Acum câteva zile prietena mea L. m-a invitat la ea la un ceai. De cum am intrat, în vocea ei am simțit tristețea și greutatea experienței prin care trece. Îmi spusese mai demult că nu se înțelege cu șefa ei și că nu știe cum se întâmplă, dar de fiecare dată când ceva nu iese bine, aceasta dă vina pe ea. După ce a pregătit ceaiul, îmi spune:
- Știi.., am crezut că timpul le va rezolva pe toate.., am crezut că mă voi obișnui și voi face față. Dar vechea problemă...s-a agravat. S-au găsit câteva documente rămase nerezolvate de când a plecat colegul meu al cărui post s-a restructurat iar șefa mi le-a dat tot mie, deși sunt plină de situații de rezolvat până peste cap. M-am săturat de țipetele ei, de fraze gen: "Fă aia!", "Ba cealaltă că-i urgentă!", de toate tensiunile care există în birou. Plec de-acasă educându-mi subconștientul cu gânduri și afirmații pozitive, iar când ajung la serviciu îmi iese tot pozitivismul pe fereastră. Tot fac procesul iertării, mă educ să accept, dar nimic nu se schimbă, ba lucrurile văd că se înrăutățesc. Chiar nu mai știu ce să cred, la ce-ar trebui să mă uit în interiorul meu și ce ar trebui eu să învăț din experiența asta..
- Te-ai gândit și la legea oglindirii?
- Da, m-am gândit. Am căutat în viața mea situații în care am țipat și eu la alții sau în care i-am copleșit cu sarcini. De țipat am mai țipat, deși foarte rar, însă de restul n-a fost cazul.
Văzând că tac, îmi spune:
- Da, știu că-mi vei spune ceva inconfortabil, mi-am asumat asta când te-am sunat să te invit, așa că te rog să-mi spui fără menajamente.
- Știi, în general, mesajele pe care ni le trimite Universul prin astfel de situații și prin comportamentele celor din jur sunt și simple și la vedere. Dar pentru că sunt foarte inconfortabile, ne facem că nu le vedem sau nu le înțelegem și amânăm cât putem de mult să le privim cu adevărat, cu sinceritate față de noi înșine.
Legea oglindirii nu spune doar că ceilalți ne oglindesc aspectele pe care le conținem și noi. Spune și faptul că ei ne oglindesc ceea ce judecăm/condamnăm. Desigur, în situația dată, când comportamentul șefei se răsfrânge direct asupra volumului tău de muncă, este foarte greu să nu o judeci. Dar nu imposibil.
Hai să vedem, tu ce ai face dacă ai fi șefă sau dacă ai avea posibilitatea să "pasezi" cuiva o parte din ceea ce ai de făcut? Ce tărie de caracter ți-ar trebui ca să n-o faci? Ar fi greu să te abții?
- ...Păi.., după experiența asta.. ar cam fi...
- Aproape sigur toți oamenii au fost subalterni înainte de a fi șefi, așa că, în număr foarte mare se comportă la rândul lor așa cum s-au comportat cu ei șefii pe care i-au avut. E o reacție în lanț, un mecanism pe care de multe ori nu ajungem să-l conștientizăm. Dacă spui că și ție ți-ar fi greu să nu pasezi din treburi altcuiva, înseamnă că deja o poți înțelege de ce face asta. Acest pas te ajută să n-o judeci. Te poți opri aici, dar asta nu va aduce armonia în relația dintre tine și ea.
Mai e un pas foarte important: acela de a-i spune că te simți copleșită de volumul de lucrări astfel încât să nu-ți mai dea altele.
Pentru acesta, e nevoie să găsești un moment potrivit în care, printr-o discuție, să o faci cumva să se pună în locul tău. De exemplu, o poți ruga să-ți povestească cum se simțea când a intrat ea în serviciu, dacă i-a fost greu, etc. Desigur, ca să nu se înțeleagă din start unde "bați", o poți întreba cum era în acest domeniu pe vremea când ea a început. Dacă ai făcut primul pas și nu o mai judeci, atunci nu mă îndoiesc că vei știi să porți această discuție cu sufletul deschis. La final, va înțelege că: dacă ei i-a fost greu și ție îți este greu acum.
- ..Da.., aș putea face asta, deși...nu e sigur că...
- Da, știu că cei doi pași nu sunt simpli și nici nu ai siguranța că vor rezolva tensiunile care există de atâta timp în această relație. Dar acum vezi și tu că timpul nu rezolvă nimic, ci dimpotrivă, în cazul relațiilor nu face decât să agraveze conflictele și separarea. Într-adevăr, situația e incertă, dar cel puțin pentru mine un lucru e sigur: atunci când nu facem nimic - nu se întâmplă nimic. Cumva, într-un mod subtil, prin acțiunea noastră dăm de știre Universului că suntem dispuși să armonizăm relația respectivă.
- Da, ai dreptate.., atunci așa o să fac.
Ieri L. m-a sunat. Mi-a spus că, deși nu a găsit încă momentul să facă al doilea pas, ceva s-a schimbat în birou, atmosfera e alta. Așa cum mi se confirmă mereu, "câmpul"/(ceea ce numesc eu Univers) deja aflase că L. a luat decizia să-și schimbe atitudinea. M-am bucurat pentru ea și am încurajat-o să aibă încredere că va găsi și momentul potrivit discuției de la suflet la suflet.
Contrar credinței că timpul le rezolvă pe toate, plantată în subconștientul nostru din vremuri demult uitate, acesta nu rezolvă niciodată nimic. Pentru că nu poate face lucrurile în locul nostru. Noi trebuie să găsim curajul de a acționa, de a schimba ceva în interiorul nostru.
Eu cred că nu e întâmplător faptul că ai citit acest articol acum. Poți lăsa timpul să rezolve lucrurile în locul tău, chiar dacă știi că asta nu se va întâmpla sau poți da de știre Universului că ești dispus/ă să aduci armonia în relațiile tale participând la seminarul "Arta comunicării și relațiilor armonioase". Cu siguranță vei găsi multe răspunsuri potrivite în cadrul acestui seminar experiențial ale cărui nouă puncte esențiale le-am menționat aici (link). Următoarele ediții vor avea loc la București (7, 8 noiembrie), Cluj-Napoca (14, 15 noiembrie) și Iași (28, 29 noiembrie). Toate detaliile și formularul de înscriere se găsesc aici (link). Te aștept cu drag ♥
Dacă tot ai pășit în acest spațiu virtual, m-am gândit să-ți dăruiesc și un video care m-a emoționat profund pentru că este capabil să transmită dincolo de ecran magia și valoarea conexiunii umane, dincolo de cuvinte și teorii, dincolo de...online. Sunt sigură că o să-ți placă și ție..
Articole conectate există aici (link), aici (link) și aici (link). Motivul pentru care lectura nu va egala niciodată valoarea experienței unui seminar îl găsești aici (link).
Dar dacă totuși dorești să rămâi la stadiul lecturii, măcar să fie niște cărți bune:
"Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" -Eric Berne- comandă online aici-link."Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații" -John C. Maxwell- comandă online aici-link;
"Comunicarea subiectivă" -Jose Silva, Ed Bernd Jr.- comandă online aici-link;
"Rezolvarea dificultăților de comunicare" -Fabrice Lacombe- comandă online aici-link;
"Comunicarea relațională pe înțelesul celor mici" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
"Supertehnici de comunicare" -Alan C. Fox- comandă online aici-link.
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sunt aici peste 500 de articole ce cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau alte materiale ce aduc bucurie în suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", cuvintele cheie din coloana din dreapta.
Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu