Recomandare film - Gazda

Mărturisesc că am învățat foarte multe lucruri din filme și nu vorbesc aici despre documentare. Îmi place să "intru" în poveștile din filme ca și cum aș intra în universuri paralele. Până acum ceva vreme credeam că tuturor oamenilor le place la fel de mult să intre în aceste povești însă pe parcurs am aflat că nu e un lucru chiar atât de întânit cum credeam. 

Deși am mai vorbit despre avantajele transpunerii în diverse povești (exerciții de imaginație, fitness emoțional), reamintesc că astfel de tehnici ne ajută să vedem lumea prin alți ochi (din alte unghiuri de vedere) și prin urmare ne pot aduce înțelegeri profunde ale reacțiilor proprii din  diverse situații dar și ale oamenilor de lăngă noi și implicit relații mai armonioase. De aceea pentru mine filmele nu sunt doar relaxare ci fac parte din programul de dezvoltare personală integrală.

Filmul de astăzi - Gazda - are o temă destul de întâlnită în filmele SF, anume invazia Pământului de către o civilizație extraterestră. Faptul că extratereștrii preiau corpurile oamenilor pentru a le locui aduce cu sine multe consecințe interesante însă filmul este centrat pe interacțiunea personajului principal - Melanie - cu locuitoarea corpului său și pe lupta ei de a o convinge pe extraterestră de semnificația profundă a valorilor umane - iubirea, libertatea, loialitatea, responsabilitatea, etc.

Nu vreau să vă răpesc bucuria de a descoperi singuri nuanțele acțiunii din povestea de astăzi, de aceea vă mai spun doar că filmul are la bază romanul cu acelaşi nume al celebrei scriitoare Stephenie Meyer (care a scris și Saga Amurg- Twilight) și că în rolurile principale se află Saoirse Ronan, Diane Kruger, Max Irons , Jake Abel și William Hurt. Cartea "Gazda" a lui Stephenie Meyer există tradusă în română și poate fi cumpărată de aici (link cu transport gratuit).

Pentru o vizionare de calitate recomand cumpărarea dvd-ului, dar dacă preferați varianta online, iat-o mai jos preluată de pe acest site-link (evident, reclamele aparțin site-ului :))). Vizionare plăcută!

Link alternativ aici (link).

Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,

cu drag  ♥ 

Necondiționarea - secretul miracolului relațional

Ce ar putea uni în rezonanță peste 200.000 de persoane? Ce i-ar putea determina să se comporte ca UN singur om? Câtă bucurie ar putea emana un loc unde s-ar petrece un astfel de fenomen?

Posibil că nu ați avut ocazia să vedeți un miracol de asemenea proporții și mărturisesc că nici eu, dar îmi doresc din toată inima și de aceea știu că se va întâmpla.

Există un loc în care peste 200.000 de oameni din toate țările lumii intră în rezonanță într-un fel anume în fiecare an. Evenimentul se numește Tomorrowland și are loc în orașul belgian Boom (la 16 km sud de Antwerpen și 30 km nord de Bruxelles). Este vorba despre cel mai mare festival de muzică electronică din lume care se organizează anual începând din 2005, iar cifra de 200.000 de participanți corespunde evenimentului de anul trecut. Deși la început durata acestuia era de doar două zile, începând din 2011 a fost extins la 3 zile. Precizez încă trei numere: 16 scene „împrăștiate” pe 75 de hectare și nu mai puțin de 400 de DJ care au mixat în cele 3 zile de anul trecut. 

Majoritatea oamenilor care au participat spun că starea pe care au trăit-o în cele trei zile este una aparte. Principalul lucru care îi unește (dincolo de pasiunea pentru muzica electronică) este necondiționarea, lipsa prejudecăților. Nimeni nu judecă felul cum este îmbrăcat „celălalt”, credințele „celuilalt”, nimeni nu judecă preferințele sau preocupările personale. Fiecare este liber să se manifeste cum vrea pentru că știe că noțiunea de „nebun” este lipsită de sens în acel spațiu și timp.

Dar, ce spun eu aici...mai bine propun un exercițiu, dacă sunteți de acord, bineînțeles. Să vizionați fără sonor cele 20 de minute de film de mai jos (sau măcar câteva minute din acesta) urmărind chipurile și manifestările celor ce au participat anul trecut și încercând să simțiți ce simt ei. Starea transmisă va fi cu siguranță una specială.

De fapt, probabil e mai greu să nu simțiți aceste lucruri când îi priviți :)) Vizionare plăcută!

Dacă esti pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit! Poți găsi celelelalte exerciții de imaginație aici (link) sau poți alege alte subiecte din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta.

Cu drag ♥ 

Primul meu workshop - dincolo de dualitate

            Ca și multe alte cuvinte, succesul este o noțiune a cărei semnificație are multe nuanțe. Aceasta deoarece fiecare experiență de viață este percepută în mod diferit de fiecare om. Mai jos, alături de povestea în sine a primului meu workshop, este și modul meu de a percepe lucrurile.

            La școală, deși parcurgerea unei lecții a fost experimentată de mii de ori (de către ceilalți profesori), niciodată o lecție nu se suprapune perfect peste aceeași predată la altă clasă, nici ca timp, nici ca nuanțe de predare, deoarece elevii sunt mereu alții și chiar dacă ar fi aceiași, starea lor ar fi diferită și ar necesita o abordare diferită de fiecare dată. Pentru că interacțiunile umane sunt foarte delicate, iar meseriile care le implică necesită o atenție specială, altfel decât în cazul altor tipuri de preocupări.

În cazul workshop-ului pe care l-am pregătit, structura și conexiunile din conținutul lui sunt complet noi. Nu am avut repere în ceea ce privește durata transmiterii informațiilor și durata exercițiilor pe care le-am propus în cadrul acestuia. Aveam nevoie de aceste repere dar nu aveam de unde să le iau.

            Așa stând lucrurile, am anunțat pe 12 mai workshop-ul pe care l-am descris aici (link) și ale cărui detalii le-am așezat aici (link). Pe Facebook s-au inscris 11 persoane (inclusiv o prietenă care știam că nu poate să vină deși și-ar fi dorit). Doar trei persoane m-au contactat pe mail pentru detalii. Am făcut publicitate aici pe blog, pe Facebook (pe grupuri) și pe un alt site prieten. Cu două zile înainte de workshop am scris un mail tuturor celor înscrisi (care nu mă contactaseră) și i-am rugat să confirme participarea. Mi-au răspuns patru persoane care s-au scuzat că nu mai pot participa. În rest a fost tăcere.

            Mărturisesc că acesta a fost momentul în care am găsit povestea morții lui Andy Whitfield și trailer-ul filmului pe care a dorit să-l lase în urma sa (articolul de pe 24 mai - link). Evident, nu degeaba am simțit să o descriu prin cuvintele “și-a deschis sufletul și i-a lăsat pe toți ceilalți să intre”. Pentru că el este un exemplu pentru mine. Un exemplu de deschidere, de sinceritate și de curaj.

Poate că nu a fost ușor (dar nu pot spune nici că a fost greu) să pun în balanță cele două căi între care aveam de ales: a anula workshop-ul și a-l susține în condițiile date (cu doar două confirmări). Spun că nu a fost nici greu, deoarece mi-am amintit cât de mulți oameni au renunțat la visele lor de teama de a fi judecți de ceilalți. Atunci totul a devenit clar și am simțit să merg înainte.

Am ajuns în Iași, iar sămbătă dimineața le-am așteptat pe Carmen și pe Cătălina pe terasa hotelului Amadeo, cu sala pregătită ca pentru un workshop “normal”. Deoarece am simțit ușoara neîncredere a acestora legată de faptul că seminarul s-ar putea desfășura “normal” în condițiile date, am considerat necesar să începem cu câteva momente de discuții libere chiar acolo pe terasă. Atmosfera a devenit magică destul de rapid deoarece fiecare dintre noi a simțit libertatea totală de manifestare iar acesta este un lucru foarte important în relațiile dintre oameni.

Așa cum se întâmplă de obicei în situațiile de acceptare a curgerii evenimentelor (exact așa cum sunt) am avut și parte de o surpriză minunată, anume un participant neanunțat. Evident că m-am bucurat foarte mult și am continuat cu prezentarea și exercițiile. Îmi pare rău că nu am făcut mai multe fotografii, dar oricum, bucuria este mai greu de surprins în poze, de aceea nu am făcut mai multe.

Despre cum a fost în continuare nu ar avea rost să dau detalii, pot spune doar că discuțiile au depășit programul inițial (care era 10.00-18.00 cu pauze cu tot) și atmosfera destinsă ne-a determinat să rămânem până după ora 19.00.

***

Experiența pe care am trăit-o o consider perfectă din cel puțin două motive personale:

- aveam nevoie de repere privind felul în care oamenii percep informațiile pe care le transmit;

- aveam nevoie de repere privind timpul necesar transmiterii informațiilor și experimentării exercițiilor;

Ori aceste repere nu pot fi luate decât din practică, deoarece cum spuneam, “terenul” workshop-ului este nou. Faptul că cele trei persoane care au participat au fost mulțumite și bineînțeles faptul că am câștigat trei prieteni - reprezintă bonusul acestei experiențe. Testimonialele lor se găsesc cu un click aici - merită citite.

Cineva îmi spunea că nu e deloc benefic pentru mine să spun adevărul despre acest workshop, pentru că nu mă pune deloc într-o lumină bună.

Dincolo de "bine" și "rău", dincolo de "succes" și "eșec" (care sunt oricum relative), dincolo de dualitate ne aflăm noi, adevărații NOI, noi cei autentici. De aceea promovez aici autenticitatea și trecerea dincolo de dualitate. Pentru regăsirea esenței și adevăratelor valori care să ne aducă armonia.

Nu cred că vremurile acestea mai suportă manipularea. Nu cred că mai suportă nici măcar omiterea de informații. Cu atât mai puțin vremurile ce vor veni. Pentru că totul se simte, pentru că oamenii au început să simtă subtilul indiferent dacă îl explică cumva sau nu.

Dacă va fi să pierd cititorii din cauza acestui tip de sinceritate, atunci accept situația așa cum este. Însă știu că mai sunt oameni carora le e sete de adevăr, care au nevoie de el ca de aerul pe care îl respiră, și care au nevoie de autenticitate dincolo de conceptele clasice de succes și eșec. Iar eu mă număr printre ei, de aceea scriu aici și acum aceste lucruri.

Vă îmbrățișez cu drag oricare ar fi situația ♥ 

p.s. Universul meu duminică dimineața acasă: tata citind “Secretul” în grădină alături de una dintre pisici, micul meu dejun alături de coșulețul cu flori primit la workshop, căteva flori care zâmbeau soarelui dimineții.

Recomandare film - Între două lumi

Cum ar fi dacă planeta Pământ ar avea o soră geamănă? Cum ar fi dacă în acea lume ai avea un iubit/o iubită și nu ai putea fi împreună cu el/ea? Ce ai sacrifica pentru dragostea ta? Poate dragostea să învingă gravitația?

Filmul de astăzi - "Upside Down" -  oferă povestea emoționantă a doi îndrăgostiți ce trăiesc pe două planete Pământ gemene, foarte aproape în spațiu și totuși atât de departe deoarece povestea lor este interzisă atât de legile științei cât și ale celor două societăți din care ei fac parte.

Vă mai spun doar că în rolurile principale sunt Kirsten Dunst și Jim Sturgess, că este un exercițiu foarte bun de imaginație (link), fitness mental (link) și emoțional (link) și că (în cazul când atenția noastră este concentrată pe ceea ce simțim când  urmărim povestea) actul de a-l vedea se poate înscrie în dezvoltarea personală integrală (link). Filmul este preluat de pe acest site (link), dar pentru o vizionare optimă recomand cupărarea dvd-ului. Vizionare plăcută!

Dacă esti pentru prima dată pe această pagină îți urez bun venit! Poți găsi celelelalte recomandări de filme aici (link) sau poți alege alte subiecte din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta.

Cu drag ♥ 

O poveste despre a fi puternic

Nu cred în noroc. Dar cred până la capăt în lucrurile pe care Universul ți le pune pe cale fix acolo unde trebuie pentru ca tu să le vezi, să le asculți, să le simți și mai ales să le înțelegi, bineînțeles, dacă îți dai voie, dacă permiți asta.

A fi puternic are multe definiții. Privite în ansamblu, unele dintre ele sunt de-a dreptul contradictorii. Unii spun că ești puternic dacă ești misterios, dacă reușești să păstrezi aparențele, alții spun că ești puternic dacă ai mereu succes, dacă ai bani, dacă ai un job important, etc.

Pentru mine, a fi puternic înseamnă să-ți urmezi inima până la capăt. Să o urmezi indiferent de zgomotul pe care mintea îl face în fundal, indiferent de revolta acesteia ca urmare a faptului că simte iraționalul acțiunilor tale. Înseamnă să rămâi deschis, sincer și demn chiar dacă doare. Să lași vulnerabilitatea să se manifeste indiferent dacă ești judecat sau neînțeles, indiferent dacă rămâi singur. Pentru că în esență nimeni nu are nimic de pierdut iar vulnerabilitatea este trăsătura noastră comună care, în fapt, ne și unește pe noi toți (link) + (link).

 ***

Pentru că timpul și prioritățile nu prea îmi permit să caut amănunte din viața actorilor care joacă în filme, abia zilele trecute am aflat că Andy Whitfield (actorul principal din filmul Gabriel (link) pe care l-am recomandat acum ceva timp) a murit de cancer pe 11 septembrie 2011.

Povestea lui m-a impresionat dintr-un motiv care nu are nici o legătură cu fenomenul morții în sine. M-a impresionat deoarece acesta a vrut să lase ceva în urmă (în plus față de filmele în care a jucat) chiar cu riscul de a-și pierde "imaginea". A vrut să lase în urmă ceva special.

Fără să știe ce va urma, după aflarea diagnosticului, Andy a invitat un cameraman pentru a-l urmări pe tot parcursul călătoriei sale spre explorarea opțiunilor medicale și alternative de vindecare în Australia, Noua Zeelandă și India. Adică a oferit acces nelimitat la viața lui personală cu deschidere și onestitate - acces pe care foarte puțini oameni au puterea să îl dăruiască celor din jur. Și-a deschis sufletul și i-a lăsat pe toți ceilalți să intre. 

A făcut acest gest cu speranța că prin dăruirea poveștii lui într-un documentar, ar putea ajuta sau inspira pe alții care se confruntă cu provocări similare și în plus, cu speranța că ar putea accelera ritmul cercetării cancerului în întreaga lume.

Filmul are un titlu sugestiv - "Be Here Now" - și încă nu a fost lansat. Însă am adus aici trailer-ul în care Andy Whitfield oferă esența lucrurilor pe care vrea să le trasmită:

"În inima mea sunt convins că: așa trebuie să fie. Fii aici și acum. Despre asta este vorba. Sunt deschis călătoriei (morții), descoperirilor acesteia, aventurii ei. Fii aici și acum! Totul este despre a fi PREZENT! Și să nu-ți fie teamă de ceea ce nu știi!".

Vashti, soția sa alături de care a trăit 20 de ani, povestește că "În ultimele sale cuvinte adresate copiilor Andy le-a spus că se duce sa doarmă pentru că trupul lui nu mai funcționează, că este ca un fluture cu aripile frânte, dar că întotdeauna va fi lângă ei să îi vegheze."

***Nu trebuie să cunoști limba engleză pentru a înțelege trailer-ul (nu este tradus) pentru că acesta nu este oricum de înțeles ci de simțit și de văzut cu inima. Atât.

UPDATE:

Filmul în întregime îl poți viziona AICI-LINK.

***

! Dacă îți dorești să depășești o situație dificilă și/sau ai nevoie de susținere sau ghidare în transformarea interioară - îți pot fi alături. Îmi poți scrie un mesaj pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima oară aici, îți urez bun venit! Este un site cu materiale care ne ajută să devenim mai buni și mai conștienți în alegerile noastre. Poți alege mai ușor un subiect cu ajutorul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,

cu drag 💗