"Este omul în gândirea și în acțiunea sa o ființă spirituală liberă, sau el stă sub constrângerea unei necesități implacabile, care se impune asemenea unei legi pure a naturii? Puține întrebări au fost examinate cu atâta agerime de spirit ca și aceasta. Ideea libertății voinței omenești a găsit numeroși adepți înfocați, cât și adversari înverșunați.
Există oameni care, în patosul lor moral, declară drept spirite mărginite pe toți aceia care pot să nege un fapt atât de evident ca libertatea. Alții, dimpotrivă, văd culmea lipsei de spirit științific în a crede întreruptă valabilitatea legilor naturii în sfera acțiunii și gândirii omenești. Unul și același lucru este considerat când bunul cel mai de preț al omenirii, când cea mai gravă iluzie." - fragment din "Filosofia libertății" - Rudolf Steiner.
Când lucrurile rămân la nivel filozofic mai e cum mai e. Dar oare cum ar fi reacționat Rudolf Steiner la aflarea veștii că s-a demonstrat experimental că liberul nostru arbitru nu este doar...discutabil, ci chiar e o iluzie? De fapt, nu știu câți oameni reacționează calm când află astfel de vești.
Mi-aduc aminte că acum câțiva ani, când am aflat pentru prima dată de rezultatele experimentului lui Benjamin Libet dintr-un video (detalii în materialele de mai jos), am avut o reacție cel puțin copilărească: l-am închis înainte de a-l termina de vizionat și am ieșit în grădină prefăcându-mă că nu am văzut nimic 😃. Abia după câteva zile mi-am strâns curajul de a-l relua, revenind cât de cât pregătită psihic să renunț la un sac de credințe (chiar mai mult..😃) care presupuneau existența liberului arbitru. Bineînțeles că renunțarea la respectivele credințe a durat mai mult 😁, dar asta e o cu totul altă poveste.
Vă amintiți ce ați simțit când ați aflat că nu există Moș Crăciun? Eu da. Cred că momentul de care spuneam a fost pentru mine mai grav de atât 😁. Pentru că nu-mi place să dau astfel de vești am tot amânat subiectul. Însă nu puteam să-l evit la nesfârșit. Pentru că, deși e ceva ce ne scoate din zona de confort psihic, e strict necesar pentru pasul următor în dezvoltarea personală. Și pentru că ignoranța ne costă nu doar timp prețios ci și bani investiți în diverse cursuri fără rezultate reale în viața cotidiană.
Primul material pe care îl recomand în acest sens este discursul TED al domnului prof.univ.dr. Daniel David - Şeful Catedrei de Psihologie Clinică și Psihoterapie, Universitatea "Babeş-Bolyai", un om cu o activitate științifică impresionantă (CV-aici). Este un discurs foarte bine structurat și argumentat ce cuprinde o analiză a conceptului de liber arbitru și a implicațiilor uriașe ce decurg din faptul că liberul arbitru este o iluzie:
Al doilea material video este o ediție a emisiunii "Mistere la granițele cunoașterii" din seria realizată de domnul Daniel Roxin, ediție în care îl are ca invitat pe domnul prof.univ.dr. Leon Zăgrean - cordonator al Departamentului de fiziologie și neouroștiințe fundamentale din cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Carol Davila" București. Domnia sa este Om deosebit preocupat nu doar de creier și neuroștiințe ci și de conștiință, este un bun prieten al meu și al blogului, iar dacă sunteți cititori mai vechi îl cunoașteți deja. Dacă nu, iată CV-ul aici-link.
Vizionând emisiunea veți afla detalii despre experimentele care au condus la concluzia că liberul arbitru este o iluzie, despre mecanismele care fac posibilă manipularea prin intermediul marketingului și multe alte lucruri extrem de interesante și importante.. Vizionare plăcută!
"Calitatea liberului arbitru depinde de calitatea și cantitatea informației acumulate și asimilate, adică de experiența acumulată anterior." - Leon Zăgrean. De aici importanța extraordinară a educației copiilor și adolescenților (a ceea ce se înregistrează în subconștientul lor) dar și a dezvoltării personale în cazul adulților - în sensul transformării tiparelor mentale din subconștient și a creșterii gradului de conștientizare.
Chiar dacă primele experimente ale lui Libet arată faptul că liberul arbitru este o iluzie, acesta a continuat cercetările, a făcut alte experimente, iar acestea din urmă au indicat faptul că oamenii au capacitatea de a acționa CONȘTIENT pentru a opri deciziile inconștiente ale creierului lor.
Această concluzie a lui Benjamin Libet este confirmată de psihologul Daniel Kahneman, care susține că primele decizii ale creierului sunt generate de sistemul inconștient al creierului, dar asupra acestora sistemul conștient poate aplica o "decizie de veto". Nu știu alții cum sunt, dar eu cred că avem acest "drept de veto", deoarece se vede clar că gradul de conștientizare al unui om poate fi crescut în mod conștient.
Ce știu sigur, este că în cazul în care mi-ar veni dintr-un impuls inconștient să fac o faptă gravă, acest "drept de veto" al conștientului mă oprește. Ce ne facem însă cu acei oameni care NU-și opresc aceste impulsuri inconștiente???? Nu-mi rămâne decât să mă bucur că există legi care să-i oprească măcar teoretic (prin intermediul fricii de a-și pierde libertatea) pe cei care nu au încă gradul de conștiență care implică acceptarea semenilor și a părerilor acestora 😁.
***
Alte materiale conectate cu informații foarte interesante: despre creier aici-link, despre "jocurile" minții aici-link, despre funcționarea minții aici-link. Despre o altă descoperire care dizolvă credințe de bază am vorbit aici-link.
Cărțile pe care le recomand astăzi abordează gândirea din perspective diferite aducând fiecare clarificări utile pentru viața cotidiană (*livrarea se face gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):
- "Iluzia voinței conștiente" -Daniel M. Wegner- comandă online aici-link;- "Iluzia utilizatorului" -Tor Nørretranders- comandă online aici-link;
- "Creierul. Povestea noastră" -David Eagleman- comandă online aici-link;
- "Incognito. Viețile secrete ale creierului" -David Eagleman- comandă online aici-link;
- "Mintea. O călătorie spre centrul ființei umane" -Daniel Siegel- comandă online aici-link;
- "Gândire rapidă, gândire lentă" -Daniel Kahneman- comandă online aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual au darul de a ne ajuta să creștem și să devenim din ce în ce mai conștienți de posibilitățile noastre și de natura realității în care trăim. Poți căuta un subiect anume utilizând lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗
7 comentarii:
Eu unul, cred în existența liberului arbitru. Nici-un experiment uman nu m-ar putea convinge pro sau contra, din simplul motiv că, ca şi oameni suntem limitați de cunoştințele acumulate în această viață, ca şi suflete, cunoaştem adevăruri divine. Da-planul divin implacabil există, dar poate fi asemuit cu o excursie organizată cu puncte de vizitat şi o destinație precise. Dar fiecare se poate alătura, părăsi sau participa în mod activ la desfăşurarea ei. Şi opțiunea asta este dată de liberul arbitru.
Propun o cale de mijloc între teza existenței liberului arbitru și antiteză care presupune că liberul arbitru este un construcție mental. O sinteză, mai exact. Pentru că există acțiuni involuntare și voluntare deopotrivă. Și un exemplu ar fi că de cele mai multe ori acționăm pe bază tiparelor inconștiente dobândite, dar în momentul în care de devenim conștienți de aceste tipare le putem schimba prin intenție. Fie că acționăm conștient împotriva impulsurilor interioare, fie că prin diverse tehnici schimbăm programele subconștiențe. Pot da un exemplu personal în acest sens. În adolescenta am fost mușcat de doi câini. Felul în care mintea mea a interpretat situația mi-a de determinat o fobie de câini și un comportament care nu era rezultatul intenției sau gândurilor. Ocoleam și cel mai inofensiv câine înainte să am intenția să fac asta. Și aici susțin antiteza. Nu gândurile mi-au determinat comportamentul ci programul inconștient care mi s-a format în urma interpretării unei situatii de viață. Când am conștientizat ce se întâmplă mi-am propus să acționez împotriva programării inconștiente și am reușit. Treptat am reușit nu doar să nu mai ocolesc câinii ci chiar să-i îndrăgesc. Mi-am propus și am reușit prin intenție să schimb un comportament. Aici dau dreptate tezei care susține existența liberului arbitru. Adevărul e undeva la mijloc.
Liberul arbitru este o iluzie: propozitie falsa
Este adevarat ca ceea ce determina comportamentul sunt gandurile adevarate adica rezultate din credinte si convingeri reale si nu aparent reale adica ipocrit reale. Criteriul ca sunt reale? Exact faptul ca ne determina comportamentul
Poate ca ce spun va lamuri putin acest aspect:
1)Orice realitate fizica observata de un subict obesrvator ,primitor de semnale dinspre mediu receptate de organele sale de simt sub forma de senzatii si apoi compuse de sistemul nervos in perceptii(cred ca nu gresesc) reflecta un substrat material unic chiar daca felul in care este el simtit si perceput difera de la structura cognitiva la structura cognitiva. Noi oamenii pusi in fata unui acelasi obiect vom avea in mare aceleasi senzatii si-l vom percepe similar. Desenele au descierile noastre vor fi asemanatoare
2)Asadar nu exista un raspuns la cum arata ceva de fapt. Poate doar daca mecanica cuantica ar fi implicata sa obtinem o forma matematica a componenelor cele mai simple. Experienta cu rata si iepurele are un exemplu mai bun in yoga unde o franghie poate fi considerata un sarpe sau o franghie. Este evident ca in procesul sintezei senzatiilor care ne duc sa vedem rata sau iepurele creierul si ideile preconcepute isi au rolul lor si deasemeni starile de spirit pe care ni le produc realitati obiective sunt elemente subiective ale constintei noastre. 3) Pentru dificultea unei alegeri sau motivatia ei aparent neclara rimit la Magarul lui Buridan
4) Manipularea este valabila pentru fiinte slabe si cu inteligenta si logica mediocra si astea constituie majoritatea .
5) Faptul ca vorbim destul de corect fara sa cunoastem regulile gramaticale este la fel cu faptul ca mergem fara sa cunoastem legile echilibrului si mecanica ci se bazeaza pe reguli empirice bazate pe analogii, analize si sinteze . De acord ca nu ne lasam de fumat decat cand dorim realmente acest lucru si asta o spun din proprie experienta caci odata ce am vrut si am avut un motiv rational de necombatut pentru a o dori am si facut-o chiar si cu usurinta. 6) Nu dle David nu suntem somnambuli chiar daca unii ar vrea sa ne convinga de asa ceva. Nu contrazic exemplele date de dvs dar concluziile sunt uneori false si daca nu sunt false se falsifica ulteror ce decurge cu certitudine din ele.
Buna Adina!
Lume buna invitata pe blogul tau! Asa cum spune deschis prof. dr. Daniel David in mai multe rinduri, "implicatiile sunt uriase", pentru educatie, jurisprudenta, politici educationale si ocupationale, invatamant, religie si biserici in general, etc. Multumesc, interesant! (E.A.)
Oh dear, oh dear ... Cand Daniel asta al tau trece la ... implicatii, si de fapt explicandu-ne metode de inginerie sociala )l-o fi luat poate gura pe dinainte), toata TED-uiala asta a lui devine extrem de transparenta.
Multumesc pentru postari si pentru tot ce faci!
Liberul-arbitru NU ESTE INFIRMAT de experimentele psihologice!
Experimentul psihologiei stiintifice cu apasarea butonului aleatoare, la inspiratia de moment, arata ca neuronii MOTORI sunt activati cu circa 200 milisecunde inainte ca impulsul de vointa sa apara in constiinta. Acestea sunt faptele, care au fost interpretate gresit in sensul ca "nu avem liber-arbitru". Asemenea erori se intampla cand savantii fara har sau pregatire filosofica se baga singuri in seama.
Unde este greseala?
Sarcina experimentului era banala, fara miza pentru constiinta subiectului. Apasarea aleatorie pe un buton poate fi rezolvata de o subrutina a mintii. Nu e nevoie de angrenarea constiintei in asta, ci doar de instiintarea ei. De aici apare decalajul de timp: este durata drumului neuronal de la inconstient (care a fost delegat cu aceasta sarcina) pana la constiinta.
Pe de alta parte, recunoastem, asa functioneaza psihicul uman obisnuit in 95% din timp. Nu se implica constient in cele mai multe actiuni repetitive, rutiniere, fara pericol pentru supravietuire sau sanatate. Doar in momentele critice constiinta preia controlul, dar chiar si atunci se bazeaza pe experienta inconstientului.
Mi se pare mult mai interesant ca savantii sa ne explice filosofic rezultatele experimentului relatat de prof. Zagrean. El spune ca neuronii SENZITIVI stimulati local, direct pe creier, intarzie impulsul catre constiinta cu fractiuni de secunda comparativ cu impulsul venit pe calea senzoriala normala. Ce se intampla aici? apare o deformare metafizica a timpului? Evident, acest experiment ne ofera date exact OPUSE primului. Pot avea ele o baza comuna explicativa? Asta vrem sa auzim de la domnul Daniel David si maestrul sau, Daniel Dennet!
Trimiteți un comentariu