Primul meu workshop - dincolo de dualitate

            Ca și multe alte cuvinte, succesul este o noțiune a cărei semnificație are multe nuanțe. Aceasta deoarece fiecare experiență de viață este percepută în mod diferit de fiecare om. Mai jos, alături de povestea în sine a primului meu workshop, este și modul meu de a percepe lucrurile.

            La școală, deși parcurgerea unei lecții a fost experimentată de mii de ori (de către ceilalți profesori), niciodată o lecție nu se suprapune perfect peste aceeași predată la altă clasă, nici ca timp, nici ca nuanțe de predare, deoarece elevii sunt mereu alții și chiar dacă ar fi aceiași, starea lor ar fi diferită și ar necesita o abordare diferită de fiecare dată. Pentru că interacțiunile umane sunt foarte delicate, iar meseriile care le implică necesită o atenție specială, altfel decât în cazul altor tipuri de preocupări.

În cazul workshop-ului pe care l-am pregătit, structura și conexiunile din conținutul lui sunt complet noi. Nu am avut repere în ceea ce privește durata transmiterii informațiilor și durata exercițiilor pe care le-am propus în cadrul acestuia. Aveam nevoie de aceste repere dar nu aveam de unde să le iau.

            Așa stând lucrurile, am anunțat pe 12 mai workshop-ul pe care l-am descris aici (link) și ale cărui detalii le-am așezat aici (link). Pe Facebook s-au inscris 11 persoane (inclusiv o prietenă care știam că nu poate să vină deși și-ar fi dorit). Doar trei persoane m-au contactat pe mail pentru detalii. Am făcut publicitate aici pe blog, pe Facebook (pe grupuri) și pe un alt site prieten. Cu două zile înainte de workshop am scris un mail tuturor celor înscrisi (care nu mă contactaseră) și i-am rugat să confirme participarea. Mi-au răspuns patru persoane care s-au scuzat că nu mai pot participa. În rest a fost tăcere.

            Mărturisesc că acesta a fost momentul în care am găsit povestea morții lui Andy Whitfield și trailer-ul filmului pe care a dorit să-l lase în urma sa (articolul de pe 24 mai - link). Evident, nu degeaba am simțit să o descriu prin cuvintele “și-a deschis sufletul și i-a lăsat pe toți ceilalți să intre”. Pentru că el este un exemplu pentru mine. Un exemplu de deschidere, de sinceritate și de curaj.

Poate că nu a fost ușor (dar nu pot spune nici că a fost greu) să pun în balanță cele două căi între care aveam de ales: a anula workshop-ul și a-l susține în condițiile date (cu doar două confirmări). Spun că nu a fost nici greu, deoarece mi-am amintit cât de mulți oameni au renunțat la visele lor de teama de a fi judecți de ceilalți. Atunci totul a devenit clar și am simțit să merg înainte.

Am ajuns în Iași, iar sămbătă dimineața le-am așteptat pe Carmen și pe Cătălina pe terasa hotelului Amadeo, cu sala pregătită ca pentru un workshop “normal”. Deoarece am simțit ușoara neîncredere a acestora legată de faptul că seminarul s-ar putea desfășura “normal” în condițiile date, am considerat necesar să începem cu câteva momente de discuții libere chiar acolo pe terasă. Atmosfera a devenit magică destul de rapid deoarece fiecare dintre noi a simțit libertatea totală de manifestare iar acesta este un lucru foarte important în relațiile dintre oameni.

Așa cum se întâmplă de obicei în situațiile de acceptare a curgerii evenimentelor (exact așa cum sunt) am avut și parte de o surpriză minunată, anume un participant neanunțat. Evident că m-am bucurat foarte mult și am continuat cu prezentarea și exercițiile. Îmi pare rău că nu am făcut mai multe fotografii, dar oricum, bucuria este mai greu de surprins în poze, de aceea nu am făcut mai multe.

Despre cum a fost în continuare nu ar avea rost să dau detalii, pot spune doar că discuțiile au depășit programul inițial (care era 10.00-18.00 cu pauze cu tot) și atmosfera destinsă ne-a determinat să rămânem până după ora 19.00.

***

Experiența pe care am trăit-o o consider perfectă din cel puțin două motive personale:

- aveam nevoie de repere privind felul în care oamenii percep informațiile pe care le transmit;

- aveam nevoie de repere privind timpul necesar transmiterii informațiilor și experimentării exercițiilor;

Ori aceste repere nu pot fi luate decât din practică, deoarece cum spuneam, “terenul” workshop-ului este nou. Faptul că cele trei persoane care au participat au fost mulțumite și bineînțeles faptul că am câștigat trei prieteni - reprezintă bonusul acestei experiențe. Testimonialele lor se găsesc cu un click aici - merită citite.

Cineva îmi spunea că nu e deloc benefic pentru mine să spun adevărul despre acest workshop, pentru că nu mă pune deloc într-o lumină bună.

Dincolo de "bine" și "rău", dincolo de "succes" și "eșec" (care sunt oricum relative), dincolo de dualitate ne aflăm noi, adevărații NOI, noi cei autentici. De aceea promovez aici autenticitatea și trecerea dincolo de dualitate. Pentru regăsirea esenței și adevăratelor valori care să ne aducă armonia.

Nu cred că vremurile acestea mai suportă manipularea. Nu cred că mai suportă nici măcar omiterea de informații. Cu atât mai puțin vremurile ce vor veni. Pentru că totul se simte, pentru că oamenii au început să simtă subtilul indiferent dacă îl explică cumva sau nu.

Dacă va fi să pierd cititorii din cauza acestui tip de sinceritate, atunci accept situația așa cum este. Însă știu că mai sunt oameni carora le e sete de adevăr, care au nevoie de el ca de aerul pe care îl respiră, și care au nevoie de autenticitate dincolo de conceptele clasice de succes și eșec. Iar eu mă număr printre ei, de aceea scriu aici și acum aceste lucruri.

Vă îmbrățișez cu drag oricare ar fi situația ♥ 

p.s. Universul meu duminică dimineața acasă: tata citind “Secretul” în grădină alături de una dintre pisici, micul meu dejun alături de coșulețul cu flori primit la workshop, căteva flori care zâmbeau soarelui dimineții.