"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

duminică, 8 decembrie 2013

De ce a creat Dumnezeu un tsunami? (+ recomandare film)

Mi-amintesc că într-una din clasele primare doamna învățătoare ne-a spus că oamenii l-au creat pe Dumnezeu și credințele religioase pentru a-și putea explica lucrurile pe care nu le înțelegeau. La acel moment mi s-a părut o explicație logică și am lăsat deoparte orice întrebare la care nu găseam răspuns.

De atunci am trecut prin diverse etape și am adoptat diverse credințe uitând explicația învățătoarei. N-am să le povestesc acum deoarece sunt prea multe și oricum nu știu cine ar avea curiozitatea de a le citi 😃. Vreau doar să spun că în ultimii ani am observat cu uimire până la ce grad de fantezie pot ajunge invențiile minții umane în materie de explicații când vine vorba despre lucruri care par să nu aibă o explicație logică și/sau acceptabilă.


În cazul oamenilor care îl văd pe Dumnezeu ca pe o entitate separată de creația sa, cel mai mult mă uimesc explicațiile pe care le invetează atunci când se întâmplă într-un colț al lumii o calamitate naturală, un atac terorist sau alte tragedii urmate de pierderi de vieți omenești. În urma acestora apar diverși oameni care brodează explicații ce bat de la distanță basmele și sperie mii și mii de oameni vulnerabili la astfel de explicații.

Deși puțini, există chiar și în rândul bisericii oameni care și-au păstrat echilibrul și rațiunea și pot recunoaște cu sinceritate anumite lucruri pe care alții le evită cu talent sau le neagă atunci când sunt întrebați. Un astfel de om care și-a păstrat rațiunea și a cărui sinceritatea o admir este Tom Honey - vicar la biserica Sfântul David din Exeter (UK), preot de 20 de ani. Vă invit să-i urmăriți discursul în care acesta ne vorbește despre Dumnezeu, tsunami-ul apărut în urma cutremurului din Oceanul Indian (decembrie 2004) și despre cea mai profund religioasă afirmație din puctul său de vedere. Este un discurs plin de inspirație și căldură sufletească care sunt sigură că o să vă încarce sufletul de candoare...


În situațiile limită oamenii sunt capabili de lucruri pe care în viața de zi cu zi le-ar numi imposibile. Aceste situații au darul de a scoate la lumină din noi toată puterea ascunsă. Deși experiențele grele ne întorc lumea pe dos, ele au acest dar minunat de a ne face să renaștem și de a ne reașeza sistemul de valori în moduri pe care cu greu ni le-am imagina când suntem în zona de confort.

Filmul de astăzi - "The Impossible" ("Imposibilul") - este povestea adevărată a unei familii care pe 26 decembrie 2004 se afla în vacanță în Thailanda. Desigur, vă amintiți că în acea zi valurile tsunami ce au urmat cutremurului au afectat regiunile de coastă ale acestei țări astfel încât, din acel moment, viețile oamenilor care locuiau sau se aflau acolo s-au transformat pentru totdeauna.


Dincolo de imaginea de ansamblu a unei astfel de experiențe, filmul oferă o privire atentă asupra reacțiilor pe care oamenii le au în astfel de situații, a modului în care acestea îi transformă și a felului în care oamenii găsesc puterea de a se autodepăși și de a fi capabili de curaj, compasiune, empatie și iubire necondiționată.

În cazul când suntem dispuși să ne transpunem în locul personajelor pentru a ne antrena emoțiile, filmul este un exercițiu util de fitness emoțional apropiindu-se de valoarea unei experiențe reale  și ne poate aduce conștientizări profunde printre care, poate cea mai importantă este prețuirea acestui moment. Link-uri de vizionare aici-link (click pe "Watch video", așteptați să se încarce apoi click pe "play"), aici (link)aici (click) și aici (link).
***
Recomand astăzi trei cărți deosebite prin noile perspective pe care le oferă asupra valorilor umane (transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):
- "Trezirea. Ghid pentru o spiritualitate fără religie" -Sam Harris- comandă online aici-link;
- "Cum poate determina știința valorile umane" -Sam Harris- comandă online aici-link;
- "Sfârșitul credinței: religie, teroare și viitorul rațiunii" -Sam Harris- comandă online aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată aici, îți urez bun venit! Sper să găsești ceva pe gustul tău și să-ți facă plăcere să revii. În loc de hartă poți folosi lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag  💗*>:D< îmbrăţişare



vineri, 6 decembrie 2013

Informații care mi-au schimbat viața (28)

În aceste vremuri în care suntem atât de ocupați cu asigurarea celor necesare vieții de zi cu zi, ne rămâne destul de puțin timp să ne punem întrebări. Ne rămâne puțin timp să observăm lucruri care, deși sunt aproape evidente, sunt mai puțin observabile "din fugă". Unul dintre aceste lucruri uimitoare este misterul existenței noastre pe planeta albastră Pământ.

"Cei mai mulţi cercetători trec uşor peste faptul că lumea e şi ordonată şi inteligibilă. Partea sa inteligibilă cred că e extraordinară, pentru că una e să accepţi că Universul e ordonat, alta e să constați că e ordonat într-un asemenea fel încât fiinţele umane să îl poată înţelege, iar acesta e un lucru extraordinar!"

Citatul de mai sus este din filmul pe care am ales să-l dau mai departe astăzi - "Planeta Privilegiată". Este un documentar realizat după cartea cu același titlu scrisă de astronomul Guillarmo Gonzalez împreună cu filosoful Jay Richards. Studiile care au condus la apariția cărții acestora (și implicit la apariția filmului) au adus la lumină date științifice absolut uimitoare care evidențiază probabilitatea infinitezimală ca existența noastră să fie produsul hazardului.


Oricare ar fi credințele noastre privind originea noastră, a planetei Pământ și a (Multi/)Universului ca întreg, filmul este o încântare datorită datelor științifice de mare valoare pe care le conține (unele foarte puțin cunoscute) dar și datorită conexiunilor dintre acestea, conexiuni care fac posibilă înțelegerea concluziilor la care cei doi cercetători au ajuns.

Iată alte trei idei din film:
- "Avem un Univers care este fin acordat nu numai pentru apariţia vieţii dar care are şi o structura matematică frumoasă şi elegantă. O astfel de structură pe care să o putem descoperi."
- "Se pare că, oricare ar fi fost sursa Universului, aceasta a intenţionat să conţină și observatori care să-l descopere."
- "E ceva în legătură cu Universul care nu poate fi explicat doar prin forţele impersonale ale naturii şi ale atomilor care se ciocnesc cu alţi atomi. Aşa că, pentru a-l putea explica trebuie să te îndrepţi către ceva dincolo de acest Univers."

Consider că filmul își merită pe deplin locul în seria cu titlul de mai sus și sper ca vizionarea acestuia să vă aducă multă bucurie și noi conexiuni, cel puțin în măsura în care mie mi-a adus. Vizionare plăcută! (*** dacă nu apare automat, subtitrarea în română se setează din butonul cu formă de rotiță din bara de jos a player-ului - după ce porniți filmul)


O legătură strânsă cu acest subiect au și informațiile pe care le găsiți aici (link), însă pentru o înțelegere mai cuprinzătoare recomand documentarele din seria NOVA pe care le găsiți aici (link 1), aici (link 2) și aici (link 3) și aici (link 4). Toată seria "Informații care mi-au schimbat viața" poate fi accesată cu un click aici (link).
***
În cazul când ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, mă bucur să-ți urez bun venit! Poți alege un subiect pe placul tău folosind listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie (coloana din dreapta). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗


joi, 5 decembrie 2013

Chiar îți dorești o lume mai bună? Primul pas este posibil ACUM! Vrei să participi?

Zilele trecute mă aflam într-un microbuz și am auzit fără să vreau o poveste de viață. La un metru pe bancheta din spatele meu, un barbat povestea persoanei de alături situația familiei sale. El - peste 50 ani, trei operații de ulcer (și încă două nu am auzit ce fel) fără serviciu deoarece nu l-a mai angajat nimeni din cauza vârstei și deoarece nu avea decât 4 clase. Soția - bolnavă la pat, din câte s-a înțeles în stare vegetativă. Copiii cu vârste de 18, 16, 14 și 11 ani toți elevi. Spunea că este mulțumit de copiii săi pentru că nu beau, nu fumează nu consumă droguri și că i-a învățat să ajute în gospodărie fiecare cum poate. Povestea că încearcă să se descurce cum poate să le ofere strictul necesar ca alimentație deși este foarte greu fiindcă nu i s-a aprobat nici pensionarea sa pe caz de boală chiar dacă a avut atâtea operații. Pe soție o ducea din când în când la tratament la spital (probabil cu salvarea) unde stătea cam câte 4-5 zile la două săptămâni. Odată, la spital, o doamnă doctor i-a șoptit: "Știi..., aș putea să îi fac soției tale o injecție ca să nu te mai chinui cu ea..". El i-a răspuns: "Dar dacă în locul soției mele ar fi fost soțul dumneavoastră iar un doctor v-ar spune asta cum v-ați simți, ați putea spune da?"...
A mai spus că a reușit să ridice o casă din chirpici dar când a început-o nu a știut că: "...'casă' e un cuvânt din doar două silabe...dar se ridică atât de greu.." (citat). Nu avea vocea unui om care se plânge de ceva. Doar povestea o stare de fapt și atât.
***
Dacă aș ieși acum în stradă și aș întreba toți oamenii pe care îi întâlnesc dacă își doresc o lume mai bună, o lume în care nimănui să nu-i lipsească strictul necesar (definit prin mâncare, un acoperiș deasupra capului și haine cât să nu moară de frig) sunt sigură că toți ar răspunde cu DA. Dacă aș face același lucru pe internet, pe Facebook de exemplu, sunt sigură aș primi același răspuns.
***
Chiar, tu ce ai face dacă ai avea strictul necesar garantat necondiționat? Câtă libertate de mișcare și creație ai simți? Ce vise ți-ai împlini fără grija zilei de mâine?
***
Dar de multe ori acțiunile noastre contrazic ceea ce spunem. De ce spun asta? Sunt neplăcut surpinsă de faptul că un proiect european de mare importanță (după părerea mea) a rămas în umbră din cauză că nu a fost suficient popularizat (bănuiesc). Prefer să cred asta decât să cred că oamenii nu-și doresc o lume mai bună în sensul descris mai sus. Este vorba despre proiectul european denumit "Venitul Minim Garantat în UE" (U.B.I). Cei care au inițiat proiectul solicită o lege europeană care să stipuleze ca fiecare persoană, indiferent de vârstă, strămoşi, domiciliu sau de rezidenţă, profesie etc. să aibă dreptul de a primi o alocaţie în mod necondiționat. Conform acestora: "Noi privim venitul de bază ca pe un drept al omului care nu trebuie să depindă de nici o precondiţie sau obligaţie de a avea salariu plătit, de a fi integrat în serviciul public sau de a se comporta potrivit cu rolurile tradiţionale de gen. Venitul de bază nu va fi condiţionat de alte venituri, economii sau proprietăţi". Știu. Primul gând care vine în mintea oricui este: nu sunt bani. Dar se pare că inițiatorii proiectului au deja idei în acest sens, câteva dintre acestea sunt chiar în scurta prezentare de mai jos.


Pentru ca propunerea de proiect să fie luată în discuție în comisie la Uniunea Europeană (nu aprobată ci doar luată în discuție) este nevoie de strângerea unui milion de semnături din țările UE. România ar trebui să strângă cel puțin 25.000 de semnături. Am spus mai sus că sunt neplăcut surprinsă deoarece, deși mai sunt doar 40 de zile până la expirarea termenului, până acum s-au strâns doar 3.290 (click aici - pentru statistica online).
Acum mă întreb: oare chiar ne dorim o lume mai bună? Dacă da, atunci de ce nu s-a reușit strângerea acestor semnături până acum? E vorba doar de 2-3 click-uri pentru a susține această inițiativă și de completarea formularului cu datele reale din buletin (este garantată confidențialtitatea). Desigur, întrebările de mai înainte sunt retorice. Știu că pare greu de crezut că acest proiect ar putea fi pus în practică prea curând însă dacă nu plecăm de nicăieri, dacă nu facem nimic concret (măcar o semnătură) nu avem cum să așteptăm ca acele schimbări mult sperate să se producă (de exemplu Proiectul Venus despre care am vorbit aici-link).

***Dacă doriți să susțineți acest proiect puteți să o faceți completând formularul ce apare după ce dați click pe butonul  "susțineți" aici (click) - (este asigurată confidențialitatea așa cum scrie aici (click)).
Iată și un scurt interviu cu românii care participă la promovarea acestui proiect:


Îmi doresc de multă vreme să trăiesc într-o societate altfel, am mai scris despre asta aici (click)aici (link) și aici (link). De văzut și documentarul de aici (link).
Dacă ești aici pentru prima dată, îți urez bun venit! Sper să găsești ceva care să-ți placă fie în lista "Articole recomandate" fie în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta.
 Cu drag   *>:D< îmbrăţişare

marți, 3 decembrie 2013

Despre conștiență și momentul prezent

Drumul autocunoașterii nu este unul simplu ci conține și multe capcane. Una dintre acestea este cea în care credem că dacă vom înțelege ce și cum atunci ne vom găsi pacea interioară. Suntem cu toți fani ai sensurilor lucrurilor și desigur suntem recunoscători minții noastre pentru faptul că le găsește făcând conexiunile necesare în acest sens. Însă este bine să recunoaștem și faptul că de foarte multe ori mintea ne sabotează ființa prin gândurile "fără număr" care împreună dau zgomotul de fond ce ne îndepărtează de esența pe care o căutăm.

Mi-am amintit de aceste lucruri citind zilele trecute o mărturisire în care cineva ajunsese într-un punct al vieții sale în care simțea o stare de gol și de tristețe deși înțelesese foarte multe lucruri în sensul lor profund. Era punctul în care s-a convins că toți cei din jurul său au și ei aceleași capacități și avea senzația că nimeni nu mai are nevoie de ajutorul său. Se afla într-un punct de liniște în care simțea că a aflat deja totul și că nu mai are nimic de căutat sau de făcut. Simțea că viața a devenit plată cu atâta liniște dar spunea că acesta este un lucru trist.

Deoarece am trecut printr-o stare similară am reușit să recunosc că aceasta este o capcană a minții. O minte "harnică" intră în panică în momentele în care nu mai are de găsit sensuri (chiar dacă asta este ceva aparent). În momentul când am trăit starea respectivă mi-am dat seama că este o capcană din faptul că lipsea bucuria acelei liniști. Iar dacă înțelegerea însemna apropierea de esența ființei bucuria sigur nu putea lipsi. Concluzia pe care am tras-o din experiența mea este faptul că simpla înțelegere a sensurilor nu este suficientă pentru obținerea păcii interioare și că există un prag dincolo de care e nevoie să pășim pe vârfuri...în adevărata Liniște. Fără așteptări.

Multe înțelesuri profunde despre linștea minții și despre capcanele pe care le putem întâlni pe drumul autocunoașterii și cunoașterii am găsit în webcast-ul de mai jos în care Oprah Winfrey îl are invitat pe Eckhart Tolle. Este o discuție în care Eckhart Tolle răspunde nu doar la întrebările lui Oprah Winfrey ci și la ale celor aflați online prin intermediul programului Skype, întrebări pe care aproape sigur le-ați avut în minte măcar o dată în viață. Vizionare plăcută și cu folos..



Cărțile lui Eckhart Tolle pot fi cumpărate online după cum urmează (transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):
- "Puterea prezentului" - comandă online aici-link;
- "Puterea prezentului - ghid practic" - comandă online aici-link;
- "Liniștea vorbește" - comandă online aici-link;
- "Un Pământ nou" - comandă online aici-link.


Dacă ai ajuns aici pentru prima oară, îți spun bine ai venit! M-aș bucura să-ți placă ceva din ce vei găsi aici și să te întorci din când în când. Poți alege subiectul dorit din lista "Articole recomandate" sau din tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗


duminică, 1 decembrie 2013

Recomandare film - Calea

Există multe evenimente în viață care ne iau pe nepregătite. Dintre acestea, există unele care reușesc care provoacă falii adănci în rutina zilnică și ne reamintesc adevăratele valori pe căi nebănuite.

Filmul pe care îl recomand astăzi este unul care aduce în lumină o astfel de experiență. Este unul care ne poartă într-o poveste emoționantă în care un tată pleacă într-o călătorie a regăsirii fiului dar mai ales a regăsirii sale interioare. Filmul se numește "Calea" și ne reamintește într-un mod aparte  valoarea prieteniei adevărate, a deschiderii sufletești și a susținerii pe care un suflet este capabil să-l ofere altui suflet.

Este de asemenea un film cu un rol profund în autocunoaștere, unul care ne poate ghida pe calea regăsirii unor noi valențe ale propriei ființe dacă avem răbdarea și disponibilitatea să-l transformăm într-un profund exercițiu de imaginație. Filmul este preluat de aici (link), dar bineînțeles, cumpărarea dvd-ului este varianta optimă pentru o vizionare de calitate.Vizionare plăcută!

Link-uri alternative de vizionare aici (link) și aici (link).

În cazul când ai ajuns pentru prima dată în acest univers virtual, mă bucur să-ți urez bun venit! Conceptul pe care se bazează această pagină este dezvoltarea personală integrală pe care am descris-o aici (link). M-aș bucura să găsești lucruri care să-ți placă și să-ți fie utile călătoriei tale spre tine însuți fie în lista "Articole recomandate" fie în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag  💗*>:D< îmbrăţişare