"Creierul ne minte de multe ori. Chiar și atunci când creierul îndeplinește funcții esențiale, nu prea ne ține la curent cu ce se întâmplă.
Evident, creierul nu intenționează să mintă. În cea mai mare parte a timpului își vede de treabă sârguincios, muncind din greu să ne asigure supraviețuirea, ajutându-ne să ne atingem scopurile într-o lume atât de complicată. Însă, pentru că, de cele mai mult ori, suntem obligați să reacționăm rapid când ne confruntăm cu o oportunitate, creierul ne dă un răspuns imediat, pe jumătate gândit, pe jumătate ghicit, și nu răspunsul perfect, pentru care ar avea nevoie de mai mult timp.
Având în vedere complexitatea lumii în care trăim, creierul trebuie să aleagă căile cele mai scurte pentru a ajunge la răspuns, făcând o multitudine de presupuneri. Creierul minte de cele mai multe ori în interesul nostru, dar ne și poate face să comitem greșeli previzibile." - fragment din cartea "Secretele creierului uman" - Sandra Aamodt, Sam Wang
***
Majoritatea oamenilor sunt foarte convinși de anumite idei. Idei care au ajuns la stadiul de credințe și pe care își sprijină toate acțiunile cotidiene, implicit relațiile cu ceilalți. Mă refer aici la credințele în diverse lucruri care nu au nici un suport științific (cel puțin deocamdată): telepatie, claraudiție, clarvedere, channeling, "amintiri" din "vieți anterioare", astrologie, numerologie, comunicare cu diverse entități, etc... (sunt prea multe să le enumăr). Sunt oameni care jură că aceste lucruri sunt reale, autentice. Nu spun că nu sunt reale, nici că sunt. Spun doar că: până la demonstrarea lor și/sau a mecanismelor lor, ar fi tare bine să păstrăm o doză de scepticism care să ne țină departe de oamenii care scot bani frumoși din naivitatea semenilor lor.
Nevoia acută de sens ne împinge să înghițim instant orice explicație doar ca să reușim să acceptăm ce ni se întâmplă și să ne regăsim pacea în momentele dificile. E un mecanism foarte simplu. Îl știu foarte bine deoarece am fost în situația vulnerabilă în care am luat de bun tot ceea ce credeau cei pe care-i consideram la acea vreme superiori în cunoaștere. Multe lucruri în care am crezut (din această nevoie de sens) le-am distribuit până acum vreo trei ani pe această pagină și încă nu le-am șters deoarece nu sunt chiar... "periculoase", fac parte din "istoria" mea, plus că și pe-atunci păstram și recomandam la pachet și: doza sănătoasă de scepticism 😁.
Oamenii pot crede în continuare în ce vor ei să creadă, oricât de ciudate și fără explicații sau dovezi ar fi acele lucruri. Observ cum se distribuie pe Facebook multe tipuri de astfel de materiale pe zi ce trece mai... gogonate. Acum cinci zile chiar aflasem că iar vine sfârșitul lumii - articolul avea peste peste cinci mii de distribuiri probabil pentru că scria în el că "și NASA confirmă". Sfârșitul lumii iar n-a venit, 23 septembrie era data 😁.
Păcat că naivitatea costă. Și nu costă doar bani ci și ani de rătăcire și timp prețios care ar putea fi petrecut în libertate (de astfel de idei), simplitate și bucurie de a fi.
Nu comentez online unde găsesc tot felul de materiale "gogonate" deoarece știu ce înseamnă... nevoia de sens. Însă ce am considerat necesar să fac ca o luare de atitudine este seria pe care am început-o în august: Creierul, percepțiile și realitatea. Din această serie dau astăzi mai departe un material extrem de important și ușor de înțeles de către oricine este dispus să-și deschidă mintea și să depășească etapa credințelor lipsite de dovezi. Este vorba despre discursul lui Anil Seth - Profesor de neuroștiințe cognitive și computaționale la Universitatea din Sussex, co-director, la Centrul Sackler pentru Știința Conștiinței, editor șef la revista Neuroștiința Conștiinței.
Anil Seth și-a denumit discursul: "Creierul tău halucinează realitatea conștientă". Titlul ales cred că spune suficient încât să merite studiat cu atenție. Vizionare plăcută și.. cu folos.
"Ceea ce vedem conștient depinde de presupunerea creierului despre ce e acolo." - Anil Seth. Ar trebui să ținem cont de asta când suntem tentați să spunem că am văzut diverse entități, extratereștri, etc. sau când suntem tentați să-i credem pe alții care jură că au văzut sau comunică cu aceștia.
***
Articole recomandate: REALITATEA nu e ceea ce pare (primul articol din seria "Creierul percepțiile și realitatea"), Despre biocentrism, realitate și conștiință și Timpul nu e ceea ce credem. 2 implicații care dizolvă credințe de bază.
Cărți recomandate: despre creier:
- "Creierul. Povestea noastră" -David Eagleman- comandă online aici-link;- "Incognito. Viețile secrete ale creierului" -David Eagleman- comandă online aici-link;
- "Halucinații" -Oliver Sacks- comandă online aici-link;
- "Mintea. O călătorie spre centrul ființei umane" -Daniel Siegel- comandă online aici-link;
- "Iluzia utilizatorului" -Tor Nørretranders- comandă online aici-link;
și despre natura realității ascunse vederii noastre:
- "Realitatea ascunsă. Universurile paralele și legile profunde ale cosmosului" -Brian Greene- comandă online aici-link;- "Universul elegant" -Brian Greene- comandă online aici-link;
- "Lumea și demonii ei" -Carl Sagan- comandă online aici-link.
***
În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Sunt peste 600 de articole care te așteaptă, așa că ai de unde alege 😄 Pentru a căuta mai ușor un subiect poți folosi lista "Articole recomandate", cuvintele cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗
Un comentariu:
Si totusi, daca vorbim de stiinta si de dovezi, stiinta nu a reusit sa demonstreze ca gandul este emis de creier si nici ca, creierul gandeste. Au observat activitate in diverse zone ale creierului in diverse situatii. Astfel, este o speculatie sa spunem ca al nostru creier "presupune" ceva.
Mai mult, vorbind de telepatie, nici mecanismul auzirii vocii interioare nu a putut fi explicat altfel decat prin descrierea diverselor activitati ale unor zone din creier.
Cum ar putea atunci "stiinta creierului" sa fie adoptata ad literam cand ea nu poate produce "dovezi" ale intelegerii unor lucruri esentiale, pe care se bazeaza tot esafodajul ulterior.
Stiinta afirma ca orice facem este ulterior unei procesari in creier. Logic atunci sa luam in considerare si ca exista ceva, sa il numim un nivel al fiintei, in care toate actiunile noastre sunt concepute in alta forma decat cea de gand verbalizat sau comanda a creierului. Cum nu s-a putut descoperi conventional unde se intampla aceasta (se cunoaste doar activitatea creierului, ce nu poate fi asmilata cu verbalizarea), putem presupune cu aceeasi "legitimitate" cu care se afirma ca al nostru creier face "presupuneri", ca sunt niveluri ale fiintei ce nu sunt detectabile cu instrumente fizice conventionale. Si de aici, cu un pic de smerenie, multe altele se pot descoperi (de fapt s-au descoperit mai demult, si exista si dovezi date de experiente directe ale unor dispozitive, pentru cine doreste).
Cine aude vocea noastra interioara ? Celule fizice ale creierului ? Sinapse ? reactii electrochimice ? Hmm...
Poate creierul totusi este un procesor al gandurilor si nu un emitator al lor...
iar atunci cand introducem in ecuatie ideea ca ne putem modifica al nostru creier, cred ca putem sa intrebam cine este cel care o face ? Creierul decide sa se modifice pe el insusi ? Celulele, sinapsele, reactiile electrochimice decid sa se modifice ? Atunci, nu este la fel de legitim sa ne intrebam cine comanda cu adevarat creierul ?
Scopul acestui comentariu nu este de a contrazice articolul de pe bog ci de a semnala ca dovezile stiintifice se bazeaza uneori pe presupuneri ale unor lucruri care nu sunt nici intelese cu adevarat si nici dovedite.
Atunci cand pornim cu o minte deschisa si patrunzatoare, cai se deschid pentru progres. Daca asteptam ca stiinta conventionala sa ne dovedeasca ceva... cred ca va mai dura.
Trimiteți un comentariu