Mi-a atras atenția azi dimineață
ceața pe care am văzut-o afară. Nu se vedea nici la un metru distanță. Inițial
nu i-am dat importanță dar acum mi-am dat seama că era un semn ce prevestea gândurile de peste zi.
Uneori e ceață. Pur și simplu. Nu vezi
nici la un metru distanță. Bineînțeles, cea care intră în panică este mintea.
Cea care mereu vrea să găsească răspunsul la un "de ce". Deși în cazul oamenilor care au
plecat pe drumul cunoșterii, autocunoașterii și înțelegerii, mintea a învățat
deja că în viață întâi primești lecția și abia apoi înțelegerea, aceasta are
încă tendința de a intra în panică atunci când lucrurile nu respectă tiparul pe
care tocmai l-a învățat lecția trecută.
Desigur, de la persoană la persoană
durata și intensitatea fricii de necunoscut pe care o manifestă mintea noastră
este diferită. Poate dura un minut, o ora sau o lună până să o liniștim, fie cu
înțelegerea (cazul cel mai fericit), fie cu credința oarbă că până la urmă vom
înțelege ce și cum.
Provocarea vremurilor noastre cred că este reducerea duratei obținerii liniștii mentale până la zero (în final). Iar
acesta nu este un lucru care să se obțină tocmai ușor. Însă nu e nici un lucru
imposibil. Depinde de la caz la caz. Mărturisesc că sunt un om care am avut o
minte rezistentă :))) în sensul că nu s-a liniștit cu una cu două.
În cazul meu nu au funcționat meditațiile clasice deoarece le-am perceput (*dintr-un anume punct de vedere) ca pe o fugă de realitate. În plus, am perceput meditațiile ca pe o metodă ce nu asigură o adaptare definitivă la mediu ci doar oferă un respiro de moment. Și am căutat în continuare metoda de rezolvare definitivă.
Bineînțeles fiecare gram de înțelegere a funcționării lucrurilor m-a ajutat să reduc
perioada de panică din ce în ce mai mult. Dar "mai mult" nu mi s-a părut "de
ajuns". Asta deoarece consecințele unui singur moment de panică pot mătura ca un
buldozer tot ceea ce am construit (în interiorul nostru) în ani de transformare interioară (link1 + link2). Consider că
acesta este un motiv foarte bun pentru a ne dori să ne vindecăm mintea de frici
și să o liniștim definitiv.
La un moment dat am observat un lucru
important: de partea cealaltă a "ceții" oricât de groase ar fi fost, găseam întotdeauna un lucru minunat și mai ales
util adaptării ființei mele, armonizării acesteia cu tot ceea ce există. Și
asta chiar dacă la prima vedere mintea mea nu-l putea percepe așa. Lucrurile
se puteau înțelege doar în cadrul unui context mai vast, metaforic vorbind: numai
privind întregul tablou (sau măcar o parte mai mare din acesta).
Ok. Și dacă dincolo de ceață nu a fost nimic *cu adevărat rău niciodată, pentru obținerea liniștii minții rămâne
doar o singură chestiune. Să o antrenăm în privința răbdării și a credinței fără
dovezi. Credința că dincolo de ceață există întodeauna o nouă versiune a fiecăruia
dintre noi, o versiune mai
adaptată și mai armonizată cu Universul.
Mai cred că în majoritatea cazurilor mintea
noastră are nevoie doar de o schimbare de perspectivă asupra felului în care
privim lucrurile. De exemplu, interviul de mai jos mi-a oferit o altă
perspectivă asupra fricii.
Este vorba despre una dintre conversațiile lui Jiddu Krishnamurti cu dr. A. W. Anderson. Am considerat important să dau astăzi mai
departe acest interviu în speranța că vă va fi măcar la fel de util cât mi-a
fost mie. De văzut și documentarul de aici (link) Vizionare plăcută!
Traducerea aparține domnului Marian Matei căruia îi mulțumesc pentru traducerea multor documentare care au schimbat numeroase perspective. Mulțumesc și site-ului www.jkrishnamurti.com/ pentru punerea la dispoziție a înregistrărilor cu Jiddu
Krishnamurti.
Recomand cu căldură cărțile lui Jiddu Krishnamurti:
- "Eliberarea de cunoscut" - comandă online aici-link;- "Trezirea inteligenței" - comandă online aici-link;
- "Despre educație. Arta învățării și valoarea vieții" - comandă online aici-link;
- "Viață eliberată" - comandă online aici-link.
Spuneam mai sus că momentele de panică ne pot face să pierdem controlul conștient al stărilor noastre și pot produce comportamente de care nu credeam că suntem capabili. Propun vizionarea filmului "Ceața" care ilustrează foarte bine devierea comportamentelor noastre în situații de...ceață. Link pentru vizionare aici.
***
Dacă e prima oară cand ai ajuns aici, îți spun bine ai venit! Sper să găsești lucruri plăcute și utile călătoriei tale plecând de la lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗