat furia pe el. Nu mult după aceea acesta și-a vărsat frustrarea și furia pe un altul. Al treilea la rândul lui și-a vărsat furia pe un altul. Și așa mai departe. Este povestea cea mai scurtă a Lanțului Răutății.

Toți oamenii se nasc buni. Fără excepție. Bunătatea continuă să locuiască în noi oricâtă răutate am primi de la ceilalți și oricâtă am vărsa la rândul nostru pe alții. Cred că provocarea dezvoltării personale este despre a rupe lanțul. Lanțul Răutății.

Cum putem face asta? Nu e nevoie de multă filozofie sau de cine știe ce metode. Când cineva ne-"arată" partea sa agresivă (indiferent de forma acesteia) e necesar să ne amintim că în spatele răutății sale există întotdeauna o altă răutate pe care a primit-o și cu care nu a știut ce să facă - decât să o dea mai departe.  Această conștientizare va funcționa ca o ancoră și ne va ajuta să ne oprim din a da mai departe răutatea primită.

Dacă vrem. Doar dacă vrem. Și da, nu e ușor, e nevoie de multă voință și perseverență. Dar până la urmă, ce motivație am putea avea să rupem lanțul?

Să ne imaginăm următoarea situație: sunteți pe o terasă la mare, plină ochi, multă gălăgie, oameni de tot felul. Obosită fiind, chelnerița vă aduce o salată cu alte ingrediente decât cele la care v-ați fi așteptat. Pe fondul unei situații conflictuale avută cu soția în cursul zilei, o refuzați nervos spunându-i să vă aducă exact ce ați comandat. Pentru că stă mereu cu teama-n suflet că va fi dată afară, aceasta se îndreaptă rapid către bucătărie pentru a o schimba dar uită de prăjitura comandată de un alt client aflat la o altă masă. Se întoarce cu salata, însă e strigată de clientul cu prăjitura, un om bine făcut, ceva în genul unui culturist, căruia iubita tocmai i-a spus nervos că i s-a terminat răbdarea și că numai concediu nu e ăsta... Când chelnerița ajunge în fața lui, albă ca varul, acesta îi cere să cheme șeful de sală. La apariția acestuia, într-un limbaj...colorat, omul îi spune să-și angajeze oameni care să facă față aglomerației și s-o dea afară pe "....asta". A doua zi, chelnerița, îngrijorată de faptul că nu va avea cu ce plăti chiria și ce să le dea de mâncare celor doi copii pe care îi crește singură, trece strada neatentă printr-un loc nemarcat și...

Nu are rost să continui povestea. Sunt sigură că ați prins ideea. Întrebarea este: ți-ai putea asuma faptul că ești autorul/autoarea situației de la "capătul" poveștii? 

O situație generează o alta, dar noi nu avem cum să vedem întregul "tablou". Deoarece gândim în termeni individuali. Gândim în cutiuțele vieților noastre și nu avem cum să (pre)vedem consecințele situațiilor pe care le generăm. Dar oare, dacă le-am putea (pre)vedea, am schimba ceva în comportamentul nostru? Am putea rupe lanțul? Sigur da.

Nu am făcut până acum asta, dar pentru orice lucru există un început. Este vorba despre o propunere/exercițiu: propun ca pe parcursul săptămânii care urmează să reacționezi măcar o dată altfel la răutățile pe care le primești în "dar", altfel spus: să rupi cel puțin un lanț. Desigur, dacă nu e prea mult, mi-ar plăcea să împărtășești într-un comentariu (fie el și anonim) dacă ai simțit sau nu vreo mulțumire sau o schimbare în stările interioare sau chiar în raportarea la evenimentele din exterior.

Când un om rupe măcar un lanț cât de mic, cumva, într-un mod neștiut, acest mare organism din care facem parte - Omenirea - simte și îi întoarce gestul cu siguranță. Pentru că Universul este VIU și interconectat.
*
*   *
Cum spuneam, pentru a învinge presiunea tiparelor noastre de comportament e nevoie de multă voință și perseverență. Și asta pentru că tiparele proprii de comportament sunt amplificate de presiunea socială, de dinamica grupului din care facem parte la un moment dat, într-o anume situație.

Poate că ai auzit despre cel mai controversat experiment cu oameni făcut în 1971 la Universitatea Stanford (dacă nu, atunci sunt detalii aici-link). Cunoscutul psiholog Philip Zimbardo -autorul acestui experiment- a demonstrat astfel puterea presiunii grupului asupra comportamentului uman. În următorul discurs acesta ne vorbește despre cum anume putem ALEGE între a deveni eroi sau monștri.. Merită fiecare minut investit.


Prima recomandare de astăzi este chiar ecranizarea poveștii reale a experimentului creat de psihologul Philip Zimbardo. Se numește "The Stanford Prison Experiment" și merită vizionat pentru a înțelege deplin că în fiecare dintre noi există în mod potențial atât bunătatea cât și răutatea și doar conștiința și conștiența ne pot opri să devenim monștri. Vizionare plăcută..


Al doilea film pe care îl recomand este unul care mi-a dăruit multă candoare și bucurie. Este o poveste de viață despre voință, perseverență, bunătate, prietenie și puterea iubirii. Ar fi inutil să dezvălui vreo parte a poveștii. Dar dacă celelalte filme pe care le-am recomandat v-au inspirat încredere 😁, atunci sigur o să-l primiți bine și pe acesta. Se numește "Still mine", a luat 5 premii și a fost nominalizat pentru alte 17. L-am găsit pe net, așa că puteți să-l vizionați mai jos, vizionare plăcută..



Cărți recomandate pe tema articolului:
- "De ce îți face bine să faci BINE" -David R. Hamilton- comandă online aici-link sau aici-link;
- "De ce oamenii buni fac lucruri rele" -Debbie Ford- o mai găsiți doar în anticariate;
- "Partea intunecată a căutatorilor de lumină" -Debbie Ford- comandă online aici-link;
- "Vrăjitoare, giganți și oameni înspăimântători. Ostilitatea în viața cotidiană și depășirea ei" -Joseph H. Berke- comandă online aici-link;
- "Cum să-ți controlezi furia" -Albert Ellis, Raymond Chip Tafrate- comandă online aici-link;
- "Agresivitatea pasivă" -T. Murphy, L. H. Oberlin- comandă online aici-link;
- "De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele" -James Hollis- comandă online aici-link;
- "Efectul Lucifer" -Philip Zimbardo- comandă online aici-link sau aici-link;
- "De ce nu vrem iertarea?" -Harriet Lerner- comandă online aici-link;
- "Iertarea - cea mai mare putere vindecătoare" -Gerald G. Jampolsky- comandă online aici-link;
- "Iubirea înseamnă renunțarea la frică" -Gerald G. Jampolsky- comandă online aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Sper să-ți placă ce vei găsi și să te întorci din când în când. Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,
cu drag 💗

luni, 15 august 2016

Gândirea fals pozitivă și efectele ei nocive

"Pentru o civilizație atât de fixată pe obținerea fericirii, părem de‑a dreptul incompetenți la această sarcină. Una dintre cele mai bine‑cunoscute revelații ce țin de "știința fericirii" este descoperirea că, în ciuda numeroaselor avantaje ce vin odată cu viața modernă, nu prea am reușit să facem mare lucru pentru a ne îmbunătăți starea de spirit colectivă.

Cel mai ciudat adevăr pare a fi că dezvoltarea și creșterea economică nu ne fac în mod necesar o societate mai fericită, la fel cum nici creșterea venitului individual peste un anumit nivel nu ne face în mod necesar niște oameni mai fericiți. Nici o educație mai bună nu va face asta, cum nici numărul în continuă creștere de produse de consum nu va reuși. Ba chiar nici casele mai mari și mai elegante – care mai degrabă ne oferă privilegiul de a avea mai mult spațiu în care să ne simțim descurajați!

Probabil că nu aveți nevoie să vă spun că acele cărți de dezvoltare personală, apoteoza modernității în căutarea fericirii, sunt printre acele lucruri care eșuează în a ne face fericiți. Dar de dragul istoriei, menționez aici, că tocmai cercetătorii sunt cei care ne sugerează că aceste cărți nu ne sunt de ajutor.

(...) Atunci când mesajele devin mult mai specifice de atât, acești guru ai autoperfecţionării fac niște afirmații care pur și simplu nu stau în picioare la o cercetare mai atentă. Se pare, de exemplu, că a te descărca nervos nu te scapă de furie, cum nici a‑ți vizualiza obiectivele nu le face mai ușor de atins în realitate.

Iar atunci când aruncăm o privire pe acele studii care, mai nou, se publică anual cu privire la gradul de fericire al diferitelor țări de pe glob, constatăm cu uimire că cele mai "fericite" țări nu sunt acelea unde cărțile de dezvoltare personală se vând cel mai bine și nici în care psihoterapeuții sunt consultați ori de câte ori se ivește vreo problemă.

Cu alte cuvinte, existența unei "industrii a fericirii" înfloritoare nu este suficientă pentru a spori gradul de fericire a unei nații, ba chiar nu e deloc nerezonabil să suspectăm că, de fapt, ar putea face mai mult rău decât bine." - fragment din cartea "Antidotul. Fericire pentru oamenii care nu suportă gândirea pozitivă" -O. Burkeman.


Nu am reușit niciodată să-i cred pe cuvânt pe cei cu.. "Gândește pozitiv!" Să-i accept - da. Dar să-i cred (=să-i iau drept model) - nu. Adică pot accepta să văd pe cineva că preferă să privească în direcția opusă decât să privească în față realitatea, dar mi-am dat seama încă de la începutul căutărilor mele că asta nu poate fi o soluție pentru vreo problemă ce apare în viața de zi cu zi.

Citisem mai demult undeva că în locul forțării de a gândi pozitiv ar fi de preferat să ne dezvoltăm agilitatea emoțională. Adică, în loc să reprimăm emoțiile negative, să învățăm să le privim dintr-un alt unghi de vedere, într-o manieră conștientă și inovatoare. Acest lucru ne-ar oferi posibilitatea de a transforma obstacolele în oportunități de a ne depăși limitele

Despre gândirea fals pozitivă și efectele nocive ale acesteia am discutat și în emisiunea Cafeneaua Spirituală realizată de domnul Constantin Luca la TopAll TV (căruia îi mulțumesc pentru invitație). Emisiunea a fost realizată și difuzată pe 27 iulie, de aceea conține la final anunțul cu tabăra din august :)). Sper să fie de folos, vizionare plăcută.. :)


* Dacă ai nevoie de sprijin în procesul de transformare sau ghidare în schimbarea perspectivei din care privești viața - îți pot fi alături. Mă poți contacta pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.


Cărți recomandate:
"Antidotul. Fericire pentru oamenii care nu suportă gândirea pozitivă" -O. Burkeman- comandă online aici-link;
"Succesul redefinit" -Arianna Huffington- comandă online aici-link;
"Bucuriile înțelepciunii" -Yongey Mingyur Rinpoche- comandă online aici-link;
"Bucuria. Fericirea care vine din interior" -Osho- comandă online aici-link.
***
În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor și căutărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Sunt 560 de articole care te așteaptă, așa că ai de unde alege :)) Pentru a căuta mai ușor un subiect poți folosi listele "Articole recomandate" și cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare



duminică, 31 iulie 2016

Extazul iluminării și evoluția speciei umane (+ recomandare film)

"În cadrul hinduismului şi buddhismului, cosmizarea (iluminarea) este însoţită şi de un jurământ sacru: cei care ajung "Dincolo" şi trăiesc Nirvana se reîntorc de cele mai multe ori către planuri de conștiință care să le permită să acționeze în lume. De ce? Unitatea dintre toate ființele este simțită atât de adânc, încât iau hotărârea de a nu "părăsi" Pământul până când și ultima ființă născută nu se va elibera de toate limitările și va cunoaște Realitatea. Astfel, el devine un jivanmukta / boddhisattva, un sfânt printre oameni şi pentru oameni.

Sacrificiul mistic al unui boddhisttva este redat de tratatul buddhist Aksayamati Sutra: "un Bodhisattva este acela care se oferă pe sine tuturor creaturilor pentru a le ajuta să dezvolte întreaga rădăcină a binelui, în interesul binelui tuturor creaturilor, acela care se oferă, precum lumina unei lămpi în mijlocul tuturor creaturilor ca fericire a lor." - fragment din cartea "Experiența conștientizării" - autor Ovidiu Brazdău.


Nici o ființă preocupată în mod prioritar de sine, de interesele proprii, nu reușește să fie cu toată ființa în serviciul celorlalți. Desigur, există diverse "grade" de dăruire. Însă, pentru ca un Om să se dăruiască din toată inima celorlalți e nevoie să "uite" de propria identitate, să reușească să o depășească și să fi înțeles în mod profund că Umanitatea este un imens organism și că doar Împreună, prin cooperare, putem evolua ca specie.

Pentru că am mai vorbit despre asta, astăzi mă rezum la a da mai departe un discurs emoționant despre "scara" care duce dincolo de sine. Este vorba despre speech-ul lui Jonathan Haidt - expert în psihologie socială și profesor de leadership etic la New York University's Stern School of Business.

În scurtul său discurs, acesta oferă un răspuns provocator la întrebările: De ce căutăm să ne depășim limitele? De ce ne dorim să facem parte din grupuri mari, din mișcări sociale cu diverse țeluri comune?. Vă invit să-l vizionați pentru a afla idei demne de dat mai departe și pentru a ajunge să înțelegem necesitatea cooperării în evoluția umană.. 


Recomandarea mea de astăzi este un film tulburător, terapeutic pentru regăsirea puterii interioare și a curajului necesar primului pas pe drumul acestei regăsiri. Este despre voință, perseverență și depășirea limitelor umane. Pelicula reprezintă ecranizarea unei povești de viață 100% reale - povestea lui Robyn Davidson care a parcurs 1700 de mile (peste 2700 kilometri) prin deșertul din vestul Australiei utilizând cămile. Fotografii din călătoria acesteia (din 1977) pot fi admirate aici-link.

Nu vă povestesc mai mult, spun doar că merită urmărit și simțit, deoarece, cum spuneam și aici-link, subconștientul nu face diferența între o experiență trăită de noi și una în care pășim cu imaginația.. Filmul numit Tracks poate fi vizionat online aici-link, aici-link sau aici-link, deși mai bine cumpărați dvd-ul pentru o vizionare de calitate.

Articole conectate cu tema discursului de mai sus: Unu - filmAlegerea este a noastră, Paradis sau uitare.

Câteva cărți minunate care ne pot face să privim viața altfel (transport gratuit oriunde în țară pentru orice comandă):
- "Mintea moralistă. De ce ne dezbină politica și religia?" -Jonathan Haidt- comandă online aici-link;
- "Teoria Fericirii" -Jonathan Haidt- comandă online aici-link;
- "Transcenderea nivelurilor conștiinței" -David R. Hawkins- comandă online aici-link;
- "Dizolvarea egoului. Realizarea sinelui" -David R. Hawkins- comandă online aici-link;
- "Iluminarea, singura revoluție" -Osho- comandă online aici-link;
- "Experiența conștientizării" - Ovidiu Brazdău - comandă online aici-link.
***
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Lista "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗


luni, 25 iulie 2016

Vampirismul psihic sau cum ne facem rău unii altora

"Într-un workshop din 1992 bazat pe cartea ei The Ring of Power/Cercul Puterii, Jean Bolen a făcut următoarea observație: "Sunt convinsă că ajungem pe lume căutând iubire, și, atunci când nu o găsim, ne mulțumim cu putere".

Aserțiunea lui Bolen funcționează cel mai bine atunci când definim iubirea drept o relație în care onorăm și prețuim sacralitatea oricărei ființe (inclusiv propria noastră ființă) fără a avea intenții ascunse. De fiecare dată când relaționăm astfel cu o altă ființă umană, ne bucurăm de adevărata hrană a sufletului nostru, pe care o experimentăm în acest plan al existenței sub forma iubirii.

Pe măsură ce parcurgem traseul vieții, căutăm iubirea cu pasiune, dar nu în mod invincibil. Dacă ne lovim de lipsa de iubire prea des, vom începe să ne temem că ne vom stinge din punct de vedere emoțional. Perspectiva anihilării emoționale este terifiantă pentru toate ființele umane și, pentru a o evita, ne aruncăm asupra oricărei ancore de salvare ce apare, indiferent cât de înșelătoare ar putea fi promisiunea ei mântuitoare.

Așa cum sugerează Bolen, atunci când simțim că se apropie moartea emoțională, ancora de salvare de care ne agățăm cel mai des este puterea, sau mai precis, exploatarea – urmărirea măririi de sine pe seama altcuiva. Uneori îi exploatăm pe ceilalți asuprindu-i cu demonstrațiile noastre de dominare incontestabilă, alteori manipulându-i prin etalarea unei vulnerabilități submisive.

În oricare dintre cazuri, exploatăm - o relație profană cu forța vitală din ceilalți şi din noi înșine pe parcursul căreia ambele părți sunt dezumanizate și transformate în obiecte. Dimpotrivă, iubirea este o relație în care prețuim umanitatea sacră a altei ființe umane în timp ce prețuim simultan umanitatea sacră din noi înșine.

Diferența dintre iubire și exploatare este de multe ori dificil de pătruns și e ușor de înțeles cum putem fi înșelați să căutăm puterea exploatării atunci când nu putem obține puterea iubirii. Numai că exploatarea este doar o imitație a iubirii, în același fel în care anumite chimicale fără proprietăți nutritive sunt imitații ale hranei adevărate.

Ele pot avea aceeași înfățișare și același gust ca și hrana adevărată, dar nu pot asigura o nutriție fortifiantă. În același fel, puterea exploatării poate fi resimțită inițial ca și cum ar fi puterea iubirii, dar ea nu poate asigura energia hrănitoare şi regeneratoare a iubirii. Dar, ceea ce e și mai important, cu toate că forța vitală furată în procesul de exploatare aparent conferă putere exploatatorului, acest lucru se întâmplă inevitabil atât în detrimentul exploatatorului cât și al victimei.

Pentru că bunurile furate se consumă rapid în chestiunile legate de energia personală, exploatatorii trebuie să sustragă în mod constant energie de la ceilalți pentru a-și susține iluzia de a fi la putere – o cruciadă blestemată să caute expansiunea fără sfârșit, de vreme ce puterea furată nu poate satisface niciodată foamea de iubire a exploatatorului.

Cei mai mulți oameni recurg la exploatare numai în situații în care sunt privați de iubire. O persoană care caută iubirea și care e, în schimb, respinsă iar și iar, alunecă în final în prăpastia terifiantă a foametei emoționale.

(...) Orice persoană privată de iubire pășește nesigur pe marginea acestei prăpăstii fără fund, crispându-se de groază la vederea hăului de obscuritate emoțională care se cască sub ea. Singurătatea acestui loc pare absolută, până când o nouă entitate apare târându-se în sus, de-a lungul pereților prăpastiei.

Nou-venitul îi șoptește sufletului disperat despre un nou mod de viață în care iubirea nu mai este necesară. Îi etalează perspectiva întunecată a exploatării și îi îndrugă persoanei neiubite o poveste ispititoare despre triumful asupra agoniei și anihilării. Persoana respectivă înghite momeala sclipitoare și își începe încercările de a cuceri puterea de exploatare, uitând de iubirea atât de greu de obținut.

(...) Vampirismul psihic nu e numai cea mai gravă formă de vampirism, dar este și cea mai comună, de vreme ce poate erupe de fiecare dată când o persoană privată de iubire caută să exploateze alte persoane pentru a-și evita moartea emoțională." - fragment din "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți" -Barbara E. Hort


Dacă suntem foarte sinceri cu noi înșine, vom recunoaște că fiecare dintre noi am fost sau suntem privați de iubire și fiecare ne-am înfruptat din energia celorlalți prin diverse metode. Orice încercare de a ieși în evidență, de a fi privit drept special, orice tip de comparație cu ceilalți din care ieșim mai presus, sunt situații în care facem asta.

Știu că în general oamenii obișnuiesc să-i denumească vampiri psihici/energetici doar pe cei care fac asta foarte... la vedere. Dar cred că diferențele pe care le tot scoatem în evidență sunt numai niște justificări firave ale comportamentelor noastre mai puțin sau deloc asumate.

Pentru a răspunde unor întrebări pe care le-am primit în ultima vreme am adus câteva clarificări într-o nouă ediție a emisiunii "Cafeneaua Spirituală" realizată de domnul Constantin Luca la televiziunea TopALL. Nu am avut prea mult timp pentru dezvoltarea subiectului, dar sper să fie de folos atât cât am putut spune. Vizionare plăcută și cu folos..



Câteva cărți care pot clarifica aspectele principale ale acestor atitudini cu efecte toxice asupra celor abuzați:
- "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți" -Barbara E. Hort- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Vampirii energetici" -Albert J. Bernstein- comandă online aici-link;
- "Dragoste sau sclavie?" -Walter Riso- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Iubiri toxice" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Oameni toxici" -Marsha Petrie Sue- comandă online aici-link sau aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi aici ne ajută să creștem și să devenim din ce în ce mai conștienți de abilitățile noastre și natura realității în care trăim. Poți căuta un subiect utilizând lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗