Cauzele reale ale depresiei și anxietății și soluții surprinzătoare (+ recomandare filme)

"Deoarece ți s-a oferit o explicație greșită pentru apariția depresiei și anxietății tale, cauți soluțiile greșite. Deoarece ți s-a spus că depresia și anxietatea reprezintă defecte ale substanțelor chimice din creierul tău, vei înceta să mai cauți răspunsurile în viața ta, în psihicul tău și în mediul tău, și nu vei mai încerca să le schimbi.

Vei rămâne blocat într-o poveste cu serotonină. Vei încerca să scapi de sentimentele depresive din mintea ta. Dar nu va funcționa, decât dacă scapi de cauzele sentimentelor depresive din viață ta. Suferință ta nu este o avarie. Este un semnal – un semnal necesar.

Este un citat din cartea "Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare" scrisă de Johann Hari. Cartea a ajuns bestseller în S.U.A., Marea Britanie, Canada și Australia și a fost tradusă în 15 limbi datorită perspectivei cuprinzătoare în care descrie cauzele reale ale depresiei și anxietății culese de Johann Hari de la oamenii de știință care au reușit să descopere soluțiile ce functionează durabil.

"Depresia este un mesaj și trebuie să ascultăm acel mesaj. Toți oamenii deprimați și anxioși din lume – cu toții ne transmit un mesaj. Ei ne spun că s-a întâmplat ceva greșit în modul cum trăim. Trebuie să încetăm să înăbușim sau să reducem la tăcere ori să transformăm acea durere într-o patologie. În schimb, trebuie să o ascultăm și să o apreciem. Abia atunci când ne ascultăm durerea o putem urmări până la sursa ei – și doar acolo, unde îi putem vedea adevăratele cauze, putem începe să o depășim". - Johann Hari

Punând cap la cap toate informațiile pe care le-a cules de la specialiști din întreaga lume, Johann Hari formulează șapte cauze sociale si psihologice ale depresiei si anxietatii au ceva in comun: toate sunt forme de deconectare. Iată-le mai jos:

- deconectarea de o muncă plină de sens,

- deconectarea de alţi oameni,

- deconectarea de valorile importante,

- deconectarea de traumele copilăriei,

- deconectarea de poziţia socială şi de respect,

- deconectarea de lumea naturală și

- deconectarea de un viitor sigur sau promiţător.

Desigur, este abordată și problematica apariției depresiei datorată cauzelor genetice, însă cercetările științifice adunate de Johann Hari conduc la concluzia că factorii genetici sunt reali, dar nu pot genera depresia și anxietatea decât sub acțiunea unui declanșator din mediu sau din propriul nostru psihic.

Pe scurt, antidepresivele psiho-sociale pe care le propune și le dezvoltă Johann Hari în cartea sa sunt:

- reconectarea față de alți oameni,

- prescripția socială - implicarea în acțiuni comunitare ce implică relaționarea cu ceilalți și reduc obsesia de sine,

- reconectarea față de o muncă plină de însemnătate,

- reconectarea față de valorile importante,

- bucuria solidară și depășirea dependenței de sine,

- conștientizarea şi depăşirea traumelor din copilărie și

- refacerea viitorului.

"Am început să mă întreb ce i-aș spune acum – după tot ceea ce am aflat – versiunii mele adolescente, dacă m-aș putea întoarce în timp, pentru a vorbi cu el, înainte de a înghiți, în acest loc, acea prima pastilă. Cred că aș încerca să îi spun acelui adolescent o poveste mai sinceră despre propria lui suferință. I-aș spune că ceea ce a auzit până atunci era fals. (...) Depresia este doliul pentru vietile noastre care nu sunt asa cum ar trebui sa fie." - Johann Hari

Poate că pentru specialiști această carte nu spune neapărat ceva nou, dar consider că este valoroasă prin faptul că sistematizează informațiile culese de la cercetătorii pe care i-a intervievat și cele găsite în literatura de specialitate într-un mod cuprinzător și mai ales "traduce" aceste informații în cuvinte simple pentru a fi accesibile oamenilor care nu au cunoștințe de psihologie.

Un alt mare plus al cărții este faptul că dezvăluie nu doar povestea depresiei prin care autorul a trăit-o ci și alte povești de viață ce dovedesc eficiența soluțiilor pe care le dezvoltă în a doua parte a cărții.

***

Cele două depresii din viața mea dar și cazurile întâlnite în ultimii ani mi-au demonstrat fără îndoială că numai confruntarea autetică cu sine poate demara procesul de vindecare, acesta nefiind ușor, dar fiind în majoritatea situațiilor posibil și dependent de voința și perseverența persoanei ce caută vindecarea. Alte lucruri despre subiect am spus deja în emisiunea ce poate fi vizionată aici-link.

Dau mai departe astăzi și discursul TED al lui Johann Hari pentru că este un speech consistent în informații dar și în emoții și inspirație. Vizionare plăcută și cu folos..

* Dacă ai nevoie de sprijin/ghidare în procesul de transformare interioară - îți pot fi alături. Mă poți contacta pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.

***

În cotextul oferit de subiectul de astăzi, dau mai departe două filme. Primul este povestea adevărată de vindecare a depresiei scriitorului Ned Vizzini așa cum o descrie acesta în cartea autobiografică "It's Kind of a Funny Story" ("E un fel de poveste amuzantă") - care dă și titlul filmului. Este o poveste care confirmă lucrurile despre care vorbește Johann Hari și mi-a umplut inima de căldură și candoare, sper să vă placă. Vizionare plăcută.. aici-link.

Al doilea film este de fapt o miniserie de 6 episoade scurte (de 30 min.) care ne poartă în călătoria de vindecare a depresiei personajului principal căruia i-a murit soția. L-am găsit într-un mod neașteptat și a avut un efect neașteptat asupra mea, unul pozitiv, desigur, altfel nu l-aș da mai departe..:)) Sper să aveți răbdare cu el în caz că nu gustați umorul englezesc, vă promit că nu e ceea ce pare. Se numește "After life" (2019) ("Dincolo de viață") și în rolul principal îl veți întâlni pe renumitul Ricky Gervais. Vizionare plăcută aici-link (click pe fiecare episod).

***

Articole în completarea subiectului: Cum să ieșim din depresie - boala care ne transformă în morți vii, Despre gestionarea și vindecarea suferinței, Despre apocalipsele personale sau cum e când nu mai crezi în nimic și Sursa nefericirii noastre.

Cărți recomandate:

- "Legături pierdute. Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare" -Johann Hari- comandă online aici-link;
- "Demonul amiezii. O anatomie a depresiei" -Andrew Solomon- comandă online aici-link;
- "Exerciții de meditație pentru depașirea depresiei" - M. Williams, J. Teasdale, Z. Segal, J. Kabat-Zinn - comandă online aici-link;
- "Ieșirea din depresie" -Dominique Barbier- comandă online aici-link;
- "Cum sa fii propriul tău psihoterapeut" -Patricia Farrell- comandă online aici-link;
- "Învinge depresia înainte ca ea să te învingă" -Robert L. Leahy- comandă online aici-link;
- "Un minut la psiholog. Strategii ca să rămâi sănătos într-o lume nebună" -A.A. și D.N. Lazarus- comandă online aici-link;
- "Cum să-ți controlezi anxietatea" -Bret A. Moore- comandă online aici-link;
- "Anxietatea. O poveste personală despre frică, speranță și căutarea liniștii interioare" -Scott Stossel- comandă online aici-link;

***

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual ne ajută să evoluăm și să devenim din ce în ce mai conștienți de natura realității și potențialul uman. Poți căuta un subiect anume folosind lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Viața înseamnă mai mult decât a fi fericit

"Tuturor ne place o poveste bună – și fiecare dintre noi avem câte una. Poveștile ne spun ceea ce suntem. Ele...

• Ne inspiră.

• Ne ajută să stabilim legături.

• Ne animează latura raţională.

• Ne acordă permisiunea să acţionăm.

• Ne stârnesc emoţiile.

• Ne oferă o imagine de ansamblu a eului la care aspirăm să ajungem.

• Poveștile suntem noi înșine.

În fiecare zi, milioane de oameni se uită la filme, citesc cărţi și caută pe internet povești care să îi inspire sau care să îi facă să râdă. În fiecare zi, își ascultă prietenii care le povestesc lucrurile amuzante sau rele care li s-au întâmplat. În fiecare zi, oamenii își arată unii altora pozele din telefon sau își împărtășesc povești. Poveștile reprezintă instrumentele cu ajutorul cărora relaţionăm cu cei din jur, învăţăm și ne formăm amintiri. (...)

În povestea fiecăruia dintre noi există deopotrivă umor și dramă. Avem cu toţii suișuri și coborâșuri, dar și victorii și înfrângeri. Totul este presărat cu puţină comedie, tragedie și istorie. Însă, per total, fiecare viaţă spune o poveste mai mare.

Cred că, indiferent de tiparul pe care îl poate urma povestea fiecăruia dintre noi, în adâncul sufletului ne dorim un singur lucru. Vrem ca vieţile noastre să conteze. Vrem ca poveștile noastre să fie unele pline de semnificaţie. Nimeni nu își dorește să aibă sentimentul că cei din jur nu îi vor simţi niciodată lipsa, ca și cum nu ar fi trăit vreodată.(...)

Ai înlăuntrul tău puterea de a-ţi transforma viaţa într-o poveste extraordinară și plină de semnificaţii. Fiecare dintre noi poate. Indiferent de naţionalitate, oportunităţi, etnie sau capacitate, cu toţii ne putem construi o viaţă așa cum ne dorim și să lăsam ceva în urma noastră. Putem face lucruri care contează, astfel încât lumea din jur să fie un loc mai bun." - fragment din cartea "Dă sens vieții" de John C. Maxwell.

***

Am început primul articol din acest an cu acest fragment deoarece reflectă ceva foarte important pentru aceste vremuri, ceva ce am aprofundat și eu de-a lungul proiectului serilor de inspirație și povești. Deși am prevăzut încă de la început că acestea vor avea darul de evidenția punctele noastre comune, umanitatea, și de a apropia oamenii - așa cum am scris și în descrierea proiectului, ceea ce s-a întâmplat ulterior a depășit cu mult așteptările.

Am învățat multe lucruri despre oameni și despre mine din acest proiect (și la seminariile pe care le-am susținut), prea multe ca să le enumăr aici. Dar poate cel mai important este faptul că bucuria, împlinirea și fericirea apar și dăinuiesc în viețile Oamenilor care știu să accepte semenii așa cum sunt, să-i asculte așa cum poate nimeni nu i-a ascultat și să le ofere un spațiu sigur de exprimare a celor mai adânci gânduri ascunse în sufletul lor.

Într-un astfel de moment de căldură sufletească afli că a fi fericit este mult mai puțin decât cum te simți atunci când participi la înflorirea altcuiva. Nimic nu aduce mai multă împlinire. 

Atunci știi că unica amprentă care contează și care va rămâne aici după ce vom pleca este doar bunătatea pe care o lăsăm în memoria și sufletul celor pe care i-am întâlnit pe drumul vieții.

***

Pentru că mi-a plăcut foarte mult, dau mai departe astăzi discursul emoționant a lui Emily Esfahani Smith - care ne vorbește despre diferența dintre a fi fericit și a avea un rost și despre cei patru piloni ai unei vieți pline de sens. Merită toată atenția, vizionare plăcută.. (*notă: dacă primiți acest articol prin intermediul newsletter-ului automat de la blogger, atunci va fi necesar să intrați pe pagina blog pentru a viziona materialul video, deoarece nu este preluat automat împreună cu textul.)

"Fericirea vine și pleacă. Dar a avea un sens în viață - a folosi la ceva ce e dincolo de tine și a da ce e mai bun din tine - îți oferă ceva de care să te agăți când lucrurile sunt foarte grele." - Emily Esfahani Smith

Articole conectate: Amprentele acțiunilor noastre, Cele 5 rânduri ale responsabilității și Transa urbană și compasiunea.

Dacă nu ați văzut încă filmul pe care l-am recomandat în octombrie aici-link, atunci cu siguranță ar trebui să-l vedeți, nu de alta, dar este exact despre subiectul de mai sus.

Cărți recomandate (transport gratuit oriunde în țară):

- "Dă sens vieții" -John C. Maxwell- comandă online aici-link;
- "Sensul vieții. Răspunsurile psihologiei pentru a da sens propriei vieți" -Frédéric Fanget- comandă online aici-link;
- "Omul în căutarea sensului vieții" -Viktor E. Frankl- comandă online aici-link;
- "Recunoștință" -Oliver Sacks- comandă online aici-link;
- "Pripeală și plictis. În căutarea sensului vieții" -Olaf Koob- comandă online aici-link;
- "Sensuri ale vieții" -Roy F. Baumeister- comandă online aici-link;
- "Sensul vieții" -Alfred Adler- comandă online aici-link.

Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Am pornit acum 10 ani această pagină ca un hobby, dar în timp, aceasta s-a transformat în pasiune și a ajuns să-mi schimbe viața. Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate" și cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Cele mai (ne)prețuite daruri (+ recomandare filme)

Tocmai s-a încheiat perioada din an în care dăruim și primim cele mai multe cadouri. Nu știu dacă ați primit ce v-ați dorit, nu știu cât de mult iubiți această perioadă.., dar mărturisesc că, deși am fost, nu mai sunt un fan al acesteia și mi-e din ce în ce mai greu să fac lucrurile pentru că "trebuie" și/sau pentru că se spune că "e timpul lor". De aceea nu am reușit să mă mobilizez să răspund celor peste o sută de mesaje pe care le-am primit pe mail, telefon, facebook. Mulțumiri celor care mi le-au trimis, îi rog să mă ierte pentru lipsa răspunsului.

Iubesc nespus lucrurile care vin natural, fără motiv, fără așteptări și fără condiții, care vin pur și simplu din preaplinul celui care le generează. Iubesc florile care înfloresc fără să le pese de data din calendar, asemeni toporașilor din imaginea alăturată, pe care-i am acum alături de mine. Mi-este foarte clar acum că nu-ți vine natural să faci cadouri tuturor simultan de Crăciun, că nu ți se duce gândul în mod natural la toți oamenii de Crăciun, că ar fi aproape imposibil să nu uiți pe cineva, nu pentru că nu-l prețuiești ci pentru că e greu să-i ai pe toți în atenție în aceași timp.

Acum știu că existe momente speciale în care gândul se îndreaptă natural doar către unul sau altul dintre oamenii pe care îi prețuim, în funcție de stare, de energia momentului și de experiența pe care o trăim în acel moment. Iar dacă suntem foarte atenți și prezenți, vom observa că aceste momente își dezvăluie sacralitatea mai ușor decât altele, vom observa că sunt mai intense, mai vii, mai pline de căldura emoțiilor și, prin toate acestea, mai.. memorabile.

Acum știu că cele mai frumoase daruri nu sunt materiale, oricât de mari, frumoase sau de "ultima fiță" a tehnologiei ar fi. Cele mai frumoase daruri nu sunt acelea care așteaptă în punguțe colorate sub bradul de Crăciun, deși ar putea coexista frumos și în preajma acestuia. Cele mai frumoase lucruri pe care le putem dărui cuiva sunt atenția (și prezența) totală, acceptarea necondiționată și căldura sufletească.

Orice copil ar lăsa la o parte cadoul trimis în pachet de mama sa din străinătate pentru o oră în căldura îmbrățișării ei. Orice mamă ar renunța într-o clipă la pachetul primit de la fiul său plecat în depărtări pentru a se bucura o oră de prezența lui. Orice fiu ar renunța la cadoul de la tatăl său pentru o discuție caldă cu acesta care e mereu prea ocupat de munca sau afacerile lui și pe care-l vede doar în treacăt prin casă. Conexiunea sufletească reală este un dar neprețuit. Cine a gustat deja din această conștientizare, devenind conștient/ă de inestimabila sa valoare, cine a simțit-o, va ști pentru totdeauna că nimic nu o poate înlocui.

Și dacă vrem să ne facem nouă înșine un dar la fel de neprețuit, atunci fie ca acela să conțină fix aceleași lucruri: atenția (și prezența) totală direcționată către interior, acceptarea necondiționată și căldura sufletească. Da, știu că nu-i ușor în aceste vremuri de bulversare individuală și socială, însă sunt singurele care ne pot conduce către vindecarea traumelor, armonizare, împlinire și pace sufletească.

Obișnuiesc să spun că suntem la distanță de o respirație de conștiența totală și pacea sufletească la care visăm. Însă pentru a ajunge la ele e nevoie să ne facem timp să ascultăm, să simțim liniștea de dincolo de forme, dincolo de iluzia pe care o întreținem crezând că viața e doar ceea ce vedem și cunoaștem, acel ceva cu care am fost obișnuiți.

Ce mi se pare uimitor este faptul că în ultima vreme, pentru a simți această liniște de dincolo de forme, oamenii nu au nevoie de cine știe ce vaste studii sau practici, ci doar de puțină susținere, și înțelegerea minimă a faptului că focalizarea atenției face minuni. Am observat asta în urma ultimelor două situații în care am fost martora unor experiențe de vârf (numite și experiențe de conștiință extinsă/modificată) trăite de oameni care nu citiseră nimic din ce spun eu pe-aici, nici altele de genul (și nu, nu luaseră substanțe :))).

Astăzi dau mai departe ceva-ul care a generat acele experiențe cu speranța că veți gusta și voi din astfel de stări. Este vorba despre colajul de mai jos, câteva piese muzicale într-o interpretare și prelucrare cu totul speciale. Există totuși două condiții pentru a trăi o astfel de experiență de vârf: 1. focalizarea totală a atenției pe senzațiile din corp (cel puțin pentru început) - ochii fiind închiși pentru a evita distragerile, 2. să lăsați sunetele să pătrundă până în ultima celulă, lăsându-vă în flux, curgând odată cu ele. Ce am trăit eu când am găsit materialul nu vă mai spun deoarece nu vreau să vă influențez experiența :))

Sunt sigură că puteți face asta măcar după ce vă veți satisface curiozitatea în privința celui care interpretează, a reacțiilor publicului, etc. Vizionați-l o dată pentru a vă satisface această curiozitate, apoi doar ascultați cu ochii închiși în condițiile enumerate mai sus și veți vedea cum se simte și ce se întâmplă. E terapie pentru suflet, minte și corp, garantez. P.S. Dăruiți-vă timp să-l urmăriți până la final, merită. Enjoy!.. (*dacă video-ul nu apare sau nu se deschide, deschideți pagina în browser-ul Chrome)

Dacă tot vorbeam de daruri, voi da mai departe astăzi două filme. Primul știu că l-am mai recomandat, dar nu am reușit să găsesc în care articol și oricum a trecut mult timp de atunci, asta știu :))). Este vorba despre "Ultimul dar" ("The ultimate gift") - un film care merită văzut și revăzut până reușește să ajungă în locul potrivit din sufletul nostru. Eu tocmai l-am revăzut.., am vrut doar să testez link-ul și nu am mai putut să-l închid pentru că e.. fabulos. E despre reașezarea valorilor, bunătate, candoare și despre ceea ce contează cu adevărat pentru ca omul să se simtă împlinit. Vizionare plăcută aici-link, aici-link sau aici-link.

Titlul celui de-al doilea film a fost tradus la noi "Cel mai de preț cadou" (titlul original fiind "The best of me"/"Ce e mai bun din mine"). Acesta ne poartă într-o poveste tulburătoare despre regăsire, iubire, iertare și dăruire. Vizionare plăcută - mai jos sau aici-link..

! Dacă îți dorești să depășești o situație dificilă în relații sau transformarea interioară sau ai nevoie de susținere, ghidare sau diverse clarificări - îți pot fi alături. Îmi poți scrie un mesaj pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.

***

Articole conectate cu subiectul dăruire:

- 3 pași importanți pentru relații armonioase,
- Despre relații, transformare interioară și evoluție spirituală,
- Cum să-ți faci prieteni pe viață.

Câteva cărți de foarte mare ajutor celor care doresc să-și reconstruiască relațiile:

- "Arta de a cultiva relații durabile" - Gerard Apfeldorfer - comandă online aici-link;
- "Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații" - John C. Maxwell - comandă online aici-link;
- "Ascultă-mă ca să te ascult" -Michael P. Nichols- comandă online aici-link;
- "Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" - Eric Berne - comandă online aici-link;
- "Compasiunea. Înflorirea supremă a iubirii" -Osho- comandă online aici-link;
- "Trăind cu cei apropiați în fiecare zi...viața!" - Jacques Salomé - comandă online aici-link;
- "Trăind cu ceilalți în fiecare zi...viața!" - Jacques Salomé - comandă online aici-link;
- "Comunicarea relațională pe înțelesul celor mici" - Jacques Salomé - foarte importantă pentru părinții care vor să aibă o relație armonioasă cu copiii lor - comandă online aici-link.

***

În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Sunt peste 600 de articole care te așteaptă, așa că ai de unde alege 😄 Pentru a căuta mai ușor un subiect poți folosi lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Efectul letal al singurătății (+ recomandare film)

"Nevoia de atingere umană. E mai importantă decât orice alt lucru. Te scoate din izolare. Te alină mai mult decât cuvintele. Fără ea... am muri.

Câteodată nu e de ajuns. Dar câteodată... e de ajuns deocamdată.

Atingerea te aduce cu picioarele pe pământ. Te aduce înapoi."

*

*     *

Mi-amintesc când prietena mea C. din București mi-a spus că la marșul dedicat comemorării victimelor de la clubul Colectiv simțea nevoia să atingă oamenii din preajmă spre a simți real conexiunea sufletească care luase naștere între cei aflați acolo. Mi-a povestit cum comuniunea se simțea atât de consistent încâ aveai impresia că toți îți sunt rude, că îi cunoști pe toți de-o viață și iți venea să-i iei în brațe pe toți chiar dacă, practic, îi vedeai pentru prima dată.

Ascultând-o, mi-au dat lacrimile fără să le pot controla, amintindu-mi de câte ori am plâns  de bucurie simțind energia conexiunii și solidarității și cât de mult mă impresionează momentele în care oamenii ajung să vibreze împreună. 

Am învățat de-a lungul timpului că doar conexiunea umană, acest Împreună despre care am mai vorbit de atâtea ori, ne poate oferi adevărata bucurie și împlinirea sensului profund al vieții. 

John Cacioppo spune că nu este vorba doar de apropierea umană pe bază de valori, nu este vorba de filozofii, ci chiar de supraviețuirea noastră ca indivizi și mai departe ca specie.

John Cacioppo este profesor, fondator și director al Centrului de Neuroștiințe Sociale și Cognitive de la Universitatea din Chicago. Este autor recunoscut pe plan internațional, a primit foarte multe titluri și premii din partea mai multor universități și este, de asemenea, fondator și vicepreședinte al Research and National Laboratories din cadrul aceleiași Universității din Chicago.

Consider că este strict necesar să cunoaștem efectele neurologice și fiziologice ale singurătății asupra sănătății noastre psiho-emoționale pentru a lua decizii conștiente atunci când alegem izolarea de ceilalți. De aceea am subtitrat discursul de mai jos și îl dau mai departe acum. Sper să ajungă la mintea și la inima tuturor... 

Un film care prezintă zbaterile unui om în aparență sociabil dar în fapt izolat în interiorul lui este filmul Where Hope Grows (Unde crește speranța). Este un film care mi-a atins inima într-un mod neașteptat. La fel de neașteptat cum a răsărit și crescut speranța și bucuria în sufletul singuratic al personajului principal. Este un film despre cum pot bunătatea și bucuria vieții să fie molipsitoare și a cărui inspirație sper să vă molipsească și pe voi.. Vizionare plăcută 💗

Articole conectate cu subiectul: 3 pași importanți pentru relații armonioase, IERTAREA - aspecte esențiale și o schimbare de perspectivă și Comunicarea conștientă - secretul relațiilor armonioase.

Cărți recomandate:

- "Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi" -Christophe André, François Lelord- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Transmiterea. Despre ce ne aducem unii altora" -Céline Alvarez, Christophe André- comandă online aici-link;
- "Arta de a cultiva relații durabile" - Gerard Apfeldorfer - comandă online aici-link;
- "Vorbește-mi, am atâtea să-ți spun" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Trăind cu cei apropiați în fiecare zi...viața!" -Jacques Salomé- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Trăind cu ceilalți în fiecare zi...viața!" -Jacques Salomé- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații" -John C. Maxwell- comandă online aici-link;
- "Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" -Eric Berne- comandă online aici-link.

***

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual au darul de a ne ajuta să creștem și să găsim echilibrul în viața cotidiană. Poți căuta un subiect anume utilizând lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Despre a dărui și 6 site-uri ce te pot ajuta să-ți împlinești visul

"Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume" este cel mai cunoscut citat al lui Mahatma Gandhi care este distribuit pe facebook pe mii de poze și se află în antetul altor mii de pagini web din diverse domenii. Și totuși, mulți oameni susțin că trăim într-o lume în care egoismul a atins cote alarmante. Motivele pentru care am ajuns în această situație sunt multe. Și nu le voi comenta. Dar cred că cel mai întâlnit este lipsa banilor. Pentru că mulți oameni asociază "a dărui" cu "a dărui bani" sau lucruri care costă bani.

Eu cred că "a dărui" are mai multe semnificații. Putem dărui lumii și alte lucruri în afara celor care costă bani. Putem dărui timp și energie investite în proiecte care să ridice standardul calității vieții în diverse domenii. Voluntariatul este o cale, deși una foarte puțin practicată în țara noastră (link). Dar fiecare dintre noi are un dar unic, un talent doar al său. Iar darul său poate fi transformat în ceva care să folosească tuturor.

Un proiect care m-a impresionat este acțiunea inițiată și susținută de de Narayanan Krishnan în India, un om care a impresionat mii de oameni pe glob. Prin fundația sa Akshaya Trust (link) acesta a reușit în ultimii 12 ani să ofere 1,5 milioane de porții de mâncare persoanelor fără adăpost și/sau care nu se pot hrăni singure. Cum a ajuns să facă asta? "Am vazut un bătrân care își mânca fecalele de foame. M-a durut extrem de tare, am rămas șocat. Apoi, i-am dat de mâncare bărbatului și am hotărât că asta ar trebui să fac de acum încolo." Acțiunile fundației sunt posibile cu ajutorul donațiilor, dar acestea acoperă doar 22 de zile dintr-o lună, restul banilor venind din buzunarul său propriu. Sunt sigură că nu a făcut asta ca să ajungă erou, dar în 2010 CNN l-a inclus pe lista eroilor (link) ce include persoanele care au adus contribuții semnificative cu scop umanitar. "Mâncarea este o parte. Iubirea este o altă parte. Mâncarea le oferă hrană fizică. Iubirea și afecțiunea oferă hrană mentală (și sufletească)" - spune acesta. Îmi pare rău că nu am avut timp să traduc clipul, dar cred că acesta trebuie simțit mai degrabă cu inima decât înțeles la nivel de limbaj...

Desigur, sunt miliarde de vise (susținute de tot atâtea idei creative) neîmplinite din motive financiare. Un lucru care nu este foarte cunoscut la noi este faptul că există metode de a strânge fonduri online de la oamenii din toată lumea care pot și doresc să ajute financiar aceste vise. Este vorba despre ideea numită "crowdfunding" - tehnică de finanțare a proiectelor prin intermediul platformelor online. Concret: îți prezinți proiectul pe site-ul de "crowdfunding", prezinți bugetul de care ai nevoie și oferi mici "recompense" simbolice pentru susținătorii tăi (direct legate de proiect și accesibile doar când finanțarea este de succes). În 2012 existau online 450 de platforme de "crowdfunding". Iată-le pe cele mai cunoscute:

Kickstarter - link – pe care s-au strâns până acum 995 milioane de dolari ce au reușit să transforme în realitate 56.852 de proiecte, asta însemnând 43,55% din cele înscrise pe site;

Indiegogo - link - pe un sistem similar cu Kickstarter dar mai ușor de utilizat (după spusele lor);

RocketHub - link – platformă ce a ajutat mii de artiști, oameni de știință, antreprenori și lideri sociali să strângă milioane de dolari (platforma susține că are taxele cele mai mici);

Gofundme – link – care au ajutat la strângerea a peste 200 de milioane de dolari până acum, au referințe susținute de CNN, The New York Times, Forbes, etc.;

Razoo – link – care au facilitat strângerea a peste 97 milioane dolari pentru mii de proiecte și personale dar și umanitare.

Dar poate cel mai important lucru pe care vreau să-l dau mai departe astăzi este înființarea primei platforme 100% românești "We are here" ("Suntem aici") – link care este pregătită să facă legătura dintre oamenii cu idei creative și noi toți cei care putem ajuta. Iată un pasaj de pe site ce explică modul cum funcționează platforma: "Fiecare iniţiator îşi înscrie un proiect, dintr-unul din cele opt domenii creative. Proiectul trebuie să fie punctual, să aibă un rezultat palpabil şi să ofere beneficii susţinătorilor, adică comunităţii care contribuie financiar. Publicul interesat poate susţine proiectul cu sume mai mici sau mai mari, în schimbul cărora va primi o recompensă care are legătură cu proiectul respectiv. Oameni aleg să finanţeze un proiect din varii motive - fie că sunt prietenii iniţiatorului, fie că se ataşează de idee, fie că sunt încântaţi de recompense. Oficare ar fi motivul, oamenii vor să se implice în proiecte pe care vor să le vadă lansate. Voi, creatorii, trebuie doar să le daţi şansă s-o facă. Uimiţi-i, faceţi-i să le pese, să vrea să se implice alături de voi.". Puteți da click pe oricare dintre proiectele pe care le găsiți aici-link ca să vedeți în ce constau recompensele pentru susținători. 

Felicit din toată inima pe cei care au avut ideea înființării platformei și le doresc ca acest proiect să unească cât mai mulți oameni inventivi cu cât mai mulți oameni cu suflet mare și dorință de a ajuta. 

***

Dacă ești aici pentru prima dată, îți spun bine ai venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în cea a cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta.

Cu toții putem ajuta. Pentru că împreună (link) suntem mai puternici. Putem ajuta măcar cu încurajări (link) și distribuind această informație,

Cu drag  ♥ 

Cum se vede lumea la 16 ani

Mulți oameni, printre care și eu, avem proaspete în inimă și în minte visele pe care le aveam la 16 ani. Elanul și încrederea care ne erau tuturor bune prietene. Pentru unii dintre noi, cei visători, acestea au rămas la fel, deși au trecut prin diverse perioade de minus și prin numeroase transformări.

Acum ceva vreme am avut curiozitatea să aflu cum se vede lumea acum prin ochi de 16 ani, așa că am rugat câțiva adolescenți să-mi se răspundă în scris la căteva întrebări. Printre aceste întrebări, una dintre ele a fost: Ce motive opresc oamenii să fie altruiști?

M-au impresionat multe răspunsuri și m-am gândit că ne-ar face bine tuturor o incursiune în câteva astfel de păreri. M-am gândit că e posibil ca acestea să ne sensibilizeze și să luăm măsuri în direcția exemplului pe care noi cei "maturi" îl oferim acestora. Astăzi vă ofer unul dintre răspunsuri exact așa cum l-am primit:

"În primul rând pot spune că omenirea s-a schimbat foarte mult față de vremurile de demult. Deoarece trăim în secolul vitezei iar noi suntem mereu pe fugă și lipsiți de timp și cred că de aceea majoritatea oamenilor nu sunt atrași prea mult de îngijirea sau bunăstarea celor din jur. Să faci un gest frumos pentru unii nu înseamnă nimic deoarece ei nu știu căt de frumos e acel lucru.

Alți oameni nu sunt atenți cu ceilalți din simplul fapt că își spun: "Nu îl cunosc". Ei sunt convinși că dacă faci un bine unui necunoscut nu are cum să-ți întoarcă favorul. Dar oare e chiar așa? Nu, nu e! Dacă faci un bine acesta trebuie făcut din toată inima și nu doar pentru a primi ceva în schimb.

Un alt motiv și cel mai dureros este invidia. Sunt oameni care pur și simplu displac pe toată lumea sau nu vor să ajute pentru că ei au avut parte de greutăți în viață sau că la rândul lor nu au primit ajutor la timpul necesar. Dar "Ce ție nu-ți place altuia nu face" spune totul iar noi printr-un singur gest cât de mic putem schimba vieți, putem schimba gândirea unui om sau chiar a mai multora. Un gest frumos nu costă nimic și te poate face fericit pe tine mai mult decât pe cel pe care l-ai ajutat." (M. H.)

Am auzit multe păreri în care copiii și adolescenții sunt aspru judecați datorită comportamentului lor care sfidează normele. Dar puțină lume se întreabă înainte de a judeca: Ce văd în jur aceste suflete și cum percep ei lumea în care trăim? Suntem noi, cei "maturi", un bun exemplu pentru ei?

Mă bucur să văd că judecățile conform cărora adolescenții sunt "superficiali, naivi, imaturi, etc." sunt departe de realitate și că mulți dintre ei sunt conștienți deja că "a dărui" îl face fericit în primul rând pe cel ce oferă.  În plus, m-am bucurat să aflu că majoritatea sunt conștienți de valoarea dăruirii necondiționate și că se străduiesc să ofere un astfel de suport în diverse situații de viață.

Închei cu un scurt video foarte drag mie care prezintă lumea în care voi trăi cu siguranță măcar pentru o zi...în sensul că nu am de gând să mor până nu o creăm împreună.  

Dacă ai ajuns pentru prima dată aici, îți urez bun venit! În legătură cu acest articol sunt și articolele de aici (link), aici (link) și aici (link). Sau poți alege subiectul care îți place din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta.

Cu drag ♥ 

Regăsirea puterii interioare

"Viata este un joc dur și halucinant, viața înseamnă salturi cu parașuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi și să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voință să ajungi în punctul cel mai înalt și să te simți nemuțumit." – Paulo Coelho

Pe parcursul acestui joc dur și halucinant există momente în viața fiecăruia în care pur și simplu simți că nu mai ai putere să mergi mai departe, în care renunțarea - cea mai ușoară cale - te tentează atrăgându-te ca într-un vortex.

Am trecut și eu prin astfel de momente și am fost martoră la alte sute de momente similare ale oamenilor pe care îi cunosc. Aș spune pe scurt: știu cum e, nu am uitat tăișul sclipitor al sentimentului de gol și neputință, dar chiar asta mă ajută acum să fiu alături oamenilor care trec prin astfel de stări.

Există însă și oameni care fac  mai mult decât să fie ajutor moral oamenilor care trec prin momente grele și astfel de gesturi voiam încă mai demult să promovez aici. Un exemplu minunat este acțiunea lui Cristian Onețiu care, în afara activităților firmei pe care o deține, a inaugurat la Kanal D emisiunea "Antrenorul"în cadrul căreia pune la punct programe specifice cu mentori potriviți pentru oameni care vor să-și găsească puterea interioară de a merge mai departe.

Pentru că îl consider un program de valoare, m-am gândit să vă dăruiesc astăzi una dintre edițiile acestei emisiuni în care puteți observa cum lucrează acest sistem de susținere. Vizionare plăcută!

În legătură cu acest articol sunt și articolele de aici (link), aici (link) dar și acesta (link).

Dacă este pentru prima dată când ai ajuns pe acest blog, bine ai venit! Sper să găsești și alte subiecte care să-ți placă în tabelul cu cuvinte cheie din coloana din dreapta.

Cu drag ♥ 

Ajutorul și nuanțele acestuia

            Cu toții știm că este minunat să îi ajutăm pe ceilalți însă acest ajutor are niște nuanțe pe care este necesar să le observăm dacă ne dorim o viață în armonie și relații de aceeași natură. 

            Asemeni tuturor am avut ocazia să cer sfaturile și suportul celorlalți dar și să le ofer la rândul meu. Dintre numeroasele experiențe care m-au condus la o anume concluzie legată de nuanțele ajutorului am ales să vă povestesc astăzi pe ultima dintre ele deoarece consider că reflectă cu claritate respectiva concluzie.

            Se întâmpla acum un an (o fi vreo coincidență că scriu despre ea acum 😁 când eram într-o stare deloc plăcută, una din gama celor descrise aici (link). Cum de o bucată de vreme bunicică am tolba plină cu sfaturi pe care să mi le dau singură la nevoie 😁, dar starea nu era una care să "treacă" cu acestea, m-am gândit să încerc o discuție cu o persoană specială care știam că nu are obiceiul să judece oamenii și știa și să asculte. Că doar de atât aveam nevoie, de ascultare.

Zis și făcut. Am început o discuție pe messenger, apoi la telefon, și părea că totul e ok. Și chiar a fost până la un punct. Însă la un moment dat persoana mi-a spus că mă pune în legătură cu altcineva spunându-mi că știe ea de ce. Deși am precizat că nu simt nevoia să vorbesc cu o persoană care nu mă cunoaște absolut deloc, mi-a spus să fac așa cum spune că sigur o să fie bine.

Fiind deschisă la părerile și percepțiile celorlați mi-am zis că merită să încerc să comunic și cu a doua persoană (cea pe care nu o cunoșteam), deși intuiția îmi tot spunea că nu e cazul.

A doua discuție nu pot să o numesc nici măcar dialog și nici pe departe comunicare. Asta deoarece a fost (încă de la început) o înșiruire foarte rapidă de principii spirituale foarte cunoscute, de lemn aș putea spune, fără nici o urmă de vreo întrebare gen "ce ai nevoie?", "cu ce aș putea să te ajut?". Din când în când informațiile erau presărate cu exemple de succese personale, succese obținute prin aplicarea respectivelor principii.

Mă uitam la monitor și vedeam rândurile cum apar și curg cu rapiditate și nu reușeam să-mi dau seama cum aș putea să intervin pentru a opri valul de informații și mărturisiri de succes de care sigur nu aveam nici o nevoie. 😁

Până la urmă am reușit să opresc totul cât de blând am putut, explicând și motivul pentru care „discuția” nu are rost, pentru că nu se potrivește cu nevoile mele din acel moment. Dar am rămas cu un gust amar deoarece, chiar și după explicațiile mele, persoana respectivă nu a înțeles de ce ajutorul pe care ea l-a oferit nu a funcționat ca un ajutor ci l-am perceput exact în sens opus.

Există o opinie aproape unanim acceptată în dezvoltarea personală și anume faptul că poți motiva un om arătându-i cât de "sus" ai reușit tu să te ridici și eventual explicându-i pașii pe care tu i-ai urmat pentru a reuși.

Experiența pe care am povestit-o mai sus dar și multe altele pe care le-am trăit sau le-am urmărit în poveștile de viață ale celor din jur mi-au demonstrat cu claritate că:

1.      principiul de mai sus nu numai că nu este universal valabil ci mai mai mult de-atât, el poate funcționa chiar ca factor demotivant în anumite cazuri;

2.      ceea ce consider eu (de exemplu) că altcineva are nevoie nu se suprapune decât în rare cazuri cu ceea ce acel cineva are nevoie cu adevărat. Așa că mai bine îl/o întreb.

Ca o concluzie finală aș putea spune că ajutorul pe care îl oferim celorlalți (dacă ne dorim să constituie un ajutor real) trebuie să îndeplinească două condiții:

·         să fie cerut;

·         să fim atenți la nevoile celuilalt - având răbdarea ca acesta să le dezvăluie.

Poate părea suspect că am spus că ajutorul se oferă la cerere. Nu mă refer aici la a ridica un om care a căzut pe trotuar ci doar la a oferi sfaturi. Am spus că e nevoie să așteptăm să ni se ceară ajutorul deoarece sfaturile oferite (așa cum se spune) “gratuit” au (în realitate) în spate un tip de aroganță - un fel de "îți arăt eu cum stă treaba, că eu știu mai bine"- iar astfel de acțiuni nu au nimic de-a face cu ajutorul ci cu superioritatea.

Adevărul este că nimeni nu e expert în viața altcuiva indiferent de experiențele prin care a trecut și doar persoana în cauză știe ce e mai bine pentru ea însăși. În plus, mulți oameni au nevoie doar să vorbească cuiva despre experiențele prin care trec, să fie ascultați, iar povestind reușesc să găsească singuri cheile rezolvării acestor situații.

Mai mult de atât, a fi pur și simplu alături de cineva care trece printr-o situație grea (doar ascultându-l) - situație prin care noi înșine am trecut sau ar fi fost posibil să trecem - ne poate ajuta să ne clarificăm atitudinile și viitoarele decizii iar pe celălalt să le găsească pe cele proprii simțind un suflet alături în mod necondiționat (că despre ajutorul gen "te ajut ca să mă ajuți când voi avea nevoie" nu cred că este cazul să vorbesc).

Pentru simplul motiv că împreună este întotdeauna mai ușor.

Mărturisesc că acest articol a fost inspirat de o întrebare pe care am primit-o într-o discuție pe Facebook: "care e cea mai bună modalitate de a ajuta o persoană care nu îți cere ajutorul?". Răspunsul: NU ajuta niciodată o persoană care NU cere ajutorul deoarece o astfel de acțiune este percepută drept superioritate/aroganță. 

Tot despre relații aici (link), aici (link) și aici (link).

***

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual au darul de a ne ajuta să creștem și să devenim din ce în ce mai conștienți de posibilitățile noastre și de natura realității în care trăim. Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta sau punând un cuvânt în căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥