Despre empatie și altruism

Știm cu toții că fiecare lucru sau întâmplare are semnificații și nuanțe diferite pentru fiecare dintre noi. Știm de asemenea că fiecare dintre noi este pe calea învățării chiar dacă suntem sau nu pe deplin conștienți de asta, chiar dacă o numim sau nu așa. Fie că "citim" ce ni se întâmplă într-un fel sau altul, fie că "traducem" mai mult sau mai puțin eficient semnificația experiențelor pe care le trăim, acestea se lasă în voia interpretării noastre și ne oferă cu drag oricând toată înțelepciunea de care avem nevoie.

O experiență recentă mi-a arătat cât de ușor senzitivitatea ajunge să fie confundată cu dezechilibrul emoțional. Parcă la fel de ușor cum detașarea poate fi confundată cu indiferența.

Întradevăr, este greu de distins granița dintre multele noastre manifestări dar cred că putem folosi ca instrument de măsură în acest scop gradul de apropiere sau de separare dintre oameni la care manifestărle noastre ne conduc.

Putem de exemplu distinge granița dintre detașare (de care se vorbește în spiritualitate) și indiferență observând gradul în care ceea ce simțim ne lasă mai mult sau mai puțin inerți la nevoile și durerea celor din jurul nostru, cunoscuți sau nu. Putem observa de asemenea dacă inima noastră vibrează la experiențele prin care trec ceilalți și ne putem da seama dacă nu cumva am trecut în extrema indiferenței și nepăsării.

Într-o discuție zilele trecute, cineva spunea că atunci când ești în echilibru/armonie cu tine însuți, nici o amintire personală nu-ți mai aduce lacrimi în ochi și nici experiențele prin care trec cei din jurul tău. Eu cred că atâta vreme cât nu putem empatiza cu noi înșine (cei din trecut), cât nu suntem capabili să (re)simțim durerea prin care am trecut (chiar fiind vindecați emoțional), acest context ne împiedică să putem empatiza și cu cei care trec acum prin experiențe similare cu ale noastre. Cred cu convingere că numai amintirea a ceea ce am trăit (când am trecut prin momente grele) ne poate sta suport în încercarea noastră de a-i înțelege pe ceilalți și de afi alături de cei care traversează experiențe dureroase.

Desigur nu întâmplător am fost cu toții martori zilele acestea la experiența traumatică a celor implicați în accidentul rutier din Muntenegru. Nu voi lua în discuție durerea prin care trec cei care au trăit această experiență sau cei din familiile acestora. Doresc doar să subliniez extraordinara acțiune a celor care au intervenit pentru salvarea celor în nevoie și minunata colaborare, armonia care s-a creat între atât de mulți oameni necunoscuți care au dăruit în mod necondiționat timp, energie, sânge - sau într-un singur cuvânt Viață - sufletelor care au ales să rămână în continuare printre noi.

Consider că Raed Arafat este un om extraordinar și consider că suntem norocoși că se află în postul în care se află. De asemeni să fim recunoscători tuturor celor care au făcut un gest cât de mic pentru a ajuta într-un fel sau altul la acțiunea de salvare. Tuturor le trimit un gând de profundă recunoștință și mă înclin în fața altruismului de care au dat dovadă. Să ne rămână drept exemplu fiecare gest făcut de aceștia.♥

Merită să urmăriți un discurs al lui Raed Arafat susținut de domnia sa la TEDx București..

Dacă ești pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit! Poți alege alt subiect care să-ți placă din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗