Momentele
dragi se păstrează cel mai bine în suflet. Ele sunt greu de descris în cuvinte
și poate doar fotografiile să redea măcar puțin din bucuria acestora. Veți recunoaște cu siguranță căldura întâlnirilor pe care eu le numesc magice.
De
aceea astăzi vin doar cu poze de la ultimele workshop-uri, testimoniale și
anunțul pentru workshop-ul ce urmează. Acesta se va desfășura la Iași pe 12 și
13 octombrie și va avea aceeași temă ca și cel de la București: Omul
Independent Energetic (aici este link-ul cu descrierea).
Detalile înscrierii se găsesc în evenimentul
de pe facebook adică aici - link (acesta se deschide și în cazul când nu aveți cont) facebook.
Dacă descrierea seminarului (link) sau articolele pe care le-am scrisaici (link),aici (link), aici (link)sauaici (link)sau altul din lista "Articole recomandate" (coloana din dreapta) au reușit să depășească limitările cuvintelor scrise și să ajungă la inima ta, atunci sigur acest workshop este pentru tine.
Te aștept cu drag ♥
Dacă esti pentru prima oară în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sper să găsești subiecte care îți plac în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta.
Am remarcat de-a lungul vremii că există o mare diferență între "a crede" și "a fi
convins" de ceva. "A crede" permite cumva măcar o umbra de îndoială pe când "a fi
convins" exclude această posibilitate. Uneori această diferență poate avea
consecințe uriașe. Unul dintre domeniile în care consecințele diferenței de mai
sus sunt foarte importante este starea noastră de sănătate.
Am adus pe această pagină mai multe materiale care confirmă prin dovezi
științifice faptul că în ADN-ul nostru (și implicit starea de sănătate) se
modifică odată cu schimbarea credințelor noastre (link-1, link-2, link-3, link-4). Deși aceste dovezi sunt multe și vin din mai multe domenii precum
biologie, medicină, neuroștiințe, psihologie, fizică, etc., foarte mulți oameni
rămân încă sceptici la noile descoperiri. Dacă scepticismul nu ar avea la
rândul său consecințe asupra sănătății noastre atunci acest lucru nu ar avea
nici o importanță. Însă după cum s-a demonstrat în ultima vreme consecințele
există și se traduc în boli. Boli degenerative de cele mai multe ori.
Îmi spunea cineva zilele trecute că o experiență de viață povestită de un om care
te privește în ochi face de multe ori mai mult decât o mie de dovezi științifice
și mărturisesc că și eu am ajuns la această concluzie. Plecând de la această
idee, am considerat potrivit să aduc astăzi în seria articolelor cu titlul de
mai sus un interviu cu un invitat de excepție - Miceal Ledwith. Spun de
execepție deoarece a fost profesor de teologie și președinte de colegiu
teologic pentru mai mult de 25 de ani (Irlanda), fost membru distins al
Comisiei Teologice Internaţionale timp de 17 ani. Este cunoscut pentru apariția
sa în documentarul "What the Bleep Do We Know" (pe care l-am recomandat
aici-link), dar și pentru un alt documentar pe care l-am adus pe blog aici (link)
Interviul este realizat de domnul Cristian Mureșanu pe care îl felicit cu această ocazie pentru informațiile valoroase pe care le aduce în aceste interviuri și în emisiunile pe care le realizează la TVR. Pentru simplitatea vizionării, am ales să reunesc cele 3 părți ale interviului (sub care acesta a fost dat publicității). În cadrul acestuia, Miceal Ledwith abordează în principal subiectul privind consecințele credințelor noastre asupra stării noastre de sănătate dar și mai departe de atât, implicațiile acestora la nivelul întregii realități pe care o creăm și o trăim fiecare. Iată doar trei citate scurte:
"Aceste credințe nu se află numai în mintea noastră ci sunt filtrate în jos precum
cafeaua în filtru. Așa că ele se află acum în ADN-ul nostru. Deci toate aceste
credințe se află acum în carnea mea. Și aceasta nu este o exagerare sau o
metaforă. E o afirmație."
"Lipsa încrederii în sine este o problemă endemică în cultura noastră, este ingredientul de bază al culturii religioase (...). Deci primul pas este să
re-programăm, să "curățim" aceste lucruri din ADN-ul nostru, să reconstruim
sistemul nostru de la credințe până la vârf, este singura modalitate de a re-programa.
De aceea informația nouă reprezintă primul pas esențial în proces, dar este
doar primul pas. Foarte rar indivizii pot realiza această schimbare, pentru că
n-au suficientă energie să îşi implementeze ideea: "Eu pot face asta!", aşa
cum ai făcut tu şi aşa cum am făcut şi eu."
"Starea fundamentală a Universului este abundența.
Niciodată nu s-a înregistrat vreo lipsă în "câmpul cuantic". Așa că odată ce înțelegem că noi creăm propria realitate din câmpul cuantic, putem avea tot ce ne dorim."
Importanța acestor informații este de la sine
înțeleasă și cred că acest interviu merită fiecare minut investit. Vizionare plăcută!
Recomand cu căldură una dintre cărțile lui Miceal Ledwith care a fost tradusă și în limba română și este foarte utilă pentru cei pasionați de cunoaștere:
- "Proiectul Sfera" - Miceal Ledwith, Klaus Heinemann - comandă online aici-link - transport gratuit.
Dacă ești pentru prima dată pe această pagină, mă bucur să-ți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
De
câte ori mă gândesc la potențialele ce stau ascunse în fiecare om îmi vine în
minte imaginea unor diamante care se vor scoase la lumină. Dar despre cât de
greu putem scoate la lumină aceste diamante, probabil știm cu toții.
Mă
gândeam zilele trecute cum ar arăta lumea noastră dacă nu ar fi atât de
dezvoltată "cultura" descurajărilor (link). Cum ar fi dacă fiecare părinte sau
profesor ar "risca" să încurajeze copiii care nu fac față standardelor actuale
astfel încât aceștia să-și găsească și să-și cultive vocația? Cum ar fi dacă printr-un miracol am deveni cu
toții conștienți că darul fiecărui om chiar este unic?
Așa
cum spuneam și în articolul acesta (link), oamenii nu se încurajează unii pe
ceilalți deoarece cred că acest gest ar adânci concurența. Eu cred că
dimpotrivă, dacă fiecare om s-ar dezvolta intr-un mediu în care ar fi încurajat
să se dezvolte, talentul fiecăruia transpus în acțiuni ar transforma concurența
într-un nonsens. Asta deoarece, chiar și în cazul când doi oameni fac același
lucru se știe că fiecare dintre ei are un ceva care e doar al lui.
Am
trăit multe experiențe în viață care mi-au demonstrat că încurajările chiar au
efect miraculos și dincolo de acesta și unul terapeutic. De când am ajuns la
această convingere "practic" încurajarile de câte ori se ivește ocazia
și vă mărturisesc că de fiecare dată efectele acestora îmi reconfirmă credința. Cât despre influența acestora în dezvoltarea unor relații armonioase probabil nu e nevoie să vă mai povestesc.
Aceste
gânduri mi-au făcut să-mi amintesc și un film ce merită toată atenția, și chiar merită revăzut
din când în când pentru...încurajare. Se numește "Opus-ul", iată-l mai jos, îl dau mai departe cu drag și sper să vă aducă bucurie și curajul de a scoate diamantele
interioare la iveală.
Cumva apropiate sunt și gândurile pe care le-am scris aici (link) , de aici (link) și aici (link). Dacă nu ați văzut încă filmul "Legea Rezonanței" poate că a venit timpul, îl găsiți aici (link). Este filmul care completează viziunea celui cu titlul "The Secret" dar și a celui de mai sus.
***
Dacă este prima dată când ai ajuns aici, îți urez bun venit! Sper să găsești lucruri interesante în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Când se ivește vreo situație în care e nevoie să
vorbim despre traumele trecutului, puțini dintre noi se simt confortabil.
Pentru că nu e tocmai simplu. E simplu doar în cazul când lucrurile nu sunt doar acceptate mecanic ci și înțelese dincolo de bine și rău, dincolo de dualitate.
Însă dacă totuși cineva reușește performanța asta,
dacă vei fi prezent în preajma lui, cu siguranță nu îl poți uita după o zi sau
două.Poți recunoaște ușor un astfel de om. Pentru că emite ceva foarte greu de
definit, care seamănă cu entuziasmul dar e în aceeași măsură curaj, care
seamănă cu un zbucium dar la fel de mult e pace, dar mai presus de toate
radiază inspirându-ne într-un mod căruia minții noastre îi scapă deocamdată.
Am avut ocazia să întâlnesc oameni care s-au
depășit pe ei înșiși și pot inspira la rândul lor pe cei care nu au încă
puterea să o facă. Și am avut această ocazie atât în realitate cât și în „virtualia”. Mi-am amintit de asta cu ocazia
articolului precedent. De aceea vin acum cu un fel de completare de suflet, de
data aceasta una care conține ceea ce încercam să definesc mai sus.
Iată-l pe Shane Koyczan vorbindu-ne despre experiențele sale de bullying pe care le-a trăit și nu oricum ci…altfel. De privit prin ochii sufletului și de ascultat cu inima..
Ceva cumva interconectat vei găsi și aici (link) și în cazul când îți plac poveștile de viață așa cum îmi plac și mie, atunci poți găsi alte povești emoționante în articolele de aici (link)
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestei pagini, îți urez cu drag bun venit! Sper să găsești lucruri care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Dacă
în primele articole din seria dedicată vampirismului psihic am vorbit despre
formele rafinate ale acestuia, cred că a venit vremea să aduc în atenție forma extremă
a abuzului, cea pentru care nu s-a găsit încă o traducere în română, numită în engleză - Bullying.
Bullying înseamnă agresiunea sub forma ei cea mai profundă, este impunerea dominației asupra
celorlalți prin utilizarea forței și a altor metode precum: amenințări, constrângere,
umilire, etc.. Este genul de comportament care se adâncește prin
repetare sistematică până ajunge să fie o obișnuință în viața celui abuzat. Este comportamentul
care pur și simplu produce teroare în viața persoanei țintă.
Acest tip de abuz poate avea loc între doar două persoane însă formele atroce sunt acelea în care abuzatorul are și "ajutoare" care amplifică efectul comportamentului asupra celui abuzat.
Formele de manifestare sunt atât de
variate încât fiecare dintre acestea ar merita o discuție separată. Mergând pe
firul cronologiei unei vieți enumăr câteva tipuri de bullying :
- asupra
copiilor de către ceilalți copii, părinți, profesori, alți adulți, etc.;
- asupra
adolescenților - la fel ca mai sus;
- asupra
adulților - de către un alt membru al familiei; la locul de muncă de către
șefi, colegi; în sistemul medical și administrativ; în închisori de către
colegi și supraveghetori, pe internet, etc.
Efectele
bullying-ului sunt complexe și pot duce la comportamente extreme ale persoanei
abuzate acestea plecând de la sinucidere și ajungând pâna la explozii de violență
extremă asupra altor persoane. Așa cum probabil știți, criminalii în serie sunt
în proporție de 99% victime ale abuzului de acest tip în perioada copilăriei.
Din punct de vedere energetic - bullying-ul lasă victima la pământ. La rândul ei, persoana abuzată are de ales
între a-și căuta puterea eliberării în interior sau a se "alimenta" abuzând la rândul ei pe
altcineva. Și cum puterea interioară nu este ceva foarte cunoscut și nici ușor accesibil,
cele mai multe persoane abuzate aleg varianta de a abuza la rândul lor. Acesta
este mecanismul prin care violența naște violență.
Dacă
tot suntem în mediul virtual, cred că este potrivit să punctez căteva lucruri
despre cyber-bullying - abuzul extrem prin intermediul tehnologiei și
internetului.
Cyber-abuzatorul este de regulă persoana avidă de a provoca scandaluri virtuale, avidă de comentarii
în contradictoriu, de polemici interminabile, polemici în care își etalează cu
emfază cunoștințele și/sau cunoașterea străduindu-se astfel convingă pe toată
lumea că acestea sunt singurele adevăruri valabile.
Adevărurile sale "universale" sunt mascate în majoritatea cazurilor de cele mai bune intenții și pot lua forme dintre cele mai sofisticate. Poate cea mai sofisticată dintre acestea este agresiunea cu propriile principii ale țintei. Altfel spus, abuzatorul îți răstălmăcește principiile (credințele) pentru a-ți arăta că realitate nu le respecți.
În
lumea denumită "spirituală", a bate pe cineva cu propriile "arme" (credințe) nu e deloc greu deoarece limitele acestor credințe/concepte sunt fluide și pot fi (re)interpretate la nesfârșit. Concret, cel mai des se uzează de "legea atracției" spusă sub forma: "atragi scandal pentru că nu ai învățat lecția acceptării și toleranței" și de legea reflectării sub forma "respingi pe ceilalți pentru că ei îți oglindesc părțile tale neacceptate".
Dacă ducem la extrem lecția toleranței sau legea reflectării reiese de aici că ar fi natural să stăm să fim abuzați la
infinit. Dar oare ce ființă consideră că e normal așa ceva? Care ar fi finalitatea unei vieți dedicate abuzului? Să ne vrea oare Dumnezeu nefericiți? Sunt întrebari retorice, desigur.
Eu cred că ducerea la extrem a acestor legi creează o confuzie, una care poate genera abuzuri și mai mari și foarte bine mascate. Confuzia constă în stabilirea limitei până la care acceptarea poate fi posibilă astfel încât fiecare dintre noi să rămână cu energia vitală pe plus. Sigur știți la ce mă refer, așa că nu insist.
Pentru
că am trăit în viața mea experiențe de abuz duse la extrem, pot spune că
agresiunea (de orice natură) nu are cum să înceteze și nu va înceta decât
în momentul când spunem NU. ATÂT. AJUNGE.
Acest articol nu este
doar rezultatul experiențelor trecute ci și a două experiențe recente de pe
facebook. Desigur, și celelalte cinci articole (link-1, link-2, link-3, link-4link-5) au fost "inspirate" și de experiențe virtuale. Am crezut că ele sunt
suficiente pentru a opri acest gen de abuz, dar se pare că m-am înșelat. Apoi
am scris un altul și mai clar - link-6 dar nici așa nu a fost de ajuns.
Nu am de apărat nici o "imagine" pentru că nu cred că am una și nici nu depind de ea chiar dacă s-ar considera că am. De aceea m-am gândit că aceste gânduri merită scrise și sub forma asta spre a (re)aminti că spiritualitatea este cu totul altceva decât acceptarea infinită a abuzurilor de orice natură ar fi ele.
Și
da, sunt recunoscătoare celor care m-au "inspirat" să scriu acest articol dar asta nu
înseamnă că voi tolera în continuare cyber-vampirii "spiritualistici" (mulțumesc
lui Dan I. pentru inventarea acestui termen). Spun asta deoarece consider că viața sigur nu e o
competiție cu ceilalți, cel mult cu noi înșine. Cred că viața este mai mult un dans
al întregirii ființei, un dans al împăcării interioare, iar acest lucru, oricum
ar fi, nu se petrece într-un spațiu în care există bullying, ci într-unul al liniștii.
În finalul acestei mici pledoarii iată un scurt speech al lui Mooji despre cum ar trebui să fie o relație.. (dacă subtitrarea nu pornește automat poate fi setată din butonul rotiță - bara de jos a player-ului).
În cazul când ești interesat de subiect, pentru completare merită citite și articolele cu link-urile de mai sus link-1, link-2, link-3, link-4, link-5, link-6. Desigur, am scris și despre experiențele minunate din virtual, altfel nu aș mai fi acum aici și probabil aș șterge "crezul" meu din coloana din dreapta a acestei pagini.
Idei esențiale despre vampirismul energetic găsiți în următoarele cărți:
Dacă ești pentru prima dată aici, mă bucur să-ți urez bun venit! Ideea de bază a acestui site urmărește dezvoltarea personală și tot ce ne ajută să avem o viață bună. Sper să găsești lucruri interesante în lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
