Desigur ați văzut oameni care sunt atât de
pasionați de ceea ce fac încât uită de existența lucrurilor din jurul lor și
chiar de existența timpului. Ați văzut cum se simt ca și cum ar exista doar ei
și pasiunea lor, nimic altceva, ați văzut cum radiază pur și simplu. Posibil să
fii chiar tu, cel ce care citești acest text, unul dintre acei oameni pasionați
de ceea ce fac și atunci știi sigur cum e. Știi sigur că nimic nu poate înlocui
bucuria de a face ceea ce-ți place.
Desigur tuturor ne place să facem diverse lucruri,
să avem diverse preocupări, însă una singură este cea care ne aduce bucuria
aceea care nu poate fi descrisă în cuvinte. Una singură este activitatea în
care se împletesc 100% armonios talentul nostru principal, abilitățile sau
într-un singur cuvânt vocația. Cineva spunea că "Dumnezeu e încântat
privindu-ne făcând ceea ce ne place". În sensul clasic sau metaforic, oricum ar fi, sunt
sigură că așa este.
Cunosc multe personalități care vorbesc cu pasiune
despre pasiune, dar astăzi m-am gândit să vă împărtășesc viziunea lui Rick Warren despre aceasta, autor al cărții "Viața ghidată de țeluri", lui aparținându-i și citatul de mai sus. Cu siguranță vă
va cuceri, vizionare plăcută!
Dacă esti pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit! Poți alege un subiect care îți place din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta.
Știm cu toții că fiecare lucru sau
întâmplare are semnificații și nuanțe diferite pentru fiecare dintre noi. Știm
de asemenea că fiecare dintre noi este pe calea învățării chiar dacă suntem sau
nu pe deplin conștienți de asta, chiar dacă o numim sau nu așa. Fie că "citim" ce
ni se întâmplă într-un fel sau altul, fie că "traducem" mai mult sau mai puțin
eficient semnificația experiențelor pe care le trăim, acestea se lasă în voia
interpretării noastre și ne oferă cu drag oricând toată înțelepciunea de care
avem nevoie.
O experiență recentă mi-a arătat
cât de ușor senzitivitatea ajunge să fie confundată cu dezechilibrul emoțional.
Parcă la fel de ușor cum detașarea poate fi confundată cu indiferența.
Întradevăr, este greu de distins
granița dintre multele noastre manifestări dar cred că putem folosi ca instrument de măsură în acest scop gradul de apropiere sau
de separare dintre oameni la care manifestărle noastre ne conduc.
Putem de exemplu distinge granița
dintre detașare (de care se vorbește în spiritualitate) și indiferență
observând gradul în care ceea ce simțim ne lasă mai mult sau mai puțin inerți
la nevoile și durerea celor din jurul nostru, cunoscuți sau nu. Putem observa
de asemenea dacă inima noastră vibrează la experiențele prin care trec ceilalți și ne putem da seama dacă nu cumva am trecut în extrema indiferenței și nepăsării.
Într-o discuție zilele trecute, cineva spunea că atunci când
ești în echilibru/armonie cu tine însuți, nici o amintire personală nu-ți mai
aduce lacrimi în ochi și nici experiențele prin care trec cei din jurul tău. Eu
cred că atâta vreme cât nu putem empatiza cu noi înșine (cei din trecut), cât
nu suntem capabili să (re)simțim durerea prin care am trecut (chiar fiind vindecați emoțional), acest context ne împiedică să putem empatiza și cu cei
care trec acum prin experiențe similare cu ale noastre. Cred cu convingere că
numai amintirea a ceea ce am trăit (când am trecut prin momente grele)
ne poate sta suport în încercarea noastră de a-i înțelege pe ceilalți și de afi alături de cei care traversează experiențe dureroase.
Desigur nu întâmplător am fost cu
toții martori zilele acestea la experiența traumatică a celor implicați în
accidentul rutier din Muntenegru. Nu voi lua în discuție durerea prin care trec
cei care au trăit această experiență sau cei din familiile acestora. Doresc
doar să subliniez extraordinara acțiune a celor care au intervenit pentru
salvarea celor în nevoie și minunata colaborare, armonia care s-a creat între
atât de mulți oameni necunoscuți care au dăruit în mod necondiționat timp, energie, sânge -
sau într-un singur cuvânt Viață - sufletelor care au ales să rămână în
continuare printre noi.
Consider că Raed Arafat
este un om extraordinar și consider că suntem norocoși că se află în postul în care se află. De asemeni să fim recunoscători tuturor celor care au făcut un gest cât de mic pentru a ajuta într-un fel sau altul la acțiunea
de salvare. Tuturor le trimit un gând de profundă recunoștință și mă înclin în
fața altruismului de care au dat dovadă. Să ne rămână drept exemplu fiecare
gest făcut de aceștia.♥
Merită să urmăriți un discurs al lui Raed Arafat susținut de domnia sa la TEDx București..
Dacă ești pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit! Poți alege alt subiect care să-ți placă din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Așa cum spuneam și în alte articole,
este greu să nu observi faptul că mult așteptatele schimbări încep să-și facă
simțită prezența deși nu sunt atât de mediatizate. Faptul că unii oameni nu le
observă din diverse motive nu înseamnă că acestea sunt mai puțin importante sau
că nu există.
O discuție pe care am avut-o
zilele acestea mă determină să readuc pe blog subiectul schimbărilor prin care
trecem. Printre numeroasele piedici în calea producerii mai rapide ale
trasformării societății noastre în aliniere cu schimbările planetare enumăr
astăzi doar două.
- Frica de schimbare (link) - este
cea care dă naștere multor reacții dintre cele neașteptate. Probabil asta nu ar
fi o problemă la nivel individual în cazul când ne pasă mai puțin de reacțiile în
lanț pe care le provocăm în ceilalți. Spun că asta nu ar fi o problemă dacă
felul în care gândim, negativitatea, pesimismul nu ar avea ca și consecințe și diverse
blocaje în corpul nostru, acestea trasnformându-se uneori în boli greu de
vindecat.
- Critica excesivă a tot ce este în
jur și nu coincide cu propriile „standarde” - este o altă piedică în calea
transformării lumii noastre într-o lume a acceptării, iubirii și colaborării.
Este o piedică deoarece unde este atenția noastră acolo este și energia, în
sensul că oamenii preocupați doar de critică pur și simplu rămân cu foarte
puțină energie pentru ei înșiși. Consecințele acestui gen de atitudine sunt
numeroase dar deja am vorbit despre asta aici (link).
Oricare ar fi lucrurile care
frânează parcursul lumii noastre spre o lume în armonie (link), mă bucur că
observ zi de zi schimbări în jurul meu și mă bucur că trăiesc în aceste vremuri
(pe care eu le văd) minunate!
Filmul documentar pe care îl aduc astăzi în atenție se numește „2012 - Tranziția - Un nou început” - și deși a fost
lansat anul trecut în noiembrie, nu este unul suficient de mediatizat. Realizatorul
filmului - bosniacul Amel Tresnjic (producător, scenarist, regizor și editor) a
pus mult suflet pentru a-l realiza, dar cred că după ce îl veți urmări veți
observa singuri acest lucru. Mesajul optimist al filmului sper să vă umple
inima de speranță și sufletul de elan spre a vă implica fiecare după
posibilități în construirea acele lumi mai bune pe care ne-o dorim cu toții. Asigurânu-vă
ca merită fiecare minut vă urez vizionare plăcută!
Link alternativ pentru film - aici (link). Un articol cu foarte mare legătură cu informațiile
din film se găsește și aici (link).
*** Înțelegerea fricilor, a blocajelor emoționale
dar și a celor energetice ale corpului fizic (simptome și boli) și eliminarea
lor se află printre obiectivele workshop-ului de la București de pe
22-23 iunie - pe care l-am anunțat aici (link)și ale cărui detalii le-am dat aici(link).
Seria de articole reunite sub
titlul "Informații care mi-au schimbat viața" se găsește aici (link).
Dacă esti pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit! În legătură
cu acest articol reprezentativ pentru această pagină poți citi aici (link) sau poți alege subiectul dorit din tabelul cuvintelor cheie din
coloana din dreapta.
.jpg)
.jpg)
