Mesajele Universului - "Tuning In - Spirit Channelers In America"

În interacțiunea noastră cu mediul exterior, pe tot parcursul vieții, primim mereu mesaje. Fie că vin de la cei cu care interacționăm, fie că vin prin mijloace media sau prin intermediul naturii în întregimea ei, "semnalele" Universului vin într-un flux continuu către noi în încercarea de a ne arăta sau a ne învăța ceva. Universul ne pune la dispoziție în acest fel un mod de comunicare cu el și în același timp cu noi înșine din perspectiva interconectării noastre cu acest UNU care suntem.

În graba de a realiza lucrurile pe care societatea le consideră "importante" pentru realitatea în care trăim, destul de puțini oameni își abat atenția asupra acestor mesaje (care sunt de cele mai multe ori subtile). Ne găsim mereu scuze, lipsa de timp și "îndatoririle" zilnice fiind cele mai folosite. Sau chiar dacă am trecut de "etapa" cu scuzele, apar în continuare suspiciuni, îndoială, frici, prejudecăți și multe alte lucruri din acestă gamă - care ne fac de multe ori să refuzăm sau să minimalizăm importanța "mesajelor" din cauza căilor... ciudate prin intermediul cărora ajung la noi.

În legătură cu acest fapt, poate că prima suspiciune care ne vine în minte provine din întrebarea: cum putem ști dacă ceea ce observăm, auzim sau simțim subtil sunt semnale reale sau reprezintă manipulări ale cuiva..? Și este o suspiciune întemeiată.

După părerea mea, ne putem da seama de natura mesajului prin starea pe care acesta o creează în noi înșine. Eu cred în mesajele care îmi aduc o stare de pace interioară, armonie și bucurie profundă. În cursul conștientizării lucrurilor, am învățat că "mesagerul" contează mai puțin și că cele mai importante sunt informațiile cuprinse în mesaj, mai exact ce îmi aduc acestea nou, util și aplicabil în viața de zi cu zi.

Fie că credem sau nu în conexiunea dintre noi și fiecare ființă sau lucru din Univers, cred că în viața fiecăruia vine un moment când conștientizăm necesitatea luării în considerare a acestor "mesaje" pe care ni le transmite Universul.

Dacă ați ajuns să acceptați acest fapt, vă invit să vizionați un film care pentru mine a reprezentat un puternic liant între cuantele de cunoaştere pe care le-am adunat de-a lungul vremii.

"Tuning In: Spirit Channelers în America" - este un documentar cu adevărat unic care a apărut în septembrie 2008 şi care este rezultatul a 10 ani de anchetă în fenomenul spirit-channeling, anchetă elaborată de către regizorul David Thomas.

Pentru cei care nu cunosc termenul: "channeling"-ul este o practică ce (se spune că) datează încă din antichitate în care un om aflat într-o stare de transă (de obicei, dar nu neapărat), face o conexiune psihică și energetică cu o entitate din alte dimensiuni ale Universului. În acea stare, cel care face "channeling"-ul este capabil să interacționeze interdimensional interpretând mesajele ce le primește (și le transmite) și simultan poate stabili un contact între oameni și entitatea respectivă.

Pentru prima dată, șase dintre americanii care fac channeling sunt prezenți în același film cu scopul de a ne oferi o perspectivă mai amplă asupra fenomenului dar și pentru a răspândi informații de mare valoare pentru noi toți.

Este într-adevăr interesant că: indiferent de timp și spațiu "entitățile" vorbesc ca unul, esența mesajelor coincide, iar mesajul final al filmului este unul clar, profund și încurajator pentru întreagă omenire.

Cum spuneam și mai sus, nu este neapărat necesar și nici foarte important să credem în existența entităților extraterestre sau de altă natură pentru a oferi atenție acestui film. Cele mai importante sunt informațiile pe care ni le aduce documentarul şi cum schimbă acestea percepția noastră asupra realității și implicit asupra vieții pe care o trăim. Vizionare plăcută !

*Post-editare: După 6 ani de la lansarea filmului a apărut și cartea scrisă de David Thomas ce conține informații recente de la cei pe care i-ați urmărit în film (este un fel de up-date al filmului):

"Să intrăm pe frecvența Universului" - comandă online aici-link.

***

Dacă ești pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți urez bun venit! Sper să-ți placă ce vei găsit și să te întorci din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

O altfel de scrisoare către țara mea

Am primit pe mail un mesaj din acela forward deja celebru „Scrisoare către țara mea” care NU este scris de Alexandru Tocilescu chiar dacă circulă sub această semnătură - gasiți informatia aici (click).

Nu este prima dată când citesc sau aud injurii la adresa țării, la adresa "sistemului", a partidelor, a oamenilor politici, etc., se aud critici mereu dacă deschidem televizorul, radioul sau doar dacă ne acordăm timp să ascultăm trecătorii pe stradă.

E cel mai simplu sa înjurăm, să criticăm, să judecăm. E cel mai simplu lucru. Oricine poate face asta.

Dar cred că a face asta nu înseamnă decât să facem exact ce fac ei (cei judecați în scrisoarea-mesaj citată) aproape sub aceeași formă. E un "război" care, dus în acest mod, NU se va termina niciodată.

E un război fără învingători, e unul doar cu învinși.

E ca o oglindă ce produce mereu aceeași reflexie, una care mereu ne întoarce ceea ce emitem.

Dar oare nu am facut asta de secole, de milenii? Nu e vizibil rezultatul? E lumea pe care o vedem peste tot în jurul nostru, la tv, la radio sau pe stradă = oameni din ce în ce mai închiși, mai înstrăinați de semenii lor.

Ce-ar fi să încercăm și altfel? Alfel decât am facut de o istorie întreagă, altfel decât judecându-i pe cei din jurul nostru, altfel decât găsind mereu vinovați, altfel decât încercând sa îi schimbăm pe ceilalți.

Oamenii sunt sătui, asta e clar. E o criză în exterior și una în interior. Numai că cea exterioară este reflexia celei care există în interiorul nostru. Tentația de a da "vina" pe exterior pentru problemele pe care le simțim în interior este mare. Pentru că e mult mai simplu așa. Fără asumare. E mult mai simplu să spunem că tot ce e în jurul nostru ne-a provocat criza interioară. Plus că "sportul" cu găsirea vinovaților în exterior e un "sport" de când lumea și ne-am și obișnuit cu el.

După părerea mea, soluția problemei descrise în mesajul-protest nu stă într-o reacție de acest tip, nu stă în injurii, în furie și nici într-o revoluție de genul celor care au mai fost. (a se lua în considerare că "reacție" vine de la "reacțiune" - bine de văzut legea "acțiunii si reacțiunii").

Deja este suficient de cunoscută "legea oglinzii" numită în Legile Universale (link) și "legea reflectării": "Universul ne reflectă întotdeauna ceea ce emitem" (ceea ce simțim în interior)". Cu alte cuvinte, când e furtună în interior, e furtună și în "afară".

Inițial și eu am crezut că nu e decât un slogan, o teorie.

Mai apoi, de voie de nevoie, mi-am propus să o verific. Am început să schimb una câte una ideile preconcepute pe care mi le formasem de-a lungul vremii, acelea arhicunoscute de genul "lumea e rea, e perversă, mereu urmărește ceva", "nu există prieteni ci în spatele oricărui gest frumos, există mereu un interes" și altele din aceeași gamă.

Am vrut să văd: oare chiar e adevărat? Oare chiar se schimbă ceva în viața mea dacă eu îmi schimb modul de a interacționa cu lumea înconjurătoare?

La inceput eram sceptică, pentru că nu încercam din toata inima...era asemeni unui joc în care tragi mereu cu coada ochiului la rezultate încercând parcă să păcălești situațiile, să trișezi măcar puțin ca să nu ieși chiar de tot din confortul oferit de ideile fixe (pentru că DA - ele oferă un confort). Și este evident că nu reușeam să obțin rezultate, nu se schimba nimic.

Însă când mi-am dat seama că mințind situațiile sau pe ceilalți mă mint de fapt pe mine (pentru că lucrurile din Univers chiar sunt conectate, nu e doar o teorie), când mi-am dat seama ca "a trișa", "a manipula", "a controla" (pe ceilalți) se intorc MEREU la mine, pentru că eu le-am generat inițial, când mi-am dat seama de toate acestea - am început să CRED.

Am început să tratez "jocul" numit VIAȚĂ cu respect și seriozitate.

Așa am început să îi tratez pe ceilalți exact cum aș fi vrut eu să fiu tratată, chiar dacă nu primeam la început nimic asemănător.

Am dăruit cu disperare necondiționat în toate direcțiile și în toate situațiile având CREDINȚA fermă că trebuie să existe un rost în toate acestea și că, la un moment dat, lucrurile se vor schimba și în fragmentul meu de "univers".

Și chiar așa a fost! Lucrurile s-au schimbat. Mi s-au întâmplat și mi se întâmplă lucruri pe care alții le-ar considera imposibile, iar "răul", "perversiunea" și tot ce poate fi numit negativ au dispărut în foarte mare măsură din "lumea mea". Mi se întâmplă foarte rar ca cineva să-mi "arate" vreo oglindă "urâtă". Acum sunt convinsă că atunci când eu îmi voi fi schimbat total mentalitatea aceste experiențe vor dispărea din viața mea în totalitate.

E drept, am fost încăpățânată în credința mea, în sensul că nu am vrut să renunț la ea nici în momentele mai dificile, nu am vrut sa renunț la a CREDE că Oamenii SUNT în esență BUNI chiar dacă manifestă de atâtea ori opusul. Nu am vrut să renunț la a CREDE că totul se întamplă cu un ROST. Un rost pe care trebuie doar să am răbdarea să îl găsesc. Nu am vrut să renunț la a CREDE că în orice "rău" e și un "bine". Eu trebuie doar să am răbdarea să găsesc acel "bine" din "rău".

Așa m-am convins că "legea oglindirii" (link) chiar funcționează, chiar primesc ceea ce ofer, m-am convins că Universul chiar se "modelează" conform energiei ce eu însămi o trimit în eter.

Da, pare imposibil de schimbat ceva în lumea asta. Pare imposibil doar dacă ne lăsăm cuprinși de furie, de jocurile politice sau sociale pe care le trăim noi înșine sau le vedem la TV, dacă ne lăsăm copleșiți de jocurile de culise pe care le observăm vrând-nevrând în oricare instituție unde lucrăm sau unde suntem implicați.

Dar asta doar pare. De fapt TOTUL este POSIBIL. Iar ceea ce trăim fiecare dintre noi depinde numai de noi inșine și nu de cei din jur. Realitatea fiecăruia dintre noi se modelează diferit deși pare că trăim într-o realitate comună.

Avem nevoie însă de o voință de fier în a CREDE în faptul că E POSIBIL.

Avem nevoie să CREDEM în faptul că schimbarea trebuie să plece de la FIECARE dintre noi și vorbesc aici de schimbarea interioară și de schimbarea mentalității.

Avem nevoie să ne modificăm unghiul de vedere din poziția de a-l privi și judeca pe celălalt (ceilalți) în a ne observa pe noi inșine și ceea ce emitem. Pentru că ceea ce emitem se întoarce MEREU înapoi la noi.

Avem nevoie de vindecarea pesimismului cronic implementat de secole în ADN-ul nostru. Iar asta o poate face doar fiecare cu el însuși.

Iar pentru asta e nevoie VOINȚĂ și RESPONSABILITATE, de ÎNCREDERE și CURAJ.

Cred cu tărie că undeva acolo, în sufletul oricărui român, încă mai există CREDINȚĂ și CURAJ. Fiind alături unii celorlalți, renunțând la judecăți și critici, putem reuși să regăsim în interiorul nostru toate aceste aspecte, pentru a radia din interior spre exterior schimbarea care ne-o dorim în țara noastră dragă.

Vă îmbrățișez cu drag,

Adina ♥ 

Dacă ai ajuns pentru prima dată aici, îți spun bun venit! Vei găsi aici o mulțime de informații utile care pot aduce armonie în toate planurile ființei: fizic, psihic, emoțional și spiritual. Poți căuta subiectul care te interesează utilizând listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie (coloana din dreapta). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗