Vocea unui înger

"Fă o baie de muzică o dată sau de două ori pe săptămână vreme de mai multe sezoane. În cele din urmă, vei afla că muzica este pentru suflet ceea ce este o îmbăiere cu apă pentru trup." - Oliver Wendell Holmes.

"Muzica purifică sufletele de praful vieții cotidiene." - Berthold Auerbach.

"Dacă în viața de apoi nu ar fi muzică, ar trebui să o importăm." - Doménico Cieri Estrada.

Luând în considerare aceste gânduri înțelepte, am considerat că e neapărat necesar să dau mai departe darul muzical de mai jos fomat din trei clipuri (sub formă de listă - după ce se termină primul, urmează automat al doilea, apoi al treilea). Sper să vă aducă cel puțin porția de bucurie pe care mi-a adus-o mie...

Ceva minunat mai puteți găsi aici (link) și aici (link).

În cazul când abia ai pășit pragul acestui spațiu virtual, îți spun bine ai venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în listele "Articole recomandate", "Resurse video" sau lista cuvintelor cheie (toate trei sunt în coloana din dreapta). Te mai aștept :)

cu drag   ♥  

Recomandare film - Printre noi

Foarte mulți oameni, printre care și eu, credem în "ceva" dincolo de ceea ce vedem cu ochii. Indiferent de definiția sau detaliile acelui "ceva", ne este foarte ușor să credem când lucrurile merg bine. Cea mai mare provocare însă apare atunci când realitatea ne arată fața sa "întunecată", atât de "întunecată" încât nu o credeam posibilă, sau poate o vedeam posibilă dar nu să ni se întâmple...tocmai nouă.

Am spus că aceasta este cea mai mare provocare deoarece abia atunci, dacă suntem foarte sinceri cu noi înșine, abia atunci ne putem da seama dacă chiar suntem fideli credințelor noastre sau doar ne-a plăcut să credem asta despre noi înșine.

De la a crede până la a fi convins de ceva e o distanță foarte lungă deși nu pare. Până la un punct e firesc să ne îndoim. Este chiar util. Asta ne scutește de foarte multe lucruri care doar par a fi și nu sunt. Dar de la un punct încolo, de unde semnele devin evidente, poate că ar fi necesar să "riscăm" să credem în miracole, fără a mai aștepta dovezi. Să "riscăm" să credem pentru ca acestea să se poată produce.

Filmul de astăzi - "Printre noi" - pune față în față cele două fațete ce există în fiecare dintre noi: fragmentul nostru ce crede în miracole și fragmentul rațional care crede doar în lucrurile ce au o explicație. Și o face așa fel încât atinge blând și vindecător colțișoare uitate din inima noastră.

Iată doar trei citate:

"Stelele destinului sunt în inimile noastre."

"Viața este un joc. Uneori pierzi, alteori câștigi. (...) Nu e totul să câștigi, important este să îndrăznești să pariezi și să îndrăznești să pierzi. Dar un lucru e sigur: dacă nu riști nu câștigi, indiferent de șanse."

"Noi nu avem limite, am putea face orice, dar nu credem."

Deși nu e din film, acesta mi-a sugerat o întrebare, una la care doar inima noastră e nevoie să afle răspunsul, în rest nimeni altcineva:

Dacă ai putea să vezi câteva potențiale viitoruri din propria viață, ce hotărâri ai lua astăzi, acum?

Link alternativ aici (link).

Articole conectate aici (link) și aici (link), în ultimul link fiind și un alt film foarte aproape de inima mea.

***

Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Despre empatie și altruism

Știm cu toții că fiecare lucru sau întâmplare are semnificații și nuanțe diferite pentru fiecare dintre noi. Știm de asemenea că fiecare dintre noi este pe calea învățării chiar dacă suntem sau nu pe deplin conștienți de asta, chiar dacă o numim sau nu așa. Fie că "citim" ce ni se întâmplă într-un fel sau altul, fie că "traducem" mai mult sau mai puțin eficient semnificația experiențelor pe care le trăim, acestea se lasă în voia interpretării noastre și ne oferă cu drag oricând toată înțelepciunea de care avem nevoie.

O experiență recentă mi-a arătat cât de ușor senzitivitatea ajunge să fie confundată cu dezechilibrul emoțional. Parcă la fel de ușor cum detașarea poate fi confundată cu indiferența.

Întradevăr, este greu de distins granița dintre multele noastre manifestări dar cred că putem folosi ca instrument de măsură în acest scop gradul de apropiere sau de separare dintre oameni la care manifestărle noastre ne conduc.

Putem de exemplu distinge granița dintre detașare (de care se vorbește în spiritualitate) și indiferență observând gradul în care ceea ce simțim ne lasă mai mult sau mai puțin inerți la nevoile și durerea celor din jurul nostru, cunoscuți sau nu. Putem observa de asemenea dacă inima noastră vibrează la experiențele prin care trec ceilalți și ne putem da seama dacă nu cumva am trecut în extrema indiferenței și nepăsării.

Într-o discuție zilele trecute, cineva spunea că atunci când ești în echilibru/armonie cu tine însuți, nici o amintire personală nu-ți mai aduce lacrimi în ochi și nici experiențele prin care trec cei din jurul tău. Eu cred că atâta vreme cât nu putem empatiza cu noi înșine (cei din trecut), cât nu suntem capabili să (re)simțim durerea prin care am trecut (chiar fiind vindecați emoțional), acest context ne împiedică să putem empatiza și cu cei care trec acum prin experiențe similare cu ale noastre. Cred cu convingere că numai amintirea a ceea ce am trăit (când am trecut prin momente grele) ne poate sta suport în încercarea noastră de a-i înțelege pe ceilalți și de afi alături de cei care traversează experiențe dureroase.

Desigur nu întâmplător am fost cu toții martori zilele acestea la experiența traumatică a celor implicați în accidentul rutier din Muntenegru. Nu voi lua în discuție durerea prin care trec cei care au trăit această experiență sau cei din familiile acestora. Doresc doar să subliniez extraordinara acțiune a celor care au intervenit pentru salvarea celor în nevoie și minunata colaborare, armonia care s-a creat între atât de mulți oameni necunoscuți care au dăruit în mod necondiționat timp, energie, sânge - sau într-un singur cuvânt Viață - sufletelor care au ales să rămână în continuare printre noi.

Consider că Raed Arafat este un om extraordinar și consider că suntem norocoși că se află în postul în care se află. De asemeni să fim recunoscători tuturor celor care au făcut un gest cât de mic pentru a ajuta într-un fel sau altul la acțiunea de salvare. Tuturor le trimit un gând de profundă recunoștință și mă înclin în fața altruismului de care au dat dovadă. Să ne rămână drept exemplu fiecare gest făcut de aceștia.♥

Merită să urmăriți un discurs al lui Raed Arafat susținut de domnia sa la TEDx București..

Dacă ești pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit! Poți alege alt subiect care să-ți placă din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Recomandare film - Orașul îngerilor

Îngerii...Cred că nu există două viziuni asupra acestui subiect care să coincidă.

Dar oricare ar fi această viziune, ne-am întrebat cu toții cum ar fi dacă ar fi...

Și cum cei care au mai vizitat această pagină au observat că-mi plac exercițiile cu "ce-ar fi dacă" - posibil să nu se mire nimeni că mi-am amintit de un film mai vechi - City of Angels - dar minunat ca și concept/idee. Nu vă mai spun de ce și cum. Voi spune doar că... filmul face parte din categoria filme "de suflet" și că nu poate fi privit doar cu ochii ci, prin ochii sufletului.

Pentru o calitate bună a imaginii recomand cumpărarea dvd-ului, dar dacă preferați varianta online, iat-o mai jos preluată de pe acest site-link. Dacă nu se încarcă automat, subtitrarea se setează din bara de jos a player-ului. Vizionare plăcută!

O părere... metaforică despre îngeri am spus aici (link).

În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor și căutărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Pentru a căuta un subiect anume poți folosi listele "Articole recomandate", cuvintele cheie sau căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Despre îngeri...altfel

Multe lucruri s-au spus și s-au scris despre îngeri. Astăzi vă voi spune o părere...altfel.

Întâmplarea care m-a determinat să scriu aceste rânduri nu este importantă în sine, fiind una personală, important este doar faptul că m-a ajutat să observ în ce condiții se întâmplă un miracol și când apar îngerii în viața noastră (mai exact : când se lasă văzuți..)

Cum cred că poate fi recunoscută prezența unui înger..?

În cazul îngerilor nevăzuți sunt nenumărate semne pe care aceștia le lasă începând de la o adiere de vânt (acolo unde nimic nu o poate produce) până la un miros suav de flori (acolo unde nu există flori) sau altele asemenea...

Dar în anumite condiții un înger poate lua chip de om, un om obișnuit care nu-ți atrage atenția în nici un fel dacă n-ai ochi să-l “vezi” sau poate lua chiar chipul unui om din matrix-ul vieții de zi cu zi (cu alte cuvinte din “sistem”)...

Ce fac îngerii în viața "văzută"...?

Un înger poate să-ți îndeplinească o dorință pe care n-ai avut curajul să o gândești până la capăt pentru că erai convins/ă că este imposibil de realizat sau poate să-ți ofere soluția unei probleme pe care o credeai nerezolvabilă sau.....sau îți poate oferi un zâmbet într-o zi ploioasă și cenușie ...dar care însă să te facă să-ți amintești că în viață nu există “probleme” ci doar o percepție mentală a unor situații ca fiind “probleme” și o dorință/plăcere/dependență incredibilă a oamenilor de a trăi în suferință (dependență pe care o percepem doar atunci când ne dăm doi pași “în spate” și renunțăm la egoismul cronic, privind “tabloul” în ansamblu).

Când apar (se lasă văzuți) îngerii...?

Îngerii există mereu în preajma noastră, dar...

Dar cei care iau chip de om nu se lasă văzuți (observați) decât când sunt îndeplinite simultan două condiții :

1. Când CREDEM în miracole (indiferent de limitele pe care le stabilim acestui cuvânt sau de forma sub care miracolul se materializează) și când spun CREDEM considerați-l sinonim cu lipsa totală a îndoielii.

2. Când ACCEPTĂM ca neîmplinirea dorinței sau nerezolvarea “problemei” este rezultatul creației noastre și că fiecare “problemă” vine în viața noastră ca să ne învețe ceva...depinde de noi dacă învățăm sau nu. Când acceptăm că împlinirea dorinței sau ieșirea din “criza” interioară este doar un “bonus” și nu ceva strict necesar, când realizăm perfecțiunea a ceea ce ESTE deja.

E adevărat, detașarea de “rezultatul” împlinirii dorinței este destul de greu de obținut și greu de păstrat într-o lume în care suntem mereu tentați să ne comparăm cu ceilalți, într-o lume în care ne dorim mereu, mereu mai mult, dar e posibilă măcar pentru scurt timp dacă luăm în "calcul" și faptul că în orice moment există un potențial prezent în care ne-ar putea fi mult mai rău decât în prezentul care ESTE.

***

În aprilie 2009 am avut ocazia să asist la o prelegere a unui cunoscut profesor universitar de la Facultatea de Fizică (Universitatea "Al. I. Cuza") în care s-a făcut referire la fizica cuantică și la teoria stringurilor.

La sfârșitul prelegerii nu mi-am putut stăpâni curiozitatea și l-am întrebat (chiar dacă știam că întrebarea va suna ciudat fiind mult prea generală) : “E adevărat că prin prisma fizicii cuantice ceea ce numim acum imposibil devine posibil (permis) și poate fi demostrat (ca posibilitate)..?”

După un moment de tăcere (care mie mi s-a părut mai lung decât lui cu siguranță..), mi-a răspuns : “Da...chiar așa”, chiar dacă doar eu și încă doi colegi am mai auzit, ceilalți plecaseră. Nu am simțit nevoia să mai cer și detalii...:)))

***

Și dacă de la îngeri am ajuns la fizica cuantică probabil nu-i întâmplător, atunci Legea Unității (faptul că esența materiei este una singură) chiar poate fi demonstrată.

***Dedic acest articol tuturor îngerilor care mi-au fost aproape, în toate întâmplările din viața mea și în toate formele, fie că au lăsat vreun semn vizibil fie că nu.

În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper să-ți placă ceea ce vei găsi astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Pentru a căuta un subiect anume poți folosi listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie sau căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥