.jpg)
"Educaţia
este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat" spunea Burrhus
Frederic Skinner și sunt convinsă că avea dreptate, nu pentru că am încredere
în calificările sale (link), ci pentru că este un lucru ușor de constatat de
către noi toți privind retrospectiv în viața noastră și în prezent în cea a copiilor.
Cred
că nu se mai îndoiește nimeni de totala ineficiență a actualului sistem de
învățământ și de faptul că acesta trebuie schimbat radical, nu "pe ici pe colo" cum se încearcă în fiecare an de foarte mulți ani încoace. Deși ineficiența este confirmată cu fiecare examen
de final de ciclu (testări, evaluări naționale, bacalaureat), probabil
lucrurile trebuie să se ajungă la un colaps total pentru ca cei care
coordonează sistemul să accepte necesitatea unei schimbări radicale. Mai în glumă, mai în serios, aș putea spune că și în cazul sistemelor dar și al grupurilor de oameni mai mari sau mai mici este ca și în cazul omului ca individ, nimic nu se schimbă până când cuțitul nu ajunge la os...:))
Dintre
toate ideile de schimbare pe care le-am întâlnit, astăzi vă prezint una care
mi-a părut cea mai...dincolo de tipare și care consider că merită dată mai departe,
nu doar pentru eficiența și rezultatele ei ci și pentru originalitatea ideii care ar
putea naște alte idei noi mai adaptabile poate spațiului geografic și cultural în care viețuim
împreună.
Este
vorba despre o idee care a atras atenția la nivel mondial prin numeroasele principii originale conform cărora funcționează. Proiectul se numește "Green School" ("Școala
Verde") iar ideea și punerea ei în aplicare (în Bali) aparțin lui John and
Cynthia Hardy. Site-ul oficial al școlii se găsește aici (link), dar și
Wikipedia ne dă detalii aici (link). În 2012 acestui proiect i s-a acordat
premiul "Greenest School on Earth" (Cea mai verde școală de pe Pământ),
un premiu meritat pe deplin. Mi-ar plăcea să vizitez această școală măcar pentru o zi (link) deoarece activitățile sunt atât de diverse și de...altfel, văzând pozele mi-a trecut prin minte că ar putea fi numită Școala din Rai. Poate că prima întrebare care ne vine în minte când intrăm în contact cu idei originale este "dar oare cum i-a venit ideea?". Și cine ar fi mai în măsură să ne vorbească despre asta decât John Hardy –
fondatorul școlii....: "La școala verde copiii zâmbesc - un lucru neobișnuit pentru școli, mai ales pentru mine...și practicăm holismul." Știu sigur că o să vă placă pentru că unele povești sunt...hrană pentru suflet.
Despre schimbarile radicale strict necesare în educație se mai găsesc lucruri foarte interesante și importante aici (link), aici (link) și aici (link). Despre învățare în general am scris câteva păreri personale aici (link).
Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Sper să găsești lucruri care să fie pe gustul și interesele tale, astfel încât să mai treci din când în când. Lista "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta te pot ajuta să găsești mai ușor subiectul care-ți place. Tot în coloana din dreapta te poți înscrie să primești articolele pe mail introducând adresa în formularul cu titlul "Înscrie-te pentru a primi articolele noi...". Înscrierea trebuie confirmată dând click pe un link pe care îl vei primi pe adresa de mail. Te mai aștept,
cu drag ♥ 
Un comentariu:
Buna Adina!
Interesant si mereu actual mesajul si realizarile sotilor Hardy. Din cate stiu eu din totdeauna au luat fiinta mini-colectivitati care s-au dorit modele palpabile de educare a tinerelor vlastare, de relationare interumana, interconfesionala si cu mediul, de cautare a unui mod intelept si evoluat de a intelege si a trai viata ce ne este rezervata. Asemenea mini colectivitati au aparut de obicei in jurul unor personalitati carismatice, de tip mecena, in incinta sau proximitatea unei manastiri, ashram, guru sau alt tip de lider spiritual cu autoritate recunoscuta. Din cate stiu eu, din pacate, stilul de viata, modelul educational si formational propus de astfel de mini colectivitati nu a putut lua niciodata proportii de masa, din ratiuni pe care le intuiesc insa nu are rost sa le detaliez, si au degenerat sau disparut, de multe ori cu zgomot, pe masura ce initiatorii au trecut in lumea umbrelor lasand proiectele in mainile discipolilor. Castigul mare l-au constituit generatiile de tineri care s-au format acolo si care au dus in lumea comuna aerul proaspat si sanatos al comunitatii in care s-au format. Ceva de genul acesta este, apreciez eu, si colectivitatea formata in jurul parintelui Tanase de la Valea Plopului. Multumesc, interesant!(E.A.)
Trimiteți un comentariu