IERTAREA - aspecte esențiale și o schimbare de perspectivă

"Singura cale de a evita să fii tratat rău în această lume e să te ascunzi într-un colţ întunecat şi să rămâi mut. Dacă ieşi în lume sau dacă-i laşi pe alţii să intre în lumea ta, vei fi rănit de multe ori. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă ai crescut într-o familie cu fiinţe umane şi nu într-o haită de lupi. Unii oameni se vor purta urât şi nu-şi vor cere scuze, nu vor îndrepta răul făcut şi nici nu le va păsa de sentimentele altora." - "De ce nu vrem iertarea?" - Harriet Lerner

Există oameni care nu reușesc să se obișnuiască cu asta. Și dacă nu pot accepta că e nevoie să ne antrenăm în privința adaptării, ajung să se închidă într-o cochilie și rămân acolo pentru totdeauna. E păcat că se întâmplă asta deoarece, odată cu această închidere, rămân ascunse și mor pentru totdeauna și darurile pe care ei le-ar fi putut oferi lumii, acel ceva unic cu care fiecare s-a născut.

Deși se poate observa că resentimentele și ne-iertarea ne macină și ne consumă gândurile, timpul și energia, tocmai hotărârea de a nu-i ierta pe cei ce ne-au greșit întreține vie suferința în noi chiar dacă ei nu mai fac parte din viața noastră. Simpatic acest cerc vicios în care se învârt atât de mulți oameni 😁, nu-i așa?

S-au spus și s-au scris o mulțime de lucruri despre iertare și despre cum să ierți. Mărturisesc că majoritatea nu mi-au fost de nici un folos până nu am înțeles niște lucruri esențiale. Cel mai important fiind faptul că ura și neiertarea se nasc din ignoranță. Din necunoașterea Celuilalt și a poveștii lui de viață. Din necunoașterea experiențelor care l-au condus spre comportamentul care ne-a rănit.

Deoarece am primit multe mesaje de la persoane care s-au decis să facă curățenia de primăvară în domeniul psiho-emoțional, m-am gândit să abordez subiectul într-o nouă ediție a emisiunii "Orizontul Cunoașterii" realizată de Constantin Luca (căruia îi mulțumesc din nou pentru invitație). Vizionând emisiunea veți afla:

• câteva clarificări utile asupra iertării,
• cum pot copiii deveniți adulți să-și ierte părinții,
• de ce unii oameni îi rănesc pe cei din preajma lor,
• de ce e mai greu să fii bun decât să fii rău sau indiferent,
• 7 conștientizări esențiale pentru a ierta mai ușor,
• 2 exerciții utile în procesul iertării și..
• bonus: o experiență personală care mi-a schimbat complet modul în care privesc iertarea și experiențele de viață în general.

Sunt multe lucruri care ar mai fi trebuit amintite, dar le voi introduce într-un seminar pe care-l pregătesc. Cred totuși că emisiunea e suficient de consistentă pentru a fi utilă. Vizionare plăcută și cu folos.. (*** Reamintesc celor care primesc pe mail articolul prin newsletter-ul automat al platformei blogger că, pentru a viziona emisiunea, e necesar să intre pe site, deoarece newsletter-ul nu preia materialele video).

* Dacă treci printr-o experiență dificilă și ai nevoie de cineva care să te susțină în găsirea unor noi perspective și clarificări - îți pot fi alături. Îmi poți scrie un mesaj pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.

***

INVITAȚIE:

✅ Dacă ești un fan al dezvoltării personale și vrei să-ți transformi pasiunea într-o carieră în domeniu sau pur și simplu îți dorești să-ți faci ție viața mai frumoasă, hai la cursul de Consilier pentru Dezvoltare Personală! Când: 21, 22, 23 aprilie. Pentru reducerea lunii aprilie, beneficii, program și alte detalii ➜ click AICI-LINK. Vei putea participa online pe Zoom din confortul casei tale. La final vei primi un certificat recunoscut în UE, un suport de curs consistent* gratuit și un pachet consistent de tehnici de lucru, exemple concrete, studii de caz utile, fișe de lucru/exerciții. Te aștept cu drag și bucurie 💗.

***

Articole recomandate:

- Jumătate din înțelegerea lumii,
- 3 pași importanți pentru relații armonioase și
- Impactul nemulțumirilor și victimizării asupra sănătății.

Cărți care pot oferi diverse perspective utile asupra iertării:

- "De ce nu vrem iertarea?" -Harriet Lerner- comandă online aici-link;
- "Iertarea - cea mai mare putere vindecătoare" -Gerald G. Jampolsky- comandă online aici-link;
- "Iubirea înseamnă renunțarea la frică" -Gerald G. Jampolsky- comandă online aici-link;
- "De ce oamenii buni fac lucruri rele?" -Debbie Ford- comandă online aici-link sau la anticariate;
- "De ce îți face bine să faci BINE" -David R. Hamilton- comandă online aici-link (efectele bunătății asupra sănătății).

Dacă mai e cineva care nu știe povestioara despre care am vorbit în emisiune (apropo de faptul că binele și răul sunt relative), iat-o mai jos..

"Undeva, într-un sat uitat de lume, trăia un om. Singura lui avere era un cal alb, puternic, frumos. Puteai trece pe sub el, fără să-ți apleci capul. Omul abia își ținea zilele și familia. Își iubea calul asa cum își iubea lumina ochilor. Sărăcia creștea cu fiecare zi. Localnicii i-au cerut să le vânda lor calul oferindu-i mulți bani.

Omul s-a gândit, s-a uitat la copiii flămânzi, s-a uitat și la calul său și a refuzat oferta. Cumpărătorilor nu le venea să creadă. Și l-au întrebat de ce își condamna familia la sărăcie și chiar la moarte. Scărpinandu-se în cap, omul a zis mai mult pentru sine o fi bine, o fi rău.. Și iarăși au venit alți cumpărători oferindu-i și mai mulți bani și omul a răspuns la fel.

Într-o zi, cineva a lăsat ușa grajdului deschisă. Calul a fugit. Au venit sătenii și i-au spus: Ai vazut? Dumnezeu te-a pedepsit..trebuia să-l vinzi. Acum familia ta va muri de foame. Omul a privit către cer, zicând mai mult pentru sine: o fi bine, o fi rău.., și a intrat în casă.

Peste câteva zile, calul s-a întors. A adus încă trei cai sălbatici. Omul i-a îngrijit, erau mari și puternici. Și toata lumea îl pizmuia. Celor care îl intrebau dacă are un cal de vânzare le răspundea că nu se poate desparți de niciunul, o fi bine, o fi rău..

Într-o zi, fiul lui a plecat undeva în alt sat. Călare pe calul cel mai puternic. Undeva pe o costișă, a căzut rupându-și trei coaste. Oamenii îl învinuiau pe omul care nu și-a vandut calul că uite: Dumnezeu l-a pedepsit. El asculta și, uitându-se la cer, spuse din nou mai mult pentru sine: o fi bine, o fi rău..

Într-o zi a început războiul. Toți flăcăii din sat au primit chemare. Au plecat și nu s-au mai întors. Niciodată.

Feciorul lui rănit nu a fost luat de-acasă. Oamenii îl ocoleau privindu-l chiorâș.

Bătrânul se uită la cer, întrebându-se din nou: o fi bine, o fi rău..

***

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual ne ajută să creștem și să devenim din ce în ce mai conștienți de posibilitățile noastre și de natura realității în care trăim. Poți căuta un subiect anume utilizând lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag💗

Ce înseamnă experiențele pe care le trăim?..

Când trăim o experiență dificilă sau traumatizantă sau când observăm că o experiență se repetă (schimbându-se doar "personajele"), întrebările care ne vin imediat în minte sunt: "De ce mi se întâmplă asta?", "Care e sensul acestei experiențe?", "Ce-ar trebui să învăț din asta (ca să nu repet experiența)?" E drept, ultima întrebare apare doar în mintea celor care au trecut clasa de dezvoltare personală la obiectul numit "caută vinovații și scoate-le ochii" 😁

Am avut ocazia să ascult sute de povești de viață ale celor cu care am lucrat sau cu care m-am întâlnit ocazional și astfel am reușit să constat că există multă confuzie în căutarea semnificațiilor acestora. Și cel mai important lucru nu e faptul că oamenii nu reușesc să găsească sensul experiențelor pe care le trăiesc ci faptul că acceptă sensuri și explicații dubioase de la persoane pe care le consideră autorități în domeniu. Despre felul în care acești "maeștri" mențin aura de mister pentru a-i ține agățați pe "discipoli" am să vorbesc cu altă ocazie 😁.

Pentru a înlătura măcar o fărâmă de confuzie în privința semnificațiilor pe care le dăm experiențelor de viață m-am gândit să abordez subiectul într-o ediție a emisiunii "Cafeneaua Spirituală" realizată de Costel Luca - căruia îi mulțumesc încă o dată pentru invitație.

Am vorbit despre pericolul preluării explicațiilor de-a gata de la diverși "maeștri", despre importanța gândirii critice și discernământului, am dat și exemple din experiențe de viață concrete pentru a fi cât mai clare punctele de vedere, astfel încât sper ca emisiunea să fie utilă celor interesați. Vizionare plăcută..

În completarea subiectului sunt articolele/materialele: 7 întrebări pe care să ți le pui înainte de a CREDE o informație (link), Despre învățători, maeștri și maestrul interior (link) și Influență vs. manipulare în spiritualitate (link). 

Cărți recomandate (transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):

"Sensurile ascunse ale vieții" -Stephen Grosz- comandă online aici-link;
"Despre sensul vieții" (eseuri filosofice pe tema sensului vieții) - comandă online aici-link;
"Pune-ți gândirea sub semnul întrebării și schimba lumea" -Byron Katie- comandă online aici-link;
"Filosofia pentru copii" -David A. White- comandă online aici-link (excelentă și pentru adulți!! - foarte faină pentru cei care vor să învețe cum formulăm întrebările potrivite care pot scoate la iveală din noi înșine răspunsurile căutate) - ar trebui predată în școli;
"Irațional în mod previzibil" -Dan Ariely- comandă online aici-link;

***

Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", cea a cuvintelor cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Exercițiul care conduce instantaneu la Esență și Claritate (+ recomandare film)

Ai observat că ne credem nemuritori? Poate că atunci când suntem întrebați răspundem contrariul, dar comportamentele noastre de zi cu zi confirmă că asta credem: că avem timp nelimitat la dispoziție. De aceea ne permitem să amânăm să ne odihnim fiind sclavii lui "trebuie", ne permitem să amânăm să-i vizităm pe cei dragi (uneori la infinit), să amânăm să spunem "te iubesc" de teama lipsei de reciprocitate, să amânăm să ne îndeplinim visurile de teama unui posibil eșec...

***

Foarte rar am reușit să fiu blândă cu mine. Nu sunt tocmai o campioană la iubirea de sine 😄, deși îmi iese foarte bine treaba asta când vine vorba despre ceilalți. Pentru ei găsesc răbdare. Cea care era pentru mine s-a cam epuizat 😁. Și asta deoarece am amânat mult timp multe lucruri. În plus, am văzut că imediat cum las garda jos față de mine însămi observ cum mă las iar în voia tiparelor, reacțiilor sau vechilor obiceiuri (pe care vreau să le schimb), observ cum cad în visare plecând din momentul prezent și altele de genul.

Din acest motiv, în ultimii ani am fost destul de radicală în ceea ce privește "lucrarea" interioară. Sunt mereu cu ochii pe mine observând diversele moduri în care o parte din mine încearcă să se sustragă, să amâne lucruri, găsind diverse scuze asemeni unui copil răzgâiat care amână să-și facă temele 😁. 

Dacă ar fi să privesc ce spun acum prin prisma "teoriei" atât de vehiculate a iubirii de sine, știu că nu sună deloc bine. Dar știu că nu aș fi reușit să am rezultatele de acum dacă nu aș fi aplicat metode radicale. Și când spun radicale mă refer mai ales la ancorele pe care le folosesc - acele cuvinte, propoziții sau lucruri pe care le investim cu rolul de a ne reaminti rapid acel ceva ce am stabilit că dorim să-l schimbăm la noi înșine (și astfel să schimbăm pe loc). (Un exemplu simplu de ancoră: un inel pe care mi l-am cumpărat anume ca să-mi reamintească permanent să accept realitatea în totalitate așa cum e.)

Așa cum am mai spus, viața mi se părea încă destul de complicată când aplicam diverse ancore pentru lucruri diferite. Așa că m-am hotărât să simplific lucrurile la maxim. Ca să nu mai amân lucruri, ca să nu mai găsesc scuze, ca să-mi depășesc diversele limite, să rămân în prezent, să mențin simplitatea în viața mea și să.... multe alte lucruri 😁, am ales o singură ancoră care sună așa: Dacă astăzi ar fi ultima zi din viața mea, ce aș alege să fac cu acest timp? Cum aș alege să mă simt, să (re)acționez, să interacționez cu ceilalți și cu realitatea în general? Desigur, asta nu înseamnă că "recit" în minte toate aceste cuvinte, aici am vrut doar să detaliez.

Mi-a spus cineva (de fapt nu doar o persoană) că lucrurile astea sunt doar blabla-uri motivaționale și că nu au văzut să funcționeze. Ce să zic.., poate nu au imaginația destul de vie 😁 și/sau nu pot face acest exercițiu la modul serios. La mine a funcționat și funcționează în 99,99% dintre cazuri. De aici mi-am luat tone de claritate, perseverență și mai tot ce am avut nevoie ca să-mi fixez diverse conștientizări, să găsesc și să mențin simplitatea, să mă rezum la esențe, etc.

Deoarece am mai vorbit despre aceste lucruri, închei aici spusele de astăzi cu un scurt material video chiar despre acest exercițiu, așa.., pentru a inspira imaginația și pentru a ajunge cât mai aproape de esența lui...

REMINDER:

Vino într-un loc de basm, într-o atmosferă de la suflet la suflet, să regăsim Bucuria de A FI 😍. În perioada 17-21 iulie, într-un mod relaxat, "de vară", vom discuta despre transformarea interioară autentică și despre cum să atingem potențialul maxim trăind în pace cu noi înșine și cu lumea. Vom face o mulțime de chestii faine dar vor fi și multe surprize. UNDE: Câmpulung Moldovenesc click AICI pentru detalii. Te aștept cu drag și bucurie 💗

***

Filmul "de dat mai departe" este ecranizarea unei povești reale de viață - povestea unui om care a intrat în istorie după ce a reușit să schimbe viața a mii de oameni din mai multe țări. Dar nu, nu este un film istoric ci unul la granița dintre comedie și dramă, emoționant și profund terapeutic. Este vorba despre "Music Within" ("Muzica interioară") - "filmul care te face să crezi că oricine poate schimba lumea" (scrie pe afiș). Poate fi vizionat online aici-link.

***

Articole conectate: Adevărații tăi dușmani și Misterul stărilor de neputință.

Cărți recomandate:

- "Mindfulness pentru începători" -Jon Kabat-Zinn- comandă online aici-link;
- "Mindfulness zi de zi" -Jon Kabat-Zinn- comandă online aici-link;
- "Jurnal de mindfulness" -Corinne Sweet- comandă online aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate" sau cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗 

O zi bună

Sunt zile în care te bucuri pur și simplu. Fără motiv. Lași sacul cu griji deoparte pentru că poate a devenit mult prea greu sau din alte motive și simți să trăiești pur și simplu. Fără gânduri spre trecut, fără planuri de viitor, fără nimic altceva.

Poate că sunt rare. Poate că nu-ți permiți prea multe pauze de griji. Dar totuși ele există și, cu puțină răbdare și bunăvoință, pot fi observate.

În astfel de zile nu simți să vorbești sau să le descrii cuiva. Gândurile, vorbele ar strica magia lucrurilor pe care le simți. Sunt sigură că știi și tu cum e, ai trăit și tu măcar o dată o astfel de zi sau măcar câteva clipe.

Astăzi așa mi s-a întâmplat. De aceea nu simt să spun mai multe. Doar simt să ofer mai departe acel "ceva" care a produs click-ul. Este vorba despre un text scris și transmis de călugărul benedictin David Steindl-Rast despre care am vorbit săptămâna trecută aici (link). Am sentimentul că o să simțiți și voi bucuria pe care reușește să o transmită aacest om... (*așteptați să se deruleze reclama ce aparține site-ului unde este urcat video-ul)

Culmea...sau poate nu, în timp ce m-am apucat de scris aceste rânduri la radio-ul din cealaltă cameră a început să cânte piesa despre care vorbeam aici (link).. O fi vreo coincidență :)))

***

Articole ce completează subiectul acestui articol: 3 pași importanți în evoluția spirituală, Cum să accelerăm transformarea interioară, Adevărații tăi dușmani și Ce ne desparte de iluminare.

Cărți recomandate:

- "Stările sufletești. Învățarea seninătății" -Christophe Andre- comandă online aici-link
- "Cum să-ți reinventezi viața" -Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko- comandă online aici-link
- "Iertarea și compasiunea. Cum să-ți păstrezi liniștea sufletească" -Alice Wheaton- comandă online aici-link;
- "12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru" -Jordan B. Peterson- comandă online aici-link
- "Gasește-ți starea de echilibru" -Brian Tracy, Christina Stein- comandă online aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și bucurie și inspirație pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind lista "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Despre saltul în conștiință, revelații și descoperirile personale

De-a lungul vieții învățăm mereu, facem mereu noi și noi conexiuni între cunoștințele cu care intrăm în contact. Sursele din care provin aceste cunoștințe sunt multiple așa cum spuneam și în articolul de aici(link). Însă ceea ce reținem după o anumită perioadă de timp depinde în mod direct de măsura în care suntem implicați în receptarea acelor cunoștințe.

În urma unor cercetări minuțioase, Edgar Dale a elaborat conul învățării care cuprinde dependența dintre măsura în care reținem cunoștințele și felul în care intrăm în contact cu acestea. Așa cum se observă, și cum ne-am fi dat oricum seama din propria viață, cele care au un impact maxim asupra noastră sunt experiențele concrete. Așa se face că putem întâlni oameni care, deși au citit puțin, deși nu au urmărit alte materiale pentru a se documenta, sunt totuși deținătorii unei vaste înțelepciuni culese din ceea ce numim adesea "școala vieții".

Am găsit zilele trecute un interviu cu domnul profesor Dumitru Constantin Dulcan în care domnia sa a formulat extrem de simplu o concluzie la care am ajuns destul de mulți dintre cei care ducem o muncă de autocunoaștere: "O singură experiență contează cât zeci de cărți citite." Cu atât mai mult această concluzie este valabilă în cazul când vorbim de spiritualitate.

Așa cum domnia sa continua: "Atâta vreme cât nu ai avut nici o experiență din planul de dincolo, alta decât cele naturale, n-ai să înțelegi niciodată." Concret, domnul Dulcan se referea la faptul că putem citi o mulțime de cărți, însă acestea nu ne pot face să credem în existența a ceva dincolo de această dimensiune. Sau în unele cazuri ne pot face să credem dar nu la nivel de convingere adică la dispariția îndoielii.

Întradevăr, propria experiență nu poate fi negată. Deși trăirile cuprinse într-o experiență mistică se pot estompa în timp, acestea ne rămân mereu în suflet ca niște comori la care revenime mereu ori de câte ori îndoiala ne încearcă.

Pentru că emisiunea de care spuneam conține multe idei de valoare referitoare la importanța descoperirii personale, la saltul în conștiință și la transformările prin care trecem, iată o dăruiesc mai departe aici.

*Felicitări domnului conf. univ. Matei Georgescu pentru emisiunile pe care le realizează.

"Dacă vrem să continuăm trebuie să ne oprim". Acum probabil se înțelege de ce acest material a urmat după articolul precedent... :)

Câteva puncte de vedere despre sursele de informare și importanța trăirilor personale am expus și în emisiunea pe care o găsiți aici (link). Alte articole în care există materiale cu domnul prof. Dumitru Constantin Dulcan găsiți aici (link) și aici (link).

Cărțile domnului prof. Dumitru Constantin Dulcan se pot fi comandate online după cum urmează:

- "Inteligența materiei" - comandă online aici-link;
- "În căutarea sinelui pierdut" (ambele volume) - comandă online aici-link;
- "Mintea de dincolo" - comandă online aici-link.

***

Dac ești pentru prima oară în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sper să găsești ceva care să-ți aducă bucurie în suflet în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Informații care mi-au schimbat viața (27)

Mi-a atras atenția azi dimineață ceața pe care am văzut-o afară. Nu se vedea nici la un metru distanță. Inițial nu i-am dat importanță dar acum mi-am dat seama că era un semn ce prevestea gândurile de peste zi.

Uneori e ceață. Pur și simplu. Nu vezi nici la un metru distanță. Bineînțeles, cea care intră în panică este mintea. Cea care mereu vrea să găsească răspunsul la un "de ce". Deși în cazul oamenilor care au plecat pe drumul cunoșterii, autocunoașterii și înțelegerii, mintea a învățat deja că în viață întâi primești lecția și abia apoi înțelegerea, aceasta are încă tendința de a intra în panică atunci când lucrurile nu respectă tiparul pe care tocmai l-a învățat lecția trecută.

Desigur, de la persoană la persoană durata și intensitatea fricii de necunoscut pe care o manifestă mintea noastră este diferită. Poate dura un minut, o ora sau o lună până să o liniștim, fie cu înțelegerea (cazul cel mai fericit), fie cu credința oarbă că până la urmă vom înțelege ce și cum.

Provocarea vremurilor noastre cred că este reducerea duratei obținerii liniștii mentale până la zero (în final). Iar acesta nu este un lucru care să se obțină tocmai ușor. Însă nu e nici un lucru imposibil. Depinde de la caz la caz. Mărturisesc că sunt un om care am avut o minte rezistentă :))) în sensul că nu s-a liniștit cu una cu două.

În cazul meu nu au funcționat meditațiile clasice deoarece le-am perceput (*dintr-un anume punct de vedere) ca pe o fugă de realitate. În plus, am perceput meditațiile ca pe o metodă ce nu asigură o adaptare definitivă la mediu ci doar oferă un respiro de moment. Și am căutat în continuare metoda de rezolvare definitivă.

Bineînțeles fiecare gram de înțelegere a funcționării lucrurilor m-a ajutat să reduc perioada de panică din ce în ce mai mult. Dar "mai mult" nu mi s-a părut "de ajuns". Asta deoarece consecințele unui singur moment de panică pot mătura ca un buldozer tot ceea ce am construit (în interiorul nostru) în ani de transformare interioară (link1 + link2). Consider că acesta este un motiv foarte bun pentru a ne dori să ne vindecăm mintea de frici și să o liniștim definitiv.

La un moment dat am observat un lucru important: de partea cealaltă a "ceții" oricât de groase ar fi fost, găseam întotdeauna un lucru minunat și mai ales util adaptării ființei mele, armonizării acesteia cu tot ceea ce există. Și asta chiar dacă la prima vedere mintea mea nu-l putea percepe așa. Lucrurile se puteau înțelege doar în cadrul unui context mai vast, metaforic vorbind: numai privind întregul tablou (sau măcar o parte mai mare din acesta).

Ok. Și dacă dincolo de ceață nu a fost nimic *cu adevărat rău niciodată, pentru obținerea liniștii minții rămâne doar o singură chestiune. Să o antrenăm în privința răbdării și a credinței fără dovezi. Credința că dincolo de ceață există întodeauna o nouă versiune a fiecăruia dintre noi, o versiune mai adaptată și mai armonizată cu Universul.

Mai cred că în majoritatea cazurilor mintea noastră are nevoie doar de o schimbare de perspectivă asupra felului în care privim lucrurile. De exemplu, interviul de mai jos mi-a oferit o altă perspectivă asupra fricii.

Este vorba despre una dintre conversațiile lui Jiddu Krishnamurti cu dr. A. W. Anderson. Am considerat important să dau astăzi mai departe acest interviu în speranța că vă va fi măcar la fel de util cât mi-a fost mie. De văzut și documentarul de aici (link) Vizionare plăcută!

Traducerea aparține domnului Marian Matei căruia îi mulțumesc pentru traducerea multor documentare care au schimbat numeroase perspective. Mulțumesc și site-ului www.jkrishnamurti.com/ pentru punerea la dispoziție a înregistrărilor cu Jiddu Krishnamurti.

Recomand cu căldură cărțile lui Jiddu Krishnamurti:

- "Eliberarea de cunoscut" - comandă online aici-link;
- "Trezirea inteligenței" - comandă online aici-link;
- "Despre educație. Arta învățării și valoarea vieții" - comandă online aici-link;
- "Viață eliberată" - comandă online aici-link.

Spuneam mai sus că momentele de panică ne pot face să pierdem controlul conștient al stărilor noastre și pot produce comportamente de care nu credeam că suntem capabili. Propun vizionarea filmului "Ceața" care ilustrează foarte bine devierea comportamentelor noastre în situații de...ceață. Link pentru vizionare aici.

***

Dacă e prima oară cand ai ajuns aici, îți spun bine ai venit! Sper să găsești lucruri plăcute și utile călătoriei tale plecând de la lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Din iadul interior către pacea sufletească

Se spune că în cazul unei testări psihologice generale foarte puțini oameni ar fi încadrați în categoria "normali". În plus, dacă testarea ar fi realizată de 1000 de psihologi diferiți nici o statistică nu ar coincide cu alta. Și asta deoarece noțiunea de "normalitate" are limite foarte flexibile nu doar de la un psiholog la altul ci s-a și modificat continuu și pe parcursul istoriei și de la o locație la alta pe glob.

Nu cred în boli mentale. Cred însă în dereglări și blocaje datorate transformărilor prin care trecem cu toții în aceste vremuri. Cred că există oameni care au suportat și suportă chiar acum presiuni interioare uriașe și că nimeni din afară nu poate ști măsura lucrurilor care se petrec în sufletul și în mintea lor chiar dacă ei ar vorbi despre asta. Dacă ar vorbi.

Dar foarte mulți oameni preferă să nu vorbească despre presiunile interioare pe care le suportă. Bineînțeles, asta se întâmplă în principal din cauza fricii de judecățile celor din jur, pentru că atunci când simți o presiune interioară imensă este sigur că nu mai ai nevoie de una exterioară. Dar desigur sunt multe alte motive pentru care oamenii nu deschid poarta sufletului lor nici măcar pentru ei înșiși.

Multă vreme nu am înțeles de ce nu se deschid oamenii, de ce nu vorbesc despre ce simt. Chiar am rănit câțiva oameni forțându-i să se deschidă. Acum le cer iertare. Cănd i-am înțeles și cum? Evident, când mi s-a întâmplat și mie să simt să mă închid sufletește. Și mai ales când am văzut cum e să nu poți ieși de-acolo deși ajungi să îți dorești asta. Când am văzut că iadul personal depășește cu mult tot ce s-a scris vreodată despre orice iad de dincolo.

Acum văd închiderile sufletești ca făcând parte din ciclul "normalității "cel puțin pentru o vreme (iată că am rostit cuvântul "normalitate", deși nu face parte din vocabularul meu de toate zilele), din normalitate - așa cum o văd eu acum.  

Acum sunt convinsă că puterea noastră de a ieși din orice iad crește exponențial din momentul în care în interiorul nostru își face apariția credința că acest lucru este posibil. Mai cred că pentru cei ce își doresc din tot sufletul să iasă din iadul personal Universul le scoate în cale oameni speciali care și-au depășit toate prejudecățile și le pot fi sprijin în drumul lor către pacea sufletească. Cred de asemenea că există oameni cu o voință și o credință de fier care ies singuri din iadul personal (ca să folosesc o expresie foarte cunoscută) și mai cred că într-un sens  mai mult sau mai puțin metaforic "aceștia vor moșteni Pământul".

Ieri am vizionat un discurs profund emoționant care mi-a reamintit aceste lucruri și mi-a oferit ocazia să le scriu și aici, motiv pentru care am ales să îl împărtășesc și aici. Este vorba despre speech-ul TED al lui Eleanor Longden care a reușit să depășească stări din care foarte puțini psihiatri îi dădeau șanse să iasă. Luați-vă centurile de siguranță, pentru că "vom coborî adânc...foarte adânc" (expresie a lui Robert M. Williams din conferința de aici (link) pe care o recomand de asemenea). Ce emană energetic veți simți fiecare...

Proiectul minunat de care vorbește Eleanor Longden în discursul său se găsește aici (link) și susține oameni din întreaga lume.

(*Post-editare: Neapărat de văzut și discursul care există aici-link.)

Pe tema iadului interior recomand tulburătoarea carte scrisă de Andrew Solomon, carte finalistă la Premiul Pulitzer, câştigătoare al National Book Awards şi inclusă în lista The Times a celor mai bune o sută de cărţi ale deceniului. Este o carte despre care Daniel Goleman spunea că este "O călătorie de o sinceritate sfâșietoare printr-una dintre cele mai sumbre încăperi ale sufletului omenesc." :

"Demonul amiezii" - comandă online aici-link - transport gratuit oriunde în țară.

Recomand de asemenea:

- "Exerciții de meditație pentru depașirea depresiei" - M. Williams, J. Teasdale, Z. Segal, J. Kabat-Zinn - comandă online aici-link;
- "Ieșirea din depresie" -Dominique Barbier- comandă online aici-link;
- "Învinge depresia înainte ca ea să te învingă" -Robert L. Leahy- comandă online aici-link;
- "Flux. Psihologia fericirii" -Mihaly Csikszentmihalyi- comandă online aici-link;
- "Despre fericire, viață și multe altele" -Dalai Lama- comandă online aici-link.

***

Dacă este pentru prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! În legătură cu ce spuneam mai sus sunt și articolele de aici (link) și de aici (link). Sau poți alege un altul din lista "Articole recomandate" sau orice subiect din tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,

Cu drag ♥ 

Mitul numit "prima impresie"

Spunea cineva într-o conferință că prima impresie despre un om se formează în primele 30 de secunde iar după acestea există cam 3 minute în care această impresie se întărește total. Tot acolo se spunea că  anumite studii arată că este nevoie de cel puțin 19 impresii secundare consecvente care să poată șterge impresia inițială (atât de puternică este). Probabil ați observat că multor oameni nu le sunt suficiente nici o sută de post-impresii ca să și-o schimbe pe prima, dar ăsta este alt subiect.

Nu am să mă opresc nici la cât de sincere sunt primele afișări de imagine, deoarece probabil știe toată lumea că ele sunt oricum regizate, cosmetizate, etc., tocmai din motivul de mai sus. Alte nuanțe vreau să punctez astăzi.

Pe mine concluziile din prima frază m-au întristat. Pentru că asta denotă superficialitate. Multă. Pentru că pe de altă parte o vorbă românească spune că "nu ajunge o viață de om pentru a Cunoaște pe cineva". Și e adevărat. Dar nu doar de aceea.

Eu cred că s-a ajuns prea departe cu această "primă impresie". O întreagă industrie din cadrul dezvoltării personale ne învață trucuri despre limbajul nonverbal și despre cum să stăm pe scaun, cum să zâmbim, cum să rotim ochii pentru a minți cât mai frumos/credibil (pentru a "da" bine 😁) la o întâlnire de afaceri sau de altă natură. S-a ajuns să se piardă din vedere esența interacțiunii și comunicării umane sau mie îmi scapă ceva?

Este adevărat că uneori ne pasă de impresia pe care o lăsăm în jur (mai mult sau mai puțin în funcție de context), dar oare ce este mai important:

• să construim în ochii celorlalți o imagine și să trăim cu teama că la un moment nu vom mai putea "ține pasul" cu imaginea, sau
• să eliminăm pe cât posibil așteptările celorlalți asumându-ne riscul autenticității dar câștigând eliberarea de teamă ?

Dincolo de stabilirea priorităților de mai sus, referindu-mă acum la cazul când noi suntem în poziția de observator, mă întreb - ne ajută la ceva faptul că lăsăm prima impresie să se întipărească, să ne domine părerea despre un om? Aș spune că nu, dimpotrivă, pierdem foarte mult. Pierdem bucuria de a-i lăsa timp să se deschidă, să se manifeste în splendoarea în care o poate face fiecare ființă în parte atunci când este scutită de etichetări și judecăți mereu premature.

Judecățile și etichetele pe care le aplicăm celorlalți rănesc. Uneori rănesc atât de tare încât întârzie sau chiar opresc definitiv înflorirea ființei într-un domeniu oarecare în care ar face-o în cazul când ar fi încurajat. Sau măcar lăsat în pace.

Sunt sigură că ți s-a întâmplat și ție măcar o dată să ți se taie aripile când ai vrut să zbori. Să fii descurajat de ceilalți când ai avut un proiect personal drag ție sau când ai vrut să te manifești altfel decât ce consideră ceilalți ca fiind "normal" (din punctual lor de vedere). Nu te întreb cum a fost pentru că știu deja. Toți am trecut prin această experiență.

Întrebarea este cum de încă putem să-i descurajăm pe ceilalți dacă noi înșine am trecut deja prin asta și știm cum e? Sau revenind strict la subiectul de azi, cum de încă putem să ne oprim la prima impresie când știm că fiecare dintre noi a suferit măcar o dată din cauza celor care au făcut asta cu noi?

Cum ar arăta această realitate dacă în clipa când prima impresie vrea să se întipărească în mintea noastră, noi, fiecare, am opri-o și i-am da răgazul celuilalt să se dezvăluie fără să-l judecăm/etichetăm (nu doar la prima interacțiune, dar nici la a doua, nici la a treia,...)?

***

Sunt multe, foarte multe exemple care demontează mitul "primei impresii", dar am ales astăzi unul pe care l-am întâlnit ieri întâmplător. Ar fi bine de simțit, nu doar de privit. Pentru cei care nu cunosc limba engleză precizez că acest om nu a cântat niciodată în fața nimănui, nici măcar a familiei, din cauza respingerii pe care au manifestat-o față de el toți cei care s-au oprit la....prima impresie. Vizionare plăcută..

Și ca să aduc și un exemplu românesc, în caz că nu ați văzut-o, merită să o ascultați pe Gabriela Artene din Iași, care a reușit abia acum să-și depășească prejudecățile și să-și dezvăluie vocea minunată - (link).

! Dacă îți dorești să depășești o situație de conflict în relații sau ai nevoie de susținere sau ghidare în transformarea interioară - îți pot fi alături. Îmi poți scrie un mesaj pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.

***

Articole conectate:

- Jumătate din înțelegerea lumii,
- 3 pași importanți pentru relații armonioase și
-  IERTAREA - aspecte esențiale și o schimbare de perspectivă. Un documentar din lista "musai" de (re)văzut este aici-link.

Cărți recomandate pe tema articolului:

- "Vrăjitoare și oameni înspăimântători. Ostilitatea în viața cotidiană și depășirea ei" -J. H. Berke- comandă online aici-link;
- "Cum să-ți controlezi furia" -Albert Ellis, Raymond Chip Tafrate- comandă online aici-link;
- "Agresivitatea pasivă" -T. Murphy, L. H. Oberlin- comandă online aici-link;
- "De ce oamenii buni fac lucruri rele" -Debbie Ford- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Partea intunecată a căutatorilor de lumină" -Debbie Ford- comandă online aici-link;
- "De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele" -James Hollis- comandă online aici-link;
- "Efectul Lucifer" -Philip Zimbardo- comandă online aici-link sau aici-link;
- "De ce îți face bine să faci BINE" -David R. Hamilton- comandă online aici-link sau aici-link;
- "De ce nu vrem iertarea?" -Harriet Lerner- comandă online aici-link;
- "Iertarea - cea mai mare putere vindecătoare" -Gerald G. Jampolsky- comandă online aici-link;
- "Dansul relațiilor" -Harriet Lernerpoate- comandă online aici-link;
- "Iubirea înseamnă renunțarea la frică" -Gerald G. Jampolsky- comandă online aici-link.

***

Dacă este pentru prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi să-ți aducă un strop de informație și/sau bucurie în plus. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Ajutorul și nuanțele acestuia

            Cu toții știm că este minunat să îi ajutăm pe ceilalți însă acest ajutor are niște nuanțe pe care este necesar să le observăm dacă ne dorim o viață în armonie și relații de aceeași natură. 

            Asemeni tuturor am avut ocazia să cer sfaturile și suportul celorlalți dar și să le ofer la rândul meu. Dintre numeroasele experiențe care m-au condus la o anume concluzie legată de nuanțele ajutorului am ales să vă povestesc astăzi pe ultima dintre ele deoarece consider că reflectă cu claritate respectiva concluzie.

            Se întâmpla acum un an (o fi vreo coincidență că scriu despre ea acum 😁 când eram într-o stare deloc plăcută, una din gama celor descrise aici (link). Cum de o bucată de vreme bunicică am tolba plină cu sfaturi pe care să mi le dau singură la nevoie 😁, dar starea nu era una care să "treacă" cu acestea, m-am gândit să încerc o discuție cu o persoană specială care știam că nu are obiceiul să judece oamenii și știa și să asculte. Că doar de atât aveam nevoie, de ascultare.

Zis și făcut. Am început o discuție pe messenger, apoi la telefon, și părea că totul e ok. Și chiar a fost până la un punct. Însă la un moment dat persoana mi-a spus că mă pune în legătură cu altcineva spunându-mi că știe ea de ce. Deși am precizat că nu simt nevoia să vorbesc cu o persoană care nu mă cunoaște absolut deloc, mi-a spus să fac așa cum spune că sigur o să fie bine.

Fiind deschisă la părerile și percepțiile celorlați mi-am zis că merită să încerc să comunic și cu a doua persoană (cea pe care nu o cunoșteam), deși intuiția îmi tot spunea că nu e cazul.

A doua discuție nu pot să o numesc nici măcar dialog și nici pe departe comunicare. Asta deoarece a fost (încă de la început) o înșiruire foarte rapidă de principii spirituale foarte cunoscute, de lemn aș putea spune, fără nici o urmă de vreo întrebare gen "ce ai nevoie?", "cu ce aș putea să te ajut?". Din când în când informațiile erau presărate cu exemple de succese personale, succese obținute prin aplicarea respectivelor principii.

Mă uitam la monitor și vedeam rândurile cum apar și curg cu rapiditate și nu reușeam să-mi dau seama cum aș putea să intervin pentru a opri valul de informații și mărturisiri de succes de care sigur nu aveam nici o nevoie. 😁

Până la urmă am reușit să opresc totul cât de blând am putut, explicând și motivul pentru care „discuția” nu are rost, pentru că nu se potrivește cu nevoile mele din acel moment. Dar am rămas cu un gust amar deoarece, chiar și după explicațiile mele, persoana respectivă nu a înțeles de ce ajutorul pe care ea l-a oferit nu a funcționat ca un ajutor ci l-am perceput exact în sens opus.

Există o opinie aproape unanim acceptată în dezvoltarea personală și anume faptul că poți motiva un om arătându-i cât de "sus" ai reușit tu să te ridici și eventual explicându-i pașii pe care tu i-ai urmat pentru a reuși.

Experiența pe care am povestit-o mai sus dar și multe altele pe care le-am trăit sau le-am urmărit în poveștile de viață ale celor din jur mi-au demonstrat cu claritate că:

1.      principiul de mai sus nu numai că nu este universal valabil ci mai mai mult de-atât, el poate funcționa chiar ca factor demotivant în anumite cazuri;

2.      ceea ce consider eu (de exemplu) că altcineva are nevoie nu se suprapune decât în rare cazuri cu ceea ce acel cineva are nevoie cu adevărat. Așa că mai bine îl/o întreb.

Ca o concluzie finală aș putea spune că ajutorul pe care îl oferim celorlalți (dacă ne dorim să constituie un ajutor real) trebuie să îndeplinească două condiții:

·         să fie cerut;

·         să fim atenți la nevoile celuilalt - având răbdarea ca acesta să le dezvăluie.

Poate părea suspect că am spus că ajutorul se oferă la cerere. Nu mă refer aici la a ridica un om care a căzut pe trotuar ci doar la a oferi sfaturi. Am spus că e nevoie să așteptăm să ni se ceară ajutorul deoarece sfaturile oferite (așa cum se spune) “gratuit” au (în realitate) în spate un tip de aroganță - un fel de "îți arăt eu cum stă treaba, că eu știu mai bine"- iar astfel de acțiuni nu au nimic de-a face cu ajutorul ci cu superioritatea.

Adevărul este că nimeni nu e expert în viața altcuiva indiferent de experiențele prin care a trecut și doar persoana în cauză știe ce e mai bine pentru ea însăși. În plus, mulți oameni au nevoie doar să vorbească cuiva despre experiențele prin care trec, să fie ascultați, iar povestind reușesc să găsească singuri cheile rezolvării acestor situații.

Mai mult de atât, a fi pur și simplu alături de cineva care trece printr-o situație grea (doar ascultându-l) - situație prin care noi înșine am trecut sau ar fi fost posibil să trecem - ne poate ajuta să ne clarificăm atitudinile și viitoarele decizii iar pe celălalt să le găsească pe cele proprii simțind un suflet alături în mod necondiționat (că despre ajutorul gen "te ajut ca să mă ajuți când voi avea nevoie" nu cred că este cazul să vorbesc).

Pentru simplul motiv că împreună este întotdeauna mai ușor.

Mărturisesc că acest articol a fost inspirat de o întrebare pe care am primit-o într-o discuție pe Facebook: "care e cea mai bună modalitate de a ajuta o persoană care nu îți cere ajutorul?". Răspunsul: NU ajuta niciodată o persoană care NU cere ajutorul deoarece o astfel de acțiune este percepută drept superioritate/aroganță. 

Tot despre relații aici (link), aici (link) și aici (link).

***

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual au darul de a ne ajuta să creștem și să devenim din ce în ce mai conștienți de posibilitățile noastre și de natura realității în care trăim. Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta sau punând un cuvânt în căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥