"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

vineri, 17 august 2012

Despre Oameni, despre viață, despre virtual și realitate

Fiecare zi este importantă sau cel puțin așa ar trebui să fie prin faptul că este unică și prin urmare irepetabilă. Însă nu am cunoscut pe nimeni care să reușească pe deplin în aceste vremuri să fie conștient de asta 24 de ore din 24 și să trateze clipele, timpul în general într-un mod nepărtinitor, deși mulți dintre noi se străduiesc în acest sens.
Fiind și eu un om ca toți ceilalți, iată-mă fiindu-mi dragă această zi, mai dragă decât celelalte, în sensul că simt să o sărbătoresc prin acest articol.
Astăzi am împlinit 1000 de prieteni în lista de Facebook!
Știu, majoritatea îmi veți spune să nu mă grăbesc în a rosti cuvântul „prieteni”,  pentru că nu-i chiar așa cum pare.
...mai bine vă spun o poveste, una adevărată.

Încă de la primii pași ai mei pe prima rețea de socializare pe care am intrat (Netlog) recunosc că am întâmpinat greutăți în a face diferența dintre viața reală și cea virtuală, în sensul că nu am reușit să mă comport altfel decât în viața reală. Nu reușeam să fiu un user și să rămăn detașată la întâmplările pe care le citeam, la mărturisirile pe care le făceau oamenii, la glumele care nu erau mereu dintre cele mai bune, mergând într-un caz anume pâna la o glumă deplasată în care cineva declara că prietenul X s-a sinucis din cauza atitudinii prietenilor lui virtuali.

Uneori nici persoanele cu care comunicam mai îndeaproape nu mă înțelegeau pe deplin și mă tot sfătuiau să nu mai „pun la suflet” și să nu iau în serios chiar tot ce citesc pe-acolo. Desigur, povestea este în același timp și tristă dar și amuzantă. Probabil este doar amuzantă pentru voi, pentru că un om care crede lucruri citite pe net duce de obicei cu gândul la imaturitate în gândire dar și emoțională - și este bine că vă amuzați deoarece acest post este unul de sărbătoare pentru mine.

Dincolo de amuzament, experiența virtuală a însemnat mult mai mult pentru mine.

Pe vremea când am intrat pe Netlog viața mea nu era tocmai roz, iar virtualul oferea un fel de surogat a ceea ce imi lipsea. Ca orice om, mi-am făcut prieteni virtuali și am stat de vorbă pe chat cu foarte mulți dintre aceștia. Acolo am învățat foarte multe lucruri noi despre prietenie și trădare, despre ce îi „leagă” și ce îi „dezleagă” pe oameni, despre durerile oamenilor transformate în reacții verbale agresive, dar mai ales despre cum se pot „topi” aceste reacții și cum se pot alchimiza transformându-se în toleranță, acceptare și prietenie adevărată.

După aproape un an de experiență Netlog am hotărât că trebuie să transfer în realitate câteva prietenii virtuale. Și am plecat într-un fel de călătorie (ce s-a dovedit inițiatică) prin țară pentru a întâlni căt mai mulți dintre cei cu care vorbisem pe Netlog. Așa cum banuiți probabil, una dintre primele experiențe de „coborâre” din virtual în real a fost una șocantă pentru mine (la prima vedere) de parcă ar fi avut  să demonstreze că toată suspiciunea pe care o aveau cei din jurul meu era perfect îndreptățită.
“Noroc” cu încăpățânarea mea de a înțelege rosturi pentru că aceasta m-a determinat să nu mă opresc la prima impresie. Tot această încăpățânare m-a ferit de formarea acelui tipar de gândire binecunoscut - acela că „oamenii spun doar minciuni pe internet, doar se distrează și de aceea nu merită efortul și timpul de a utiliza rețele de socializare”.

*Am pus ghilimele cuvântului „noroc” dar l-am folosit - deoarece nu cred în noroc în sensul de dicționar al cuvântului, dar faptul că nu am căzut în capcana acelui tipar chiar mi-a adus foarte multe avantaje.

În general dezamăgirile ne fac să ne închidem sufletește, și asta este bine deoarece închiderea funcționează ca un firewall, ca o protecție împotriva durerii, dar este și rău deoarece un astfel de tipar ne poate face să respingem din start sau să ținem la distanță oameni care ne-ar putea deveni prieteni adevărați.

Gândindu-mă la început la faptul că oamenii sunt diferiți și că e imposibil ca tiparul să fie adevărat am reușit în timp să găsesc în fiecare Om pe care îl cunosc lucruri cu adevărat minunate și să trăiesc bucuria construirii unor prietenii pe viață (și ma refer aici la prietenii care au început virtual dar au continuat în realitate).
Pe Facebook am ezitat să mă înscriu deoarece nu aveam timp suficient să acord atenția necesară (pe care eu o consider necesară) socializării așa cum o văd eu. Însă nu am "rezistat" prea mult și m-am înscris la finalul lui iulie 2011. În prima parte a peroadei de atunci până acum am invitat în listă toate persoanele ale căror pagini blog sau proiecte mi-au plăcut și m-au uimit prin creativitate dar și alte activități. Și nu au fost puține, deoarece am navigat virtual de-a lungul vremii suficient încât să culeg o minunată bază de link-uri cu adevărat utile. Așa s-a concretizat Portalul Universul Cunoașterii (click) - cu paginile pe care le-am studiat în timp și le-am considerat bune de împărtășit și celorlalți.

Sunt două lucruri pe care le regret acum.
Primul este că nu am avut timpul necesar spre a spune tuturor acestora că îi cunosc prin proiectele sau paginile lor și de a le spune că îi apreciez pentru acestea. Am reușit să fac asta în destul de multe cazuri, dar nu în toate.
Al doilea - că nu am măcar de o sută de ori mai mult timp pentru a comunica cu fiecare dintre cei care m-au invitat în lista lor.
Ce mă bucură însă este faptul că nu am dat nici o invitație la întamplare și nici nu am dat nici un accept pănâ nu am studiat profilul fiecăruia, astfel încât pot acum spune că am încercat să cunosc pe fiecare atât cât a lăsat să se vadă public pe profil.
De aceea pot sărbători astăzi cu drag 1000 de inimi în lista mea de Facebook!
Pentru că nu mă opresc la prima impresie și nici la a doua, și de fiecare dată fără excepție s-a dovedit că fiecare om se deschide la un moment dat dacă vrea și cu condiția să-i oferi spațiul necesar și Libertatea de a o face când și cum crede acesta potrivit să o facă.

Știu că oamenii nu spun întotdeauna adevărul, știu că o prietenie reală nu poate fi comparată cu una virtuală și mai știu că interacțiunea reală, atunci când poți privi Omul în ochi, este cu mult mai intensă și ne poate oferi o împărtășire reală și o bucurie pe măsură.
Ce am vrut să punctez în acest articol este faptul că: în cazul când vrem cu adevărat să învățăm din experiențe și să ieșim cu un câștig de înțelepciune din ele, în acest caz - putem să o facem oricum, virtual sau în realitate, important este să nu cedăm primului impuls egotic, primului impuls venit din tiparele de gândire acumulate în experiențele anterioare și din „folclorul” de masă, din miturile acestuia, să nu cedăm primului impuls care ne poate duce la închideri emoționale, acestea la rândul lor privându-ne de a cunoaște oameni noi și de a trăi experiențe noi și minunate.

Cred că toți avem puterea de a ne împotrivi tiparelor de gândire pe care le întâlnim la tot pasul. E nevoie doar de voință și de credința că putem să depășim ce a fost, practic să ne autodepășim.
Nu vă opriți la prima impresie nici în mediul virtual, nici în viața reală. Nu vă opriți niciodată din a încerca să cunoașteți un om, pentru că nu există un moment "final" în care să se poată pune o etichetă asupra nimănui. În fiecare Om există ceva cu adevărat Minunat și nu doar un lucru ci mai multe. Aceste lucruri minunate pe care le conțin oamenii (și le conține fiecare dintre noi) - pot fi descoperite numai cu răbdare, uneori cu muuuultă răbdare.
Ce vă pot spune cu mâna pe inimă este faptul că merită de fiecare dată să ai răbdare să cunoști pe cineva și că, dacă nu ai descoperit nimic minunat nu este pentru că acel om nu are ceva minunat în el, ci este pentru că nu ai avut suficientă răbdare să descoperi și/sau nu i-ai oferit spațiul sacru de care avea nevoie pentru a se deschide.
Aceasta nu este ceea ce cred, ci ceea ce ȘTIU.

La mulți ani fericiți dragi prieteni virtuali și reali! Mă bucur că Facebook ne-a oferit posibilitatea conectării în acest fel, deși eram oricum în acea conexiune  de care se vorbește prea puțin și este prea puțin înțeleasă ...încă.
Vă îmbrățișez cu drag  *>:D< îmbrăţişare

2 comentarii:

lauraaverchi spunea...

Foarte frumoase cuvinte..te felicit pentru rabdarea si perseverenta ta de a vedea frumosul in orice si in oricine..caci el chiar exista:)

maria manu spunea...

Adina,tu esti OMUL INGER ,cuvintele tale transmit BINELE,cu tot ce implica el.IUBIREA, pentru toate fiintele din jurul nostru ne INALTA SPRE CEL CARE NE-A CREAT,DUMNEZEU.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...