"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©
Se afișează postările cu eticheta vampirism_energetic_rafinat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vampirism_energetic_rafinat. Afișați toate postările

luni, 25 iulie 2016

Vampirismul psihic sau cum ne facem rău unii altora

"Într-un workshop din 1992 bazat pe cartea ei The Ring of Power/Cercul Puterii, Jean Bolen a făcut următoarea observație: "Sunt convinsă că ajungem pe lume căutând iubire, și, atunci când nu o găsim, ne mulțumim cu putere".

Aserțiunea lui Bolen funcționează cel mai bine atunci când definim iubirea drept o relație în care onorăm și prețuim sacralitatea oricărei ființe (inclusiv propria noastră ființă) fără a avea intenții ascunse. De fiecare dată când relaționăm astfel cu o altă ființă umană, ne bucurăm de adevărata hrană a sufletului nostru, pe care o experimentăm în acest plan al existenței sub forma iubirii.

Pe măsură ce parcurgem traseul vieții, căutăm iubirea cu pasiune, dar nu în mod invincibil. Dacă ne lovim de lipsa de iubire prea des, vom începe să ne temem că ne vom stinge din punct de vedere emoțional. Perspectiva anihilării emoționale este terifiantă pentru toate ființele umane și, pentru a o evita, ne aruncăm asupra oricărei ancore de salvare ce apare, indiferent cât de înșelătoare ar putea fi promisiunea ei mântuitoare.

Așa cum sugerează Bolen, atunci când simțim că se apropie moartea emoțională, ancora de salvare de care ne agățăm cel mai des este puterea, sau mai precis, exploatarea – urmărirea măririi de sine pe seama altcuiva. Uneori îi exploatăm pe ceilalți asuprindu-i cu demonstrațiile noastre de dominare incontestabilă, alteori manipulându-i prin etalarea unei vulnerabilități submisive.

În oricare dintre cazuri, exploatăm - o relație profană cu forța vitală din ceilalți şi din noi înșine pe parcursul căreia ambele părți sunt dezumanizate și transformate în obiecte. Dimpotrivă, iubirea este o relație în care prețuim umanitatea sacră a altei ființe umane în timp ce prețuim simultan umanitatea sacră din noi înșine.

Diferența dintre iubire și exploatare este de multe ori dificil de pătruns și e ușor de înțeles cum putem fi înșelați să căutăm puterea exploatării atunci când nu putem obține puterea iubirii. Numai că exploatarea este doar o imitație a iubirii, în același fel în care anumite chimicale fără proprietăți nutritive sunt imitații ale hranei adevărate.

Ele pot avea aceeași înfățișare și același gust ca și hrana adevărată, dar nu pot asigura o nutriție fortifiantă. În același fel, puterea exploatării poate fi resimțită inițial ca și cum ar fi puterea iubirii, dar ea nu poate asigura energia hrănitoare şi regeneratoare a iubirii. Dar, ceea ce e și mai important, cu toate că forța vitală furată în procesul de exploatare aparent conferă putere exploatatorului, acest lucru se întâmplă inevitabil atât în detrimentul exploatatorului cât și al victimei.

Pentru că bunurile furate se consumă rapid în chestiunile legate de energia personală, exploatatorii trebuie să sustragă în mod constant energie de la ceilalți pentru a-și susține iluzia de a fi la putere – o cruciadă blestemată să caute expansiunea fără sfârșit, de vreme ce puterea furată nu poate satisface niciodată foamea de iubire a exploatatorului.

Cei mai mulți oameni recurg la exploatare numai în situații în care sunt privați de iubire. O persoană care caută iubirea și care e, în schimb, respinsă iar și iar, alunecă în final în prăpastia terifiantă a foametei emoționale.

(...) Orice persoană privată de iubire pășește nesigur pe marginea acestei prăpăstii fără fund, crispându-se de groază la vederea hăului de obscuritate emoțională care se cască sub ea. Singurătatea acestui loc pare absolută, până când o nouă entitate apare târându-se în sus, de-a lungul pereților prăpastiei.

Nou-venitul îi șoptește sufletului disperat despre un nou mod de viață în care iubirea nu mai este necesară. Îi etalează perspectiva întunecată a exploatării și îi îndrugă persoanei neiubite o poveste ispititoare despre triumful asupra agoniei și anihilării. Persoana respectivă înghite momeala sclipitoare și își începe încercările de a cuceri puterea de exploatare, uitând de iubirea atât de greu de obținut.

(...) Vampirismul psihic nu e numai cea mai gravă formă de vampirism, dar este și cea mai comună, de vreme ce poate erupe de fiecare dată când o persoană privată de iubire caută să exploateze alte persoane pentru a-și evita moartea emoțională." - fragment din "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți" -Barbara E. Hort


Dacă suntem foarte sinceri cu noi înșine, vom recunoaște că fiecare dintre noi am fost sau suntem privați de iubire și fiecare ne-am înfruptat din energia celorlalți prin diverse metode. Orice încercare de a ieși în evidență, de a fi privit drept special, orice tip de comparație cu ceilalți din care ieșim mai presus, sunt situații în care facem asta.

Știu că în general oamenii obișnuiesc să-i denumească vampiri psihici/energetici doar pe cei care fac asta foarte... la vedere. Dar cred că diferențele pe care le tot scoatem în evidență sunt numai niște justificări firave ale comportamentelor noastre mai puțin sau deloc asumate.

Pentru a răspunde unor întrebări pe care le-am primit în ultima vreme am adus câteva clarificări într-o nouă ediție a emisiunii "Cafeneaua Spirituală" realizată de domnul Constantin Luca la televiziunea TopALL. Nu am avut prea mult timp pentru dezvoltarea subiectului, dar sper să fie de folos atât cât am putut spune. Vizionare plăcută și cu folos..



Câteva cărți care pot clarifica aspectele principale ale acestor atitudini cu efecte toxice asupra celor abuzați:
- "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți" -Barbara E. Hort- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Vampirii energetici" -Albert J. Bernstein- comandă online aici-link;
- "Dragoste sau sclavie?" -Walter Riso- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Iubiri toxice" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Oameni toxici" -Marsha Petrie Sue- comandă online aici-link sau aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi aici ne ajută să creștem și să devenim din ce în ce mai conștienți de abilitățile noastre și natura realității în care trăim. Poți căuta un subiect utilizând lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗


joi, 26 septembrie 2013

Vampirismul psihic (ne)rafinat (5) - Bullying

Dacă în primele articole din seria dedicată vampirismului psihic am vorbit despre formele rafinate ale acestuia, cred că a venit vremea să aduc în atenție forma extremă a abuzului, cea pentru care nu s-a găsit încă o traducere în română, numită în engleză - Bullying.

Bullying înseamnă agresiunea sub forma ei cea mai profundă, este impunerea dominației asupra celorlalți prin utilizarea forței și a altor metode precum: amenințări, constrângere, umilire, etc.. Este genul de comportament care se adâncește prin repetare sistematică până ajunge să fie o obișnuință în viața celui abuzat. Este comportamentul care pur și simplu produce teroare în viața persoanei țintă.

Acest tip de abuz poate avea loc între doar două persoane însă formele atroce sunt acelea în care abuzatorul are și "ajutoare" care amplifică efectul comportamentului asupra celui abuzat.

Formele de manifestare sunt atât de variate încât fiecare dintre acestea ar merita o discuție separată. Mergând pe firul cronologiei unei vieți enumăr câteva tipuri de bullying :
- asupra copiilor de către ceilalți copii, părinți, profesori, alți adulți, etc.;
- asupra adolescenților - la fel ca mai sus;
- asupra adulților - de către un alt membru al familiei; la locul de muncă de către șefi, colegi; în sistemul medical și administrativ; în închisori de către colegi și supraveghetori, pe internet, etc.

Efectele bullying-ului sunt complexe și pot duce la comportamente extreme ale persoanei abuzate acestea plecând de la sinucidere și ajungând pâna la explozii de violență extremă asupra altor persoane. Așa cum probabil știți, criminalii în serie sunt în proporție de 99% victime ale abuzului de acest tip în perioada copilăriei.

Din punct de vedere energetic - bullying-ul lasă victima la pământ. La rândul ei, persoana abuzată are de ales între a-și căuta puterea eliberării în interior sau a se "alimenta" abuzând la rândul ei pe altcineva. Și cum puterea interioară nu este ceva foarte cunoscut și nici ușor accesibil, cele mai multe persoane abuzate aleg varianta de a abuza la rândul lor. Acesta este mecanismul prin care violența naște violență.

Dacă tot suntem în mediul virtual, cred că este potrivit să punctez căteva lucruri despre cyber-bullying - abuzul extrem prin intermediul tehnologiei și internetului.

Cyber-abuzatorul este de regulă persoana avidă de a provoca scandaluri virtuale, avidă de comentarii în contradictoriu, de polemici interminabile, polemici în care își etalează cu emfază cunoștințele și/sau cunoașterea străduindu-se astfel convingă pe toată lumea că acestea sunt singurele adevăruri valabile.

Adevărurile sale "universale" sunt mascate în majoritatea cazurilor de cele mai bune intenții și pot lua forme dintre cele mai sofisticate. Poate cea mai sofisticată dintre acestea este agresiunea cu propriile principii ale țintei. Altfel spus, abuzatorul îți răstălmăcește principiile (credințele) pentru a-ți arăta că realitate nu le respecți.

În lumea denumită "spirituală", a bate pe cineva cu propriile "arme" (credințe) nu e deloc greu deoarece limitele acestor credințe/concepte sunt fluide și pot fi (re)interpretate la nesfârșit. Concret, cel mai des se uzează de "legea atracției" spusă sub forma: "atragi scandal pentru că nu ai învățat lecția acceptării și toleranței" și de legea reflectării sub forma "respingi pe ceilalți pentru că ei îți oglindesc părțile tale neacceptate".

Dacă ducem la extrem lecția toleranței sau legea reflectării reiese de aici că ar fi natural să stăm să fim abuzați la infinit. Dar oare ce ființă consideră că e normal așa ceva? Care ar fi finalitatea unei vieți dedicate abuzului? Să ne vrea oare Dumnezeu nefericiți? Sunt întrebari retorice, desigur.


Eu cred că ducerea la extrem a acestor legi creează o confuzie, una care poate genera abuzuri și mai mari și foarte bine mascate. Confuzia constă în stabilirea limitei până la care acceptarea poate fi posibilă astfel încât fiecare dintre noi să rămână cu energia vitală pe plus. Sigur știți la ce mă refer, așa că nu insist.

Pentru că am trăit în viața mea experiențe de abuz duse la extrem, pot spune că agresiunea (de orice natură) nu are cum să înceteze și nu va înceta decât în momentul când spunem NU. ATÂT. AJUNGE. 

Acest articol nu este doar rezultatul experiențelor trecute ci și a două experiențe recente de pe facebook. Desigur, și celelalte cinci articole (link-1, link-2, link-3, link-4 link-5) au fost "inspirate" și de experiențe virtuale. Am crezut că ele sunt suficiente pentru a opri acest gen de abuz, dar se pare că m-am înșelat. Apoi am scris un altul și mai clar - link-6 dar nici așa nu a fost de ajuns.

Nu am de apărat nici o "imagine" pentru că nu cred că am una și nici nu depind de ea chiar dacă s-ar considera că am. De aceea m-am gândit că aceste gânduri merită scrise și sub forma asta spre a (re)aminti că spiritualitatea este cu totul altceva decât acceptarea infinită a abuzurilor de orice natură ar fi ele.

Și da, sunt recunoscătoare celor care m-au "inspirat" să scriu acest articol dar asta nu înseamnă că voi tolera în continuare cyber-vampirii "spiritualistici" (mulțumesc lui Dan I. pentru inventarea acestui termen). Spun asta deoarece consider că viața sigur nu e o competiție cu ceilalți, cel mult cu noi înșine. Cred că viața este mai mult un dans al întregirii ființei, un dans al împăcării interioare, iar acest lucru, oricum ar fi, nu se petrece într-un spațiu în care există bullying, ci într-unul al liniștii.

În finalul acestei mici pledoarii iată un scurt speech al lui Mooji despre cum ar trebui să fie o relație.. (dacă subtitrarea nu pornește automat poate fi setată din butonul rotiță - bara de jos a player-ului).


În cazul când ești interesat de subiect, pentru completare merită citite și articolele cu link-urile de mai sus link-1, link-2, link-3, link-4, link-5link-6. Desigur, am scris și despre experiențele minunate din virtual, altfel nu aș mai fi acum aici și probabil aș șterge "crezul" meu din coloana din dreapta a acestei pagini.

Idei esențiale despre vampirismul energetic găsiți în următoarele cărți:
- "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți" -Barbara E. Hort- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Vampirii energetici" -Albert J. Bernstein- comandă online aici-link;
- "Dragoste sau sclavie?" -Walter Riso- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Iubiri toxice" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Oameni toxici" -Marsha Petrie Sue- comandă online aici-link sau aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată aici, mă bucur să-ți urez bun venit! Ideea de bază a acestui site urmărește dezvoltarea personală și tot ce ne ajută să avem o viață bună. Sper să găsești lucruri interesante în lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗


joi, 29 august 2013

Declarația Drepturilor Omului sau Despre Libertățile noastre din realitate și din mediul virtual

Deși unele lucruri par de la sine înțelese, experiențele pe care le-am trăit în ultima vreme și acelea prin care am văzut că trec cei din preajma mea mi-au demonstrat că nu e chiar așa cum pare. Există încă o ceață care învăluie subiectul libertate, mai exact granițele ei și drepturile și responsabilitățile pe care le avem când conviețuim în societate.

Declarația Universală a Drepturilor Omului este un act care a fost proclamat de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948. Acest act constituie "un ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele și toate națiunile, pentru ca toate persoanele și toate organele societății să se străduiascã, având această declarație permanent în minte, ca prin învățătură și educație să dezvolte respectul pentru aceste drepturi și libertăți" (citat din actul respectiv).

Deși aș da un copy-paste aici întregului document pentru că îl consider foarte important (dar insuficient cunoscut și respectat), nu doresc să ocup spațiul articolului - îl puteți găsi aici (link important). Aici mă voi opri doar la trei articole cuprinse în declarație, articole care consider că prezintă o importanță majoră pentru o mai bună relaționare în realitate și în mediul virtual:

Articolul 1
Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității.

Cum spuneam, deși pare de la sine înțeles că (în esență) suntem egali, că avem fiecare rațiune și conștiință, privind în jurul nostru observăm fără efort cum destui oameni încearcă asiduu să-i convingă pe ceilalți că sunt mai "speciali", că au găsit adevărul suprem (unic), că sigur au "dreptate" și că, în virtutea acestor "calități", trebuie "urmați" în ceea ce spun. Atât de multe discuții care respectă acest tipar am văzut și am citit (în realitate și în mediul virtual) și desigur cunoașteți, încât consider că este strict necesar să ne reamintim câteva dintre drepturile noastre de bază. Cu siguranță, dacă am avea în minte măcar 5 minute pe zi acest articol 1 din declarație, am regăsi o bună parte din liniștea vieților noastre plus că nu s-ar mai consuma inutil atâta energie pe contraziceri și discuții fără "învingători".  

În privința motivelor pentru care oamenii încearcă să-i convingă pe ceilalți de diverse lucruri, cel mai important dintre ele consider că este nevoia de recunoaștere (publică) - o nevoie firească  (de văzut piramida lui Maslow aici-link) însă care scapă de sub control multora. La o privire mai atentă se poate constata că această nevoie de recunoștere provine dintr-un nivel scăzut al stimei de sine, sau, mai simplu spus, provine din tipare de gândire (subtile) precum: "dacă ceilalți mă vor recunoaște ca fiind mai bun decât ei, atunci mă voi simți  poate mai bine".

Nu vreau ca această discuție să ia o turnură ce ține de spiritualitate pentru că aceste drepturi nu țin de credințele noastre ci de un minim respect strict necesar tuturor pentru a conviețui în societate. De aceea nici nu voi aplica principiile după care eu îmi conduc viața ci mă voi opri la a spune că oamenii care încearcă să-i convingă pe ceilalți că dețin "adevăruri universale" sunt abuzatori (vampiri psihici) și că este în regulă să părăsim respectivul spațiu în care suntem agresați pentru credințele noastre. Că recunoașterea publică este o hrană pentru ego dar nu este una care să țină de "foame", aceasta este o cu totul altă poveste.

Articolul 18
Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atât în mod public, cât și privat, prin învățătură, practici religioase, cult și îndeplinirea riturilor.

Aceste drepturi mi se par foarte importante mai ales acum când descoperirile privind câmpul conștiinței vin din mai multe domenii (fizică, biologie, neuroștiințe, etc.) și când din ce în ce mai mulți oameni acceptă existența acelui "ceva" ce există dincolo de materia condensată.

În ceea ce privește exprimarea publică, consider potrivit să fac o subliniere (sau să-i spunem update) declarației de mai sus, anume una referitoare la exprimarea virtuală.

Consider că un blog (sau pagina de Facebook a unei persoane) este un spațiu privat și public în același timp. Un spațiu în care autorul/administratorul publică ceea ce consideră de cuviință, convingeri proprii sau idei cu care acesta rezonează. Părerile cititorilor sunt binevenite și utile, în ideea unei interacțiuni între cel care oferă informația și cel care beneficiază de ea. Libertatea acordată cititorilor este exprimată prin acordarea oportunității de a posta comentarii și consider că, în mediul virtual, acceptarea comentariilor semnate "Anonim" reprezintă maxima deschidere.

Firesc ar fi ca, în virtutea articolului 18, aceste comentarii să se oprească la sensul propriu al cuvântului "păreri" și să nu se transforme în prilej de ironii, sarcasm (link) sau injurii la adresa autorului blogului/paginii Facebook. Dar, după cum ați observat, atât pe bloguri și pe Facebook, acest lucru nu este respectat, iar limita respectului reciproc este de multe ori depășită în mod abuziv.

Dincolo de lucrurile reci precum "regulile", un blog (sau pagina de Facebook a unei persoane) este asemeni casei celei/celui care scrie pe ea.  Iar în acest context, a intra în casa cuiva și apoi să-i spui gazdei că are o casă aiurea și că mobila este de cel mai mare prost gust este o atitudine pe care... nu doresc să o etichetez (bineînțeles, aceasta este o metaforă destul de blândă pentru ceea ce se întâmplă în mediul virtual).

Mă întreb retoric: cui anume am spune că are o casă urâtă dacă persoana (care scrie) nu ar deschide "ușa" prin care noi să intrăm în casa lui? Altfel spus: dacă cineva deschide o ușă spre sufletul său - în realitate (sau pe o pagină web publicând niște gânduri) cred că nu e firesc ca cei care ascultă (respectiv - citesc) să profite de această ușă pentru pentru a intra cu bocancii și a-i strecura prin ea frustrările personale.

Finalizez acest fragment subliniind că starea de bine oferită de ironii și sarcasm (celui care practică le practică) este de foarte scurtă durată și nu îl poate vindeca de frustrările proprii. Iar dacă este vorba despre părerile contrare, acestea pot fi exprimate într-o discuție într-un mod asertiv.

Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.

Acest articol din declarație aproape că nu necesită alte comentarii. Dar ca să fie și mai clare lucrurile adaug aici drepturile asertive destul de cunoscute dar tot făcute uitate atunci când vine vorba despre comentariile/părerile expuse în mediul real și virtual în aceeași măsură. Aceste drepturi sunt:
  1. dreptul de a decide care sunt scopurile şi priorităţile personale;
  2. dreptul de a avea valori, convingeri, opinii proprii;
  3. dreptul de a nu te justifica şi a nu da explicaţii privind viaţa ta;
  4. dreptul de a spune celorlalţi cum ai dori să se comporte cu tine;
  5. dreptul de a te exprima fără să-l răneşti pe celălalt;
  6. dreptul de a spune NU, NU ȘTIU, NU ÎNȚELEG sau NU MĂ INTERESEAZĂ;
  7. dreptul de  a cere informații şi ajutor;
  8. dreptul de  face greșeli și de a te răzgândi;
  9. dreptul de a fi acceptat ca imperfect;
  10. dreptul de  a avea uneori performanțe mai scăzute decât potențialul tău;
  11. dreptul de a avea relații de prietenie cu persoanele pe care le consideri potrivite și de a-ţi schimba prietenii când nu te mai simți confortabil în preajma lor;
  12. dreptul de a-ţi dezvolta viața așa cum îți dorești.
Dincolo de toate acestea, în esență, cred că Viața noastră este despre Libertate - cu precizarea importantă că este atât despre libertatea noastră (individuală) cât și despre libertatea celorlați în aceeași măsură. Altfel spus, despre a învăța să respectăm linia invizibilă care ne definește granițele personalităților noastre. Nu avem cum să ajungem la acel UNU care suntem ca esență la nivel global până nu învățăm să ne respectăm reciproc. Despre spiritualitate nu aș îndrăzni să vorbesc până atunci.
***
E atât de mult loc în (pentru) fiecare dintre noi...atât de mult loc, atâta libertate, iar acolo - în esența a ceea ce suntem - e atât de multă pace. Nu e nevoie să abuzăm (link) pe nimeni pentru a o găsi. 
Toți oamenii sunt în esență frumoși și buni. Dar numai respectându-ne reciproc spațiul personal putem scoate la iveală tot ce e mai bun în noi și în ceilalți. Cumva, într-un mod irațional, de un singur lucru sunt foarte sigură: anume acela că într-un final ne vom înțelege reciproc cu toții. 
*>:D< îmbrăţişare
Un articol care completează subiectul există aici (link) dar merită citită și toată seria de aici (link).


Dacă ești pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag   *>:D< îmbrăţişare


miercuri, 14 august 2013

Vampirismul energetic rafinat (4) - Descurajările

"- Aș vrea să fac și eu chestia asta, am observat că am oarece talent în acest sens, mă și pasionează și cred că aș reuși chiar să mă întrețin din ea...
- Mă..., da, ai tu talent, dar chiar crezi că ai putea să ajungi undeva făcând-o? Că doar ai văzut că au încercat și alții și n-au ajuns nicăieri. E plină "piața" de oameni care au eșuat în domeniul ăsta. Lasă..., talente au mulți, da’ munca-i muncă iar pasiunile-s pentru timpul liber."
***
"- Mă gândesc să-mi schimb locul de muncă, poate că ar trebui să încerc ceva nou, eventual pe cont propriu...
- Lasă mă, ce-ți veni? Chiar nu ți-e bine cu ce faci? Tu nu vezi ce greu e să-ți găsești un job? Lasă..., ce-i în mână nu-i minciună, plus că o slujbă la stat e sigură până la pensie. "
***
"- Cred că aș putea să fac și eu ce face X, ba chiar cred că a face-o un pic mai bine decât el/ea că aș schimba asta și cealaltă...
- Măi mamă, măi, cum să faci tu așa ceva? Doamne, dar cine te crezi..? Păi el/ea a avut cunoștințe sus puse, avea deja un nume (cunoscut) când a început să facă asta, plus că are și o anume prestanță pe care tu...Lasă mamă, stai tu aici cuminte în banca ta, că aici e mai sigur pentru tine...plus că suntem și noi aici și te-ajutăm dacă ai nevoie, acolo unde să te duci printre străini..."
***
Vă este cunoscut genul acesta de discuție? Știu că da, am fost cu toții de-a lungul vremii în ambele roluri pe rând, cu diverse variații de nuanțe. În funcție de situație, când eram în rolul celui care descurajează pe cel din fața noastră motivam comportamentul aproape invariabil prin faptul că suntem numai...realiști și mai ales cu faptul că îi facem un bine celuilalt scutindu-l în acest fel de dezamăgirile care ar putea proveni din încercările (presupuse) eșuate.

Dar...dacă am fost fiecare și în rolul celui descurajat atunci sigur am observat că nu e deloc plăcut ca cineva să-ți taie aripile atunci când ai un vis sau când pur și simplu vrei să încerci să faci altceva decât ai făcut pâna în acel moment. Și nu e doar neplăcut, ci mai mult de atât - e dureros. Deoarece în 99% dintre cazuri nu se găsesc lângă noi doar un astfel de "realist" ci mai mulți. Iar conform vorbei românești "dacă un om îți spune că ești beat nu-i nimic dar când îți spun trei atunci mai bine te du la culcare", foarte mulți oameni renunța la a-și urma calea ce le-o cere inima în urma mai multor astfel de descurajări. Cunosc atâtea cazuri de renunțări încât aș putea povesti cel puțin o săptămână. Cazul Gabrielei Artene care a ajuns să cânte pentru prima oară pe scenă abia la 58 de ani este doar unul dintre ele (link).

Privită din punct de vedere energetic, situația este mai complexă decât pare la prima vedere. Aparent este clar că cel care descurajează se alimentează energetic din renunțarea celui descurajat. Concret: în situația (potențială) în care cel care dorește să facă o schimbare chiar ar reuși să o facă cu succes, el ar ieși din zona numită generic "la tăți ni-i greu" și astfel ar căpăta alt statut în fața celui care l-a descurajat. Caz în care ego-ul "descurajatorului" ar avea bineînțeles de suferit. Renunțarea celuilalt însă îi aduce acestuia un gram de confort/securitate.

Este evident că majoritatea oamenilor care obișnuiesc să-i descurajeze pe cei din jurul lor, cei care se autodenumesc "realiști", nu sunt neapărat conștienți că fură energie de la cei pe care îi descurajează. Însă faptul că nu știu asta nu îndulcește cu nimic stuația și nici nu le redă celor descurajați puterea de a-și urma visele.
Spuneam că situația este mai complexă și asta deoarece este important de conștientizat care sunt motivele care îi imping pe oameni să îi descurajeze pe cei din jurul lor. O analiză simplă a situațiilor în care suntem tentați să-i descurajăm pe ceilalți ne conduce către un singur motiv iar acela este despre noi înșine: îi descurajăm pe ceilalți pentru ca nu cumva ei să "ne-o ia înainte" în vreun fel, ca nu cumva să facă ce noi nu suntem în stare să facem sau pur și simplu să ne demonstreze că ceva este posibil atunci când noi credem că e invers. Facem asta proiectând pe cei din fața noastră neputințele și tiparele noastre mentale (link). Iar asta vine în mod evident din lipsa încrederii pe care o avem în noi înșine.

Nu e de judecat sau de condamnat o astfel de situație. Deoarece lipsa încrederii în sine a ajuns un "sport" internațional, nu ține de rasă, de naționalitate și de nimic altceva. Facem sau am făcut cu toții astfel de lucruri. Părinții își descurajează copiii, iar copiii când se maturizează își descurajează copiii la rândul lor, profesorii descurajează elevii și studenții, prietenii între ei, etc. Ne-am descurajat unii pe ceilalți atât de mult încât s-a format un fel de cerc vicios din care se poate ieși doar cu foarte multă voință.

Dar oare dacă acum știm cum funcționează aceste lucruri nu ar fi de-ajuns ca să încetăm și să schimbăm acest gen de comportament? Ar cam trebui să fie. Cred că este timpul să înțelegem și alegem conștient avantajele independenței energetice (link).

M-am gândit mult care să fie granița dintre realism și descurajarea de tip pesimist, însă am regăsit concluzia gata concentrată într-o discuție purtată de doi prieteni ai mei, iar motivul pentru care v-o redau exact așa aici este pentru a încheia într-un ton amuzant:
V.- De ce ești tu așa pesimist și mereu îi descurajezi pe ceilalți?
R.- Păi nu-i descurajez, eu sunt doar realist, eu îi aduc cu picioarele pe pământ.
V.- Dacă doar i-ai aduce cu picioarele pe pământ ar fi una, dar tu îi trântești cu fundul de pământ ceea ce e cu totul alta...:))

Dacă sunteți în preajma unor astfel de "realiști"...poate că ar fi indicat să vă îndepărtați puțin pentru a vă recăpăta puterea interioară (link) și a vă realiza visele voastre cele mai dragi. Aveți sigur puterea asta!

Iată mai jos un fragment dintr-un film minunat care merită revăzut de câte ori uităm ce există în noi, în fiecare, fără deosebire.
*** Filmul întreg poate fi văzut aici (link) sau aici-link după îndepărtarea reclamelor, asta dacă nu cumva aveți deja DVD-ul în colecție că oricum, merită. *:x îndrăgostit lulea


***Celelalte trei articole anterioare din această serie se găsesc aici: link 1, link 2, link 3.

Celor care vor să înțeleagă mai bine mecanismele vampirismului energetic, recomand următoarele cărți (cele de la Libris beneficiază de transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):
- "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți" -Barbara E. Hort- comandă online aici-link;
- "Vampirii energetici" -Albert J. Bernstein- comandă online aici-link;
- "Dragoste sau sclavie?" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Iubiri toxice" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Oameni toxici" -Marsha Petrie Sue- comandă online aici-link.


Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual au darul de a ne ajuta să creștem și să devenim din ce în ce mai conștienți de posibilitățile noastre și de natura realității în care trăim. Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag   


joi, 8 august 2013

Vampirismul energetic rafinat (3) - Vânătoarea de defecte

Mi-am amintit acum câteva zile (nu contează cu ce ocazie :)) o perioadă din viața mea în care aflasem pentru prima dată despre cum funcționează tiparele mentale (link), despre legea oglinzii și despre faptul că atunci când un om înjosește un alt om de fapt se înjosește pe el însuși în mod inconștient (link).
Eram atât de entuziasmată că am aflat acele lucruri și consideram că trebuie neapărat să le spun și celorlalți depsre ele. Acuma după cum vedeți, scopul era tare "nobil" însă modul cum am găsit să o fac nu a fost dintre cele mai fericite.. :)) după cum veți vedea în continuare.

Fără să stau prea mult pe gănduri deci fără să fie o alegere neapărat conștientă, când eram într-o discuție cu câte cineva eram oricum un bun ascultător prin natura firii dar remarcam și tiparele mentale ce stăteau la baza modului în care cei cu care vorbeam înțelegeau viața. Dacă m-aș fi oprit la a observa încă era ok...:)) Dar m-am gândit că e strict necesar să și spun celui din fața mea ce observ pentru ca acesta să-și dea seama ce îl împiedică să aibă o viață mai "bună" (evident, din punctul meu de vedere). Cu alte cuvinte, credeam că arătându-i unde greșește îi fac celui din fața mea un "bine".

Este ușor de bănuit când m-am oprit din m-am oprit din a vâna defectelele celorlalți :)) Evident, atunci când cineva m-a pus și pe mine sub lupă și mi-a vânat același tip de mecanisme. Am văzut atunci mai clar ce înseamnă de fapt ca  cineva să-ți vâneze defectele, să-ți vâneze fiecare neaplicare a fiecărui concept cunoscut, pentru că după cum știți, spunem mai multe decât reușim să aplicăm. :))

Privind acum în urmă, observ și dinamica energetică a acestui acestui tip de comportament și pot spune că acest mod de a-i spune celuilalt unde greșește, de a-l arăta cu degetul este un mod rafinat de alimentare energetică de la cel din fața noastră.

Deși scopul cu care se procedează astfel nu este vizibil răutăcios, ci uneori aparent nobil, vânătoarea de defecte nu este în nici un caz un mod de a-l ajuta pe celălalt chiar dacă ne place să credem asta despre acțiunile noastre. Treaba aceea cu "critica constructivă" e o scuză ieftină. Nu este în nici un caz un mod de a îmbunătăți o relație, deoarece știm cu toții unde duc discuțiile interminabile dintre doi parteneri de viață (de exemplu) în care oamenii își enumeră reciproc defectele arătându-se cu degetul unul pe celălalt (link).

A ne pune unii pe ceilalți sub lupă și a ne vâna reciproc defectele este un comportament care nu poate să ducă decât la a ne îndepărta unii de ceilalți și mai mult și cred că din acest punct de vedere lumea în care trăim este deja...abundentă.

Ce naște acest tip de vampirism la nivel media? Pe plan mondial sunt zeci, probabil chiar sute de tipuri de emisiuni TV bazate pe vânătoarea de defecte, chiar dacă asta nu e mereu la vedere sau nu se face chiar...pe față.  Culmea e că aceste emisiuni sunt cele mai de succes având rating-ul cel mai mare. Așa s-a ajuns ca acest gen de alimentare energetică să devină un sport foarte practicat la tv dar și în ziare, cele de cancan fiind singurele care nu-ți fac probleme legate de supraviețuirea pe piață. Bineînțeles că aceste emisiuni au dus la educarea noilor generații în acest spirit.

În mediul virtual se știe că cele mai de succes articole sunt acelea care pun la zid diverse persoane. Cu cât mai cunoscută persoana și cu cât mai virulente criticile sau defectele vânate (mai mult sau mai puțin închipuite) - cu atât mai mai viral devine articolul. Este o pofta nebună de a dărâma imagini (link) și de a pune la pământ oameni fără să conteze dacă au adus în esență valoare societății prin ceea ce au creat.

Este ușor de observat de ce ne încărcăm energetic când le găsim celorlalți defecte:
- mai întâi pentru că asta ne face să ne simțim puțin mai bine cu noi înșine măcar și pentru puțin timp. Pe sistemul "Ce, dacă sunt cum sunt, uite că nici ceilalți nu-s mai buni/deștepți/cuminți/etc.";
- în al doilea rând pentru că ne ține mintea ocupată și nu ne dă prilejul să rămânem singuri cu "vocile" din cap.

Într-adevăr, ceea ce judecăm la ceilalți sunt părțile pe care le conținem și noi dar nu am ajuns încă să le acceptăm (link important). Însă poate, mai important de atât, e bine să reținem că vânătoarea defectelor celorlalți nu ne va ține mereu departe de noi înșine și nu ne va ajuta să ne simțim bine cu noi înșine pentru totdeauna.

Nu-mi permit să dau sfaturi pentru că în esență nimeni nu este în măsură să dea vreun sfat cuiva. Nu știu ce aleg ceilalți și sigur nu este treaba mea. Însă știu că eu am ales să nu mă mai alimentez energetic din defectele celorlalți, pentru că am ales să devin un om independent energetic (link).


Celelalte două articole din seria "vampirism energetic rafinat" se găsesc aici (link) și aici (link).
În completarea subiectului recomand cu căldură următoarele cărți:
- "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți" -Barbara E. Hort- comandă online aici-link;
- "Vampirii energetici" -Albert J. Bernstein- comandă online aici-link;
- "Dragoste sau sclavie?" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Iubiri toxice" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Oameni toxici" -Marsha Petrie Sue- comandă online aici-link.


Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag   


marți, 23 iulie 2013

Vampirismul energetic rafinat (2) - Inducerea stărilor de frică

Se spune că e suspect dacă nu ți-e teamă de nimic. Se spune ori că ești nebun, ori că vrei să faci pe grozavul. Eu cred că totul ține de credințe și că noi toți ne putem depăși condiția, în sensul că putem elimina fricile una câte una prin conștientizarea lor și transformarea acestora.

Dar să vedem ce se întâmplă din punct de vedere energetic, pentru că e posibil ca știind ce se întâmplă de fapt, să încetăm să mai avem stări de panică.

Teama este modul de manipulare cel mai întâlnit și cel mai cunoscut mod de a vampiriza energetic. Teama poate fi indusă în foarte multe feluri, atât de multe încât e greu să le cuprindă cineva într-un singur articol, așa că voi aminti doar câteva.

Este cunoscut faptul că la nivel macro (de societate) marele mase de oameni au fost și sunt manipulate în principal prin inducerea fricii iar de-a lungul istoriei se cunosc suficiente exemple care dovedesc asta. Unul dintre cele mai cunoscute evenimente (ultimul) este "sfârșitul lumii" din 21 decembrie 2012. Mă refer la cei care au câștigat de pe urma inducerii fricii legate de această dată. După cum știți, s-au făcut vânzări de milioane de dolari, euro și alte monede prin faptul că oamenii au achiziționat locații, instalații pentru aceste locații, alimente, haine, etc. Au fost la mare căutare filmele, emisiunile, cărțile, articolele și orice material care avea legătură cu data respectivă. Aproape că s-ar putea crede că a fost o conspirație globală. Tentația generală ar fi să credem că ni s-a furat energie. Și totuși...Eu cred că oamenii au "donat" de bună voie energia lor prin teama de acest sfârșit, prin teama lor față de moarte.

În fapt, teama este un cordon energetic invizibil prin care oamenii donează de bună voie energia lor. E ca un canal prin care orice om poate fi manipulat pentru că el permite asta. Dar dacă eu, tu, noi nu am mai avea „fisuri” în credințele noastre și am fi conștienți de esența lucrurilor atunci am tăia conștient aceste cordoane.

Un alt exemplu de manipulare masivă este teama de efectele nocive ale alimentelor, telefoanelor, televizoarelor, radiațiilor în general, a gazelor toxice din atmosferă, a tot ce este considerat toxic. Desigur și acestea au ca rădăcină esențială frica de moarte. Când intrăm în contact cu o astfel de informație poate că ar fi bine să ne întrebăm cine are de câștigat de pe urma răspândirii acelei informații, de pe urma inducerii acelei frici. De obicei, la finalul oricărui articol (de exemplu) ca și protecție se recomandă ceva: un medicament, un supliment alimentar, un aparat, etc. Și atunci este foarte simplu de dat seama care este interesul de "subsol" al fiecărui articol cu titluri de genul "Efectele cancerigene/toxice ale..." sau "Metode de protecție împotriva..."

Este important de reamintit că rasa umană este în continuă adaptare la orice fel de toxine, radiații, etc. Exemplele de adaptare abundă însă nimeni nu este interesat să le dea mai departe (ca informație) deoarece lipsește motivația. Există oameni de știință care au demonstrat capacitatea de adaptare a organismului uman însă puțini reușesc să le ia în seamă cu adevărat, mai concret să creadă în rezultatele experimentale (link 1, link 2, link 3). Pare că cineva ne ascunde ceva însă aceste informații există, sunt publice și gratuite pe deasupra. Nimeni nu ne ascunde nimic.

Deși sunt exemple nenumărate de oameni care mănâncă ne-sănătos, vorbesc la telefon peste 5 ore pe zi și sunt perfect sănătoși, aceștia nu ies în față să se dea drept exemplu tot din lipsa unui motiv și nici nu are nimeni interes să-i "contorizeze". Experimentele pe care le-am făcut pe mine însămi în acest sens mi-au demonstrat că pârghia de manifestare a efectelor oricărui lucru/situație asupra noastră și noi sunt chiar credințele noastre (link) așa cum se spune și aici (link important). Cu alte cuvinte când eu cred că un aliment este toxic atunci acel aliment chiar se va manifesta asupra mea ca ceva toxic. Iar când eu cred că un aliment este benefic organismului meu el are efecte benefice (chiar dacă alcuiva îi produce efecte nocive).

Efectul oricărui lucru asupra noastră este alimentat energetic de noi înșine. Altfel spus credința mea (care este o energie) într-un medicament îi dă putere acestuia ca el să aibă efect. Pare mai greu de crezut dar aceste lucruri sunt deja demonstrate științific. În plus, doar ca un o re-amintire cuvinte celebre: "Credința ta te-a vindecat" își dezvăluie abia în acești ani semnificația întreagă.

Ca să nu mă îndepărtez prea mult de subiect închei aceast subpunct spunându-vă că noi toți permitem mafiei farmaceutice (link) să ne vampirizeze prin inducerea fricii, a fricii de aproape orice aliment. Uităm că aceste alimente au fost consumate de sute de ani de stră-stră-străbunicii noștrii, aceștia având vieți îndelungate pline de sănătate și vitalitate. Uităm că din punct de vedere biologic am evoluat oricum odată cu schimbarea alimentației iar acum suntem rezintenți la E-uri și multe alte lucruri considerate toxice. Este evident că doar noi putem tăia acest cordon energetic prin care noi înșine permitem să fim manipulați.

La nivel micro, de relații (link), inducerea fricii este specifică fiecărui caz în parte. De exemplu orice dependență a unei persoane de o altă persoană poate fi utilizată drept cordon de vampirizare energetică și în genereral așa se și întâmplă. De ce dependența favorizează asta? Pentru că în spatele unei dependențe se află în general teama de singurătate sau alte frici conexe (frica de sărăcie, de pierdere a statutului social, etc.). Cel mai simplu exemplu este într-un cuplu în care unul dintre parteneri amenință pe celălalt că îl părăsește. Dacă A este dependent de B emoțional (îl iubește), financiar sau în oricare alte moduri, aceste amenințări vor fi tot atâtea momente în care B ia energie de la A. Este evident că A (victima) donează de bună voie energie și că în cazul când nu ar avea această dependență de B, nici B (abuzatorul) nu ar mai avea pârghia prin care să profite energetic.

De aceea eu cred că soluția eficace a ieșirii din astfel de situații este anularea pârghiilor prin care suntem manipulați energetic. Mai exact vindecarea fricilor noastre care la rândul lor depind de credințe.

Rămân la ideea că mecanismele de vampirizare există doar pentru a fi observate și conștientizate. Ele sunt un fel de instrumente de „măsură” a situației în care suntem, a ce trebuie să perfecționăm la noi înșine (link). Cum am spus și în primul articol din această serie (link), vampirismul energetic sub toate formele sale (începând de la abuzul vizibil până la formele lui rafinate) există și va exista doar până în punctul în care omul devine conștient de mecanismul acestui fenomen și va tăia "cordonul" energetic prin care el însuși permite ca lucrurile să se întâmple.

Mă bucur că trăiesc aceste vremuri de dezvoltare accelerată și că din ce în ce mai mulți oameni simt lucrurile în mod energetic chiar dacă nu au neapărat acest limbaj. Mă bucur că "transparența" energetică crește și, încetul cu încetul, ne dăm seama de cum modul în care funcționează lucrurile și ne adaptăm din mers schimbărilor.

Închei cu propunerea să ascultăm încă o dată vocea caldă a lui Neal Donald Walsh vorbindu-ne despre teamă:


Câteva cărți care pot clarifica aspectele principale ale acestor atitudini cu efecte toxice asupra celor abuzați (cele de la Libris beneficiază de transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):
- "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți" -Barbara E. Hort- comandă online aici-link;
- "Vampirii energetici" -Albert J. Bernstein- comandă online aici-link;
- "Dragoste sau sclavie?" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Iubiri toxice" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Oameni toxici" -Marsha Petrie Sue- comandă online aici-link.


Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate", "Resurse video" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta sau punând un cuvânt în căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag