"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

miercuri, 2 ianuarie 2013

Scrisoare către un alt eu...


Voiam să dau ca titlu acestui articol „Întâlnire de gradul IV” însă m-am gândit că asta ar crea așteptări celor ce dau click pe postare iar eu aș putea fi învinuită de manipulare așa că am renunțat :))).

Căutând zilele trecute printre hârtii am dat peste o foaie de caiet de matematică cu un scris mărunt și destul de nesigur. Am recunoscut-o imediat, era scrisul meu doar că au trecut ceva ani de când am scris-o :D

În clasa a 12-a dirigintele clasei noastre ne-a propus să scriem o scrisoare adresată nouă înșine cei de peste 10 ani. Foaia pe care am găsit-o zilele trecute este chiar acea scrisoare. M-am gândit că ar fi ceva să fac cale întoarsă în timp și să-(m)i spun celei de 18 ani vreo câteva...:))

Am întâlnit-o într-un colț de nor alb, pufos, acolo-i plăcea să stea plecată în visare, știam asta încă de pe-atunci. Iată ce i-am spus:
***
"Știi...lucrurile nu stau deloc așa cum crezi tu acum. Sunt atât de multe lucruri pe care acum nu le vezi și multe altele pe care nu le înțelegi. Și totuși, nu te îngrijora că-s multe. Ai tot timpul să le găsești și să le înțelegi.

Nu-i asculta pe cei ce-ți spun că timpul este scurt și că trebuie să te grăbești. Când te grăbești îți scapă foarte multe lucruri din vedere și din înțelegere. Cu cât strângi din dinți și vrei să faci mai multe lucruri cu atât vei face mai puține și de mai slabă calitate.

Dar nici nu aștepta să ți se întâmple lucrurile de la sine pentru că nimic nu vine spre tine fără să vrei din tot sufletul și fără să investești muncă, timp și energie în acel lucru pe care îl dorești. Visele devin realitate numai dacă tu însăți le dai Viață.

Să nu-i lași pe ceilalți să-ți spună că nu poți să-ți realizezi visele. Ei pot ști doar ce pot ei să facă, iar tu știi numai ce poți tu să faci. Maxim. Pentru că uneori nu știm nici ce putem noi înșine. :))

Viața este o călătorie. Bucură-te de fiecare moment pentru că fiecare este unic și este încărcat de o mulțime de sensuri. Ceea ce sper să accepți cât mai repede este faptul că sensul unui anume eveniment de viață este cel pe care TU îl dai, nu ceilalți, nu cărțile, nu tradițiile. Da, știu că asta-i contrar tuturor lucrurilor pe care le-ai auzit până acum, dar sper să mă crezi pe cuvânt. :))

Nu te grăbi să înțelegi totul, deoarece unele sensuri nu pot fi înțelese decât mult mai departe în timp. Cel mai frumos lucru este că Tu ești cea care alege traseul. Tu ești cea care ALEGE calea pe care să mergi. Nu există obstacole în afara acelora pe care Tu însăți ți le pui în cale, fără să-ți dai seama, deși asta o vei afla probabil mult mai târziu.

Îți spuneam să nu te grăbești. Asta și pentru că nu există un viitor pre-fabricat, există doar momentul prezent și un ocean de posibilități. Iar asta nu e o metaforă.

E nevoie totuși să știi că fiecare alegere implică o responsabilitate. Pentru că va genera consecințe. Consecințe pe care e important să le iei în considerare când faci acea alegere. Cu cât mai multe consecințe vei lua în considerare cu atât vei fi mai pregătită în fața provocărilor vieții iar asta te va scuti de suferințe inutile.

Mai trebuie să-ți spun că nu poți controla chiar totul. E bine să știi și asta. Oricum, gândește-te: ce farmec ar avea viața ta dacă lucrurile s-ar întâmpla mereu exact cum vrei tu? Ar fi ca și cum ai juca într-un film a cărui acțiune și ale cărui replici le știi în amănunt chiar de la început.

E important să știi că ești "echipată" cu tot ce ai nevoie (cum a spus și Osho): intuiție, instinct, minte. Știu că acum acestea îți par prea puțin, știu că-ți va părea nedrept că măsurile în care suntem dotați noi oamenii cu aceste lucruri par inegale, dar asta este doar o iluzie, deoarece avem de înfruntat provocări diferite și de rezolvat puzzle-uri cu sensuri diferite.

Te va ajuta mult Încrederea - dacă vei știi să o păstrezi. Încrederea că Universul îți va oferi cadrul în care să experimentezi și să înveți ce ai de învățat pentru a-ți desăvârși ființa în întregul ei, pentru a atinge potențialul maxim. Știu că deja visezi la un model de supraom, dar crede-mă - nu e chiar modelul pe care îl ai acum în minte.

Păstrează-ți gândirea flexibilă. Încăpățânarea nu va face decât să te țină blocată în idei și experiențe. Acceptă că lucrurile se schimbă continuu, ideile se schimbă, acceptă că în fiecare clipă undeva în lume se descoperă ceva nou și nu tot ceea ce este azi valabil rămâne valabil și mâine. Și ce-ți spun se întâmplă chiar și în cazul științelor pe care oamenii le numesc "exacte".

E important să știi că dincolo de percepțiile tale, dincolo de materie, dincolo de aparențe - există un Sens, există un Rost. Și există Ceva care leagă aceste lucruri, astfel încât nimic din ceea ce simți, gândești sau spui nu se pierde, chiar dacă așa îți pare acum.

Toate acestea se investesc în tine și toate te vor servi la un moment dat. Ai nevoie doar de răbdare și de multă atenție. Răbdare - pentru că Sensul a ceea ce trăiești, a ceea ce observi sau a ceea ce simți nu îl vei găsi peste noapte ci uneori încetul cu încetul pe măsură ce parcurgi drumul. Atenție (prezență, conștiență) - pentru că numai într-o stare de acest fel poți observa conexiunile dintre lucruri și doar așa poți monta piesele de puzzle ce formează Sensul pe care îl cauți.

Evită pe cât posibil așteptările. Asta pentru că, oricât te-ai pregăti, vor apărea lucruri neașteptate, lucruri pe care nu le-ai luat în "calcul". Dar ele sunt chiar sarea și piperul, chiar dacă la început te vor enerva.

Știu că obișnuiești să împarți lucrurile în "bine" și "rău". Numai că lucrurile nu stau așa cum crezi. Într-o stare de profundă detașare vei reuși să observi că în orice "bine" stă și ceva "rău" și în orice "rău" există și un "bine". Așa sunt toate lucrurile aici, cu două fețe. Dar să nu crezi că asta ar justifica în vreun fel faptul că îi poți răni pe ceilalți.

Pentru a avea relații armonioase cu ceilalți trebuie mai întâi să ai o relație frumoasă cu tine însăți. Să poți sta doar tu cu tine fără să te plictisești, ba chiar să treci mai departe de asta - să ajungi să te accepți așa cum ești cu toate contradicțiile care există în tine. Până și aceste contradicții au un  Sens. Faptul că ești o combinație unică de contradicții ar trebui să te ajute :)).

Ca să îi poți înțelege pe ceilalți trebuie să faci minim un pas către ei și anume să te pui în locul lor și să privești lumea prin prisma experiențelor prin care au trecut. Se numește empatie. Nu va fi de ajuns să faci asta deoarece fiecare om privește viața într-un mod unic, dar tot va fi ceva. Și, oricum, disponibilitatea ta se va simți dincolo de cuvinte. Învață să-i asculți pe ceilalți pentru că, uneori, avem nevoie să fim ascultați mai degrabă decât să fim sfătuiți.

Să nu uiți că Viața nu e doar o călătorie ci și o Poveste. O poveste despre Încredere și Sens. Despre Încrederea în tine însăți și în Univers în aceeași măsură. O poveste pe care poți construi și reconstrui în orice moment - pentru că totul este fluid deși pare fix. Poate că chiar asta este provocarea - să ajungi să observi unda din corpuscul."
***

E amuzant :))). "Tipa" pare că nu înțeles nici o vorbă :)). Deci "istoria" nu se schimbă.
Dar ăsta e un lucru foarte bun. Pentru că rezultatul rămân tot eu, iar această "variantă" de eu cred este foarte ok. Ceea ce înseamnă că povestea pe care am trăit-o a fost foarte utilă așa cum am trăit-o, chiar dacă la vremea aceea am perceput-o cu totul altfel.
E bine că liniile de timp nu se intersectează... în acest mod. Ci altfel :))

Cred că ați primit destule urări. Așa că nu voi încheia cu o urare. Ci cu niște întrebări:
Tu ce ți-ai scrie ție cel/cea de la finalul acestui an? Ce-ți dorești? Cum ai vrea să fie povestea ta din acest an nou nouț?
Nu e nevoie să-mi răspunzi mie (deși tare mi-ar plăcea să o faci într-un comentariu), dar poate ar fi frumos să pui răspunsurile pe o hârtie pe care s-o "găsești" ca din întâmplare peste un an. :) Sau poți s-o faci pe "hârtia" virtuală aici-link (m-am amuzat teribil văzând că i-a venit cuiva ideea de a face un astfel de site :)))
*
„Viaţa înseamnă să pui întrebări, nu să afli răspunsuri.
Mergem înainte pentru că vrem să ştim ce se află în spatele următoarei înălţimi.
Trebuie să continuăm să punem întrebări, să vrem să înţelegem.
Chiar şi atunci când ştim că nu vom găsi un răspuns, tebuie să punem în continuare întrebări.”  (Allie - Taken [2002] )
***
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare


4 comentarii:

Anonim spunea...

Poate k viata inseamna sa pui intrebari dar suna stupid daca-ti spun ca pe masura ce trece timpul am tot mai putine intrebari dar parca mai multe convingeri?vine o vrme in care vorbim mai mult de acceptare si impacarea cu sine.....ass k.....anul asta sper sa am......intelepciune!

Adina Amironesei spunea...

@ Anonim:
Da, mi s-a întâmplat și mie să mă tenteze gândul că mi-am răspuns la întrebări = mi-am fixat convingeri, dar atunci când a venit vremea să mi le schimb mi-a fost venit mai greu decât înainte de a le avea. :))
>:D<

Florina R. spunea...

Postarea asta m-a ”acaparat” în întregime, cu minte și suflet ! Ceea ce i-ai spus tu celuilalt ”tu” al tău cuprinde, de fapt, Viața în întregime, cu toate aspectele ei... Nu e vorba doar de un om, e vorba de o cale, de un mod de a trăi și a învăța. Și, se pare că tu ai învățat multe în această viață ! Chiar dacă ți s-ar pune la socoteală doar cei zece ani, și tot ai putea spune că ți-ai făcut ”tema de casă” ! :)

Da, cred că toți pornim la 18 ani cu acel idealism, acea speranță, acea privire frumoasă, și totuși îngustă, asupra lucrurilor... Dar, viața are grijă să ne învețe de toate ! Nu totdeauna la modul plăcut, desigur... Și până la urmă, ajungem să îi descoperim o altă frumusețe, chiar dacă dureroasă uneori.

La mine au trecut mai mult de 10 ani de la vârsta de 18, aș putea spune că au trecut de două ori pe atât, și încă ceva:), dar cred că i-aș spune acelui eu al meu cam aceleași lucruri ca și tine. Cu mici diferențe, desigur, generate de diferențele individuale, și de restul experiențelor din ceilalți 10 ani... :)

Și totuși, în ciuda învățării și a schimbărilor masive,ceva a rămas ! Cred că și la tine... ceva din acel idealism s-a păstrat, deși într-o formă mult ”maturizată”. :)

Mulțumesc pentru acest prilej de reflecție, și îți doresc un an nou cu toate împlinirile necesare ! Inclusiv pe plan interior !

Nicolae Prava spunea...

A iti pune si a pune celor din jur intrebari este perfect normal.Tot la fel este si sa cauti raspunsuri la ele.
Succes!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...