Am amânat acest subiect destul de mult timp pentru
că este unul foarte delicat și în același timp foarte incomod. Nouă oamenilor
nu ne place să vorbim despre lucruri incomode. Preferăm să le evităm. Dar vine
o vreme când lucrurile se vor spuse și în astfel de momente este destul de greu
să păstrezi tăcerea.
Pentru unii dintre voi lucrurile pot părea clare și
este posibil să nu găsească importantă legătura dintre cuvintele din titlu.
Însă experiențele pe care le-am observat în ultima vreme mă determinat să
vorbesc astăzi despre această legătură.
În lumea în care trăim, în ultimul timp s-au
acutizat multe lucruri ce vizează comparația dintre oameni, printre care
consider că judecata îndreptată spre „Celălalt” (voi folosi acest nume generic
pentru Omul de lângă noi) a atins un maxim periculos.
În decursul istoriei omenirii rostul primordial/esențial
al comparației a fost de a ne autocunoaște, de a ne putea autodefini și în final
de a ne redescoperi Unicitatea, dar și de a afla ce ne-am dori să îmbunătățim
la noi înșine pentru a fi mai buni decât Celălalt/Ceilalți.
Teoria Comparației Sociale propusă de Leon
Festinger în anul 1954 arată că oamenii utilizează două tipuri de comparații:
comparația socială ascendentă (cu oamenii mai performanți) și cea descendentă (cu
cei mai puțin performanți), ambele fiind la fel de utile pentru autocunoaștere
și autodefinirea individuală.
Astfel, comparația ascendentă ne-a ajutat să ne
impulsionăm, să ne dorim mai mult de la noi înșine, iar cea descendentă, în
esență, să ne creștem stima de sine.
Dacă lucrurile s-ar fi oprit la acest context/înțelegere
am fi trăit într-o lume care ar arăta cu totul altfel decât cea pe care o vedem
astăzi. Deși teoria de mai sus a apărut abia în 1954, conceptele sunt studiate
de foarte mult timp, astfel încât chiar și Aristotel a avut ideea că lucrurile
vor degenera iar comparația între oameni va duce la accentuarea intoleranței și
separării în societate.
.jpg)
Da. Lucrurile au degenerat. Și cred că au atins un
maxim în vremurile pe care le trăim.
Astăzi, comparația ascendentă dusă la extrem a adus
și aduce frustrări de genul „nu sunt la fel de bun ca X”, „nu voi ajunge
niciodată la fel de competitiv ca Y”, determinând mulți oameni să clacheze în
fața provocărilor lumii noastre bazată excesiv pe competiție. La polul opus, comparația
descendentă dusă la extrem a ridicat ego-ul pe culmi nebănuite determinând
mulți oameni să adopte atitudini care „sfărâmă” semenii (presupuși) neperformanți prin: ironii, sarcasm, umilințe și violență psihică sau emoțională de la cea mai subtilă
până la cea directă.
Doamna Cristiana Alexandra Levițchi (psihoterapeut și psiholog clinician) spunea într-un articol (aici) că „ironia și sarcasmul sunt doar frustrare și invidie puse în cuvinte” și că „a-l judeca pe altul mereu și mereu nu înseamnă decât a te judeca pe tine”. Deși se știe acest lucru - este destul de greu de acceptat dacă suntem prea „prinși” de valul judecății a tot ce există în exterior.
.jpg)
Din punct de vedere energetic, ironia, sarcasmul
sunt energii dulci, tentante, care ne hrănesc și ne ajută să umplem golul
interior, acel „ceva” care ne lipsește pentru a fi în pace și armonie cu noi
înșine și cu lumea exterioară. Ironia, sarcasmul, bârfa sunt metode clasice de vampirism
energetic. Este bine de știut pentru ca atunci când o facem să fim conștienți
de ceea ce facem.
Dar acest mod de a umple golul interior funcționează numai pentru o vreme. Dacă suntem suficient de sinceri cu noi înșine putem recunoaște măcar singuri în fața oglinzii că droguri precum ironia și sarcasmul nu ne vor ține la infinit departe de ceea ce negăm ca și conținut interior. Le-am numit droguri pentru că exact așa funcționează, dau dependență.
Această metodă de a-l înjosi pe Celălalt doar ca să
ne simțim noi mai bine este una care ajunge să se întoarcă la un moment dat
împotriva noastră. Este o lege universală. Și atunci când energia se întoarce ne
mirăm de ce ni se întâmplă.
.jpg)
Am fost de-a lungul vremii în ambele situații. Așa
am ajuns să cunosc gustul ironiei și sarcasmului de ambele părți: a celui care
le practică și a celui care le primește. Așa am ajuns să cunosc cât durează starea
de bine obținută ca rezultat al înjosirii Celuilalt și starea de rău pe care o
simte cel înjosit.
Probabil și voi ați fost măcar o dată în fiecare
dintre cele două situații.
Cum ne putem opri din acest joc? Cum ne putem opri
din a-i judeca/ironiza pe ceilalți?
Simplu. Atunci când suntem tentați să ironizăm o
persoană sau un grup de persoane e nevoie să ne amintim (cât mai profund)
senzația pe care o simte cel ironizat. Empatie. Doar o respirație profundă și
putem simți rezultatul următoarei noastre acțiuni.
Trăim vremuri în care cu greu ne amintim de
Celălalt. Cu greu ne amintim că Celălalt este un Om ca și noi, are un suflet ca
și noi, că a trăit experiențe traumatice care au lăsat urme adânci și răni
nevindecate ca și ale noastre (chiar dacă experiențele au fost diferite).
Faptul că nu ne amintim și nu ne preocupă aceste lucruri (când judecăm/ironizăm)
obișnuim să-l punem pe seama lipsei timpului, pe seama faptului că ne
deranjează ignoranța (cum, nu știu) și multe multe altele. Scuzele sunt ușor de
găsit pentru oricine.
Cineva îmi spunea de curând că nu ironizează pe
nimeni. Doar își spune părerea sub acea formă. Bună justificare :))
Este bine ca înainte de a ne spune părerea să ne
amintim că:
FIECARE Om are DREPTUL SUPREM de a ALEGE ce e mai
bine pentru el, de a ALEGE ce înseamnă acel bine, de a-și alege CREDINȚELE - fără
a fi judecat sau ironizat pentru acestea.
Orice judecată asupra credințelor cuiva înseamna
lipsa de respect și de considerație asupra acelui Om, înseamnă a-l considera
mic și neputincios în a-și ALEGE propriile credințe. Înseamnă în esență
încălcarea liberului său arbitru.
Este bine să fim
conștienți de aceste lucruri în toate acțiunile noastre.
Da. Există stări în care nu putem construi, în care
nu putem oferi nimic Celuilalt. Cu toții avem din când în când astfel de stări.
În astfel de momente, decât să dărâmăm ceea ce construiește Celălalt pentru
sine (așa, în felul lui, cu puterile lui, cu ideile lui - chiar dacă acestea nu
coincid cu ale noastre) măcar să îl lăsăm în pace.
Așa cum am mai spus, nu putem co-crea o lume mai
bună decât acceptându-ne reciproc, ajutându-ne reciproc și ieșind din sfera
propriului Univers în întâmpinarea Universului celui de lângă noi. Putem trece mai ușor peste toate fiind blânzi unii cu ceilalți, fiind Împreună. ♥
***
"Fă tot ce te bucură și nimic din ceea ce
inima ta nu simte să facă, dar nu uita să le oferi celor din jurul tău Libertatea
de a face exact același lucru!" ©
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag ♥
