Protecția energetică - între normalitate și exagerări

În vâltoarea vieții de zi cu zi, în contextul neîmplinirii interioare, lipsei încrederii în capacitatea de adaptare și implicit a insuficienței energetice, oamenii devin din ce în ce mai vulnerabili în fața influențelor exterioare fie că este vorba de semeni fie că este vorba de ceilalți factori.

Așa se face că numărul oamenilor aflați în căutarea metodelor și tehnicilor de protecție psihică și/sau energetică a crescut, iar seminariile care promit aceste tehnici sunt și ele la mare căutare, mulți traineri profitând pe de o parte de puținele informații în domeniu și pe de altă parte de frica și credulitatea clienților.

* Ce este mai puțin cunoscut dar de mare importanță este faptul că a sta permanent închiși într-o cochilie energetică ne oprește de la a experimenta deplin viața, ne oprește din a curge în fluxul ei energetic firesc oprind nu doar influențele negative ci și pe acelea pozitive. Jocul dualității din această realitate nu poate fi separat astfel încât să oprim doar "răul", deși asta promit unii pentru că este și foarte tentant.

* Un al doilea fapt mai puțin cunoscut (sau cunoscut dar omis intenționat în cele mai multe astfel de cursuri) este faptul că nu suntem construiți pentru a funcționa normal (sănătos) în cochilii energetice, dimpotrivă, suntem sănătoși doar atunci când suntem deschiși energetic către interacțiunea cu mediul. Așa cum spunea Bruce Lipton: "Evoluția este deschidere iar protecția este închidere. Relevant este faptul că NU poți fi în același timp protejat și în proces de dezvoltare." (sursa)

Soluția de echilibru cuprinde 2 pași:

1. Conștientizarea și asumarea: înțelegerea profundă a faptului că nimic nu ne "atinge"/afectează, decât dacă găsește o rezonanță în interiorul nostru;

2. Învățarea gestionării situațiilor în care este necesară protecția energetică și a celor în care e nevoie să se renunțe la ea, plus adaptarea treptată până la renunțarea totală la astfel de protecții în ideea de a ne deschide în întregime Vieții și oportunităților pe care aceasta ni le oferă.

Sunt multe de spus pe această temă, dacă doriți să aflați detalii vă aștept cu drag la seminariile pe care le susțin - detalii pe pagina Evenimente-aici sau în cadrul ședințelor individuale de consiliere.

Despre interacțiunea noastră cu ceilalți (cu mediul în general) și despre protecția energetică este și materialul video pe care am ales să-l dau mai departe astăzi. Este vorba despre una dintre edițiile emisiunii "360 de grade" în care doamna Alina Bădic îi are ca invitați pe maestrul spiritual Sri Vasudeva și pe domnul prof. univ. dr. Mircea Aurel Niță (SNSPA București).

Deși nu sunt de acord cu modul în care doamna Alina Bădic pune problema (și întrebările), consider că invitații aduc clarificări importante care dizolva multe confuzii - motiv pentru care cred că emisiunea merită urmărită. Vizionare plăcută ♥

Articole conectate găsiți în seria Vampirismul energetic: link-1, link-2, link-3, link-4, link-5 (în ultimul articol (5) se găsesc alte link-uri foarte utile în privința acestui subiect).

Fără îndoială cea mai bună carte pe care am întâlnit-o în privința a ceea ce este numit "vampirism energetic" este:

- "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți " -Barbara E. Hort- comandă online-aici.

De asemenea, recomand cărțile maestrului Sri Vasudeva:

- "Voi sunteți lumina" - comandă online aici-link;
- "Divinitatea lăuntrică" - comandă online aici-link.

și alte două cărți minunate în ceea ce privește relațiile:

- "Trăind cu cei apropiați în fiecare zi...viața!" -Jacques Salomé- comandă online aici-link;
- "Trăind cu ceilalți în fiecare zi...viața!" -Jacques Salomé- comandă online aici-link.

***

Pentru ședințe individuale de consiliere mă puteți contacta pe adresa adina.amironesei@yahoo.com. Împreună e întotdeauna mai ușor!

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual au darul de a ne ajuta să creștem și să restabilim armonia în viața cotidiană. Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Declarația Drepturilor Omului sau Despre Libertățile noastre din realitate și din mediul virtual

Deși unele lucruri par de la sine înțelese, experiențele pe care le-am trăit în ultima vreme și acelea prin care am văzut că trec cei din preajma mea mi-au demonstrat că nu e chiar așa cum pare. Există încă o ceață care învăluie subiectul libertate, mai exact granițele ei și drepturile și responsabilitățile pe care le avem când conviețuim în societate.

Declarația Universală a Drepturilor Omului este un act care a fost proclamat de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948. Acest act constituie "un ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele și toate națiunile, pentru ca toate persoanele și toate organele societății să se străduiascã, având această declarație permanent în minte, ca prin învățătură și educație să dezvolte respectul pentru aceste drepturi și libertăți" (citat din actul respectiv).

Deși aș da un copy-paste aici întregului document pentru că îl consider foarte important (dar insuficient cunoscut și respectat), nu doresc să ocup spațiul articolului - îl puteți găsi aici (link important). Aici mă voi opri doar la trei articole cuprinse în declarație, articole care consider că prezintă o importanță majoră pentru o mai bună relaționare în realitate și în mediul virtual:

Articolul 1

Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității.

Cum spuneam, deși pare de la sine înțeles că (în esență) suntem egali, că avem fiecare rațiune și conștiință, privind în jurul nostru observăm fără efort cum destui oameni încearcă asiduu să-i convingă pe ceilalți că sunt mai "speciali", că au găsit adevărul suprem (unic), că sigur au "dreptate" și că, în virtutea acestor "calități", trebuie "urmați" în ceea ce spun. Atât de multe discuții care respectă acest tipar am văzut și am citit (în realitate și în mediul virtual) și desigur cunoașteți, încât consider că este strict necesar să ne reamintim câteva dintre drepturile noastre de bază. Cu siguranță, dacă am avea în minte măcar 5 minute pe zi acest articol 1 din declarație, am regăsi o bună parte din liniștea vieților noastre plus că nu s-ar mai consuma inutil atâta energie pe contraziceri și discuții fără "învingători".  

În privința motivelor pentru care oamenii încearcă să-i convingă pe ceilalți de diverse lucruri, cel mai important dintre ele consider că este nevoia de recunoaștere (publică) - o nevoie firească  (de văzut piramida lui Maslow aici-link) însă care scapă de sub control multora. La o privire mai atentă se poate constata că această nevoie de recunoștere provine dintr-un nivel scăzut al stimei de sine, sau, mai simplu spus, provine din tipare de gândire (subtile) precum: "dacă ceilalți mă vor recunoaște ca fiind mai bun decât ei, atunci mă voi simți  poate mai bine".

Nu vreau ca această discuție să ia o turnură ce ține de spiritualitate pentru că aceste drepturi nu țin de credințele noastre ci de un minim respect strict necesar tuturor pentru a conviețui în societate. De aceea nici nu voi aplica principiile după care eu îmi conduc viața ci mă voi opri la a spune că oamenii care încearcă să-i convingă pe ceilalți că dețin "adevăruri universale" sunt abuzatori (vampiri psihici) și că este în regulă să părăsim respectivul spațiu în care suntem agresați pentru credințele noastre. Că recunoașterea publică este o hrană pentru ego dar nu este una care să țină de "foame", aceasta este o cu totul altă poveste.

Articolul 18

Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atât în mod public, cât și privat, prin învățătură, practici religioase, cult și îndeplinirea riturilor.

Aceste drepturi mi se par foarte importante mai ales acum când descoperirile privind câmpul conștiinței vin din mai multe domenii (fizică, biologie, neuroștiințe, etc.) și când din ce în ce mai mulți oameni acceptă existența acelui "ceva" ce există dincolo de materia condensată.

În ceea ce privește exprimarea publică, consider potrivit să fac o subliniere (sau să-i spunem update) declarației de mai sus, anume una referitoare la exprimarea virtuală.

Consider că un blog (sau pagina de Facebook a unei persoane) este un spațiu privat și public în același timp. Un spațiu în care autorul/administratorul publică ceea ce consideră de cuviință, convingeri proprii sau idei cu care acesta rezonează. Părerile cititorilor sunt binevenite și utile, în ideea unei interacțiuni între cel care oferă informația și cel care beneficiază de ea. Libertatea acordată cititorilor este exprimată prin acordarea oportunității de a posta comentarii și consider că, în mediul virtual, acceptarea comentariilor semnate "Anonim" reprezintă maxima deschidere.

Firesc ar fi ca, în virtutea articolului 18, aceste comentarii să se oprească la sensul propriu al cuvântului "păreri" și să nu se transforme în prilej de ironii, sarcasm (link) sau injurii la adresa autorului blogului/paginii Facebook. Dar, după cum ați observat, atât pe bloguri și pe Facebook, acest lucru nu este respectat, iar limita respectului reciproc este de multe ori depășită în mod abuziv.

Dincolo de lucrurile reci precum "regulile", un blog (sau pagina de Facebook a unei persoane) este asemeni casei celei/celui care scrie pe ea.  Iar în acest context, a intra în casa cuiva și apoi să-i spui gazdei că are o casă aiurea și că mobila este de cel mai mare prost gust este o atitudine pe care... nu doresc să o etichetez (bineînțeles, aceasta este o metaforă destul de blândă pentru ceea ce se întâmplă în mediul virtual).

Mă întreb retoric: cui anume am spune că are o casă urâtă dacă persoana (care scrie) nu ar deschide "ușa" prin care noi să intrăm în casa lui? Altfel spus: dacă cineva deschide o ușă spre sufletul său - în realitate (sau pe o pagină web publicând niște gânduri) cred că nu e firesc ca cei care ascultă (respectiv - citesc) să profite de această ușă pentru pentru a intra cu bocancii și a-i strecura prin ea frustrările personale.

Finalizez acest fragment subliniind că starea de bine oferită de ironii și sarcasm (celui care practică le practică) este de foarte scurtă durată și nu îl poate vindeca de frustrările proprii. Iar dacă este vorba despre părerile contrare, acestea pot fi exprimate într-o discuție într-un mod asertiv.

Articolul 19

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.

Acest articol din declarație aproape că nu necesită alte comentarii. Dar ca să fie și mai clare lucrurile adaug aici drepturile asertive destul de cunoscute dar tot făcute uitate atunci când vine vorba despre comentariile/părerile expuse în mediul real și virtual în aceeași măsură. Aceste drepturi sunt:

1. dreptul de a decide care sunt scopurile şi priorităţile personale;
2. dreptul de a avea valori, convingeri, opinii proprii;
3. dreptul de a nu te justifica şi a nu da explicaţii privind viaţa ta;
4. dreptul de a spune celorlalţi cum ai dori să se comporte cu tine;
5. dreptul de a te exprima fără să-l răneşti pe celălalt;
6. dreptul de a spune NU, NU ȘTIU, NU ÎNȚELEG sau NU MĂ INTERESEAZĂ;
7. dreptul de  a cere informații şi ajutor;
8. dreptul de  face greșeli și de a te răzgândi;
9. dreptul de a fi acceptat ca imperfect;
10. dreptul de  a avea uneori performanțe mai scăzute decât potențialul tău;
11. dreptul de a avea relații de prietenie cu persoanele pe care le consideri potrivite și de a-ţi schimba prietenii când nu te mai simți confortabil în preajma lor;
12. dreptul de a-ţi dezvolta viața așa cum îți dorești.

Dincolo de toate acestea, în esență, cred că Viața noastră este despre Libertate - cu precizarea importantă că este atât despre libertatea noastră (individuală) cât și despre libertatea celorlați în aceeași măsură. Altfel spus, despre a învăța să respectăm linia invizibilă care ne definește granițele personalităților noastre. Nu avem cum să ajungem la acel UNU care suntem ca esență la nivel global până nu învățăm să ne respectăm reciproc. Despre spiritualitate nu aș îndrăzni să vorbesc până atunci.

***

E atât de mult loc în (pentru) fiecare dintre noi...atât de mult loc, atâta libertate, iar acolo - în esența a ceea ce suntem - e atât de multă pace. Nu e nevoie să abuzăm (link) pe nimeni pentru a o găsi. 

Toți oamenii sunt în esență frumoși și buni. Dar numai respectându-ne reciproc spațiul personal putem scoate la iveală tot ce e mai bun în noi și în ceilalți. Cumva, într-un mod irațional, de un singur lucru sunt foarte sigură: anume acela că într-un final ne vom înțelege reciproc cu toții. 

Un articol care completează subiectul există aici (link) dar merită citită și toată seria de aici (link).

Dacă ești pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Vampirismul energetic rafinat (3) - Vânătoarea de defecte

Mi-am amintit acum câteva zile (nu contează cu ce ocazie :)) o perioadă din viața mea în care aflasem pentru prima dată despre cum funcționează tiparele mentale (link), despre legea oglinzii și despre faptul că atunci când un om înjosește un alt om de fapt se înjosește pe el însuși în mod inconștient (link).

Eram atât de entuziasmată că am aflat acele lucruri și consideram că trebuie neapărat să le spun și celorlalți depsre ele. Acuma după cum vedeți, scopul era tare "nobil" însă modul cum am găsit să o fac nu a fost dintre cele mai fericite.. :)) după cum veți vedea în continuare.

Fără să stau prea mult pe gănduri deci fără să fie o alegere neapărat conștientă, când eram într-o discuție cu câte cineva eram oricum un bun ascultător prin natura firii dar remarcam și tiparele mentale ce stăteau la baza modului în care cei cu care vorbeam înțelegeau viața. Dacă m-aș fi oprit la a observa încă era ok...:)) Dar m-am gândit că e strict necesar să și spun celui din fața mea ce observ pentru ca acesta să-și dea seama ce îl împiedică să aibă o viață mai "bună" (evident, din punctul meu de vedere). Cu alte cuvinte, credeam că arătându-i unde greșește îi fac celui din fața mea un "bine".

Este ușor de bănuit când m-am oprit din m-am oprit din a vâna defectelele celorlalți :)) Evident, atunci când cineva m-a pus și pe mine sub lupă și mi-a vânat același tip de mecanisme. Am văzut atunci mai clar ce înseamnă de fapt ca  cineva să-ți vâneze defectele, să-ți vâneze fiecare neaplicare a fiecărui concept cunoscut, pentru că după cum știți, spunem mai multe decât reușim să aplicăm. :))

Privind acum în urmă, observ și dinamica energetică a acestui acestui tip de comportament și pot spune că acest mod de a-i spune celuilalt unde greșește, de a-l arăta cu degetul este un mod rafinat de alimentare energetică de la cel din fața noastră.

Deși scopul cu care se procedează astfel nu este vizibil răutăcios, ci uneori aparent nobil, vânătoarea de defecte nu este în nici un caz un mod de a-l ajuta pe celălalt chiar dacă ne place să credem asta despre acțiunile noastre. Treaba aceea cu "critica constructivă" e o scuză ieftină. Nu este în nici un caz un mod de a îmbunătăți o relație, deoarece știm cu toții unde duc discuțiile interminabile dintre doi parteneri de viață (de exemplu) în care oamenii își enumeră reciproc defectele arătându-se cu degetul unul pe celălalt (link).

A ne pune unii pe ceilalți sub lupă și a ne vâna reciproc defectele este un comportament care nu poate să ducă decât la a ne îndepărta unii de ceilalți și mai mult și cred că din acest punct de vedere lumea în care trăim este deja...abundentă.

Ce naște acest tip de vampirism la nivel media? Pe plan mondial sunt zeci, probabil chiar sute de tipuri de emisiuni TV bazate pe vânătoarea de defecte, chiar dacă asta nu e mereu la vedere sau nu se face chiar...pe față.  Culmea e că aceste emisiuni sunt cele mai de succes având rating-ul cel mai mare. Așa s-a ajuns ca acest gen de alimentare energetică să devină un sport foarte practicat la tv dar și în ziare, cele de cancan fiind singurele care nu-ți fac probleme legate de supraviețuirea pe piață. Bineînțeles că aceste emisiuni au dus la educarea noilor generații în acest spirit.

În mediul virtual se știe că cele mai de succes articole sunt acelea care pun la zid diverse persoane. Cu cât mai cunoscută persoana și cu cât mai virulente criticile sau defectele vânate (mai mult sau mai puțin închipuite) - cu atât mai mai viral devine articolul. Este o pofta nebună de a dărâma imagini (link) și de a pune la pământ oameni fără să conteze dacă au adus în esență valoare societății prin ceea ce au creat.

Este ușor de observat de ce ne încărcăm energetic când le găsim celorlalți defecte:

- mai întâi pentru că asta ne face să ne simțim puțin mai bine cu noi înșine măcar și pentru puțin timp. Pe sistemul "Ce, dacă sunt cum sunt, uite că nici ceilalți nu-s mai buni/deștepți/cuminți/etc.";

- în al doilea rând pentru că ne ține mintea ocupată și nu ne dă prilejul să rămânem singuri cu "vocile" din cap.

Într-adevăr, ceea ce judecăm la ceilalți sunt părțile pe care le conținem și noi dar nu am ajuns încă să le acceptăm (link important). Însă poate, mai important de atât, e bine să reținem că vânătoarea defectelor celorlalți nu ne va ține mereu departe de noi înșine și nu ne va ajuta să ne simțim bine cu noi înșine pentru totdeauna.

Nu-mi permit să dau sfaturi pentru că în esență nimeni nu este în măsură să dea vreun sfat cuiva. Nu știu ce aleg ceilalți și sigur nu este treaba mea. Însă știu că eu am ales să nu mă mai alimentez energetic din defectele celorlalți, pentru că am ales să devin un om independent energetic (link).

Celelalte două articole din seria "vampirism energetic rafinat" se găsesc aici (link) și aici (link).

În completarea subiectului recomand cu căldură următoarele cărți:

- "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți" -Barbara E. Hort- comandă online aici-link;
- "Vampirii energetici" -Albert J. Bernstein- comandă online aici-link;
- "Dragoste sau sclavie?" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Iubiri toxice" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Oameni toxici" -Marsha Petrie Sue- comandă online aici-link.

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", Resurse video, cuvintele cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Vampirismul energetic rafinat (2) - Inducerea stărilor de frică

Se spune că e suspect dacă nu ți-e teamă de nimic. Se spune ori că ești nebun, ori că vrei să faci pe grozavul. Eu cred că totul ține de credințe și că noi toți ne putem depăși condiția, în sensul că putem elimina fricile una câte una prin conștientizarea lor și transformarea acestora.

Dar să vedem ce se întâmplă din punct de vedere energetic, pentru că e posibil ca știind ce se întâmplă de fapt, să încetăm să mai avem stări de panică.

Teama este modul de manipulare cel mai întâlnit și cel mai cunoscut mod de a vampiriza energetic. Teama poate fi indusă în foarte multe feluri, atât de multe încât e greu să le cuprindă cineva într-un singur articol, așa că voi aminti doar câteva.

Este cunoscut faptul că la nivel macro (de societate) marele mase de oameni au fost și sunt manipulate în principal prin inducerea fricii iar de-a lungul istoriei se cunosc suficiente exemple care dovedesc asta. Unul dintre cele mai cunoscute evenimente (ultimul) este "sfârșitul lumii" din 21 decembrie 2012. Mă refer la cei care au câștigat de pe urma inducerii fricii legate de această dată. După cum știți, s-au făcut vânzări de milioane de dolari, euro și alte monede prin faptul că oamenii au achiziționat locații, instalații pentru aceste locații, alimente, haine, etc. Au fost la mare căutare filmele, emisiunile, cărțile, articolele și orice material care avea legătură cu data respectivă. Aproape că s-ar putea crede că a fost o conspirație globală. Tentația generală ar fi să credem că ni s-a furat energie. Și totuși...Eu cred că oamenii au "donat" de bună voie energia lor prin teama de acest sfârșit, prin teama lor față de moarte.

În fapt, teama este un cordon energetic invizibil prin care oamenii donează de bună voie energia lor. E ca un canal prin care orice om poate fi manipulat pentru că el permite asta. Dar dacă eu, tu, noi nu am mai avea „fisuri” în credințele noastre și am fi conștienți de esența lucrurilor atunci am tăia conștient aceste cordoane.

Un alt exemplu de manipulare masivă este teama de efectele nocive ale alimentelor, telefoanelor, televizoarelor, radiațiilor în general, a gazelor toxice din atmosferă, a tot ce este considerat toxic. Desigur și acestea au ca rădăcină esențială frica de moarte. Când intrăm în contact cu o astfel de informație poate că ar fi bine să ne întrebăm cine are de câștigat de pe urma răspândirii acelei informații, de pe urma inducerii acelei frici. De obicei, la finalul oricărui articol (de exemplu) ca și protecție se recomandă ceva: un medicament, un supliment alimentar, un aparat, etc. Și atunci este foarte simplu de dat seama care este interesul de "subsol" al fiecărui articol cu titluri de genul "Efectele cancerigene/toxice ale..." sau "Metode de protecție împotriva..."

Este important de reamintit că rasa umană este în continuă adaptare la orice fel de toxine, radiații, etc. Exemplele de adaptare abundă însă nimeni nu este interesat să le dea mai departe (ca informație) deoarece lipsește motivația. Există oameni de știință care au demonstrat capacitatea de adaptare a organismului uman însă puțini reușesc să le ia în seamă cu adevărat, mai concret să creadă în rezultatele experimentale (link 1, link 2, link 3). Pare că cineva ne ascunde ceva însă aceste informații există, sunt publice și gratuite pe deasupra. Nimeni nu ne ascunde nimic.

Deși sunt exemple nenumărate de oameni care mănâncă ne-sănătos, vorbesc la telefon peste 5 ore pe zi și sunt perfect sănătoși, aceștia nu ies în față să se dea drept exemplu tot din lipsa unui motiv și nici nu are nimeni interes să-i "contorizeze". Experimentele pe care le-am făcut pe mine însămi în acest sens mi-au demonstrat că pârghia de manifestare a efectelor oricărui lucru/situație asupra noastră și noi sunt chiar credințele noastre (link) așa cum se spune și aici (link important). Cu alte cuvinte când eu cred că un aliment este toxic atunci acel aliment chiar se va manifesta asupra mea ca ceva toxic. Iar când eu cred că un aliment este benefic organismului meu el are efecte benefice (chiar dacă alcuiva îi produce efecte nocive).

Efectul oricărui lucru asupra noastră este alimentat energetic de noi înșine. Altfel spus credința mea (care este o energie) într-un medicament îi dă putere acestuia ca el să aibă efect. Pare mai greu de crezut dar aceste lucruri sunt deja demonstrate științific. În plus, doar ca un o re-amintire cuvinte celebre: "Credința ta te-a vindecat" își dezvăluie abia în acești ani semnificația întreagă.

Ca să nu mă îndepărtez prea mult de subiect închei aceast subpunct spunându-vă că noi toți permitem mafiei farmaceutice (link) să ne vampirizeze prin inducerea fricii, a fricii de aproape orice aliment. Uităm că aceste alimente au fost consumate de sute de ani de stră-stră-străbunicii noștrii, aceștia având vieți îndelungate pline de sănătate și vitalitate. Uităm că din punct de vedere biologic am evoluat oricum odată cu schimbarea alimentației iar acum suntem rezintenți la E-uri și multe alte lucruri considerate toxice. Este evident că doar noi putem tăia acest cordon energetic prin care noi înșine permitem să fim manipulați.

La nivel micro, de relații (link), inducerea fricii este specifică fiecărui caz în parte. De exemplu orice dependență a unei persoane de o altă persoană poate fi utilizată drept cordon de vampirizare energetică și în genereral așa se și întâmplă. De ce dependența favorizează asta? Pentru că în spatele unei dependențe se află în general teama de singurătate sau alte frici conexe (frica de sărăcie, de pierdere a statutului social, etc.). Cel mai simplu exemplu este într-un cuplu în care unul dintre parteneri amenință pe celălalt că îl părăsește. Dacă A este dependent de B emoțional (îl iubește), financiar sau în oricare alte moduri, aceste amenințări vor fi tot atâtea momente în care B ia energie de la A. Este evident că A (victima) donează de bună voie energie și că în cazul când nu ar avea această dependență de B, nici B (abuzatorul) nu ar mai avea pârghia prin care să profite energetic.

De aceea eu cred că soluția eficace a ieșirii din astfel de situații este anularea pârghiilor prin care suntem manipulați energetic. Mai exact vindecarea fricilor noastre care la rândul lor depind de credințe.

Rămân la ideea că mecanismele de vampirizare există doar pentru a fi observate și conștientizate. Ele sunt un fel de instrumente de „măsură” a situației în care suntem, a ce trebuie să perfecționăm la noi înșine (link). Cum am spus și în primul articol din această serie (link), vampirismul energetic sub toate formele sale (începând de la abuzul vizibil până la formele lui rafinate) există și va exista doar până în punctul în care omul devine conștient de mecanismul acestui fenomen și va tăia "cordonul" energetic prin care el însuși permite ca lucrurile să se întâmple.

Mă bucur că trăiesc aceste vremuri de dezvoltare accelerată și că din ce în ce mai mulți oameni simt lucrurile în mod energetic chiar dacă nu au neapărat acest limbaj. Mă bucur că "transparența" energetică crește și, încetul cu încetul, ne dăm seama de cum modul în care funcționează lucrurile și ne adaptăm din mers schimbărilor.

Închei cu propunerea să ascultăm încă o dată vocea caldă a lui Neal Donald Walsh vorbindu-ne despre teamă:

Câteva cărți care pot clarifica aspectele principale ale acestor atitudini cu efecte toxice asupra celor abuzați (cele de la Libris beneficiază de transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):

- "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți" -Barbara E. Hort- comandă online aici-link;
- "Vampirii energetici" -Albert J. Bernstein- comandă online aici-link;
- "Dragoste sau sclavie?" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Iubiri toxice" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Oameni toxici" -Marsha Petrie Sue- comandă online aici-link.

Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate", "Resurse video" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta sau punând un cuvânt în căsuța "caută" din aceeași coloană (sus). Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Vampirismul energetic rafinat (1) - Umilirea și relațiile de subordonare

Fiecare dintre noi s-a simțit măcar o dată secătuit de energie după o întâlnire cu cineva sau după ce am fost într-un anume cerc de prieteni. Și asta deoarece relațiile interumane continuă să fie schimburi de energie dezechilibrate și se pare că mai e multă vreme până când acest fapt să se schimbe. S-au scris multe lucruri deja pe tema așa-numitelor "atacurilor energetice" dar cred că subiectul este pe departe de a fi unul epuizat. 

Poate că multă lume știe deja că a abuza "energetic" (psihic și emoțional cu consecințe asupra sănătății fizice) pe cineva este un fenomen ce poartă numele de "vampirism energetic" dar puțină lume știe ce forme diverse pot îmbrăca aceste "atacuri". De aceea m-am gândit să vin astăzi cu niște clarificări pe care le consider necesare pentru o mai bună adaptare la vremurile pe care le trăim astăzi.

Este de la sine înțeles că abuzurile fizice și psihice se încadrează în tipurile pe care le-aș numi "clasice" de "atacuri energetice" și acestea sunt cele pe care le știu majoritatea oamenilor. Există însă unele pe care le simt destui oameni dar sunt descrise drept forme "ușoare" de vampirism și de aceea nu sunt încă discutate în amănunt. Deoarece mulți oameni suferă de pe urma lor, am ales să vorbes astăzi despre un mod mai "rafinat" de a abuza psihic și anume despre:

Relațiile de subordonare

Așa cum spuneam și într-un alt articol aici (link), în decursul istoriei omenirii rostul primordial/esențial al comparației a fost de a ne autocunoaște, de a ne putea autodefini și în final de a ne redescoperi Unicitatea, dar și de a afla ce ne-am dori să îmbunătățim la noi înșine pentru a fi mai buni decât Celălalt/Ceilalți. Comparația ascendentă ne-a ajutat să ne impulsionăm, să ne dorim mai mult de la noi înșine, iar cea descendentă, în esență, să ne creștem stima de sine.

Dar ulterior oamenii au învățat că: a construi (sau inventa) sisteme de subordonare (a pune oamenii într-o ordine în diverse contexte) le conferă celor din vârful acestor sisteme putere și influență asupra celorlalți. Și cum puterea și influența sunt lucruri atât de tentante, sunt foarte mulți oameni care se "hrănesc" cu această energie.

Nu voi dezvolta faptul că în politică (de exemplu) "vârfurile" au acest mod de a acționa. Nu voi dezvolta nici celelalte domenii cunoscute în care lucrurile se petrec similar (învățământul, sistemul birocratic de taxe și impozite, marile corporații și până la urmă orice sistem care presupune un un aparat de subordonare ce poate produce umilințe).

În principal vreau să amintesc aici despre un mod de scoatere în evidență a subordonării ceva mai aparte care a ieșit la iveală doar în ultimii ani, anume cel bazat pe "evoluția spirituală". E un fel de.. ultimă "modă" în materie de vampirism psihic.

În acest sens am văzut oameni care fac din anii de căutări și experiențe, din numărul de inițieri și din numărul cursurilor de formare urmate un fel de aură pe care o poartă cu mult fast în fața celor cu care intră în contact.

Chiar dacă nu o fac neapărat la vedere, dar doar vorbind despre ierarhizări și despre importanța acestora ne putem da seama ușor de felul în care sunt utilizate aceste relații de subordonare sau ordonări (cu scop comparativ/educativ sau cu scopul de a-i umili/"vampiriza" pe cei cu care comunică).

Aș vrea să precizez o nuanță pe care o consider importantă: consider că cei care fac asta nu au nici o "vină", ci doar joacă un rol în Marele Tablou. Aceste mecanisme există doar pentru a fi observate, conștientizate și pentru a învăța din ele. Un fel de exemplu de "așa NU". Nu e vorba de nici o conspirație (iată un alt subiect pe care îl voi discuta în alt articol). Este doar un mod al lor de a-și hrăni ego-ul până când chiar și ultimul om va conștientiza mecanismul și va părăsi relația de subordonare respectivă.

Același mecanism (de "vampirizare rafinată") poate fi recunoscut și în cazul când cineva oferă altcuiva soluții (sfaturi sau un ajutor de orice fel) iar în cazul în care acestea nu sunt "urmate cu sfințenie", omul care le-a primit este umilit în diverse moduri (link).

De asemenea, se încadrează în același tipar și metoda de a "stoarce" mulțumiri și recunoștință de la persoana ajutată chiar dacă ajutorul a fost doar cu o vorbă sau poate nu i-a fost de folos. Sunt sigură că ați întâlnit situații de acest gen nu numai în căutările legate de spiritualitate ci și în viața de zi cu zi în familie, la serviciu sau în cercul de prieteni. Repet, aceste situații există pentru a fi conștientizate și pentru a înțelege rolul lor.

Consider că aceste experiențe ar putea fi interpretate în fel și chip dar amintesc doar două unghiuri importante din care le-am putea privi: (care le includ și pe cele specifice fiecărui caz în parte):

- conștientizarea fisurilor credințelor noastre (de exemplu - link)

- oglindirea neacceptărilor proprii (link) (dacă nu ar apărea astfel de oameni în viața noastră nu am avea cum să ne identificăm neacceptările). 

Până când reușim să acceptăm cu adevărat și să avem compasiune pentru astfel de persoane este bine să ieșim din mediul respectiv pe cât posibil, iar când acceptarea va fi completă nu va mai fi nevoie de nici o "protecție energetică", deoarece dinamica relației respective în acest caz se schimbă automat (link) .

* Recunosc că am renunțat la utilizarea expresiei "evoluție spirituală" în momentul în care mi-am dat seama că deocamdată aceasta este folosită mai mult pentru a induce o și mai mare separare (ca aceea indusă de ierarhizările de orice fel).

Măsura evoluției noastre este dată de înțelegerea, acceptarea și iubirea necondiționată față de oameni și de Univers. Atât.

"Fă tot ce te bucură și nimic din ceea ce inima ta nu simte să facă, dar nu uita să le oferi celor din jurul tău Libertatea de a face exact același lucru!" ©

Post editare: Două emisiuni în care am abordat subiectul de mai sus: Vampirismul psihic sau cum ne facem rău unii altora și Oameni toxici, relații toxice - soluții eficiente. Articolele din seria "Vampirism psihic rafinat" se găsesc sub formă de listă aici (link).

Recomand cu încredere următoarele cărți care aduc clarificări importante în privința abuzului:

- "Pofte demonice. Vampirul psihic din noi și din ceilalți " -Barbara E. Hort- comandă online-aici,
- "Vampirii energetici" -Albert J. Bernstein- comandă online aici-link;
- "Dragoste sau sclavie?" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Iubiri toxice" -Walter Riso- comandă online aici-link;
- "Oameni toxici" -Marsha Petrie Sue- comandă online aici-link.

***

Dacă este pentru prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în listela cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗

Despre fitness-ul emoțional

În lumea noastră puțini oameni apreciază emoțiile deoarece sunt cele care ne bulversează și ne fac să pierdem puținul control pe care îl avem asupra propriei realități. Din dorința de a păstra acest control asupra vieții oamenii preferă să-și închidă sufletul după fel de fel de ziduri crezând că acestea îi vor face mai "puternici" cu sensul dat astăzi acestui cuvânt de societatea în care trăim.

Ceea ce se pierde însă din vedere, în majoritatea cazurilor, este faptul că odată cu închiderile spre spre emoțiile (numite) "negative" se pierde și accesul către cele mai calde emoții umane acelea care ne apropie unii de ceilalți și care practic ne definesc ca specie.

O soluție pentru a rămâne deschiși către propriile emoții și a fi puternici în același timp ar fi să ne cunoaștem îndeaproape pe noi înșine, să înțelegem sursa apariției lor și să învățăm să facem "pace" cu ele.

Una dintre noile metode utilizate în acest scop este fitness-ul emoțional - un concept relativ nou introdus în ultimii ani în SUA unde acesta a fost propus pentru a fi utilizat în combaterea stresului angajaților din diverse firme.

Despre fitness-ul emoțional (în sensul clasic și cu un sens extins), despre cum ne putem dezvolta capacitatea de a ne înțelege și accepta emoțiile, despre avantajele unei vieți trăite cu sufletul deschis, despre abuzul emoțional și independența emoțională - într-o nouă ediție a emisiunii "Viața privită prin ochii sufletului" împreună cu Maria Avrămasca.

Tot despre emoții am vorbit și aici:

- Puterea curajului emoțional și agilitatea emoțională,
- Stăpânește-ți emoțiile înainte că ele să pună stăpânire pe tine.
Alte emisiuni pot fi vizionate aici (click!) .

Recomand bineînțeles cărțile "maestrului emoțiilor" - Daniel Goleman - cărți care au ajuns bestseller și care dezvăluie pe înțelesul tuturor secretele emoțiilor, autocunoașterii în general și ale interacțiunilor umane reale autentice:

- "Inteligența emoțională" - comandă online aici-link;
- "Inteligența socială" - comandă online aici-link;
- "Emoții vindecătoare" - Daniel Goleman în dialog cu Dalai Lama - comandă online aici-link;
- "Emoții distructive" - Daniel Goleman în dialog cu Dalai Lama - comandă online aici-link;
- "Focus" (argumente captivante în favoarea dezvoltării atenției, argumente importante pentru care ar trebui să renunțăm măcar din când în când la telefon/smartphone/tablete/laptop) - comandă online aici-link.

Dacă ceea ce-ai găsit aici ți-a plăcut, te aștept să revii. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,

cu drag 💗

Despre ironie și sarcasm / Despre Dreptul Suprem de a ALEGE

Am amânat acest subiect destul de mult timp pentru că este unul foarte delicat și în același timp foarte incomod. Nouă oamenilor nu ne place să vorbim despre lucruri incomode. Preferăm să le evităm. Dar vine o vreme când lucrurile se vor spuse și în astfel de momente este destul de greu să păstrezi tăcerea.

Pentru unii dintre voi lucrurile pot părea clare și este posibil să nu găsească importantă legătura dintre cuvintele din titlu. Însă experiențele pe care le-am observat în ultima vreme mă determinat să vorbesc astăzi despre această legătură.

În lumea în care trăim, în ultimul timp s-au acutizat multe lucruri ce vizează comparația dintre oameni, printre care consider că judecata îndreptată spre „Celălalt” (voi folosi acest nume generic pentru Omul de lângă noi) a atins un maxim periculos.

În decursul istoriei omenirii rostul primordial/esențial al comparației a fost de a ne autocunoaște, de a ne putea autodefini și în final de a ne redescoperi Unicitatea, dar și de a afla ce ne-am dori să îmbunătățim la noi înșine pentru a fi mai buni decât Celălalt/Ceilalți.

Teoria Comparației Sociale propusă de Leon Festinger în anul 1954 arată că oamenii utilizează două tipuri de comparații: comparația socială ascendentă (cu oamenii mai performanți) și cea descendentă (cu cei mai puțin performanți), ambele fiind la fel de utile pentru autocunoaștere și autodefinirea individuală.

Astfel, comparația ascendentă ne-a ajutat să ne impulsionăm, să ne dorim mai mult de la noi înșine, iar cea descendentă, în esență, să ne creștem stima de sine.

Dacă lucrurile s-ar fi oprit la acest context/înțelegere am fi trăit într-o lume care ar arăta cu totul altfel decât cea pe care o vedem astăzi. Deși teoria de mai sus a apărut abia în 1954, conceptele sunt studiate de foarte mult timp, astfel încât chiar și Aristotel a avut ideea că lucrurile vor degenera iar comparația între oameni va duce la accentuarea intoleranței și separării în societate.

Da. Lucrurile au degenerat. Și cred că au atins un maxim în vremurile pe care le trăim.

Astăzi, comparația ascendentă dusă la extrem a adus și aduce frustrări de genul „nu sunt la fel de bun ca X”, „nu voi ajunge niciodată la fel de competitiv ca Y”, determinând mulți oameni să clacheze în fața provocărilor lumii noastre bazată excesiv pe competiție. La polul opus, comparația descendentă dusă la extrem a ridicat ego-ul pe culmi nebănuite determinând mulți oameni să adopte atitudini care „sfărâmă” semenii (presupuși) neperformanți prin: ironii, sarcasm, umilințe și violență psihică sau emoțională de la cea mai subtilă până la cea directă.

Doamna Cristiana Alexandra Levițchi (psihoterapeut și psiholog clinician) spunea într-un articol (aici) că „ironia și sarcasmul sunt doar frustrare și invidie puse în cuvinte” și că „a-l judeca pe altul mereu și mereu nu înseamnă decât a te judeca pe tine”. Deși se știe acest lucru - este destul de greu de acceptat dacă suntem prea „prinși” de valul judecății a tot ce există în exterior.

Din punct de vedere energetic, ironia, sarcasmul sunt energii dulci, tentante, care ne hrănesc și ne ajută să umplem golul interior, acel „ceva” care ne lipsește pentru a fi în pace și armonie cu noi înșine și cu lumea exterioară. Ironia, sarcasmul, bârfa sunt metode clasice de vampirism energetic. Este bine de știut pentru ca atunci când o facem să fim conștienți de ceea ce facem.

Dar acest mod de a umple golul interior funcționează numai pentru o vreme. Dacă suntem suficient de sinceri cu noi înșine putem recunoaște măcar singuri în fața oglinzii că droguri precum ironia și sarcasmul nu ne vor ține la infinit departe de ceea ce negăm ca și conținut interior. Le-am numit droguri pentru că exact așa funcționează, dau dependență.

Această metodă de a-l înjosi pe Celălalt doar ca să ne simțim noi mai bine este una care ajunge să se întoarcă la un moment dat împotriva noastră. Este o lege universală. Și atunci când energia se întoarce ne mirăm de ce ni se întâmplă.

Am fost de-a lungul vremii în ambele situații. Așa am ajuns să cunosc gustul ironiei și sarcasmului de ambele părți: a celui care le practică și a celui care le primește. Așa am ajuns să cunosc cât durează starea de bine obținută ca rezultat al înjosirii Celuilalt și starea de rău pe care o simte cel înjosit.

Probabil și voi ați fost măcar o dată în fiecare dintre cele două situații.

Cum ne putem opri din acest joc? Cum ne putem opri din a-i judeca/ironiza pe ceilalți?

Simplu. Atunci când suntem tentați să ironizăm o persoană sau un grup de persoane e nevoie să ne amintim (cât mai profund) senzația pe care o simte cel ironizat. Empatie. Doar o respirație profundă și putem simți rezultatul următoarei noastre acțiuni.

Trăim vremuri în care cu greu ne amintim de Celălalt. Cu greu ne amintim că Celălalt este un Om ca și noi, are un suflet ca și noi, că a trăit experiențe traumatice care au lăsat urme adânci și răni nevindecate ca și ale noastre (chiar dacă experiențele au fost diferite). Faptul că nu ne amintim și nu ne preocupă aceste lucruri (când judecăm/ironizăm) obișnuim să-l punem pe seama lipsei timpului, pe seama faptului că ne deranjează ignoranța (cum, nu știu) și multe multe altele. Scuzele sunt ușor de găsit pentru oricine.

Cineva îmi spunea de curând că nu ironizează pe nimeni. Doar își spune părerea sub acea formă. Bună justificare :))

Este bine ca înainte de a ne spune părerea să ne amintim că:

FIECARE Om are DREPTUL SUPREM de a ALEGE ce e mai bine pentru el, de a ALEGE ce înseamnă acel bine, de a-și alege CREDINȚELE - fără a fi judecat sau ironizat pentru acestea.

Orice judecată asupra credințelor cuiva înseamna lipsa de respect și de considerație asupra acelui Om, înseamnă a-l considera mic și neputincios în a-și ALEGE propriile credințe. Înseamnă în esență încălcarea liberului său arbitru.

Este bine să fim conștienți de aceste lucruri în toate acțiunile noastre.

Da. Există stări în care nu putem construi, în care nu putem oferi nimic Celuilalt. Cu toții avem din când în când astfel de stări. În astfel de momente, decât să dărâmăm ceea ce construiește Celălalt pentru sine (așa, în felul lui, cu puterile lui, cu ideile lui - chiar dacă acestea nu coincid cu ale noastre) măcar să îl lăsăm în pace.

Așa cum am mai spus, nu putem co-crea o lume mai bună decât acceptându-ne reciproc, ajutându-ne reciproc și ieșind din sfera propriului Univers în întâmpinarea Universului celui de lângă noi. Putem trece mai ușor peste toate fiind blânzi unii cu ceilalți, fiind Împreună. ♥

***

"Fă tot ce te bucură și nimic din ceea ce inima ta nu simte să facă, dar nu uita să le oferi celor din jurul tău Libertatea de a face exact același lucru!" ©

Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥