"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

miercuri, 27 iunie 2012

Efectul Umbrei - un documentar extraordinar!

După ce am citit „Partea întunecată a căutătorilor de lumină” scrisă de Debbie Ford, prima frază pe care am rostit-o a fost „Această carte ar trebui să fie baza unei materii ce ar trebui studiată la școală”.
Posibil să vă întrebați de ce am spus asta...
           Pentru că mi-am dat seama că abordarea pe care am găsit-o în această carte ne poate ajuta nu numai să ne cunoaștem, să ne înțelegem și să ne acceptăm pe noi înșine în modul cel mai profund ci și să îi înțelegem mai bine și să-i acceptăm pe cei dragi nouă dar și în general, pe toți cei din jurul nostru.

        Filmul "Efectul Umbrei" are la bază ideea cărții de care spuneam mai sus, dar prezintă numeroase exemple de experiențe reale care să dovedească avantajele înțelegerii și integrării "umbrei" personale. Pentru că nu vreau să dezvălui mai mult din „secretul” pe care îl dezvăluie acest film, vă mai spun doar că îl consider un documentar de bază , altfel spus - strict necesar în drumul fiecărui om spre autocunoaștere alături de filmul „Poți să-ți vindeci viața” realizat de Louise Hay - despre care am vorbit aici (click!).

Iar dacă nu v-am stârnit suficient curiozitatea vă dăruiesc și trei citate aparținând remarcabililor realizatori principali ai filmului - Debie Ford, Deepak Chopra și Marianne Williamson:

DEBBIE FORD:
"Încercând să manifestăm doar acele calităţi despre care credem că ne vor garanta acceptarea celor din jur, noi ne reprimăm cele mai preţioase şi mai interesante talente sau atribute, condamnându-ne astfel la o viaţă banală, în care nu facem decât să jucăm la infinit acelaşi scenariu de mult uzat. Asumarea părţilor pe care până acum le-am respins, proiectându-le în întunericul umbrei, reprezintă cea mai sigură modalitate de a ne actualiza întregul potenţial uman. Dacă ne împrietenim cu ea, umbra devine o hartă divină. Citită şi urmată corect, ea ne poate reconecta cu viaţa pe care ar trebui să o trăim, cu personalitatea pe care ar trebui să o avem şi cu contribuţia pe care ar trebui să o oferim societăţii."

DEEPAK CHOPRA:
"Este suficient să priveşti în jurul tău în lumea naturală pentru a găsi nenumărate dovezi că frumuseţea, forma, ordinea şi creşterea au supravieţuit miliarde de ani. Atunci când te confrunţi cu umbra ta, te pui implicit la unison cu această forţă atotputernică. Umbra nu este un oponent de care să te temi, dar este totuşi unul foarte serios. Oricât de puternică ar fi, puterea totalităţii este infinit mai mare şi, în mod miraculos, îţi stă la dispoziţie."

MARIANNE WILLIAMSON:
"De multe ori, noi ne temem să ne privim umbra în faţă, pentru a evita astfel ruşinea sau  stânjeneala care însoţesc de regulă recunoaşterea unei greşeli. Ni se pare că dacă ne vom privi prea direct, vom fi expuşi în toată goliciunea noastră. Nu dorim să ne privim în faţă umbra, întrucât ne temem de ceea ce am putea găsi aici. În realitate, singurul lucru de care ar trebui să ne temem este ignorarea umbrei, întrucât exact acest lucru o alimentează. Odată, am privit în faţă un aspect al fiinţei mele pe care l-am evitat foarte mult timp, întrucât mi se părea prea dureros. Când am făcut-o, am trăit o surpriză neaşteptată. În loc să simt că mă detest singură, am fost inundată de un val de compasiune, întrucât am înţeles câtă durere aş mai fi experimentat dacă aş fi continuat să îmi ignor acel aspect."
Vizionare plăcută!


Recomand bineînțeles minunate cărți ale lui Debbie Ford (trasport gratuit la orice comandă oriunde în țară):
"Partea întunecată a căutătorilor de lumină" - comandă online aici-link;
"Secretul umbrei" - comandă online aici-link;
"De ce oamenii buni fac lucruri rele" - comandă online aici-link;
"Curaj" - comandă online aici-link .
***
Dacă ești prieten/prietenă al/a acestei pagini de mai multă vreme și lucrurile pe care le-ai găsit aici au adus și aduc valoare în viața ta, poți răsplăti energia pe care ai primit-o în articole, traduceri și editarea subtitrărilor și video-urilor printr-o donație cu un click pe butonul "Donate" din coloana din dreapta.
***
În cazul în care ai ajuns pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Listele "Articole recomandate", "Resurse video" și cea a cuvintelor cheie (coloana din dreapta) te pot ghida în alegerea unui subiect pe placul tău. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,
cu drag   *>:D< îmbrăţişare

13 comentarii:

Ana Maria spunea...

Un film extraordinar! Cu permisiunea ta, il voi posta si la mine pe blog! Multumesc pentru traducere!

Bogdan Mihail spunea...

Multumesc de film. Este foarte interesant!

Anca Ciobotaru spunea...

Felicitari pentru ce teme abordezi! Bravo!

Adina Amironesei spunea...

Multumesc tuturor pentru aprecieri!
>:D<

Anonim spunea...

Draga mea, tu ai inteles cum se face acest lucru? Adica sa-ti privesti umbra in fata? Pentru ca eu nu reusesc, iar daca tu stii cum se face poate imi dai un sfat! Sa zicem ca in umbra mea ascunde lipsa de ambitie pt accept o situatie din care mi-e frica sa ies. Mai exact, daca ies, voi fi o ruina pt ceva vreme pana imi gasesc alt drum. Deci ce as putea sa fac? Cum sa privesc umbra numita lipsa de ambitie in fata? Cum sa fac sa o accept? Poti sa-mi spui in cateva cuvinte asa, ca la prosti? Tine minte ca eu nu sunt o persoana foarte inteligenta deci am nevoie de explicatii simple. Multumesc de ajutor.

Adina Amironesei spunea...

@ Anonim:
A privi umbra în față înseamnă a deveni conștienți de aspectele neplăcute pe care le conținem fiecare și a le accepta. Aceste aspecte neplăcute conțin fiecare câte un dar(beneficiu) pe care, dacă avem răbdarea necesară îl descoperim.
În cazul pe care l-ai descris:
Tu numești lipsă de ambiție faptul că stai într-o situație din care ți-e frică să ieși - eu aș numi-o mai degrabă lipsă de respect de sine pentru că a ieși dintr-o situație nepotrivită înseamnă să te respecți pe tine însăți după părerea mea.
Faptul că ai scris despre ea aici este dovada că deja ai conștientizat-o că există în tine și acesta este un pas foarte important. Să accepți că această lipsă de respect față de tine însăți îți folosește la ceva probabil va fi mai greu de acceptat și cred că va fi posibil abia după ce vei ieși din situația respectivă și îți vei limpezi gândurile.
Aceasta se va întâmpla atunci când te vei fi săturat cu adevărat de situația respectivă și vei ajunge la concluzia că oricare altă situație (oricât de nesigură) este mai bună decât cea în care te afli acum.
Știu exact cum e să trăiești în compromis, și eu am dus anumite experiențe la extrem, de aceea am spus cele de mai sus.
Cert e că numai tu te poți scoate din situația în care ești, în tine este și puterea și curajul - lucruri foarte importante(!) - și nu doar umbra care acum te face să te învinovățești.
Eu cred că e suficient ceea ce trăiești ca să te mai învinovățești și pentru lipsa de respect de sine...

* Trăind o situație similară mai demult mi-a venit în minte un exercițiu de imaginație: dacă te-ai întâlni cu o prietenă care este în aceeași situație cu tine, ai lăsa-o să se învinovățească? Ai vrea să-i fi alături? Ai încuraja-o să iasă din situația respectivă?
Dacă raspunsul este DA, atunci imaginează-ți că tu ești în ambele roluri - tu însăți și prietena - fii alături de tine în experiența prin care treci și sunt absolut sigură că-ți vei regăsi puterea și respectul de sine și nu vei mai spune niciodată despre tine că nu ești o persoană inteligentă.
Cu drag >:D<

Anonim spunea...

Buna seara. Citesc si eu cu mult drag aceste randuri si raspunsul foarte explicit de mai sus pe care il apreciez pentru claritate si timpul pe care I l ati acordat, scriindu l.

Daca ar fi sa am curajul de a scrie si eu un comentariu, o intrebare legata de efectul umbrei, as intreba despre impulsivitatea agresiva ( verbala si fizica) pe care nu mai stiu cum sa o stapanesc si sa o tot ascund, din cauza tolerantei mele la frustrare, care este extrem de scazuta.

chiar si faptul ca doamna de la ghiseu are un ritm poate normal, faptul ca nu mai au paine de care vreau eu, ma frustreaza extrem. Poate imi puteti da va rog unele lamuriri.

Multumesc enorm

Adina Amironesei spunea...

@ Anonim:
Impulsivitatea este o caracteristică pe care o avem cu toții doar că se manifestă diferit atât ca intensitate cât și ca direcție de manifestare.
Cred că o idee de a gestiona aceste stări ar fi în primul rând conștientizarea că nimeni din exterior nu este "vinovat" pentru frustrările noastre și mai ales nimeni nu ni le poate prelucra/vindeca.
Deși poate că pentru un minut sau două ne putem simți mai bine după ce ne-am vărsat nervii pe doamna de la ghișeu sau pe cea de la pâine ar fi super să ne dăm seama că după acele două minute frustrarea va reveni și este aproape sigur că nu vom găsi mereu oameni pe care să ne vărsăm nervii în sensul unei eliberări.
În plus, manifestarea impulsivității asupra celorlalți naște o frustrare nouă în cazul când cunoaștem deja că sursa frustrărilor este în interior și nu în exterior - naște starea de vinovăție că printr-un astfel de comportament ne alimentăm energetic din alții (cel puțin mie mi s-a întâmplat să mă mustre conștiința că fac asta).
Am reușit să rezolv situația de mai sus combinând următoarele
- m-am convins că sursa nemulțumirilor mele este în interiorul meu nu în afară;
- am conștientizat că direcționând impulsivitatea mea către ceilalți nu schimbă cu nimic situația interioară;
- m-am privit din exterior cum "arăt" când îi agresez pe ceilalți; (și nu mi-a plăcut deloc ce văd :))
- mi-am dat seama că nici mie nu-mi place când altcineva își varsă frustrările pe mine și am aplicat "ce ție nu-ți place altuia nu face".
În timp această combinație a început să funcționeze din ce în ce mai bine până la foarte bine. Dar mărturisesc că mi-am dorit foarte mult să rezolv situația. Ce vreau să spun aici este că sunt foarte importante voința și prioritățile.
Mai bine am să scriu un articol despre asta deoarece văd că era să-l scriu aici ca și comentariu :))
>:D<

ion adrian spunea...

Util film prin nivelul sau de larga explicitare a unor probleme dificile chia si pentru mari psihanalisti
Cred ca acest film ilustreaza dintr-o perspectiva mai degraba laica sau medical-filozofica ceea ce pentru crestini este continut in aceasta propozitie din singura rugaciune transmisa de Isus :

Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si noi iertam gresitilor nostri


din care deriva spovedania crestina si dreptul de a fi in comuniune cu Dumnezeu in tripla sa ipostaza crestina.

Dar imediat il rugam pe Dumnezeu sa be ajute sa biruim Raul din noi(caci ce altceva este ispita?) caci Raul exista(fara el ce ar fi Binele?), prin ajutorul in a nu ne lasa ispititi (dar cu tot ajutorul cerut si dat, este totusi problema noastra a liberului nostru arbitru ) si astfel sa ne izbavim de Rau.

Anonim spunea...

Va multumesc mult, mult pentru ca v-ati facut timp sa imi raspundeti.

Acest punct de vedere este f folositor, astept cu foarte multa nerabdare sa se implineasca ceea ce ati scris in ultima propozitie.

Imi doresc foarte mult sa schimb acest lucru pe care il constientizez si sunt deschisa sa vorbesc despre el.

Este adevarat ca, imaginandu mi cum arat privira de alti oameni, in momentele in care sunt impulsuva, cred ca este o imagine groteasca, 36ograde diferita demine in momentele cand sunt f calma, calda, empatica, asertiva, flexibila, zambitoare.

Faptul de a gasi intotdeauna pe cineva pe care sa vars frustrarea este f .. tricky. Si a functionat ca o recompensa. La care sunt dispusa sa renunt. Pt ca vreau sa fiu un exemplu, o persoana buna. Pt ca se gaseste intotdeauna cineva naiv pe care sa pot sa scot din sarite pana " explodeaza".

Puteti sa va faceti o parere gresita, eu am avut curajul de a recunoaste gresala, tocmai pentru ca vreau sa fiu un om bun, fara a fi naiv.

Mihaela Miron spunea...

Buna seara!
Multumesc pentru acest documentar.
Au trecut mai bine de 12 ani de cand am simtit efectul umbrei,uneori poseda persoanele dragi mie....reflecta ceea ce refulam eu.A fost ca un invatator,ma ajutat sa ma cunosc,sa ma vindec sufleteste.

Anonim spunea...



Poate ca ne este mai usor sa intelegem umbra daca stim ca ea este in exterior oglinda noastra.Oglinda in care ne privim cu totii.Ne-ar fi mai usor daca am sti ca totul se afla in noi, bun si rau, josnic si inaltator si ca aceste energii sunt intr-un buchet care se numeste Fiinta noastra.Din acest manunchi unele trasaturi, energii le manifestam cu placere; altele insa le ascundem cu grija, de teama, de rusine, de frica fata de ceilalti sau de frica sa nu pierdem anumite avantaje in fata altora si in fata conjuncturilor vietii.

Absotul totul se reflecta in afara.Suntem ca intr-o sala a oglinzilor in care suntem tot noi: la stanga, la dreapta...noi si iar noi.Noi facand un bine, noi ajutand pe cineva, noi avand o realizare, noi mintind, noi batand pe cineva, noi laudandu-ne, etc...

Caci ceilalti nu sunt decat oglinda noastra, ne arata cum suntem, ce facem noi.

Ne uitam la cel de langa noi care se lauda: dar...si noi am avea cu ce sa ne laudam; daca am face-o am avea si motive...Dar nu o facem petnru ca ne abtinem, pentru ca suntem de bun simt, pentru ca am parea deplasati ,etc...Dar cate am avea de spus! Si pentru ca celalat isi permite, cand noi nu ne permitem, din varii motive, ne simtim enervati de tupeul lui...Aceasta este Umbra din noi, oglinda ne arata fidel ce avem in interior...Iar exemplele curg...Si cand mecanismul capata rutina, ratonamentul si constientizarile vor merge de la sine.Si vom realiza ce ascundem cu grija, ce ne enerveaza la ceilalti-de fapt ce ne enerveaza la noi-Umbra noastra.

Nu avem nimic de facut in exterior; totul se face muncind cu noi insine.Putem sta comod pe canapea si gandindu-ne serios la cum suntem, in baza unor intamplari, evenimente avute in viata...

Umbra se exteriorizeaza in fata noastra si ne arata cu insistenta cine suntem cu adevarat.Cu cat constientizam mai bine aceste umbre ale noastre, cu atat relfexiile ei dispar.

Am constatat ca mintim.Am constientizat.Am vazut amintindu-ne sincer diferite intamplari din viata noastra.Mai avem un singur lucru de facut: sa ne acceptam asa cum suntem cu adevarat si sa ne iubim pentru cum suntem: buni si rai, grosolani si delicati, cu calitati si defecte, etc...

Pe masura ce ne acceptam, va disparea oglinda care se straduia sa ne faca acest bine, fie chiar si prin enervare, insistenta, etc...

Ramane acceptarea, iubirea de sine-caci Dumnezeu asa ne-a facut si trebuie sa incercam sa ne autodepasim, sa ne curantam, etc...

Dar asta e alta poveste!

A.








Anonim spunea...

Uneori ne intrebam ce este cu noi: nu vrem sa progresam, nu vrem sa ne depasim limitele si , aparent, nu vrem sa mergem in sensul curentului la moda...

Dar este oare aceasta o umbra? Asa cum spunea si gazda acestui site-constientizarea este deja un pas facut.Dar este o umbra, este un minus?

Caci pe langa "setarile"cu care venim la intrupare si care cu greu se pot depasi, avem o lectie de viata , avem o anume tema de trait, avem propria noastra cruce de dus.Tocmai prin aceste minusuri, prin aceste retineri, care nu se pot explica.

Daca ele sunt o umbra totusi, atunci se poate folosi metoda regresiva: fiecare om este oglinda inaintasului sau.Un copil este oglinda parintelui, um matur duce mai departe imaginea unui parinte...Iar cei care sesizeaza o lipsa de initiativa, o lipsa de ambitie, poate ca ar trebui sa mearga la radacini, sa stea de vorba cu parintii si sa ii ajute( sa se ajute) in acest fel, prin constientizari, prin lamuriri , prin sesiuni de sinceritate...

Unii oameni sunt doar purtatorii de imagine.dar odata eliberati ei pot manifesta viata lor, usurata de greutatea oglinzii pe care o reprezinta in viata, pentru parinti, pentru familie, pentru ceilalti in jur cu care interactioneaza...

De aceea, pentru eliberare, este bine sa se mearga la izvoare, acolo unde se poate, si sa se vada ce anume exista in parintele biologic, cel care a cerut nasterea copilului, purtatorul oglinzii sale: o dezamagire, o lipsa de putere de a duce un greu in viata, camuflate de raspunderi, de asumari, de insasi viata.

Si, poate, va fi un rezultat colosal si o elibeare dubla: parinte si copil( oricat de matur ar fi el).



Sa nu mai vorbim de faptul ca o astfel de lipsa de ambitie ar putea fi folosita extraordinar in viata, conform integrarii Umbrei.Caci ea este o energie, care vrea sa fie recunoscuta si pusa la lucru; si se poate, ea abia asteapta plasarea ei in contextul ideal....

Sunt solutii la indemana oricui vrea sa-si izbaveasca Umbra-Oglinda.

A.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...