"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

marți, 24 mai 2011

Un viitor POSIBIL


Poate nu e greu de observat cum societatea în care trăim şi din care facem parte se scindează din ce în ce mai mult pe zi ce trece, oamenii devin din ce în ce mai distanţi, mai reci, mai puţin sensibili la problemele semenilor.
Un prim plan al acestei scindări, în sensul că e cel mai uşor de observat, este separarea datorată potenţialului economic individual sau la nivel de familie.
Nu neapărat într-o ordine anume, există apoi separarea determinată de potenţialul intelectual - un potenţial cu care ne naştem dar pe care îl dezvoltăm apoi fiecare după posibilităţi şi în funcţie de mediul în care ne ducem existenţa.
Separarea la nivel de ideologii poate fi împărţită la rândul ei pe mai multe paliere cum ar fi :
- separarea determinată de sistemul general de valori pe care îl are fiecare om în parte şi
- delimitarea ce s-a cristalizat destul de mult în ultimii ani bazată pe concepţiile spirituale individuale dar mai ales acelea de grup.
La ultima aş vrea să mă refer în mod special astăzi.
Dacă privim în urmă în istorie, putem observă cu uşurinţă cum căutările spirituale ale oamenilor au început din nevoia de a fi în armonie cu Divinitatea (indiferent de religie), cu spiritul divin propriu dar nu în ultimul rând din nevoia de armonie a fiecărui om cu semenii lui şi cu natură în general. Această este ideea principala a gândurilor mele de astăzi.
Poate că trecutul îndepărtat nu mai prezintă o importantă prea mare acum şi putem să îl încadrăm foarte bine la experienţe din care cu toţii am avut de învăţat atât la nivel individual cât şi la nivel de grup sau chiar de specie în general.

În ultimii doi trei-ani însă, am observat că oameni din lumea spirituală cu un profund nivel de cunoaştere vorbesc tot mai mult despre armonia care ar trebui să existe între noi şi la nivel extins, global ceea ce nu poate decât să ne bucure.
Mi se pare trist totuşi că nu facem încă nimic concret, chiar dacă vremurile, contextul social, sunt foarte potrivite.
Încă mai există scindare, delimitare şi aş vrea să se înţeleagă prin aceste cuvinte tot ce decurge din ele : intoleranţă faţă de alte sisteme de gândire, neacceptare, conflict (chiar dacă numai de idei în general), etc.
Că să nu fiu greşit înţeleasă, desigur şi această distanţare, delimitare, această scindare socială este tot o experienţă care aduce cu ea un tip de cunoaştere prin care a trebuit sau poate chiar mai trebuie să trecem.

Dar, personal, mă gândesc că acum când am experimentat deja pentru atâta timp fragmentarea, acum când suficient de mulţi oameni au devenit în mare măsură conştienţi de mecanismul construirii realităţii (în sensul că intenţiile şi gândurile noastre creează realitatea), mă gândesc că măcar acum ar trebui să ne reamintim ideea de baza de la care au plecat căutările spirituale şi anume ideea de armonie interioară dar şi cu semenii noştri.

Legat de acesta, după cum ştiţi, în ultimii ani s-a vehiculat şi s-a accentuat din ce în ce mai mult ideea că SUNTEM UNUL. Pentru cei care citesc pentru prima dată această expresie voi dezvoltă puţin termenul spunând că: suntem UNUL prin prisma faptului că toţi suntem oameni, toţi facem parte din aceeaşi specie în primul rând, fără nici un fel de discriminare, fiecare dintre noi este o exprimare, o manifestare a creaţiei lui Dumnezeu (indiferent cum l-am numi în funcţie de religie), indiferent de culoarea pielii, indiferent de naţiunea din care provenim sau de locul geografic vorbind unde ne-am născut, dar nu îl ultimul rând indiferent de sistemul de credinţe sau de sistemul de valori căruia îi aparţinem sau pe care ni l-am format pe parcurs. Sutem UNUL, adică noi oamenii reprezentăm o mare familie dar nu în ultimul rând un imens organism.

Este de înţeles şi este firească nevoia de unicitate manifestată la nivel individual sau de grup pentru că este o nevoie de baza a nostra a oamenilor, respectiv a grupurilor.
Este de înţeles şi este firească nevoia de a aparţine care este tot o nevoie de baza a fiecărui om izvorâtă în primul rând dintr-o altă nevoie firească şi anume aceea de a nu fi singur.
Înţeleg perfect ambele nevoi de mai sus pentru că personal am experimentat un timp destul de îndelungat nevoia de unicitate dar mai ales nevoia de a aparţine unei ideologii, resectiv unui grup ce împărtăşeşte o ideologie din dorinţa de a găsi un sistem de credinţe cu care să mi se suprapună peste sistemul propriu. Că o paranteză pot spune că rezultatul acestor căutări proprii s-a soldat cu înţelegerea faptului că nu rezonez în totalitate cu nici un sistem de credinţe cunoscut, definit/denumit adică, ci numai cu fragmente din toate sistemele de credinţă.

Am înţeles într-un final că există un dar măreţ în “eşecul” de a găsi un grup, respectiv un sistem de credinţe anume, şi anume faptul că am conştientizat că fiecare dintre aceste sisteme de credinţă a fost şi încă sunt necesare în aceeaşi măsură că şi paşi spre cunoaşterea profundă, că fiecare şi-a adus şi îşi aduce contribuţia în felul sau spre a completă un puzzle uriaş numit conştiinţa umană şi că fără unul dintre aceste sisteme de credinţă puzzle-ul ar rămâne incomplet deci imperfect.
Revenind la ideea de mai înainte şi anume că suntem unul, cred că este timpul să ne RE-amintim că, în cazul când cineva aparţine unui grup cu o ideologie bine definită, a delimita şi mai mult acesta ideologie de celelalte, a adânci şi mai mult diferenţele din nevoia de unicitate a grupului, nu ne va apropia niciodată de ideea de baza că SUNTEM UNUL, nici de armonia socială ce defineşte nouă era la care visam cu toţii.
Ba mai mult, sublinierea diferenţelor care se vehiculează momentan în lumea virtuală sau chiar în unele prezentări sau workshop-uri, nu ne va aduce decât o şi mai mare separare şi implicit o îndepărtare de ideea de UNU de care am vorbit mai sus, o şi mai mare îndepărtare de armonia cu noi înşine şi cu ceilalţi la nivel de societate.

Ne naştem oricum diferiţi. Suntem UNICI oricum, acesta fiind un dar minunat cu care ne naştem astfel că nu e nevoie să mai facem nimic pentru a ne delimita de ceilalţi cel puţin nu din nevoia de unicitate.
Până la urmă armonia cu noi înşine şi cu Divinitatea, oricum am defini-o, nu e un concurs între noi şi ceilalţi ci între eu cea/cel de azi şi eu cea/cel de ieri.
Şi dacă acest fapt este conştientizat deja, rămâne să facem pasul următor către armonia cu semenii care va fi pasul decisiv spre nouă era pe care ne-o dorim cu toţii, spre acel răi pe Pământ de care se vorbeşte.
Pasul decisiv, poate şi cel mai greu, spre “iubeşte-ţi aproapele că pe ţine însuţi” este trecerea de la toleranţă la acceptarea reală, urmată de respectul profund faţă de “calea” spre adevăr a acestui frumos numit “aproapele nostru” chiar dacă acea cale a aproapelui nu coincide cu calea noastră, a fiecăruia.
Nu spun că până acum nu a existat toleranţă între diferitele cai spre cunoaştere. A existat. Dar manifestată sporadic şi uneori doar că o amintire vagă a principiilor de baza ale spiritualităţii.

Ideea pe care doresc să o evidenţiez aici e că în vremurile speciale pe care le trăim, vremuri caracterizate de o criză nu numai economică dar mai ales morală, o criză de valori aş putea spune, a sosit momentul să ne reamintim că TOATE sistemele de credinţă s-au născut tocmai că să ne apropie de Divinitate dar în aceeaşi măsură să ne apropie unii de alţii că spirit, să armonizeze umanitatea că mare familie ce este şi nu că să ne distanţeze că fiinţe şi mai mult cum s-a ajuns acum.
Suntem oameni. Deci avem un limbaj. Cuvinte care ajung idei, idei care ajung concepţii, dar aceste concepţii, cel puţin în lumea spirituală, e nevoie să păstreze legătură cu sursă să o numesc aşa, să păstreze legătură strânsă cu ideea de UNU, cu ideea de UNITATE a noastră că o mare familie ce suntem şi cu conexiunea care există deja în noi indiferent de sistemele de credinţă cărora aparţinem sau pe care ni le-am format individual.
Titlul acestui blog - “Un viitor posibil” - a fost ales din perspectiva ideii foarte importante că viitorul este rezultatul direct al interacţiunii intenţiilor, gândurilor şi acţiunilor noastre, după cum deja foarte mulţi oameni au aflat.

În fapt există un număr infinit de viitoruri posibile datorită faptului că fiecare dintre noi construieşte în felul sau viitorul prin gândurile şi acţiunile sale iar aceste potenţiale interacţionează între ele oferind că rezultat realitatea comună. Cu fiecare schimbare cât de mică se schimbă şi rezultatul interacţiunii adică viitorul cel mai probabil. Un lucru cred însă că există în comun şi anume faptul că TOŢI ne dorim un viitor mai bun, TOŢI ne dorim o societate în care să existe acceptare, respect reciproc şi iubire între semeni.

De aceea consider că a venit timpul că măcar cei ce lucrează efectiv în lumea cunoaşterii, mă refer la cei ce oferă workshop-uri, cursuri de iniţiere sau altele asemenea, dar şi cei care fac parte din diverse grupuri şi ÎMPREUNĂ noi TOŢI să punem ACUM accentul mai mult pe trăsăturile comune decât pe diferenţele dintre noi, să punem împreună umărul la apropierea noastră că semeni, să fim mai conştienţi de faptul că formăm o mare familie, un imens organism care e firesc să ajungă să funcţioneze după atâta timp în ARMONIE.

Osho spunea : “Armonia este imposibilă, deoarece fiecare individ este fragmentat în interior, iar această fragmentare este proiectată asupra societăţii. Şi până când această divizare interioară nu este dizolvată, realizarea proiectului utopic al unei societăţi armonioase rămâne de neatins.”
Cred cu convingere că în aceste momente trăim deja timpul când suficienţi de mulţi oameni şi-au găsit luciditatea, şi-au dizolvat divizarea interioară şi au conştientizat că suntem conştiinţă înainte de orice alt aspect fizic şi de aceea cred că e nevoie să facem pasul următor de la toleranţă la respectul profund şi apoi la manifestarea înţelegerii şi iubirii reale a aproapelui.
Cu drag  *>:D< îmbrăţişare

2 comentarii:

Florina R. spunea...

Extraordinar cum o idee, sau un grup de idei, circulă în eter, fiind "prinse" de fiecare în felul lui specific! La acelaşi lucru mă gândeam şi eu: la diferenţele ideologice dintre diferitele sisteme spirituale şi religioase, care duc la scindări şi conflicte. Întrucât fiecare crede că deţine adevărul unic.
Şi, ca şi tine, am simţit că nu mă potriveam deplin nici unui sistem (deşi, cu unele am afinităţi mai mari), şi acest lucru mi-a permis să observ că toate au fragmente de adevăr, şi toate au fost necesare într-un timp şi spaţiu anume.

Foarte bine ar fi să gândim mai mulţi aşa! Şi în primul rând, maeştrii acelor discipline de care vorbeai, care le pot spune mai multora...sau, chiar şi preoţii...deşi, aceasta este o utopie în momentul de faţă.

Mulţumim pentru temă, care este una foarte actuală şi interesantă! Fie să ajungem la Unicitate!

Adina Amironesei spunea...

@ Florina R. :
"Foarte bine ar fi să gândim mai mulţi aşa! Şi în primul rând, maeştrii acelor discipline de care vorbeai, care le pot spune mai multora...sau, chiar şi preoţii...deşi, aceasta este o utopie în momentul de faţă."
Buna Florina,
Tocmai ca am ales titlul blogului ca sa reflecte faptul ca eu cred ca acesta ESTE un viitor POSIBIL.
Numai ca e posibil exact in masura in care CREDEM in el.
Cu cat ne indoim mai mult cu atat scad sansele sa il realizam.
Asa cum spuneam, noi toti IMPREUNA suntem responsabili de construirea realitatii comune, gandurile noastre chiar construiesc realitatea, deja s-a demonstrat si stiintific.

Iti multumesc pentru vizita si comentariu si iti doresc mult curaj sa credem IMPREUNA in ceea ce multi numesc imposibil,
cu drag...>:D<

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...