Amprentele acțiunilor noastre

Depășirea prejudecăților este poate cea mai mare provocare din viața unui om. Și dacă ar fi să aleg din seria acestora, pe primul loc cred că sunt prejudecățile legate de oamenii cu care intrăm în contact într-un fel sau altul, în viața reală sau virtuală.

Fie că vrem fie că nu, în mintea noastră se construiește pas cu pas (conform tiparelor mentale specifice - link) o imagine a Celuilalt și apoi ajungem să credem că Celălalt chiar este acea imagine. Desigur, imaginile pe care ni le formăm unii despre alții NU reprezintă nici 1% din ceea ce noi suntem de fapt, dar de prea puține ori ne amintim asta atunci când intrăm în contact unii cu ceilalți.

Dacă interacțiunile noastre nu ar lăsă nici o urmă în sufletul celui/celei cu care comunicăm, atunci această necunoaștere reciprocă nu ar avea nici o importanță. Însă dacă ne gândim cu adevărat la Celălalt, dacă ne PASĂ cu adevărat de el/ea, de sufletul care animă acel corp, atunci va trebui să ne gândim de cel puțin două ori la ceea ce spunem sau facem.

Mărturisesc că de-a lungul vieții am făcut destule greșeli în ceea ce privește comunicarea și relațiile cu oamenii. Asta deși fac parte dintre persoanele cărora le pasă foarte mult de ceilalți și deși am avut și am mare grijă în această privință.

Tocmai pentru că îmi pasă, am învățat și învăț mereu să depășesc impulsul uman de a judeca și de a pune etichete, comportament atât de tentant prin faptul că ne hrănește ego-ul ridicându-ne mai presus de ceilalți cu fiecare "cântărire" și judecată pe care o facem (link).

Nu pot spune că e ușor dar nu pot spune nici că e greu. Depinde de priorități. Una dintre prioritățile mele este să aduc un zâmbet pe chipul cuiva, să-i încălzesc sufletul cu un gând dacă pot, iar dacă nu știu cum, măcar să-i fiu alături în tăcere și să nu rănesc în nici un fel.

Am învățat câteva lucruri simple despre oameni și despre vremurile pe care le trăim. Și nu au legătură cu spiritualitatea, nici cu credințele noastre, ci consider că au legătură pur și simplu cu a fi Om.

***

Am învățat că oamenii sunt sătui de sfaturi. Și că au dreptate să fie așa. Pentru că nimeni niciodată nu știe cu adevărat ce e în sufletul cuiva, oricât de deschis ar fi omul respectiv, nici măcar după 30 de ani de conviețuire în comun (ca exemplu în cazul cuplurilor). Având în vedere acest lucru, a da un sfat "gratuit" cuiva (fără ca acesta să fie cerut) e o dovadă de aroganță, e modalitatea cea mai simplă de a-ți demonstra superioritatea. La fel e și cu "a da lecții de viață" și cu "a arăta cu degetul teorii învățate din cărți".

Am învățat că ajutorul are nuanțe diferite chiar dacă oamenii sunt tentați să creadă că "binele" e unul singur și că are o culoare unică pentru toți (link).

Am învățat că un singur gest sau o vorbă poate răni mai mult decât tăișul unei săbii și că, de efectul acestuia sunt în primul rând eu răspunzătoare, și abia apoi cel care are percepția asupra gestului. Știu că "spiritualitatea" de duzină a denaturat acest lucru spunând că nu suntem răspunzători de percepțiile pe care le are Celălalt. Dar nu știu care ar mai fi responsabilitatea acțiunilor noastre dacă am fi mereu în cap cu fraza "E percepția lui, nu e problema mea" (o frază pe care am auzit-o de prea multe ori ca să o mai trec cu vederea).

Am învățat că într-adevăr, nu putem ști totul unii despre ceilalți chiar dacă am fi dispuși să ne cunoaștem, chiar dacă am fi 100% sinceri, și asta deoarece timpul fizic nu ne permite să ne dezvăluim reciproc ființa unul celuilalt și pentru că oricum suntem alții în fiecare zi. Da, știu că timpul e o iluzie, dar e una foarte persistentă, vorba lui Einstein.

Am învățat că minimul gest de bunăvoință, minimul gest de a-l înțelege pe cât posibil pe Celălalt, este să mă pun în locul lui măcar la nivel mental și pe cât posibil emoțional, luând în considerare omul în contextul pe care îl trăiește nu doar reacția pe care o are la un moment dat.

Chiar dacă nu cunosc acest context, îl pot măcar bănui. Empatia (link) este minimul gest pe care îl putem face pentru Celălalt dacă într-adevăr ne pasă. Suntem cu toții dotați natural cu capacități empatice, așa că nimeni nu poate spune "nu pot", e nevoie doar de bunăvoință.

Am învățat că superficialitatea și prejudecățile nu fac decât să ne îndepărteze unii de ceilalți, să ne facă mai reci și mai nepăsători, lucruri care la rândul lor determină adâncirea crizei interioare și exterioare de care spunem cu toții că suntem deja conștienți și sătui.

Ce-ar fi să ne fim alături unii altora fără să ne evaluăm mereu unii pe ceilalți în nici un fel? Cum ar arăta lumea noastră dacă nu am mai ține neapărat să ne dăm lecții gratuite unii altora? Cum ar fi viața noastră dacă nu am mai încerca să ne arătăm "mușchii" valorii personale unii celorlalți cu fiecare ocazie? Cum ar fi dacă înaintea fiecărei judecăți care ne vine în minte ne-am pune în locul celuilalt incluzând contextul în care el trăiește?

Și asta doar așa, pentru că suntem cu toții Oameni și pentru că toți suntem vulnerabili în toată măreția noastră. Pentru că da, vulnerabilitatea este cea mai frumoasă trăsătură umană. Este una dintre trăsăturile care ne (re)amintesc că suntem oameni și nu roboți (link).

Am mai învățat că oricât de "tăcuți" am trece unii prin viața celorlalți ne lăsăm reciproc o amprentă în suflet. Iar eu am decis ca amprenta mea în sufletul tău să fie BUCURIE, iar dacă asta nu e posibil, măcar...să nu doară. Asta nu ține de spiritualitate decât aparent, ține de A FI OM.

Articole conectate se găsesc: aici (link), aici (link) aici (link) și aici (link).

Cărțile pe care le recomand astăzi sunt bineînțeles despre relații și oferă instrumente minunate de relaționare și simultan de autocunoaștere (toate beneficiază de transport gratuit oriunde în țară):

"Trăind cu cei apropiați în fiecare zi...viața!" - Jacques Salomé - comandă online aici-link;
"Trăind cu ceilalți în fiecare zi...viața!" - Jacques Salomé - comandă online aici-link;
"Comunicarea relațională pe înțelesul celor mici" - Jacques Salomé - foarte importantă pentru părinții care vor să aibă o relație armonioasă cu copiii lor - comandă online aici-link;
"Arta de a cultiva relații durabile" - Gerard Apfeldorfer - comandă online aici-link;
"Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane" - Eric Berne - comandă online aici-link;
"Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații" - John C. Maxwell - comandă online aici-link.

Dacă ești pentru prima data aici, mă bucur să-ți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să îți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Workshop: Omul Independent Energetic - Iași (12,13 octombrie)

Momentele dragi se păstrează cel mai bine în suflet. Ele sunt greu de descris în cuvinte și poate doar fotografiile să redea măcar puțin din bucuria acestora. Veți recunoaște cu siguranță căldura întâlnirilor pe care eu le numesc magice.

De aceea astăzi vin doar cu poze de la ultimele workshop-uri, testimoniale și anunțul pentru workshop-ul ce urmează. Acesta se va desfășura la Iași pe 12 și 13 octombrie și va avea aceeași temă ca și cel de la București: Omul Independent Energetic (aici este link-ul cu descrierea).

Detalile înscrierii se găsesc în evenimentul de pe facebook adică aici - link (acesta se deschide și în cazul când nu aveți cont) facebook.
 

  

Câteva mărturii ale participanților se găsesc AICI (link) și AICI (link).

Dacă descrierea seminarului (link) sau articolele pe care le-am scris aici (link), aici (link), aici (link) sau aici (link) sau altul din lista "Articole recomandate" (coloana din dreapta) au reușit să depășească limitările cuvintelor scrise și să ajungă la inima ta, atunci sigur acest workshop este pentru tine.

Te aștept cu drag ♥ 

 

Dacă esti pentru prima oară în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sper să găsești subiecte care îți plac în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta.

Cu drag  ♥ 

Informații care mi-au schimbat viața (20)

Am remarcat de-a lungul vremii că există o mare diferență între "a crede" și "a fi convins" de ceva. "A crede" permite cumva măcar o umbra de îndoială pe când "a fi convins" exclude această posibilitate. Uneori această diferență poate avea consecințe uriașe. Unul dintre domeniile în care consecințele diferenței de mai sus sunt foarte importante este starea noastră de sănătate.

Am adus pe această pagină mai multe materiale care confirmă prin dovezi științifice faptul că în ADN-ul nostru (și implicit starea de sănătate) se modifică odată cu schimbarea credințelor noastre (link-1, link-2, link-3, link-4). Deși aceste dovezi sunt multe și vin din mai multe domenii precum biologie, medicină, neuroștiințe, psihologie, fizică, etc., foarte mulți oameni rămân încă sceptici la noile descoperiri. Dacă scepticismul nu ar avea la rândul său consecințe asupra sănătății noastre atunci acest lucru nu ar avea nici o importanță. Însă după cum s-a demonstrat în ultima vreme consecințele există și se traduc în boli. Boli degenerative de cele mai multe ori.

Îmi spunea cineva zilele trecute că o experiență de viață povestită de un om care te privește în ochi face de multe ori mai mult decât o mie de dovezi științifice și mărturisesc că și eu am ajuns la această concluzie. Plecând de la această idee, am considerat potrivit să aduc astăzi în seria articolelor cu titlul de mai sus un interviu cu un invitat de excepție - Miceal Ledwith. Spun de execepție deoarece a fost profesor de teologie și președinte de colegiu teologic pentru mai mult de 25 de ani (Irlanda), fost membru distins al Comisiei Teologice Internaţionale timp de 17 ani. Este cunoscut pentru apariția sa în documentarul "What the Bleep Do We Know" (pe care l-am recomandat aici-link), dar și pentru un alt documentar pe care l-am adus pe blog aici (link)

Interviul este realizat de domnul Cristian Mureșanu pe care îl felicit cu această ocazie pentru informațiile valoroase pe care le aduce  în aceste interviuri și în emisiunile pe care le realizează la TVR. Pentru simplitatea vizionării, am ales să reunesc cele 3 părți ale interviului (sub care acesta a fost dat publicității). În cadrul acestuia, Miceal Ledwith abordează în principal subiectul privind consecințele credințelor noastre asupra stării noastre de sănătate dar și mai departe de atât, implicațiile acestora la nivelul întregii realități pe care o creăm și o trăim fiecare. Iată doar trei citate scurte:

"Aceste credințe nu se află numai în mintea noastră ci sunt filtrate în jos precum cafeaua în filtru. Așa că ele se află acum în ADN-ul nostru. Deci toate aceste credințe se află acum în carnea mea. Și aceasta nu este o exagerare sau o metaforă. E o afirmație."

"Lipsa încrederii în sine este o problemă endemică în cultura noastră, este ingredientul de bază al culturii religioase (...). Deci primul pas este să re-programăm, să "curățim" aceste lucruri din ADN-ul nostru, să reconstruim sistemul nostru de la credințe până la vârf, este singura modalitate de a re-programa. De aceea informația nouă reprezintă primul pas esențial în proces, dar este doar primul pas. Foarte rar indivizii pot realiza această schimbare, pentru că n-au suficientă energie să îşi implementeze ideea: "Eu pot face asta!", aşa cum ai făcut tu şi aşa cum am făcut şi eu."

"Starea fundamentală a Universului este abundența. Niciodată nu s-a înregistrat vreo lipsă în "câmpul cuantic". Așa că odată ce înțelegem că noi creăm propria realitate din câmpul cuantic, putem avea tot ce ne dorim."

Importanța acestor informații este de la sine înțeleasă și cred că acest interviu merită fiecare minut investit. Vizionare plăcută!

Informații complementare celor de mai sus se găsesc în articolele de aici (link), aici (link), aici (link) și aici (link). Seria  "Informații care mi-au schimbat viața" se găsește cu un click aici (link).

Recomand cu căldură una dintre cărțile lui Miceal Ledwith care a fost tradusă și în limba română și este foarte utilă pentru cei pasionați de cunoaștere:

- "Proiectul Sfera" - Miceal Ledwith, Klaus Heinemann - comandă online aici-link - transport gratuit.

Dacă ești pentru prima dată pe această pagină, mă bucur să-ți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Miracolul încurajărilor

De câte ori mă gândesc la potențialele ce stau ascunse în fiecare om îmi vine în minte imaginea unor diamante care se vor scoase la lumină. Dar despre cât de greu putem scoate la lumină aceste diamante, probabil știm cu toții.

Mă gândeam zilele trecute cum ar arăta lumea noastră dacă nu ar fi atât de dezvoltată "cultura" descurajărilor (link). Cum ar fi dacă fiecare părinte sau profesor ar "risca" să încurajeze copiii care nu fac față standardelor actuale astfel încât aceștia să-și găsească și să-și cultive vocația? Cum ar fi dacă printr-un miracol am deveni cu toții conștienți că darul fiecărui om chiar este unic?

Așa cum spuneam și în articolul acesta (link), oamenii nu se încurajează unii pe ceilalți deoarece cred că acest gest ar adânci concurența. Eu cred că dimpotrivă, dacă fiecare om s-ar dezvolta intr-un mediu în care ar fi încurajat să se dezvolte, talentul fiecăruia transpus în acțiuni ar transforma concurența într-un nonsens. Asta deoarece, chiar și în cazul când doi oameni fac același lucru se știe că fiecare dintre ei are un ceva care e doar al lui.

Am trăit multe experiențe în viață care mi-au demonstrat că încurajările chiar au efect miraculos și dincolo de acesta și unul terapeutic. De când am ajuns la această convingere "practic" încurajarile de câte ori se ivește ocazia și vă mărturisesc că de fiecare dată efectele acestora îmi reconfirmă credința. Cât despre influența acestora în dezvoltarea unor relații armonioase probabil nu e nevoie să vă mai povestesc.

Aceste gânduri mi-au făcut să-mi amintesc și un film ce merită toată atenția, și chiar merită revăzut din când în când pentru...încurajare. Se numește "Opus-ul", iată-l mai jos, îl dau mai departe cu drag și sper să vă aducă bucurie și curajul de a scoate diamantele interioare la iveală.

Cumva apropiate sunt și gândurile pe care le-am scris aici (link) , de aici (link) și aici (link). Dacă nu ați văzut încă filmul "Legea Rezonanței" poate că a venit timpul, îl găsiți aici (link). Este filmul care completează viziunea celui cu titlul "The Secret" dar și a celui de mai sus.

***

Dacă este prima dată când ai ajuns aici, îți urez bun venit! Sper să găsești lucruri interesante în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

O scurtă poveste de viață...altfel

Când se ivește vreo situație în care e nevoie să vorbim despre traumele trecutului, puțini dintre noi se simt confortabil. Pentru că nu e tocmai simplu. E simplu doar în cazul când lucrurile nu sunt doar acceptate mecanic ci și înțelese dincolo de bine și rău, dincolo de dualitate.

Însă dacă totuși cineva reușește performanța asta, dacă vei fi prezent în preajma lui, cu siguranță nu îl poți uita după o zi sau două.Poți recunoaște ușor un astfel de om. Pentru că emite ceva foarte greu de definit, care seamănă cu entuziasmul dar e în aceeași măsură curaj, care seamănă cu un zbucium dar la fel de mult e pace, dar mai presus de toate radiază inspirându-ne într-un mod căruia minții noastre îi scapă deocamdată.

Am avut ocazia să întâlnesc oameni care s-au depășit pe ei înșiși și pot inspira la rândul lor pe cei care nu au încă puterea să o facă. Și am avut această ocazie atât în realitate cât și în „virtualia”. Mi-am amintit de asta cu ocazia articolului precedent. De aceea vin acum cu un fel de completare de suflet, de data aceasta una care conține ceea ce încercam să definesc mai sus.

Iată-l pe Shane Koyczan vorbindu-ne despre experiențele sale de bullying pe care le-a trăit și nu oricum ci…altfel. De privit prin ochii sufletului și de ascultat cu inima..

Ceva cumva interconectat vei găsi și aici (link) și în cazul când îți plac poveștile de viață așa cum îmi plac și mie, atunci poți găsi alte povești emoționante în articolele de aici (link)

Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestei pagini, îți urez cu drag bun venit! Sper să găsești lucruri care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗