Recunosc ca
pana astazi, nu prea am scris pe acesta pagina ganduri personale...ci doar
pareri despre diverse...
Dar
astazi...astazi e sfarsitul unui an si inceputul unuia nou si m-am gandit
ca e o ocazie speciala de a va spune aceste ganduri.
Am observat
in decursul timpului ca unele lucruri sunt greu de privit in faţa..., ca sunt
momente (sau chiar perioade) in care noi, oamenii, preferam sa tinem “lucruri”
in “cutiuţe” bine inchise si ascunse undeva in adancul sufletului..., ca
preferam uneori sa amânăm la nesfarsit deschiderea acestora de teama durerii cu
care sunt impregnate...sau din cauza faptului ca sunt greu de asumat.
Am observat
de asemeni pe propria fiinţa ca deschiderea doare si ca uneori durerea este
atat de greu de suportat incat aceasta este urmata de o inchidere si mai
mare...
Am avut
ocazia insa sa observ un lucru ESENTIAL si anume ca NUMAI si NUMAI DESCHIDEREA
tuturor “cutiuţelor” ne aduce CU SIGURANŢA ECHILIBRUL INTERIOR si FORŢA
INTERIOARA de a construi lucruri NOI pe baze noi durabile , indestructibile .
Asadar,
propun sa incercam deschiderea “cutiuţelor” una cate una, deschiderea spre
cineva apropiat in care aveti incredere, sau unui necunoscut, in realitate sau
pe net sau oricui capabil doar sa asculte.
As putea sa
va asigur din propria experienta ca deschiderea e terapeutică, și chiar daca doare, e urmata de
o imensa eliberare si o bucurie radianta. De fapt, chiar nimic nu se compara cu acesta
eliberare.
Propun sa
incercam ca incepand cu 2011 - sa ne fim alaturi unii altora pe acest drum al
cautarilor, al deschiderii, fara a ne judeca si fara a ne ataca intre noi. Propun sa incepem sa reactionam ALTFEL decat am facut-o pana acum, ALTFEL decat
vedem la TV, ALTFEL decat cititm in ziare, altfel decat vedem in jur.
Pentru ca
fiecare om are ranile lui si pentru ca nici o rana a cuiva nu e mai putin
importanta decat a celuilalt daca avem rabdarea sa intelegem asta. Pentru ca
fiecare dintre noi are aspecte proprii mai putin placute si nimeni nu e mai
presus decat celalalt in fata aspectelor esentiale ale vietii, chiar daca
uitandu-ne in jur asa pare...
Propun ca
mereu inainte de a actiona/reactiona sa empatizăm la un nivel profund cu
cel / cea din faţa noastra si sa constientizam macar acum, in aceste vremuri,
ca fiecare reacţie agresiva pe care o observam la cineva vine numai din
insuportabilitatea durerii ranilor interioare proprii (o analiza atenta, de
durata si indelung rabdatoare va va demonstra cu siguranta ca asa este)...
Sa ne
amintim ca macar o data in viata fiecare dintre noi şi-a “varsat nervii” pe
cineva, oricine i-a ieşit in cale, pe cineva care nu avea nici o legatura cu
ceea ce simţea in interiorul fiintei lui in acel moment...Si daca fiecare am
trecut prin asta, inseamna ca putem sa ii intelegem pe cei care reactioneaza
astfel.
Darul
minunat al acestei mici constientizari este acela ca ne va ajuta sa trecem cu
blândeţe peste reacţiile de moment ale celor cu care interacţionam intr-un fel
sau altul, ne va ajuta sa depaşim acea inchidere ce urmeaza mereu acelor
reactii agresive si ne va determina in final sa reuşim insfarsit sa gustam din
neconditionalitatea dăruirii sentimentelor si din cunoasterea profuna de sine
si a naturii umane divine...
Propun sa
ne asumam si sa ne acceptam si aspectele proprii mai putin placute astfel incat
sa-i putem intelege si pe ceilalti si SA INCEPEM O VIATA NOUA - bazata pe alte
reactii decat cele de pana acum, bazata pe intelegere reciproca si pe
intrajutorare .
Cred cu
tarie ca putem SCHIMBA ceva din ceea ce vedem in jurul nostru, din
nemultumirile pe care le citim zi de zi in ziare sau le vedem la TV, dar acesta
schimbare trebuie sa plece in primul rand de la FIECARE DINTRE NOI, de la noi
toti IMPREUNA, renuntand la a astepta schimbarea mereu de la altcineva, mereu
de la ceilalti.
Cred ca
putem raspunde nepasarii cu blândeţe, judecatii cu acceptare si toleranta cred
ca putem renunta sa aratam mereu spre celalalt si sa ne schimbam atitudinea si
realitatea nu prin forta ci prin exemplul personal .
CRED cu
tarie ca exista in FIECARE dintre noi POTENTIALE MAXIME de a depaşi conditia
umana limitata in FRICI, in SUSPICIUNI si INDOIELI, in JUDECATI si URA, CRED
cu tarie ca INCREDEREA in potentialul nostru si in puterea noastra de a DEPASI
LIMITELE se afla undeva acolo in sufletul fiecaruia si asteapta doar un click
pentru a fi accesata .
CRED ca
suntem aici pentru a ne REaminti ca limitele sunt iluzii, sa ne REamintim ca
noi însine am stabilit limitele NUMAI cu scopul de a le DEPĂŞI.
Sa ne fim
alaturi unii altora in 2011 ! Sa fim IMPREUNA !
Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Sper să-ți placă și să revii din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag ♥
6 comentarii:
Minunat ai spus! Şi, exact ceea ce aveam nevoie! Totuşi, există şi situaţii particulare...atunci când oamenii care au cutiuţe închise nu vor să le deschidă cu nici un chip! Şi se descarcă pe ceilalţi vreme îndelungată, fără pauze...În acest caz, cred că numai rugăciunea poate ajuta, pentru că omul respectiv este, în mod sigur, supus unor influenţe malefice.
Mulţumesc, oricum, pentru tot ce ai spus, şi îţi doresc un an nou minunat, plin de eliberare, şi de cutiuţe deschise!:) Mă bucur că am descoperit blogul tău (mai demult), şi am notat că are acelaşi nume cu al meu! Se pare că şi oamenii seamănă...:)
Multumesc,ganduri pline de adevar.Doare sa deschizi si sa privesti,sa simti.Cu siguranta trebuie .Doar ca doare.
In anumite fraze din acest articol ,am gasit cutiute inchise,ale mele fiind...Ma voi stradui ca acum la inceput de an sa le deschid....La multi ani ..Bunul Dumnezeu sa te binecuvinteze cu harul lui si cu bunatatea lui...Amin..
Eu sunt de acord cu tine. Astazi las la o parte orgolii, frica, temerile, nesiguranta si imi deschid sufletul spre iubire si prietenie. Multumesc Domnului ca te-am cunoscut. Iti doresc anul asta sa ti se indeplineasca toate dorintele si sa fii iubita asa cum meriti.
Te pup pe inima! Namaste!
Ştii, dar mai ales ştiu că nu-i uşor. Şi pentru că paşii mici sunt totuşi paşi...eu îmi propun să cred că nu e imposibil. :-)
La Mulţi Ani, Adina şi un mare HUG !
@ Florina R. :
Ma bucur sa te cunosc, Florina..>:D<
Referitor la "situatiile particulare" - consider ca in sufletul ORICARUI om exista acel fragment de Dumnezeu indiferent de influentele la care se supune. Ca manifesta una sau alta dintre laturi asta e cu totul alta poveste...si chiar despre aceste laturi pe care alegem sa le manifestam vorbeam mai sus cand am propus sa reactionam ALTFEL decat vedem la tv sau in alte parti..
Cred ca daca ne-am aminti macar pentru o secunda in diversele situatii in care ne aflam ca in interiorul ORICARUI om e acel fragment de Dumnezeu nu am mai "ceda" primei reactii care nu e de multe ori dintre cele mai placute...
Multumesc pentru vizita si comentariu...>:D<
@ Anonim :
Stiu ca doare cand ne deschidem...Dar pe langa faptul ca e strict necesar pentru vremurile in care traim mai trebuie luata in considerare si uimitoarea stare de eliberare ce urmeaza deschiderii.
Personal am facut-o incetul cu incetul, la momentele in care am putut sa o fac si acceptand si momentele de neacceptare ca facand parte din mine atunci cand nu imi reusea “din prima”...
Multumesc pentru gandul pe care l-ai lasat aici..:)
@ patitul :
Sa ne straduim dar sa nu ne invinuim pentru nereusite si asta e o chestiune pe care am uitat sa o precizez...si rabdarea cu noi insine e un lucru pe care trebuie sa il invatam...nereusitele sunt si ele parte din invatare.
Multumesc pentru urare,
si eu iti doresc sa reusesti..:)
@ Secret_bliss :
Si eu ma bucur mult ca te-am cunoscut si iti doresc un an asa cum tu insati il doresti..>:D<
@ Anna :
Stim cu totii ca nu-i usor, asa este...de aceea consider ca ce ti-ai propus e un pas foarte important ! La multi ani fericiti si cu multe “succesuri” ! >:D<...
Trimiteți un comentariu