Cine ești când nu te vede nimeni?

Toți oamenii își doresc să fie perfecți. Chiar dacă perfecțiunea are definiții diferite în mintea fiecăruia, toți ne dorim să fim frumoși, inteligenți, carismatici, curajoși, amuzanți, etc. Și dacă simțim că nu suntem îndeajuns de... (oricare dintre atributele enumerate), obișnuim să "jucăm" ca și cum am fi.

Dintotdeauna a fost așa chiar dacă în măsuri diferite. Cărțile, filmele, poveștile - toate ne povestesc că de când e omul cât de cât conștient de sine a învățat să-și modeleze o imagine în fața celorlalți astfel încât să fie la adăpost de ironiile celorlați și să fie acceptat în societate.

Dar, de când au apărut internetul și rețelele de socializare, de când s-a născut ideea de "user" - poți să-ți permiți să fii oricine vrei să fii - de la Napoleon la Vlad Țepeș, de la Regina Internetului la Don Juan, de la Îngerașul Luminii până chiar la... Dumnezeu (desigur, cu poze și tot tacâmul necesar pentru un profil demn de luat în seamă).

În cazul în care suntem destul de sinceri, purtăm la profil numele real și poza (aproximativ) reală 😁 Dar putem lucra la imaginea noastră prin ceea ce postăm/recomandăm, prin comentariile pe care le punem, prin Like-urile pe care le dăm. Este loc suficient de "jonglat" și aici 😃.

Și totuși.., până unde putem merge? Care sunt consecințele acestor acțiuni?

La prima vedere nici o astfel de acțiune nu rănește pe cei din jur. Ai putea spune: ce, dacă eu vreau să visez/să mă joc? Cui ar putea face rău treaba asta?

În mod direct posibil să nu facă rău nimănui deși și aici depinde de comportamentul "user"-ului respectiv. Dar așa, unul câte unul, participând fiecare cu părticica lui, am reușit să creăm o cultură în care nimeni nu mai are încredere în nimeni, în care oamenii care simt tristețe ajung să se creadă defecți sau nebuni, pentru că, deh, "uite, X e mereu cu gura la urechi de fericit și îi merge mereu bine."

Putem aminti și de cazurile mai grave ale unor tineri care, ajungând să creadă că în viață tot ce contează e imaginea (pe Facebook, Instagram, Youtube, etc.), au ajuns în pragul sinuciderii când Like-urile și comentariile pozitive au scăzut/s-au oprit..

Desigur, subiectul este unul vast. De exemplu, am putea merge dincolo de imaginea superficială, trecând la diferențele dintre principiile pe care le afișăm/predicăm și acelea pe care le respectâm când nu ne vede nimeni.

* Legat de acest aspect mi-amintesc o întâmplare pe care mi-a povestit-o o bună prietenă. Participase la o întâlnire legată de un proiect ce prevedea diverse acțiuni ecologice, de colectare a deșeurilor, etc. Și, la prima pauză, când un grup masiv a ieșit din clădire la fumat, majoritatea a aruncat mucurile de țigară la întâmplare, fără măcar să sesizeze inconsecvența dintre principiile pe care le susținuseră în discuții și acțiunile lor.

"Caracterul, spunea un înţelept, este ceea ce facem atunci când nu ne vede nimeni. Nu este acelaşi lucru cu reputaţia – ceea ce alţi oameni cred despre noi. Nu se confundă nici cu succesul sau cu realizările. Caracterul nu este ceea ce am realizat, ci ceea ce suntem." - Bill Hybels.

Sunt multe lucruri care se pot observa pe această temă, dar asta se întâmplă doar dacă-ți oferi timp să observi/analizezi imaginea de ansamblu.

Aceste lucruri m-au convins că e util să abordez subiectul într-una dintre edițiile emisiunii "Orizontul Cunoașterii" realizată de Costel Luca (căruia îi mulțumesc pentru invitație). Am vorbit despre motivele accentuării diferențelor dintre Eul public și Eul privat, povara promovării unei imagini publice false, despre măsura în care acest comportament distruge încrederea în oameni, despre formarea și efectele toxice ale generalizărilor și prejudecăților, cum reușim să depășim imaginea afișată de cineva pentru a-l cunoaște, exemple din viața cotidiană și un exercițiu util de autocunoaștere/cunoaștere în relații. Vizionare plăcută și cu folos..

! Dacă îți dorești să depășești o situație neplăcută sau ai nevoie de susținere sau ghidare în transformarea interioară - îți pot fi alături. Îmi poți scrie un mesaj pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.

Articole conectate: 3 motive ca să privești ipocrizia altfel, 3 pași importanți pentru relații armonioase, Dacă ai putea vedea în inimile celorlalți și Ești un donator sau un profitor?.

Cărțile pe care le recomand astăzi sunt bineînțeles pe tema de astăzi și consider că aduc clarificări utile cu efecte benefice asupra calității relațiilor noastre (*pe pagina fiecărei cărți găsiți descrierea transportul este gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):

- "Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" -Eric Berne- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Ghidul ipocriților" -Péter Demény- comandă online aici-link;
- "Minciunile adulților" -Paul Ekman- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile" -F. Lelord, C. André- comandă online aici-link;
- "De ce oamenii buni fac lucruri rele?" -Debbie Ford- comandă online aici-link sau aici-link;
- "De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele" -James Hollis- comandă online aici-link sau aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind lista  cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Despre Oameni, despre viață, despre virtual și realitate

Fiecare zi este importantă sau cel puțin așa ar trebui să fie prin faptul că este unică și prin urmare irepetabilă. Însă nu am cunoscut pe nimeni care să reușească pe deplin în aceste vremuri să fie conștient de asta 24 de ore din 24 și să trateze clipele, timpul în general într-un mod nepărtinitor, deși mulți dintre noi se străduiesc în acest sens.

Fiind și eu un om ca toți ceilalți, iată-mă fiindu-mi dragă această zi, mai dragă decât celelalte, în sensul că simt să o sărbătoresc prin acest articol.

Astăzi am împlinit 1000 de prieteni în lista de Facebook!

Știu, majoritatea îmi veți spune să nu mă grăbesc în a rosti cuvântul „prieteni”, pentru că nu-i chiar așa cum pare.

...mai bine vă spun o poveste, una adevărată.

Încă de la primii pași ai mei pe prima rețea de socializare pe care am intrat (Netlog) recunosc că am întâmpinat greutăți în a face diferența dintre viața reală și cea virtuală, în sensul că nu am reușit să mă comport altfel decât în viața reală. Nu reușeam să fiu un "user" și să rămăn detașată față de întâmplările pe care le citeam, mărturisirile pe care le făceau oamenii, glumele care erau fie ironii usturătoare fie din gama "hai să râdem de oameni". Cel mai greu a fost când cineva a declarat într-o postare că prietenul X s-a sinucis din cauza atitudinii prietenilor lui virtuali, iar eu schimbasem două mesaje cu el în seara precedentă..

Uneori nici persoanele cu care comunicam mai îndeaproape nu înțelegeau de ce sunt așa și mă tot sfătuiau să nu mai "pun la suflet" și să nu iau în serios chiar tot ce citesc pe-acolo. Desigur, povestea este în același timp și tristă dar și amuzantă. Probabil este doar amuzantă pentru voi, pentru că un om care crede lucruri citite pe net duce de obicei cu gândul la imaturitate în gândire dar și emoțională - și este bine că vă amuzați deoarece acest post este unul de sărbătoare pentru mine.

Dincolo de amuzament, experiența virtuală a însemnat mult mai mult pentru mine.

Pe vremea când am intrat pe Netlog viața mea nu era tocmai roz, iar virtualul oferea un fel de surogat a ceea ce imi lipsea. Ca orice om, mi-am făcut prieteni virtuali și am stat de vorbă pe chat cu foarte mulți dintre aceștia. Acolo am învățat foarte multe lucruri noi despre prietenie și trădare, despre ce îi "leagă" și ce îi "dezleagă" pe oameni, despre durerile oamenilor transformate în reacții verbale agresive, dar mai ales despre cum se pot "topi" aceste reacții și cum se pot alchimiza transformându-se în toleranță, acceptare și prietenie adevărată.

După aproape un an de experiență Netlog am hotărât că trebuie să transfer în realitate câteva prietenii virtuale. Și am plecat într-un fel de călătorie (ce s-a dovedit inițiatică) prin țară pentru a întâlni cât mai mulți dintre cei cu care vorbisem pe Netlog. Așa cum banuiți probabil, una dintre primele experiențe de "coborâre" din virtual în real a fost una șocantă pentru mine (la prima vedere) de parcă ar fi avut  să demonstreze că toată suspiciunea pe care o aveau cei din jurul meu era perfect îndreptățită 😃.

"Noroc" cu încăpățânarea mea de a înțelege rosturi pentru că aceasta m-a determinat să nu mă opresc la prima impresie. Tot această încăpățânare m-a ferit de formarea acelui tipar de gândire binecunoscut - acela că "oamenii spun doar minciuni pe internet, doar se distrează și de aceea nu merită efortul și timpul de a utiliza rețele de socializare" - decât doar pentru distracție.

*Am pus ghilimele cuvântului "noroc" deoarece nu cred în noroc cu sensul din dicționar. Faptul că nu mă opresc la prima impresie este un comportament pe care l-am cultivat cu voință și efort nu un produs al hazardului. Iar faptul că am eliminat tiparul chiar mi-a adus foarte multe avantaje.

În general, dezamăgirile ne fac să ne închidem sufletește, și asta este bine deoarece închiderea funcționează ca un firewall, ca o protecție împotriva durerii. Uităm că același lucru este și rău deoarece un astfel de tipar ne poate face să respingem din start sau să ținem la distanță oameni care ne-ar putea deveni prieteni adevărați.

Gândindu-mă la început la faptul că oamenii sunt diferiți și că e imposibil ca prejudecățile să fie adevărate am reușit în timp să găsesc în fiecare Om pe care îl cunosc lucruri cu adevărat minunate și să trăiesc bucuria construirii unor prietenii pe viață (și ma refer aici la prietenii care au început virtual dar au continuat în realitate).

Pe Facebook am ezitat să mă înscriu deoarece nu aveam timp suficient să acord atenția necesară (pe care eu o consider necesară) socializării așa cum o văd eu. Însă nu am "rezistat" prea mult și m-am înscris la finalul lui iulie 2011. În prima parte a peroadei de atunci până acum am invitat în listă toate persoanele ale căror pagini blog sau proiecte mi-au plăcut și m-au uimit prin creativitate dar și alte activități. Și nu au fost puține, deoarece am navigat virtual suficient încât să culeg o minunată bază de link-uri cu adevărat utile. Așa s-a concretizat Portalul Universul Cunoașterii (click) - cu paginile pe care le-am studiat în timp și le-am considerat bune de împărtășit și celorlalți.

Sunt două lucruri pe care le regret acum:

Primul este că nu am avut timpul necesar spre a spune tuturor acestora că îi cunosc prin proiectele sau paginile lor și de a le spune că îi apreciez pentru acestea. Am reușit să fac asta în destul de multe cazuri, dar nu în toate.

Al doilea - că nu am măcar de o sută de ori mai mult timp pentru a comunica cu fiecare dintre cei care m-au invitat în lista lor.

Însă ce mă bucură este faptul că nu am dat nici o invitație la întâmplare și nici nu am dat nici un accept (pănâ acum cel puțin) până nu am studiat cât de cât profilul fiecăruia, astfel încât pot acum spune că am încercat să cunosc pe fiecare atât cât a lăsat să se vadă public pe profil.

De aceea pot sărbători astăzi cu drag 1000 de inimi în lista mea de Facebook!

Pentru că nu mă opresc la prima impresie și nici la a doua, și de fiecare dată fără excepție s-a dovedit că fiecare om se deschide la un moment dat dacă vrea și cu condiția să-i oferi spațiul necesar și Libertatea de a o face când și cum crede acesta potrivit să o facă.

Știu că oamenii nu spun întotdeauna adevărul, știu că o prietenie reală nu poate fi comparată cu una virtuală și mai știu că interacțiunea reală, atunci când poți privi Omul în ochi, este cu mult mai intensă și ne poate oferi o împărtășire reală și o bucurie pe măsură.

Ce am vrut să punctez în acest articol este faptul că: în cazul când vrem cu adevărat să învățăm din experiențe și să ieșim cu un câștig de înțelepciune din ele, în acest caz - putem să o facem oricum, virtual sau în realitate, important este să nu cedăm primului impuls egotic, primului impuls venit din tiparele de gândire acumulate în experiențele anterioare și din "folclorul" de masă, din miturile acestuia, să nu cedăm primului impuls care ne poate duce la închideri emoționale care, la rândul lor, ne răpesc bucuria de a cunoaște oameni noi și de a trăi experiențe minunate.

Cred că toți avem puterea de a ne împotrivi tiparelor de gândire pe care le întâlnim la tot pasul. E nevoie doar de voință și de credința că putem să depășim aceste tipare, practic - să ne autodepășim.

Nu vă opriți la prima impresie nici în mediul virtual și mai ales în viața reală. Nu vă opriți niciodată din a încerca să cunoașteți un om, pentru că nu există un moment "final" în care să se poată pune o etichetă asupra nimănui. În fiecare Om există ceva cu adevărat Minunat și nu doar un lucru ci mai multe. Aceste lucruri minunate pe care le conțin oamenii (și le conține fiecare dintre noi) - pot fi descoperite numai cu răbdare, uneori cu muuuultă răbdare. 

Ce vă pot spune cu mâna pe inimă este faptul că merită de fiecare dată să ai răbdare să cunoști pe cineva și că, dacă nu ai descoperit nimic minunat nu este pentru că acel om nu are ceva minunat în el, ci este pentru că nu ai avut suficientă răbdare să descoperi și/sau nu i-ai oferit spațiul sacru de care avea nevoie pentru a se deschide.

Aceasta nu e ceea ce cred, ci ceea ce ȘTIU.

La mulți ani fericiți dragi prieteni din realitate și din mediul virtual! Mă bucur că Facebook ne-a oferit posibilitatea conectării în acest fel, deși eram deja în mod subtil în acea conexiune (de care se vorbește prea puțin și este prea puțin înțeleasă ...încă).

Articole conectate cu subiectul: 3 pași importanți pentru relații armonioase, Mitul numit "prima impresie" și Dacă ai putea vedea în inimile celorlalți. Măsura în care îi acceptăm pe ceilalți reflectă măsura în care ne acceptăm pe noi înșine și de aceea merită (re)văzut documentarul de aici-link.

Dacă tot a venit vorba despre prejudecățile care ne afectează comunicarea cu ceilalți și relațiile, recomand astăzi și câteva cărți foarte utile pentru îmbunătățirea acestui aspect atât de important pentru o viață echilibrată (transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):

- "Vorbește-mi, am atâtea să-ți spun" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Trăind cu cei apropiați în fiecare zi...viața!" - Jacques Salomé - comandă online aici-link;
- "Trăind cu ceilalți în fiecare zi...viața!" - Jacques Salomé - comandă online aici-link;
- "Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" -Eric Berne- comandă online aici-link.

***

Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Sper să găsești lucruri care să-ți placă și să te întorci din când în când. Poți alege un subiect utilizând listele "Articole recomandate" și cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗