Cum m-am împăcat cu realitatea (+ recomandare film)

Cea mai prețioasă realizare a unui om este împăcarea cu realitatea. Cu toate furtunile și incertitudinile ei. Cu toate întrebările ale căror răspunsuri îi ține aprinsă curiozitatea și îl împinge uneori în căutare până la obsesie (mă refer la întrebările fundamentale: "Cine suntem?", "De unde venim?", "Ce sens are viața?" și "Ce se întâmplă după moarte?")

Odată ce am realizat faptul că orice răspuns conține doar o perspectivă, că sunt miliarde de perspective și că unele răspunsuri nu le vom afla niciodată, din acel moment, lucrurile au început să se liniștească.

Asta nu înseamnă că am devenit indiferentă, resemnată sau că nu mai am reacții și pulsiuni de nici un fel în fața provocărilor cotidiene. Ci că le-am redus radical și le simt ca fiind parte din normalitate, din "a fi viu". Din pachetul pe care scrie Viață.

Iar când aceste reacții apar, le modelez rapid cu ajutorul conștienței. Adică: mi-amintesc rapid că reacția mea la ceea ce se întâmplă depinde doar de mine, nu de ceilalți, nici de ceva exterior. Concret: pot alege să mă frustrez fără să rezolv nimic dar producând în creier niște reacții cu rezultate toxice pentru organism. Sau: pot să țin la sănătatea mea și să accept că unele lucruri se întâmplă fix așa cum vor ele, nu cum vreau eu. Iar acum m-am obișnuit să aleg varianta a doua.

Am cunoscut oameni care au reușit să-și oprească reacțiile și suferința evitând emoțiile negative, sugrumându-le pur și simplu, negându-le și/sau evitând să se uite în locul în care acestea au apărut. Încetul cu încetul au reușit să ajungă la această "performanță", dar fără să vrea, simultan și-au anulat și partea aceea capabilă să simtă bucuria. Așa că trăiesc dar fără să se simtă vii.

Mă bucur că n-am rămas blocată în perioada-n care și eu credeam că a fi detașat înseamnă să devenim un fel de roboți insensibili. Și mă mai bucur pentru faptul că am înțeles că fără a accepta viața fix așa cum e, nu putem simți bucuria și nu putem prețui unicitatea și minunea fiecărei clipe în care suntem VII.

Acum, privind în urmă, mi-am dat seama că acest rezultat (pe care mulți spun că și-l doresc) depinde exclusiv de capacitatea omului de a accepta câteva chestii științifice legate de funcționarea speciei noastre și de natura realității (link) și câteva despre adevărata noastră natură (link). Nimic complicat.

Există și oameni care nu doar că s-au împăcat cu realitatea ci s-au și împrietenit cu ea. Da, e un pic mai mult :)). Oameni pe fața cărora simplitatea, împăcarea și bucuria radiază așa cum nu poți descrie în cuvinte. Și nu știu cum se potrivește.., că de fiecare dată când întâlnesc un astfel de om, alături de cele trei caracteristici există întotdeauna și simțul umorului. Atât de prețios...

Un astfel de om este Emily Levine - actriță și autor de texte umoristice. Evident, n-o cunosc personal. Însă după ce am ascultat și simțit discursul ei TED, mi-a fost clar că este unul dintre acei Oameni pe care i-am descris mai sus. O spune într-un mod atât de frumos și de simplu: "Viața este un dar extraordinar, îl îmbogățești cât de mult poți, apoi îl dai înapoi". Vă invit la o porție minunată de inspirație pe care Emily ne-a oferit-o cu generozitate înainte de a pleca..

INVITAȚIE:

✅ Dacă ești un fan al dezvoltării personale și vrei să-ți transformi pasiunea într-o carieră în domeniu sau pur și simplu îți dorești să-ți faci ție viața mai frumoasă, hai la cursul de Consilier pentru Dezvoltare Personală! Când: 6, 7, 8 octombrie. Pentru reducerea lunii octombrie, beneficii, program și alte detalii ➜ click AICI-LINK. Vei putea participa online pe Zoom din confortul casei tale. La final vei primi un certificat recunoscut în UE, un suport de curs consistent* gratuit și un pachet generos de tehnici de lucru, exemple concrete, studii de caz utile, fișe de lucru/exerciții. Te aștept cu drag și bucurie 💗.

***

Filmul pe care-l recomand astăzi ne poartă într-o călătorie plină de căldură și candoare dar și de alte lucruri pe care le conține.. viața. E asemeni unui puzzle pe care-l poți înțelege și de care te poți bucura abia după ce ai pus ultima piesă. 

Este un pic bulversant prin gradul de imprevizibil pe care-l conține și prin modul în care ne poartă în poveste. Dar sper din toată inima să aveți răbdare cu el pentru a-i primi darul de inspirație și înțelepciune. Se numește "Life itself" (care a fost tradus drept "Asta-i viața") și-l puteți urmări cumpărând dvd-ul sau online mai jos unde l-am pescuit de pe net, vizionare plăcută.. (*Reamintesc persoanelor care primesc newsletter-ul automat de la Blogspot că pentru a viziona materialele video e nevoie să intre pe site/blog cu click pe titlul articolului.)

Articole conectate cu subiectul: Despre gestionarea și vindecarea suferinței, Reperele care ne modelează viața, Vrei o viață NOUĂ? Nimic mai simplu.. și Sursa nefericirii noastre.

Cărți recomandate:

- "Nimic nu se schimbă până când tu nu te schimbi" -Mike Robbins- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Puterea aprecierii" -Mike Robbins- comandă online aici-link;
- "Schimbând gândirea, îți schimbi viața" -Brian Tracy- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Învățături care schimbă vieți" -Marilee Adams- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Cum să-ți reinventezi viața" -Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Înghite Platon, nu Prozac!" -Lou Marinoff- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Întrebări fundamentale. Filosofia îți poate schimba viața" -Lou Marinoff- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Cum să obții ceea ce vrei și să vrei ceea ce ai" -John Gray- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Noua ta viață începe când înțelegi că nu ai decât una" (*roman fain) -Raphaelle Giordano- comandă online aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima oară aici, îți urez bun venit! Este o pagină cu materiale care ne ajută să devenim mai buni și mai conștienți în alegerile noastre. Poți alege mai ușor un subiect cu ajutorul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,

cu drag  💗

Creierul, percepțiile și realitatea (2)

"Creierul ne minte de multe ori. Chiar și atunci când creierul îndeplinește funcții esențiale, nu prea ne ține la curent cu ce se întâmplă.

Evident, creierul nu intenționează să mintă. În cea mai mare parte a timpului își vede de treabă sârguincios, muncind din greu să ne asigure supraviețuirea, ajutându-ne să ne atingem scopurile într-o lume atât de complicată. Însă, pentru că, de cele mai mult ori, suntem obligați să reacționăm rapid când ne confruntăm cu o oportunitate, creierul ne dă un răspuns imediat, pe jumătate gândit, pe jumătate ghicit, și nu răspunsul perfect, pentru care ar avea nevoie de mai mult timp.

Având în vedere complexitatea lumii în care trăim, creierul trebuie să aleagă căile cele mai scurte pentru a ajunge la răspuns, făcând o multitudine de presupuneri. Creierul minte de cele mai multe ori în interesul nostru, dar ne și poate face să comitem greșeli previzibile." - fragment din cartea "Secretele creierului uman" - Sandra Aamodt, Sam Wang

***

Majoritatea oamenilor sunt foarte convinși de anumite idei. Idei care au ajuns la stadiul de credințe și pe care își sprijină toate acțiunile cotidiene, implicit relațiile cu ceilalți. Mă refer aici la credințele în diverse lucruri care nu au nici un suport științific (cel puțin deocamdată): telepatie, claraudiție, clarvedere, channeling, "amintiri" din "vieți anterioare", astrologie, numerologie, comunicare cu diverse entități, etc... (sunt prea multe să le enumăr). Sunt oameni care jură că aceste lucruri sunt reale, autentice. Nu spun că nu sunt reale, nici că sunt. Spun doar că: până la demonstrarea lor și/sau a mecanismelor lor, ar fi tare bine să păstrăm o doză de scepticism care să ne țină departe de oamenii care scot bani frumoși din naivitatea semenilor lor.

Nevoia acută de sens ne împinge să înghițim instant orice explicație doar ca să reușim să acceptăm ce ni se întâmplă și să ne regăsim pacea în momentele dificile. E un mecanism foarte simplu. Îl știu foarte bine deoarece am fost în situația vulnerabilă în care am luat de bun tot ceea ce credeau cei pe care-i consideram la acea vreme superiori în cunoaștere. Multe lucruri în care am crezut (din această nevoie de sens) le-am distribuit până acum vreo trei ani pe această pagină și încă nu le-am șters deoarece nu sunt chiar... "periculoase", fac parte din "istoria" mea, plus că și pe-atunci păstram și recomandam la pachet și: doza sănătoasă de scepticism 😁.

Oamenii pot crede în continuare în ce vor ei să creadă, oricât de ciudate și fără explicații sau dovezi ar fi acele lucruri. Observ cum se distribuie pe Facebook multe tipuri de astfel de materiale pe zi ce trece mai... gogonate. Acum cinci zile chiar aflasem că iar vine sfârșitul lumii - articolul avea peste peste cinci mii de distribuiri probabil pentru că scria în el că "și NASA confirmă". Sfârșitul lumii iar n-a venit, 23 septembrie era data 😁. 

Păcat că naivitatea costă. Și nu costă doar bani ci și ani de rătăcire și timp prețios care ar putea fi petrecut în libertate (de astfel de idei), simplitate și bucurie de a fi.

Nu comentez online unde găsesc tot felul de materiale "gogonate" deoarece știu ce înseamnă... nevoia de sens. Însă ce am considerat necesar să fac ca o luare de atitudine este seria pe care am început-o în august: Creierul, percepțiile și realitatea. Din această serie dau astăzi mai departe un material extrem de important și ușor de înțeles de către oricine este dispus să-și deschidă mintea și să depășească etapa credințelor lipsite de dovezi. Este vorba despre discursul lui Anil Seth - Profesor de neuroștiințe cognitive și computaționale la Universitatea din Sussex, co-director, la Centrul Sackler pentru Știința Conștiinței, editor șef la revista Neuroștiința Conștiinței.

Anil Seth și-a denumit discursul: "Creierul tău halucinează realitatea conștientă". Titlul ales cred că spune suficient încât să merite studiat cu atenție. Vizionare plăcută și.. cu folos.

"Ceea ce vedem conștient depinde de presupunerea creierului despre ce e acolo." - Anil Seth. Ar trebui să ținem cont de asta când suntem tentați să spunem că am văzut diverse entități, extratereștri, etc. sau când suntem tentați să-i credem pe alții care jură că au văzut sau comunică cu aceștia. 

***

Articole recomandate: REALITATEA nu e ceea ce pare (primul articol din seria "Creierul percepțiile și realitatea"), Despre biocentrism, realitate și conștiință și Timpul nu e ceea ce credem. 2 implicații care dizolvă credințe de bază.

Cărți recomandate: despre creier:

- "Creierul. Povestea noastră" -David Eagleman- comandă online aici-link;
- "Incognito. Viețile secrete ale creierului" -David Eagleman- comandă online aici-link;
- "Halucinații" -Oliver Sacks- comandă online aici-link;
- "Mintea. O călătorie spre centrul ființei umane" -Daniel Siegel- comandă online aici-link;
- "Iluzia utilizatorului" -Tor Nørretranders- comandă online aici-link;

și despre natura realității ascunse vederii noastre:

- "Realitatea ascunsă. Universurile paralele și legile profunde ale cosmosului" -Brian Greene- comandă online aici-link;
- "Universul elegant" -Brian Greene- comandă online aici-link;
- "Lumea și demonii ei" -Carl Sagan- comandă online aici-link.

***

În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Sunt peste 600 de articole care te așteaptă, așa că ai de unde alege 😄 Pentru a căuta mai ușor un subiect poți folosi lista "Articole recomandate", cuvintele cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Creierul, percepțiile și realitatea (1)

În dicționar realitatea este definită drept "fapt, lucru real care există efectiv, stare de fapt; adevăr; existență, tot ce există". Dar când mă gândesc la lucrurile care nu există efectiv dar ne dau impresia că există sau invers (iluzii optice, auditive (*), etc.) 😁- ajung la concluzia că definiția nu are chiar cea mai fericită variantă.

Mărturisesc că dintotdeauna am intuit că REALITATEA nu e ceea ce pare, nu e ceea ce simțurile mele îmi dau de înțeles că ar fi. Mai ales în ultimii 10 ani de când am decis că vreau să mă lămuresc ce-ar fi aceasta și cum funcționează în amănunt.

Și cu cât am căutat mai adânc cu atât am ajuns să înțeleg că ceea ce percepem cu simțurile noastre este doar suprafața, una foarte subțire, a ceea ce realitatea este de fapt. Experiențele de conștiență extinsă pe care le-am trăit și discuțiile pe care le-am avut cu oamenii care au trăit astfel de experiențe mi-au confirmat această idee.

Iată că și cercetările pe care le fac oamenii de știință confirmă faptul că REALITATEA este mult mai vastă decât ceea ce ne oferă mintea pe baza percepțiilor, ba chiar uneori este foarte diferită de construcția pe care o elaborează mintea noastră. 

Vă amintiți replicile clasice ale soțului prins de nevastă cu amanta în pat: "Ceea ce vezi nu e adevărat" sau "Ceea ce vezi nu e ceea ce crezi că e"? Eh.., cam așa e și cu realitatea 😁. De aceea m-am gândit că ar fi util să fac o serie de articole pe această temă, plus că aceasta ar explica o parte din motivele care m-au făcut să mă eliberez de toate poveștile new age create de mințile oamenilor în încercarea de a-și explica de unde venim, cum am apărut și cu ce treabă suntem pe-aici pe Pământ 😁

Încep seria pe care-am numit-o "Creierul, percepțiile și realitatea" cu speech-ul lui Donald Hoffman - profesor univ. dr. la catedra de Științe Cognitive la University of California, Irvine. Rezultatele cercetărilor sale merită date mai departe deoarece sunt uluitoare. Aceste concluzii parcă ne îndeamnă să fim mai detașați de ceea ce trăim și mai reticenți atunci când auzim/citim diverse explicații inventate pentru anumite fenomene cărora știința nu le-a găsit deocamdată o explicație. Și cred că asta ajută pe toți căutătorii. Vizionare plăcută și cu folos..

În completare recomand: Creierul, percepțiile și realitatea (2), Despre biocentrism, realitate și conștiință și celelalte articole din seria "Știai că?".

Cărți recomandate: despre creier:

- "Creierul. Povestea noastră" -David Eagleman- comandă online aici-link;
- "Incognito. Viețile secrete ale creierului" -David Eagleman- comandă online aici-link;
- "Halucinații" -Oliver Sacks- comandă online aici-link;
- "Mintea. O călătorie spre centrul ființei umane" -Daniel Siegel- comandă online aici-link;
- "Iluzia utilizatorului" -Tor Nørretranders- comandă online aici-link;

și despre natura realității ascunse vederii noastre:

- "Realitatea ascunsă. Universurile paralele și legile profunde ale cosmosului" -Brian Greene- comandă online aici-link;
- "Universul elegant" -Brian Greene- comandă online aici-link;
- "Lumea și demonii ei" -Carl Sagan- comandă online aici-link.

***

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual au darul de a ne ajuta să creștem și să devenim din ce în ce mai conștienți de posibilitățile noastre și de natura realității în care trăim. Poți căuta un subiect anume utilizând lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Crearea realității - de la magie la radionică

Cum ar arăta lumea și viața dacă aceasta ar fi exact așa cum ți-ai dori? E o întrebare care ne-a trecut prin minte fiecăruia măcar o dată în viață, o întrebare care revine cu fiecare film ce conține ceva fantezie și cu fiecare număr de magie pe care îl vizionăm.

Descoperirile teoretice din fizica cuantică, dar mai ales cercetările experimentale cares-au efectuat în ultimii ani, au arătat că influențăm realitatea fie că suntem sau nu conștienți de acest fapt. Dacă dorim să o influențăm în mod conștient, atunci trebuie să aflăm cum funcționează lucrurile, de ce unele lucruri se întâmplă, iar altele nu. Iar asta nu e chiar atât de greu, ne trebuie doar niște...voință 😁 și niște timp pe care să-l dedicăm cunoașterii.

Sunt multe informații despre crearea/modificarea conștientă a realității apărute în emisiuni, documentare, cărți și articole online însă, având în vedere complexitatea subiectului, consider că fiecare clarificare în plus este importantă.

De aceea mă bucur să dau mai departe astăzi o ediție a emisiunii "Mistere la granițele cunoașterii" realizată de domnul Daniel Roxin în care acesta îl are ca invitat pe domnul inginer Eugen Bărgăoanu - președintele AIM Group, premiat la mai multe saloane de invenții și inovații (link).

Veți afla informații importante despre condițiile în care putem influența realitatea în mod conștient, efectele spectaculoase ale unor experimente, modalități reale și aplicabile de a ne modifica ADN-ul prin procedee radionice, despre demontarea engramelor negative din subconștient și multe alte lucruri utile pentru sănătatea corpului fizic și confortul nostru psiho-emoțional. Vizionare plăcută și...cu multe beneficii ♥

Ultimul tip de dispozitiv pus la dispoziție de echipa domnului ing. Eugen Bârgăoanu este Mind Synergy II - beneficiile acestuia le găsiți AICI-link (unde se poate și comanda online).

Pentru dispozitivul Mind Synergy II s-au lansat și 3 programe:

1. Hipertensiune - metode complementare complexe de abordare a hipertensiunii arteriale și îmbunătățire a sănătății - detalii aici-link,

2. Învațare Accelerată - cum să-ți simplifici munca în dezvoltare personală folosind tehnici de fotografiere mentală și învățare acceelerată - detalii aici-link,

3. Motivație - cum să-ți păstrezi un nivel constant al motivației si să-ți materializezi în forță orice obiectiv - detalii aici-link.

Dispozitivul din fotografia alăturată (prima) este Bio Synergy din dotarea proprie 😁 - beneficii și link de comandă AICI-link.

În foto 2 este dispozitivul Atlantis (tot din dotarea proprie) ale cărui beneficii și link de comandă online le găsiți AICI-link. 


E important să știți că ASTĂZI este singura zi din an când dispozitivele se pot cumpăra cu 31% reducere pentru că e Balck Friday la AIMGroup, deci...enjoy!

*

*    *

Recomand cu încredere câteva cărți cu informații utile despre funcționarea minții și a creierului nostru:

- "Ghid practic de radionică" -Michel Grenier- comandă online aici-link;
- "Puterea magică a gândului" -David J. Schwartz- comandă online aici-link;
- "Frecvența. Puterea vibrației personale" -Penney Peirce- comandă online aici-link;
- "Secretele creierului" -Sandra Aamodt, Sam Wang- comandă online aici-link.

Și pentru că e Black Friday la editura Vidia cu reduceri între 40 și 60%, iată și trei cărți excelente aparținând acestei edituri:

- "Manual de utilizare a creierului" -B. G. Bodenhamer, M. L. Hall- comandă online aici-link (1+2);
- "Superinteligența" -Michael Hutchison- comandă online aici-link.
- "Relaxare instantanee" -Debra Lederer, L Michael Hall- comandă online aici-link.

În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor și căutărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Pentru a căuta mai ușor un subiect poți folosi lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Despre Darul Vieții și.. normalitate

Pentru că experiențele vieții ne modelează în mod diferit pe fiecare, fiecare cuvânt, oricât de simplu, creează în noi reverberații mentale și emoționale diferite.

Dintre toate câte există, cuvintele "normal" și "normalitate" au, probabil, atâtea sensuri câți oameni există. În DEX: NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. - "Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural." Dar ce este firesc pentru un om poate fi nefiresc pentru un altul, iar de aici rezultă în cascadă o mulțime de înțelegeri și percepții diferite.

Am început astfel deoarece doresc să vă împărtășesc astăzi câteva gânduri despre un subiect foarte delicat și incomod pentru cei mai mulți oameni – moartea. E greu de scris un articol care inspiră normalitate despre un subiect care în cultura noastră inspiră teamă (aproape) tuturor și prin urmare creează respingere sau în cel mai "bun" caz întristează. În plus, găsindu-l aici, pe un blog de dezvoltare personală, s-ar putea naște întrebări precum: "Ce ar putea căuta un articol despre moarte într-un loc care ar trebui să inspire încredere în viață și în creșterea noastră?", "Cum ar putea un astfel de text să inspire?"

Și totuși.., moartea este singura certitudine a vieții. E cel mai... "normal" lucru care se întâmplă în această realitate. Iar dintr-un anume punct de vedere, a privi în față realitatea așa cum este ea e cel mai bun punct de plecare în antrenarea pentru adaptare, flexibilitate și creștere personală, pentru a deveni conștienți în cel mai profund sens al cuvântului.

Noi, oamenii, fugim de lucrurile triste, dureroase, dar uităm că tocmai acestea pun în evidență prin contrast lucrurile bune, bucuria și tot ce este cu adevărat valoros și ne dorim în viață. De aceea uneori simt discriminarea pe care o facem între "bine" și "rău" ca pe o nedreptate, ca pe ceva ce simt să îndrept, să apropii de câte ori vorbesc despre asta, pentru a ușura celor care citesc înțelegerea dualității, acceptarea acesteia ca necesitate a învățării și trecerea dincolo de ea.

Și ce altceva decât moartea ne-ar putea face să prețuim mai mult Viața și Darurile ei..?

***

S-au împlinit trei săptămâni și două zile de când mama mea a plecat din această lume.

A fost și va rămâne omul de la care am primit cele mai multe daruri alături de Darul Vieții, de la care am învățat cele mai multe lucruri. Desigur, nu am fost conștientă de toate aceste daruri în timpul copilăriei, în adolescență și destulă vreme după. Și asta s-a întâmplat deoarece nu gândeam ca acum și nu cunoșteam importanța analizei experiențelor de viață în cadrul contextului împreună cu conexiunile dintre ele.

A fost un om care a iubit viața și a știut să o prețuiască, nu pentru că a citit asta în cărți ci deoarece i se părea ceva normal. Deși a fost retrasă de la școală înainte de a termina gimnaziul, pentru a-l crește pe fratele mai mic, cărțile i-au rămas prieteni dragi pentru toată viața. Iubea literatura dar și istoria, era pasionată de cărțile care conțineau descrieri amănunțite ale modului de viață în diverse etape ale dezvoltării omenirii.

A fost pasionată de croitorie încă de la vârsta de șapte-opt ani când și-a confecționat singură o păpușă de cârpă, nu pentru a se juca, ci pentru a avea cui să-i coase diverse hăinuțe. A transformat apoi pasiunea în meserie păstrând intactă bucuria de-a lungul întregii vieții. Mi-amintesc cum îi străluceau ochii de fiecare dată când termina câte o rochie a unei cliente, vreo perdeluță sau alte lucrușoare pentru casă și le strângea la piept pe fiecare de parcă acestea ar fi fost ființe cărora ea le-a dat viață. Într-un fel, așa și era. La ea am observat pentru prima dată acea strălucire chiar dacă în copilărie nu știam de unde vine. Pentru că a învățat și s-a perfecționat singură în tainele acestei meserii, nu a avut certificate sau diplome care să "ateste" priceperea ei, astfel încât a lucrat doar de acasă. Asta mi-a permis să fiu martora reacțiilor clientelor care erau uimite cum de le găsea fiecăreia modelul potrivit astfel încât să le avantajeze indiferent de măsurile pe care le purtau.

A iubit foarte mult florile și toate plantele, pământul și toate animalele. Cu fiecare floare pe care o planta avea o relație de suflet, comunica într-un fel anume și nu era de mirare că acestea creșteau cu drag, făcându-i parcă fiecare câte un dar special. Nu mai povestesc de modul în care comunica cu pisicile pe care le avem sau cu cățelușa care a făcut parte din familie pentru o perioadă.

Deși nu a fost scutită de provocările vieții, nu-i plăcea să se plângă de nimic. Oricât de greu i-ar fi fost, știa cumva că poate să răzbată, că are puterea de a depăși obstacolele, iar asta se citea mereu pe chipul ei.

Nu-i plăcea să vorbească despre iubire. Dar tot ceea ce făcea erau dovezi de iubire, pentru mine, pentru tatăl meu, pentru viață și Univers, iar faptele, considera ea, sunt mai importante decât a vorbi despre asta. Mi-amintesc cum la un moment dat luase de pe biroul meu una dintre cărțile lui Paul Ferrini (link), iar după câteva zile mi-a spus că-i ciudat că se scriu acum atâtea cărți despre "lucruri atât de...normale, pe care oamenii le știu de când lumea.." Am zâmbit la gândul că oamenii din zilele noastre nu prea le mai știu și/sau nu le mai consideră atât de.. "normale".

Prin prisma modului în care vedea lucrurile, considera că a avut o viață frumoasă și împlinită. Spunea că provocările sunt lucruri normale într-o viață de om și sunt de fapt experiențele prin care ne șlefuim și devenim mai puternici, mai autentici și mai aproape de ceea ce ar trebui să fim.

Așa se face că nu a speriat-o accidentul de motocicletă avut împreună cu tatăl meu (înainte ca eu să apar), nici când ne-am intoxicat toți trei cu oxid de carbon de la o sobă (când eu eram în clasa a 9-a), nici când a luat foc casa în care locuiam (când eram în clasa a 12-a), nici în momentul când i s-au făcut intervențiile chirurgicale,... Mi-amintesc că atunci când a fost internată pentru aceste intervenții, doamnele din salon mi-au spus că le-a molipsit cu optimismul, încrederea și felul ei de a iubi viața și că sigur o să-i simtă lipsa.

Nu a intrat în panică nici la începutul lui noiembrie (2014) când a aflat diagnosticul de cancer pulmonar. Doar a remarcat ciudățenia faptului că era tipul de cancer pe care îl fac fumătorii cu vechime de peste 25-30 de ani, iar ea nu fumase niciodată și nu stătuse niciodată în fum de țigară. Pentru mine diagnosticul a fost încă o confirmare a faptului că bolile au alte cauze decât cele care le susțin doctorii, iar despre asta am scris de multe ori aici pe blog. A refuzat chimioterapia deoarece aflase că nu are efect în cazul respectivului tip de celule. A urmat tratamentele naturiste pe care le știam din materialele studiate (un documentar este aici-link).

Alături de Darul Vieții, mama mi-a făcut o mulțime de daruri. Ultimul dintre Marile Daruri (cronologic vorbind) a fost faptul că mi-a oferit încrederea ei și m-a susținut moral și financiar (alături de tatăl meu) când am renunțat la activitatea din sistemul de învățământ și la o potențială carieră în cercetare pentru a mă dedica total dezvoltării personale. Chiar dacă toți cei apropiați, colegii și toți cei pe care-i cunoșteam spuneau că asta e o nebunie. A fost un proces de studiu intens și transformare (în care nu am făcut nimic altceva) care a durat ceva mai mult de doi ani, proces care nu ar fi fost posibil fără susținerea ei și a tatălui meu. Evident, nici ceea ce există acum pe acest blog nu ar fi existat.

La începutul lunii martie mi-a spus că nu mai dorește să continue nici un tratament. Nu avea dureri, dar insuficiența respiratorie atinsese un grad care a determinat-o să ia această decizie. A spus că orice viață se termină cumva, la un moment dat, și că este mulțumită și împăcată cu viața pe care a avut-o, atât cât a fost. În unele din nopțile următoare o auzeam cum se ruga lui Dumnezeu să o ia la el. Ne-a spus în mai multe rânduri să nu plângem la plecarea ei deoarece moartea este o eliberare. Am anulat seminariile pe care le programasem în martie și am renunțat la activitatea online pentru a petrece alături de ea tot timpul prețios care a mai rămas.

Pe 17 martie după amiază ne-a rugat să o ajutăm să meargă afară să vadă brândușele (îi spusesem că au înflorit). I-am îndeplinit dorința, însă fără să știm că e ultima. Nu am să uit zâmbetul ei și bucuria care i se citea pe chip când am deschis ușa și a zărit floricelele. În următorul moment... a plecat păstrând acel zâmbet.

În timpul care a trecut de atunci, mi-am oferit timp să observ, să mă observ, să gust și să simt viața așa cum este ea acum, să simt ce îmi transmite mama, de "dincolo". De asemenea, i-am fost alături tatălui meu care se adaptează plecării mamei în felul lui, după mai mult de jumătate de secol de conviețuire. Zi după zi am ascultat.. liniștea. Pentru că e liniște și pace în tot ceea ce vine de la ea, de "dincolo". O simt peste tot, în flori, în lucruri, în toate "amprentele" pe care le-a lăsat.

Recunoștință eternă, mamă \\♥link♥//, pentru toate valorile ale căror semințe le-ai răsădit și le-ai crescut în mine, pentru Simplitate, Responsabilitate, Asumare, Demnitate, Autenticitate, Verticalitate și multe altele pe care le iubesc acum atât de mult. Simt cum au crescut frumos și le voi crește în continuare. Drum lin către eternitate.. ♥

*

*     *

Dacă oamenii ar avea răbdare să asculte și să simtă, nu ar mai plânge plecarea celor dragi și nu le-ar mai fi teamă pentru că ar știi că ei rămân mereu în inimile noastre și, sub o altă formă, în eterna conștiință, esența a tot ceea ce este. În plus, ar înțelege că plecarea noastră (chiar dacă poate lua forme neașteptate) face parte din.. normalitate, oricare ar fi credințele noastre privind natura lumii de "dincolo". Efemeritatea noastră nu ar trebui să ne producă dezamăgire, nu ar trebui să ne întristeze (link), ci doar să ne reamintească valoarea reală a Darului Vieții și necesitatea investirii timpului și energiei într-un mod cât mai conștient și asumat. De aceea am considerat că această mărturisire de suflet își are rostul aici, pe un blog de dezvoltare personală integrală (link).

*

Dacă ați citit până aici, înseamnă că ați fost curajoși și vă felicit. Chiar dacă poate a fost un pic tulburătoare incursiunea în povestea de mai sus, vă asigur că pe termen lung o astfel de "răscolire" face bine. Închei cu un scurt discurs rostit de Marc Mero (fost campion WCW si WWE Wrestling) – discurs care sper să vă meargă la suflet.. ♥

*** Important: Având în vedere mărturisirea de suflet conținută în interiorul acestui articol, veți înțelege de ce vă rog să nu comentați în nici un fel aceste gânduri, nici aici, nici pe facebook. Consider tăcerea cel mai delicat și potrivit gând pentru cazul de față, limbajul inimii se transmite oricum, într-un alt fel, unul care nu necesită cuvinte...Am vrut să închid din setări comentariile, dar am încredere că veți respecta această rugăminte.

***

Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Ideea centrală a acestei pagini este Dezvoltarea Personală Integrală pe care am definit-o aici-link. Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând listele "Articole recomandate", cuvintele cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Dezbrăcarea de... scuze (+ recomandare film)

M-am îmbogățit cu multe experiențe de-a lungul vremii, prea multe ca să le povestesc aici, dar e drept, mai fac asta la seminarii 😁 Din ele am învățat că viața nu merită trăită în compromis (oricât de mare sau de mic ar fi) și în nici un caz pe pilot automat. Pur și simplu nu merită.

Am învățat că scuzele pe care mi le-am găsit să stau în compromisuri (pentru că desigur am stat și eu destul timp 😁 erau doar scuze - pentru că nu găseam puterea să ies din situațiile respective și mai ales pentru că nu reușeam să-mi asum consecințele ieșirii de-"acolo".

Apoi am găsit un exercițiu foarte fain pe care îl folosesc în cazul când mai am vreo nelămurire 😁, exercițiu care constă într-o simplă întrebare: dacă mâine aș muri, ce lucruri aș regreta că nu le-am oprit (la timp) sau că nu le-am făcut? Într-un limbaj "stradal" aș spune că întrebarea asta este maximă 😁, adică mai simplu de atât nu se poate.

Dă rezultate fantastice pur și simplu, vălul iluziei se dizolvă pe loc, rămâne esențialul și putem vedea de fiecare dată viața într-un mod cu totul nou, clar ca și cristalul :)). Bineînțeles exercițiul funcționează doar dacă avem maximă sinceritate față de noi înșine și dacă nu-l folosim să găsim alte scuze mai cu moț pentru justificarea acțiunilor noastre mai puțin roz.

O parte din ceea ce v-am spus (mai exact întrebarea) are legătură cu filmul pe care îl dau mai departe astăzi, titlul acestuia fiind "Viața mea fără mine". Este un film care, deși pare simplu, este profund transformator și are marele dar de a ne ajuta să ne "dezbrăcăm" de scuze și să ne clarificăm sistemul de valori, credințele și propria viață în general (doar dacă vrem asta, bineînțeles). Este un exercițiu de fitness mental și emoțional deosebit recomandat celor care chiar vor să se antreneze pentru o viață trăită conștient (link), cu alegeri conștiente.

Scenariul este scris de Isabel Coixet împreună cu autoarea nuvelei - Nanci Kincaid, iar regia aparține lui Isabel Coixet. Sarah Polley dă viață personajului principal într-un mod cu totul aparte, iar în celelalte roluri îi veți întâlni pe Amanda Plummer, Scott Speedman, Deborah Harry și Mark Ruffalo. Precizez că filmul a câștigat 16 premii și a avut alte 15 nominalizări la diverse secțiuni ale unor festivaluri de film, dar cred că merită văzut dincolo de acestea - prin ochii sufletului...

Îmi pare rău că traducătorul filmului a sărit micul fragment de la minutul 22, foarte important, dar ca să nu deconspir acțiunea, nu vă voi da traducerea nici eu, sperând să se înțeleagă din context...Vizionare plăcută!

Deși la recomandările de film precedente nu am recomandat link-uri conexe, acum recomand articole care se găsesc aici-link, aici-link și aici-link.

Dacă ești pentru prima dată în micul meu univers, îți urez bun venit! Firul roșu al acestuia este dezvoltarea personală prin toate metodele și creșterea gradului de conștiență. Cu siguranță vei găsi ceva care să-ți placă, pentru că am adunat multe lucruri aici 😁 - peste 650 de articole. Ca să cauți mai ușor poți folosi lista cuvintelor cheie (coloana din dreapta). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Despre vacuitate - esența realității și liantul interconectării

"În fiecare moment al istoriei umanității ne-a urmărit o întrebare. Marea întrebare, total abstractă dar profundă este: 'De ce există ceva când ar putea să nu existe nimic?'" - Mario Sergio Cortella - începutul filmului "Sinele Suprem" (postat aici-link).

Deși omenirea nu a găsit un răspuns acceptabil la această întrebare, știința face pași mari către găsirea răspunsului privind esența a tot ceea ce există iar acest lucru este unul foarte important pentru noi toți chiar dacă această importanță nu este foarte vizibilă la prima vedere. Vă amintiți desigur cercetările care s-au făcut și continuă la Laboratorul European pentru Fizica Particulelor Elementare din Geneva (CERN), despre care am mai vorbit pe blog. Toate studiile de la Geneva au fost centrate pe căutarea dovezilor existenței bosonului Higgs (link-1, link-2) despre care se crede că face parte din mecanismul care conferă masă celorlalte particule elementare iar acum sunt centrate pe căutarea și înțelegerea proprietăților acestuia. Reamintesc că denumirea de boson Higgs și câmp Higgs vine de la numele fizicianului scoțian - Peter Higgs - care a lansat teoria și a fost distins pentru aceasta cu Premiul Nobel în 2013 împreună cu François Englert.

Am găsit acum ceva vreme un interviu pe care îl consider prețios deoarece conține numeroase paralele între definirea câmpului Higgs unde există toate lucrurile în mod potențial (latent) și ceea ce în unele tradiții numesc "vacuitate" - care are aceleași caracteristici. Interviul este realizat de domnul Matei Georgescu cu doi invitați remarcabili: Vincent Keisen Vuillemin - maestru zen și director al Departamentului de Inginerie al Laboratorului European pentru Fizica Particulelor Elementare din Geneva (CERN) și Andrei Dorobanțu - fizician de renume internațional, profesor invitat la Institutul de Fizica din Trieste și Jülich, secretar al Euroscience România, autor și producătorul show-lui "Pașaport pentru știință" de la Radio București.

Ce poate fi mai frumos decât momentele în care știința se apropie de ceea ce spun tradițiile? Desigur, nu ascund faptul că simpatia mea pentru cei doi fizicieni pe care îi veți urmări în interviul mai jos provine nu doar din informațiile pe care aceștia le prezintă (cu care rezonez) ci și din pasiunea mea comună cu a acestora pentru fizică și spiritualitate. Este un interviu care merită cu adevărat toată atenția dacă dorim să înțelegem esența realității și liantul interconectării noastre ca "particule" ale omenirii și a fiecărui om cu tot ceea ce există. Vizionare plăcută!

Articole conectate se mai găsesc aici-link și aici-link. Pentru înțelegerea naturii realității recomand cu toată inima celebra miniserie de documentare pe care am postat-o aici: link-episod-1, link-episod-2, link-episod-3, link-episod-4. Recomand și următoarele cărți remarcabile (transport gratuit pentru orice comandă):

- "Zen și viața cotidiană" - Taisen Deshimaru - comandă online aici-link;
- "Zen adevărat" - Taisen Deshimaru - comandă online aici-link- cartea pe care Matei Georgescu o face cadou invitaților în emisiunea de mai sus;
- "Taofizica. O paralelă între fizica moderna și mistica orientală" - Fritjof Capra - comandă online aici-link;
- "Calea Zen" - Alan Watts - comandă online aici-link;
- "365 de zile Zen" - colecția Cărți în Dar - comandă online aici-link.

În cazul când abia ai ajuns pe această pagină, îți urez bun venit! Listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie (coloana din dreapta) te pot ajuta să răsfoiești mai ușor articolele. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Recomandare film - Condamnarea

Există numeroase povești de viață care reușesc să ne inspire și să ne motiveze astfel încât să depășim mai ușor obstacolele ce apar în viața fiecăruia dintre noi. Unele dintre acestea sunt atât de tulburătoare încât le simțim asemeni dușurilor reci care ne trezesc din somnul pufos al zonelor de confort sau rutină.

Filmul pe care îl recomand astăzi conține o astfel de poveste cu precizarea importantă că acesta respectă coordonatele întâmplărilor reale din viața lui Betty Anne Waters - o mamă singură care și-a dedicat zece ani din viaţă pentru a studia dreptul şi a obţine diploma de licenţă în acest domeniu cu scopul final de a se putea ocupa de cazul fratelui său Kenny - închis pe nedrept într-o închisoare americană.

Ecranizarea beneficiază de o distribuție de foarte bună calitate, în rolurile principale fiind: Hilary Swank, Sam Rockwell, Melissa Leo și Minnie Driver. Filmul a beneficiat de 6 premii și 4 nominalizări, cel mai important dintre cele câștigate fiind "Best film" la Festivalul de film din Boston (2010). Am preluat video-ul de pe acest site (link), dar pentru o vizionare de calitate recomand bineînțeles cumpărarea dvd-ului.

O poveste reală, emoționantă, inspirațională și profundă - vizionare plăcută !

(*Pentru a evita întreruperile în timpul vizionării: deschideți filmul, apoi dați click pe "pauză" pentru 2-3 minute până se încarcă suficient, apoi click pe "play" din nou. Pentru viteze mici de internet puteți schimba calitatea imaginii la 480px în loc de 720 cât este inițial)

partea I

partea a II-a

Dacă ai ajuns pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! "Firul roșu" al acestui blog este dezvoltarea personală integrală așa cum am definit-o aici (link). Poți căuta subiectul dorit utilizând listele "Articole recomandate", "Resurse video" și cea a cuvintelor cheie (coloana din dreapta). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Plăcerile noastre între percepție și realitate

Ne-am întâlnit cu toții în această realitate și, deși suntem construiți în esență la fel, vedem lumea în termeni atât de diferiți încât, dacă punctele noastre de vedere despre orice ar fi transparente, probabil am fi uimiți de multe diferențe.

Dacă aceste diferențe de percepție (link1) nu ar avea consecințe nefaste în comunicarea dintre noi, cu siguranță ele nu ar prezenta nici o importanță. Și totuși...majoritatea conflictelor pleacă de la aceste percepții diferite. De câte ori nu vi s-a întâmplat să mergeți la un film cu o prietenă sau un prieten și să exclamați la final unul "super!" iar celălalt "ce stupid!". Iar acesta este doar un exemplu "subțire", unul care nu îndepărtează neapărat pe cei doi implicați în relație. Spun "subțire" deoarece, după cum bine știți, aceste diferențe de percepție (link2) asupra lucrurilor pot duce la ruperea unor relații (link3) care s-au construit de-a lungul mai multor ani.

M-am gândit la aceste lucruri cu ocazia vizionării unui discurs foarte interesant al lui Paul Bloom - profesor de psihologie și științe cognitive la Universitatea Yale. Studiile sale din ultimii ani s-au centrat pe modul în care copiii și adulții înțeleg lumea fizică și socială, mai exact pe modul în care aceștia înțeleg moralitatea, religia, ficțiunea și arta. Pentru că rezultatele la care a ajuns sunt foarte interesante dar și exprimate pe un ton amuzant, m-am gândit că v-ar face plăcere și vouă să-l ascultați.

"Mintea, în felul său propriu şi prin ea însăşi, poate face din paradis un infern şi din infern un paradis." - John Milton

Despre ciudățeniile noastre mai găsiți lucruri interesante aici (link), aici-link și aici-link.

***

- UPDATE REMINDER: Seminarul "Evoluția Conștientă pas cu pas" sosește în: BUCUREȘTI - 15-16 octombrie și BRAȘOV - 22-23 octombrie. Sunt multe motive pentru care merită să participați, le găsiți AICI-LINK. Vă aștept cu drag ♥

- pe romașcani îi aștept ca de obicei la Serile de Inspirație și Povești, următoarea fiind joi 6 octombrie - detalii AICI-LINK. 

***

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual au darul de a ne ajuta să creștem și să devenim din ce în ce mai conștienți de posibilitățile noastre și de natura realității în care trăim. Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate", "Resurse video" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta sau punând un cuvânt în căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,

cu drag  ♥