Amprentele acțiunilor noastre

Depășirea prejudecăților este poate cea mai mare provocare din viața unui om. Și dacă ar fi să aleg din seria acestora, pe primul loc cred că sunt prejudecățile legate de oamenii cu care intrăm în contact într-un fel sau altul, în viața reală sau virtuală.

Fie că vrem fie că nu, în mintea noastră se construiește pas cu pas (conform tiparelor mentale specifice - link) o imagine a Celuilalt și apoi ajungem să credem că Celălalt chiar este acea imagine. Desigur, imaginile pe care ni le formăm unii despre alții NU reprezintă nici 1% din ceea ce noi suntem de fapt, dar de prea puține ori ne amintim asta atunci când intrăm în contact unii cu ceilalți.

Dacă interacțiunile noastre nu ar lăsă nici o urmă în sufletul celui/celei cu care comunicăm, atunci această necunoaștere reciprocă nu ar avea nici o importanță. Însă dacă ne gândim cu adevărat la Celălalt, dacă ne PASĂ cu adevărat de el/ea, de sufletul care animă acel corp, atunci va trebui să ne gândim de cel puțin două ori la ceea ce spunem sau facem.

Mărturisesc că de-a lungul vieții am făcut destule greșeli în ceea ce privește comunicarea și relațiile cu oamenii. Asta deși fac parte dintre persoanele cărora le pasă foarte mult de ceilalți și deși am avut și am mare grijă în această privință.

Tocmai pentru că îmi pasă, am învățat și învăț mereu să depășesc impulsul uman de a judeca și de a pune etichete, comportament atât de tentant prin faptul că ne hrănește ego-ul ridicându-ne mai presus de ceilalți cu fiecare "cântărire" și judecată pe care o facem (link).

Nu pot spune că e ușor dar nu pot spune nici că e greu. Depinde de priorități. Una dintre prioritățile mele este să aduc un zâmbet pe chipul cuiva, să-i încălzesc sufletul cu un gând dacă pot, iar dacă nu știu cum, măcar să-i fiu alături în tăcere și să nu rănesc în nici un fel.

Am învățat câteva lucruri simple despre oameni și despre vremurile pe care le trăim. Și nu au legătură cu spiritualitatea, nici cu credințele noastre, ci consider că au legătură pur și simplu cu a fi Om.

***

Am învățat că oamenii sunt sătui de sfaturi. Și că au dreptate să fie așa. Pentru că nimeni niciodată nu știe cu adevărat ce e în sufletul cuiva, oricât de deschis ar fi omul respectiv, nici măcar după 30 de ani de conviețuire în comun (ca exemplu în cazul cuplurilor). Având în vedere acest lucru, a da un sfat "gratuit" cuiva (fără ca acesta să fie cerut) e o dovadă de aroganță, e modalitatea cea mai simplă de a-ți demonstra superioritatea. La fel e și cu "a da lecții de viață" și cu "a arăta cu degetul teorii învățate din cărți".

Am învățat că ajutorul are nuanțe diferite chiar dacă oamenii sunt tentați să creadă că "binele" e unul singur și că are o culoare unică pentru toți (link).

Am învățat că un singur gest sau o vorbă poate răni mai mult decât tăișul unei săbii și că, de efectul acestuia sunt în primul rând eu răspunzătoare, și abia apoi cel care are percepția asupra gestului. Știu că "spiritualitatea" de duzină a denaturat acest lucru spunând că nu suntem răspunzători de percepțiile pe care le are Celălalt. Dar nu știu care ar mai fi responsabilitatea acțiunilor noastre dacă am fi mereu în cap cu fraza "E percepția lui, nu e problema mea" (o frază pe care am auzit-o de prea multe ori ca să o mai trec cu vederea).

Am învățat că într-adevăr, nu putem ști totul unii despre ceilalți chiar dacă am fi dispuși să ne cunoaștem, chiar dacă am fi 100% sinceri, și asta deoarece timpul fizic nu ne permite să ne dezvăluim reciproc ființa unul celuilalt și pentru că oricum suntem alții în fiecare zi. Da, știu că timpul e o iluzie, dar e una foarte persistentă, vorba lui Einstein.

Am învățat că minimul gest de bunăvoință, minimul gest de a-l înțelege pe cât posibil pe Celălalt, este să mă pun în locul lui măcar la nivel mental și pe cât posibil emoțional, luând în considerare omul în contextul pe care îl trăiește nu doar reacția pe care o are la un moment dat.

Chiar dacă nu cunosc acest context, îl pot măcar bănui. Empatia (link) este minimul gest pe care îl putem face pentru Celălalt dacă într-adevăr ne pasă. Suntem cu toții dotați natural cu capacități empatice, așa că nimeni nu poate spune "nu pot", e nevoie doar de bunăvoință.

Am învățat că superficialitatea și prejudecățile nu fac decât să ne îndepărteze unii de ceilalți, să ne facă mai reci și mai nepăsători, lucruri care la rândul lor determină adâncirea crizei interioare și exterioare de care spunem cu toții că suntem deja conștienți și sătui.

Ce-ar fi să ne fim alături unii altora fără să ne evaluăm mereu unii pe ceilalți în nici un fel? Cum ar arăta lumea noastră dacă nu am mai ține neapărat să ne dăm lecții gratuite unii altora? Cum ar fi viața noastră dacă nu am mai încerca să ne arătăm "mușchii" valorii personale unii celorlalți cu fiecare ocazie? Cum ar fi dacă înaintea fiecărei judecăți care ne vine în minte ne-am pune în locul celuilalt incluzând contextul în care el trăiește?

Și asta doar așa, pentru că suntem cu toții Oameni și pentru că toți suntem vulnerabili în toată măreția noastră. Pentru că da, vulnerabilitatea este cea mai frumoasă trăsătură umană. Este una dintre trăsăturile care ne (re)amintesc că suntem oameni și nu roboți (link).

Am mai învățat că oricât de "tăcuți" am trece unii prin viața celorlalți ne lăsăm reciproc o amprentă în suflet. Iar eu am decis ca amprenta mea în sufletul tău să fie BUCURIE, iar dacă asta nu e posibil, măcar...să nu doară. Asta nu ține de spiritualitate decât aparent, ține de A FI OM.

Articole conectate se găsesc: aici (link), aici (link) aici (link) și aici (link).

Cărțile pe care le recomand astăzi sunt bineînțeles despre relații și oferă instrumente minunate de relaționare și simultan de autocunoaștere (toate beneficiază de transport gratuit oriunde în țară):

"Trăind cu cei apropiați în fiecare zi...viața!" - Jacques Salomé - comandă online aici-link;
"Trăind cu ceilalți în fiecare zi...viața!" - Jacques Salomé - comandă online aici-link;
"Comunicarea relațională pe înțelesul celor mici" - Jacques Salomé - foarte importantă pentru părinții care vor să aibă o relație armonioasă cu copiii lor - comandă online aici-link;
"Arta de a cultiva relații durabile" - Gerard Apfeldorfer - comandă online aici-link;
"Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" - Eric Berne - comandă online aici-link;
"Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații" - John C. Maxwell - comandă online aici-link.

Dacă ești pentru prima data aici, mă bucur să-ți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să îți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥