"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

miercuri, 15 iulie 2015

Descoperire uimitoare: timpul nu e ceea ce credem. 2 implicații care dizolvă credințe de bază.

"În fiecare zi, fiecare dintre noi face o mulțime de alegeri care vor avea impact asupra vieților noastre. (...) Unele vor părea cutremurător de importante, în timp ce altele vor părea complet nesemnificative. Dar ce trebuie să știm neapărat este că fiecare alegere, importantă sau nu, ușoară sau dificilă, pe care o luăm în mod individual sau colectiv, ne modifică cursul vieții. Calitatea alegerilor noastre va hotărî dacă ne vom lupta cu frustrările sau vom trăi o viață extraordinară - viața visurilor noastre." - Debbie Ford – Întrebările potrivite (link).
***
Desigur, fragmentul de mai sus au un sens profund și cred că nimeni nu se poate îndoi de veridicitatea lor. Mai mult chiar, de faptul că alegerile noastre creează realitatea a auzit oricine, iar crearea realității a ajuns atât de...la modă încât a devenit subiectul unor seminarii de dezvoltare personală și spirituală de succes. :))
De curând însă, fizicienii au demonstrat experimental (că matematic era deja demonstrat) că evenimentele din prezent și acelea din viitor afectează trecutul. Da, ați citit bine: viitorul afectează (schimbă) trecutul. Greu de imaginat dar și mai greu de înțeles cu mintea noastră care este obișnuită cu curgerea unidirecțională a timpului și cu legea cauză-efect căreia timpul îi dă sens. Detaliile experimentului se găsesc în articolul original aici-link (tradus aici-link).

Am vrut să scriu despre asta chiar în ziua când am dat peste articolul original (acum o lună), dar pentru că trei persoane cărora le-am adus la cunoștință descoperirea (doar ca titlu: viitorul afectează trecutul) m-au întrebat simplu "Așa.., și..?", mi-am dat seama că fără a vorbi despre implicații, informația ca atare nu prezintă nici o importanță (nefiind înțeleasă).

Ca să se înțeleagă mai bine ideea, iată un exemplu: să zicem că un om nu face o anumită acțiune pentru că, într-un fel de care NU e conștient, "știe" că, dacă ar face-o, aceasta ar avea consecințe negative. Subliniez, nu vorbesc aici despre intuiție și nici despre acțiunile despre care știm în mod rațional că ar putea avea consecințe nedorite. Vorbesc de cazul în care fenomenul este total irațional, când lucrurile se petrec ca și cum ceva din el ar "cunoaște" ceea ce numim "viitor".

Să vedem ce implică asta... Cum spuneam mai sus, toate credințele noastre au la bază curgerea unidirecțională a timpului și legea cauză-efect. Ne e greu (dacă nu chiar imposibil) să ne imaginăm cum cauza și efectul ar putea avea loc simultan. Dar să ne imaginăm că efectul ar putea avea loc înaintea cauzei (= ceea ce numim viitor afectează trecutul)...asta chiar este peste limita unei imaginații fie ea și sclipitoare.

I.1. Una dintre credințele în care s-a investit (și se investește) foarte multă energie este istoria umanității. Dacă studiul istoriei s-ar face în mod detașat, doar pentru a învăța din greșeli și pentru a nu le repeta, acest lucru ar fi foarte util în vederea construirii unei vieți armonioase atât la nivel individual cât și la nivel de societate. Însă oamenii s-au atașat de istoria umanității (și de istoriile personale, desigur :))), iar asta s-a transformat în naționalism (respectiv în individualism), discriminare, separare și multe altele culminând cu războaie, conflicte armate, cheltuieli exagerate pe înarmare (pe care le consider inutile atâta vreme cât există oricum armele de distrugere în masă sau acelea biologice, tehnologia de ultimă generație, etc.)
Atașamentul față de istoria umanității (sau de cea personală) ar avea (poate) vreun sens doar dacă timpul ar fi unidirecțional, dacă dimensiunea materială ar fi tot ceea ce există și dacă am considera că doar aceasta este singura care ne definește. Și chiar dacă ar fi așa, poate ar fi cazul să luăm în considerare faptul că doi oameni care sunt martori ai unui eveniment percep și povestesc acel eveniment în moduri diferite, astfel încât "poveștile" (chiar și acelea din istorie) ajung la fiecare nouă generație modificate de generația din urmă în funcție de o mulțime de factori subiectivi.
Această descoperire, alături de teoria universurilor paralele și de multe altele (neluate în seamă nici de ziare, nici de televiziuni sau media virtuală) ne demonstrează că suntem atașați de o iluzie cu foarte multe fațete care, e drept, este foarte persistentă (aducându-ne aminte de vorbele lui Einstein care spunea: "The distinction between the past, present and future is only a stubbornly persistent illusion").

I.2. O altă credință adoptată de din ce în ce mai mulți oameni este reîncarnarea. Aceasta explică foarte bine cunoștințele pe care le avem de niciunde, fenomenele de déjà-vu, secvențele de experiențe (numite "flash"-uri) care ne apar câteodată în fața ochilor dar știm că nu le-am trăit niciodată (și totuși par atât de reale), visele în care suntem foarte… conștienți (încât avem toate simțurile active) și ne vedem trăind în alte timpuri, cazurile în care copiii povestesc experiențe detaliate pe care nu le-au trăit (dar includ evenimente și locuri care există sau au existat în această realitate), etc.

Mărturisesc că încă de la primii pași pe calea cunoașterii am acceptat reîncarnarea ca fiind singura explicație pentru toate acestea și pentru multe altele. Dar pe tot drumul parcurs era ceva în mine care mă oprea să fiu convinsă și-mi "șoptea" că e ceva ce oamenii (și eu printre ei :)) nu sunt încă pregătiți să perceapă senzorial și să înțeleagă din cauza iluziei induse de timp - această dimensiune importantă a experienței subiective.
Deși această descoperire științifică nu mi-a adus veriga lipsă a înțelegerii funcționării acestei iluzii, măcar mi-a justificat intuiția care m-a urmărit de-a lungul vieții în privința istoriei și reîncarnării.

De câțiva ani înclin să cred (iar acum cred) că nu este vorba de o re-încarnare (care presupune curgerea unidirecțională a timpului într-un univers unic) ci de o experiență simultană, o întrepătrundere a unei mulțimi infinite de momente "acum" care se desfășoară într-o infinitate de universuri "paralele" (nu în sensul geometric), un fel de "entanglement cuantic" a acestora. Da, știu că e imposibil de imaginat sau de înțeles așa ceva, însă experimentul de care spuneam conduce către o astfel de idee.

Deci, poate ar fi cazul să ne eliberăm de obsesia căutării explicațiilor în viețile "anterioare" care, oricum, masca frumos găsirea unor justificări dragi ego-ului (gen: poate, poate, vom fi fost cine știe ce regi/regine, împărați/împărătese :))) sau poate găsim o justificare pentru acum să ne purtăm aiurea cu X sau cu Y, să nu mai simțim vinovăție când facem asta, etc.). Putem spune mult și bine că suntem în căutarea a cine știe ce explicații nobile sau că ne dorim foarte mult să iertăm pe cineva, dar sub acest motiv aparent sunt mereu dorințe ale ego-ului care vrea recunoașteri, validări, etc. 

Sunt multe implicații ale acestei descoperiri, e drept, mai puțin detectabile la prima vedere, dar foarte importante pentru direcțiile în care ne investim energia și pentru modul în care optăm pentru una sau alta din diversele surse de informație. (:D)

(!) Să fim rezervați în privința credințelor noastre ajută la detașarea de acestea atunci când ele își pierd valabilitatea, la evitarea unor frustrări și/sau suferințe inutile și la formarea unui eu flexibil și adaptabil la orice situație.

Reamintesc mai jos unul dintre materialele video de mare valoare informațională: "Iluzia timpului" - ce reprezintă episodul 2 din seria de 4 apărută sub titlul "Textura Cosmosului" elaborată de Brian Greene și echipa sa.
*** Pentru viteze mici de internet puteți seta calitatea imaginii la 480px. în loc de 720 px. (HD) (și click pe butonul cu cele două săgeți pentru a-l viziona pe întregul ecran).


Pentru o înțelegere mai bună a "funcționării" Universului în care ne-am întâlnit recomand și celelalte episoade ale seriei: (ep.1) Ce este spațiul (link), (ep.2) Iluzia timpului (link) (unde am postat inițial episodul de mai sus), (ep.3) "Saltul cuantic" (link) și (ep.4) "Univers sau Multivers" (link). Un alt documentar despre timp se găsește aici-link. De ce nu cred în "profeții" :)) am scris aici-link. Dintre filmele care au încercat să pună în scenă ideea universurilor paralele cred că cel mai bine a reușit Interstellar pe care îl puteți viziona online aici-link.

Recomand cu drag cărțile lui Brian Greene care au darul de a explica lucruri complicate pe înțelesul tuturor și au calitatea de a fi mai palpitante decât un film SF (:D) (transport gratuit oriunde țară indiferent de valoarea comenzii):
"Universul elegant" - comandă online aici-link;
"Realitatea ascunsă" - comandă online aici-link;
și încă patru cărți dragi mie:
"Cosmos" -Carl Sagan- comandă online aici-link;
"Lumea și demonii ei" -Carl Sagan- comandă online aici-link;
"Cosmos" -Ervin Laszlo, Jude Currivan- comandă online aici-link;
"Timpul fractal" - Gregg Braden - comandă online aici-link.
***
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sunt aici peste 490 de articole ce cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și pentru relaxare și bucurie în suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare


3 comentarii:

Sorin Acela spunea...

„neluate în seamă nici de ziare, nici de televiziuni sau media virtuală”
Ăst tip de agramatism a făcut să pierd orice interes (oricum redus) pentru acest articol de pseudo-știință. O toantă care crede că englezescul (și latinescul) „media” este un singular.

Adina Amironesei spunea...

@ Sorin Acela:
Nu mă miră că mi-ai găsit "nodul în papură" și că m-ai încadrat..:))) Atunci când credințele de bază ni se clatină suntem dispuși să facem orice să discredităm persoana care lansează informația sau chiar informația în sine. Asta mi-a amintit de fizicianul care a spus că-și mănâncă chiloții dacă viteza luminii a fost într-adevăr depășită (link).
Referitor la faptul că ai încadrat ideile la "pseudo-știință" - dacă background-ul meu științific nu contează (secțiunea "despre mine"), atunci poate ideea din finalul articolului original ar fi trebuit să fie suficientă pentru a înțelege că ceea ce am spus mai sus nu ține de filmele SF ci de realitate. Iată citatul în caz că nu-l găsești:
"The notion that the future is affecting the past has profound implications beyond the rarified world of quantum physics. It calls into question, for example, the very question of free will, or whether there are multiple worlds with multiple realities." (link).
*** Dacă folosești același ton și același limbaj comentariile tale nu vor mai fi publicate.

sandu rosioara spunea...

REALE sau ne , imi place ce scrie Adina ! Inainte de a scrie , mai intai citeste !

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...