.JPG)
Mulți dintre noi se străduiesc să găsească drumul
spre ei înșiși și spre înțelegerea profundă a rostului lucrurilor încercând în
acest sens diverse căi de cunoaștere. Citim, scriem, vorbim despre cunoaștere,
vizionăm filme documentare sau conferințe și toate acestea pentru a ne găsi pacea
minții și a sufletului nostru și pentru a trăi o viață armonioasă.
Pe "drum", trecem
prin zeci, sute și mii de stări care se succed uneori cu repeziciune,
astfel încât este posibil să devenim de tot atâtea ori contrariați sau confuzi privind
căutările noastre. La fiecare colț de stradă câte o doză de neîncredere mai mică sau mai mare ne
pândește din umbră râzând sarcastic.
Dar..., dacă se întâmplă să fii cu totul prezent într-o
clipă, fără să te gândești la nimic, doar să observi cum curge Viața, foarte posibil
să trăiești ceva ce cu greu poate fi descris în cuvinte. Foarte posibil ca ceea
ce simți să depășească tot ceea ce ai citit, auzit, vizionat.
Deși știu că voi reda mult prea puțin din magia
simplității unei astfel de clipe, plus că nu am cine știe ce talent scriitoricesc, voi
încerca să vă povestesc un fragment de viață pe care am Trăit-o altfel.
Am fost zilele trecute cu treburi într-un oraș
apropiat de al meu și pentru că era încă devreme față de momentul când trebuia
să ajung unde aveam de mers m-am oprit într-un fast food. Înăuntru era călduț,
o atmosferă primitoare, cei doi bărbați care preparau mâncarea erau calmi și
făceau totul cu drag și răbdare. Mi-am luat și eu ceva și m-am așezat pe unul
dintre cele trei scaune înalte (genul celor de la bar) în fața mesei fixate în
perete. Locația nu era foarte mare astfel încât masa fixată în perete era
singurul loc unde puteau mânca persoanele care nu luau mâncarea la pachet. În
colțul din dreapta sus pe perete era fixat un televizor care funcționa pe un
post cu muzică.
Începusem să mănânc când lângă mine s-au așezat
două fete, eleve de liceu - mi-am dat seama din conversația veselă pe care o
purtau. Împărțeau o chiflă și o porție de cartofi când o altă colegă s-a
apropiat de ele și cum nu avea unde se așeza a rămas în picioare între primele
două cu ochii în televizor. Deși nu vedeam fața nici uneia deoarece cea de lângă
mine era cu spatele, simțeam bucuria cu care își vorbesc și relaxarea pe care
le-o produce acel moment atât de simplu petrecut împreună. Cea care stătea în
picioare le-a spus celorlalte două că la televizor începe o piesă care îi place
mult și cele două au ridicat privirea spunând amuzate că și lor le place. Am
ridicat și eu ochii spre tv să văd clipul. E vorba despre cel postat mai jos.
Nu știu de ce și simt că chiar nu contează motivul, dar s-a
întâmplat ceva ca o rupere de realitate, ca o rupere de această realitate, mai
exact de cea în care mulți oameni văd doar cenușiu sau nu văd nimic bun în
nimic. Părea o rupere de realitate, nu mai aveam senzația că sunt eu dar știam (parcă) că sunt tot ce mă înconjoară, că, de fapt, sunt UNA cu toate acestea. Am simțit că inima mi-e plină, mai plină ca niciodată și că nimic nu
lipsește ca totul să fie perfect. 100% perfect. Întreg. Total. Perfect potrivit. Am simțit că nimic nu a lipsit niciodată din acest Întreg și că orice lipsă sau imperfecțiune e doar pentru că nu se vede/simte Totul.
.jpg)
Am simțit că totul e știut, cunoscut, că nimic nu
mai trebuie căutat, nimic de descoperit, am simțit că toate întrebările și-au
pierdut semnul „?”și sensul. Am simțit că TOTUL este doar de Trăit.
Aș putea să mai spun/scriu o mie de cuvinte, dar
oricâte ar fi tot nu aș putea să transmit totul dacă tu cel / cea care citești
nu ai trece Dincolo de aceste cuvinte. Deci, te invit Dincolo de cuvinte,
oferindu-ți în dar o parte din condițiile exterioare pe care eu le-am avut acum
câteva zile - muzica, imaginile, versurile, deși sunt absolut convinsă că acestea nu au avut nici o legătură cu starea.
Cât despre condițiile interioare, dacă reușești să
te "aduni" cu totul în clipa prezentă, lăsând la o parte orice alt gând sau
preocupare, ca și cum această clipă ar fi unica pe care o simți/trăiești/experimentezi
aici în corp, fără trecut, fără viitor, atunci e suficient să fii în acest fel
AICI.
Pune-ți metaforic ochelarii din clipul de mai jos
și simte Viața deasupra norilor! Nu te opri la versuri, nici la imagini, nici
la muzică! Mergi Dincolo de acestea! ♥
Dar ce dau eu atâtea explicații ...sigur ai mai
trăit și tu astfel de stări.
Felicitări trupei Voltaj pentru piesă, lui Dan
Petcan pentru regia clipului și lui Andi Vasluianu si Diana Roman pentru interpretarea
atât de expresivă a rolurilor din acesta!
***
Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗
