"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©
Se afișează postările cu eticheta Geoffrey_Canada. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Geoffrey_Canada. Afișați toate postările

vineri, 13 septembrie 2013

Începe școala! Să ne bucurăm sau să ne întristăm?

Doar căteva zile până când clopoțelul (sau mai nou soneria) va anunța începerea noului an școlar. E un motiv de bucurie sau de întristare? Veți spune: depinde de caz...prin ochii elevilor, ai părinților sau ai profesorilor?

Zilele trecute s-a întâmplat să vizitez o școală din orașul meu și mărturisesc că atmosfera pe care am găsit-o în interiorul ei nu era deloc una de bucurie. Nici adolescenții cu care am vorbit cu alte ocazii în vara asta nu erau deloc încântați că vacanța este pe terminate și că se vor întoarce la școală. De ce? Răspunsurile au fost cam aceleași: "profesorilor nu le pasă de noi, nu ne înțeleg, ne consideră roboți, recipiente pentru cât mai multe cunoștințe", "nu ne învață nimeni nimic despre cum să facem față provocărilor vieții", "programa este departe de nevoile vremurilor în care trăim", metodele de predare și testare sunt învechite", "nu există nimic atractiv și în cele mai multe cazuri nu ni se explică aplicabilitatea cunoștințelor care ni se predau", "...de parcă sistemul întreg ar vrea să-ți demostreze că nu ești bun de nimic," etc.

Greu de adus argumente care să modifice aceste păreri.
E clar că nu toți profesorii sunt la fel. E clar că este greu să faci față ca profesor acestor vremuri. E clar că programele deși s-au modificat spre "aerisire" de atâtea ori, în fapt au devenit (la unele obiecte) mai consistente decât pe vremuri. E clar că în astfel de condiții nu mai e timp de educație pentru...viață. Și totuși...

La fel de clar este că rezultatele obținute la bacalaureat în ultimii ani sunt dezatruoase. Și că în mod firesc acestea ar trebui să determine niște schimbări radicale în conținuturile dar și în metodele utilizate în sistem. De ce aceste schimbări nu au loc? Nu știu să răspund la această întrebare.
Cert este că atâta vreme cât schimbările se vor face pe principiul "Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica." - rezultatele nu se vor schimba nici ele cu nimic.

Am găsit ieri un discurs TED care, deși se referă la sistemul american de învățământ, se potrivește perfect și sistemului nostru, pentru că se pare că "boala" rezistenței la schimbare este una globală. Pentru că pe alocuri acest discurs este și amuzant, bănuiesc că o să vă facă plăcere să-l urmăriți și poate o să vă aducă măcar un mic zâmbet acum, la început de an școlar. Este vorba despre discursul lui Geoffrey Canada (link) - profesor, activist social și inovator în educație, director al Harlem Children's Zone din Harlem (proiect pe care l-a fondat) și membru al mai multor organizații care au ca scop extinderea oportunităților educaționale pentru toți elevii. Vizionare plăcută!

*După aceea merită să urmăriți și discursurile extraordinare ale lui Sir Ken Robinson despre sistemul de învățământ - pe care le-am postat în articole ce pot fi găsite aici (link), aici (link) și aici (link).


Dacă ești pentru prima dată în căsuța mea, îți urez bun venit! Sper să găsești lucruri care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta.
Pot doar să vă doresc...curaj pentru a face față provocărilor noului an școlar și păstrarea speranței că lucrurile se vor îmbunătăți.
Cu drag  *>:D< îmbrăţişare