Multe lucruri pe care le facem zilnic se înscriu în
categoria banalului și ajungem să le executăm în mod automat, dând
posibilitatea minții să zboare unde vrea ea (în cazul fericit) sau unde ne este
îngrijorarea (în cazul mai puțin fericit). Acest comportament are, ca orice alt
lucru, o parte pozitivă - aceea că putem face mai multe lucruri deodată 😁 -
dar și o parte negativă - faptul că nu mai "gustăm" multe momente din viața
noastră deoarece nu suntem conștienți (și deplin prezenți) în fiecare clipă.
Dar dacă ar fi să putem privi lumea prin alți ochi
observându-ne din afară? Cum ne-ar părea comportamentul nostru de fiecare zi?
Ar fi amuzant că facem lucruri în mod automat? Ar fi trist? Am reconsidera
anumite lucruri și am da mai multă valoare altora?
Greu de răspuns la astfel de întrebări fără un
suport, mai exact fără un exercițiu de imaginație. Este vorba despre un film
special, de suflet, un film numai bun pentru o zi ca cea de astăzi, cu titlul "Frumoasa
Verde" ("La Belle Verte"). Dacă nu l-ai văzut până acum pot să-ți spun că merită toată atenția și
timpul investit. Modul metaforic în care sunt spuse lucrurile, modul în care sunt evidențiate contradicțiile pământenilor, adierea blândă a
bunătății pe care o emană personajul principal și nu în ultimul rând umorul fin
al situațiilor recomandă cu drag acest film.
Pentru o vizionare cu imagine de calitate recomand cumpărarea dvd-ului, dar dacă preferați varianta online, iată-l mai jos unde preluat de pe net. Vizionare plăcută!
P.S. Este SF...sau nu știu, depinde de...unghiul
de vedere 😁
Un alt exercițiu de imaginație am postat aici (click!).
***
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Ideea centrală a acestei pagini este Dezvoltarea Personală Integrală așa cum am definit-o aici-link. Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând listele "Articole recomandate", cuvintele cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta . Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Iată
că s-a împlinit un an de la lansarea online a Portalului Universul Cunoșterii (11.01.2012). Încetul
cu încetul s-au strâns pe pagina acestuia 1448 de pagini web (la numărătoarea
de astăzi) acestea fiind grupate în următoarele secțiuni:
Despre
motivul pentru care a fost înființat nu voi mai vorbi aici pentru că deja am povestit
asta aici și aici (răspunsul la întrebarea 2). Depre experiențele pe care le-a generat existența lui am
vorbit deja aici. Astăzi vreau doar să mă bucur că proiectul există și să-l sărbătoresc
prin acest articol cu tort în poză :))
Dacă
e prima dată când afli de acest proiect eu cred că merită să intri pe acest
link:
și
să-l păstrezi la favorite. Cum spuneam și în descrierea funcționării acestuia,
la fiecare refresh (nouă afișare) îți va dărui noile articole ale paginilor web
care au postat în timpul ce a trecut de la ultima afișare.
Dacă
vrei să-i faci un cadou portalului, te rog să trimiți link-ul acestuia prin
email sau share pe orice rețea de socializare pentru ca din ce în ce mai mulți
oameni să se bucure de facilitățile lui.
"Nu
există energie morală risipită în Univers" spunea Constantin Brâncuși, așa
că, orice dăruiești îți va fi dăruit înapoi pe o altă cale.
***
Portalul nu este o afacere, nu produce nici un venit, nici una dintre cele 1448
de pagini web nu plătește nimic pentru indexarea pe portal - scopul lui unic
fiind numai acela de informare rapidă și de a permite vizualizarea
actualizărilor de pe aceste site-uri în cel mai scurt timp posibil.
*** Iată și un cadou din partea mea...sper să-ți aducă starea pe care mi-a creat-o mie
Putem observa cu ușurință că nimeni nu face
schimbări în viața sa dacă se află într-o zonă de confort (emoțional, material,
etc.). Foarte puțini dintre noi fac schimbări dacă lucrurile merg prost dar pot
suporta. Știu că e greu de acceptat pentru că sună trist însă momentul
schimbării vine abia cănd lucrurile merg... suficient de prost.
Mai exact, dacă suntem foarte foarte sinceri cu noi
înșine, putem recunoaște că facem schimbări doar când frustrările, suferința
ating maximul suportabilității.
Ne pot ajuta numeroase informații, desigur, ele
există, putem face multe exerciții de imaginație, dar în majoritatea cazurilor doar lecțiile
de viață sunt cele care ne conving să facem pași decisivi spre adevărata schimbare.
Așa cum am mai spus, pe mine exercițiile
de imaginație, transpunerea în diverse situații m-au ajutat foarte mult să-mi
antrenez emoțiile (fitness emoțional). Între acestea, filmele (și anumite seriale) au avut și au un rol foarte important.
M-am gândit să vă propun astăzi ca exercițiu de
genul descris mai sus, un film extraordinar, care, în cazul unei transpuneri suficient
de profunde în poziția personajului principal, poate crea surprinzătoare
percepții și poate oferi după vizionare numeroase puncte de vedere noi și importante asupra
vieții.
Este vorba despre filmul "Conversații cu
Dumnezeu", un film care surprinde o perioadă de schimbări profunde din
viața lui Neal Donald Walsch (autorul a numeroase cărți ajunse bestseller pe plan internațional - cele traduse în limba română pot fi comandate online aici-link). Producătorul și regizorul filmului este Stephan Simons, cel care a regizat
printre altele si "What dreams may come".
Dacă ai ajuns pentru prima dată pe această pagină, îți urez bun venit. Posibil să îți placă să petreci un moment de liniște aici (link) sau poți căuta ceva care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Din seria de articole reunite sub titlul de mai sus în care spuneam că voi aduce pe blog informațiile care m-au ajutat să înțeleg
lumea în care trăim, iată astăzi un alt documentar insuficient popularizat dar foarte
bogat în informații bine documentate științific și explicate pe înțelesul
tuturor.
Este vorba despre documentarul "Beyond Me" ("Dincolo
de mine") care aduce argumente științifice pentru a susține o nouă viziune
asupra evoluției umane și care aduce noi explicații în "funcționarea" ființei
noastre ca întreg.
Documentarul este realizat de Frank Huguenard și cuprinde studii
amănunțite din psihologie, biologie, dar și din alte domenii conexe, studii
elaborate de oameni de mare valoare cum ar fi microbiologul de renume mondial Bruce Lipton, psihiatrul Rob Williams și mulți alții.
Nu ofer o prezentare mai detaliată deoarece știu că cei care își doresc informații îl vor vedea și analiza oricum. Informațiile există dar
depinde de fiecare dintre noi câtă atenție și răbdare investim pentru a le
conecta între ele.
Mulțumiri pentru traducere domnului Marian Matei care susține blogul Dezvăluiri. Vizionare plăcută!
În cazul în care abia ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor și căutărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Pentru a căuta mai ușor un subiect poți folosi lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
Deși la prima vedere s-ar putea crede că admirația și disprețul sunt polii opuși ai unei axe, în viața cotidiană distanța dintre ele este una foarte mică, trist de mică, din oricare unghi am privi.
Mi s-a întâmplat (și probabil și vouă) să „cad” în admirație pentru cineva sau altcineva cu diverse calități, abilități, talente, etc. Apoi, nu știu cum, dar s-a întâmplat ca la un moment dat să apară ceva - o întâmplare sau un amănunt - care scădea lumina admirației, uneori până la zero și, privind mai departe în trecut, am observat că reacția putea chiar să tindă spre disprețuirea persoanelor pe care inițial le admirasem.
Se pare că acesta este un mecanism destul de obișnuit în societatea în care trăim deoarece oricine poate observa cât de des se întâmplă asta la scară mică (prieteni, cunoștințe) dar mai ales la scară mare și, mai ușor de observat, în media (tv, radio, ziare, bloguri, rețele de socializare, etc).
M-am întrebat de ce se întămplă asta, unde „dispar” calitățile de admirat când scade admirația și cum anume se transformă admirația în dispreț? Iată o variantă de răspuns fără pretenția de a fi singura.
***
Cred că admirația se naște în noi în momentul când nu reușim să vedem în noi înșine calitățile, abilitățile sau talentele pe care le vedem în ceilalți și pe care ni le dorim.
Mai cred că admirația are mai multe nuanțe (asemeni tuturor reacțiilor noastre), nuanțe care ar putea fi puse pe o scară în care unul dintre repere este admirația „clasică” - cea care naște așteptări și care este strict determinată de împlinirea acelor așteptări pe termen lung, iar celălalt reper este admirația detașată, necondiționată.
(Notă: În cele ce urmează mă refer doar la oamenii autentici care nu fac nimic pentru a fi admirați, NU la cei care-și fabrică singuri o imagine (un piedestal) în ochii celorlalți.)
În general, când admirația vine la pachet cu așteptările, admiratorul pune persoana admirată pe un piedestal (metaforic) și îi confiscă dreptul de a se comporta altfel decât prin confirmarea calităților cu pricina.
Când apare ceva cât de mic care nu este aliniat cu așteptările admiratorului, persoana admirată este repede dată jos de pe piedestal iar dacă lucrurile ar rămâne așa totul ar fi bine. Însă de obicei lucrurile merg intantaneu mai departe și persoana ex-admirată este „micșorată” (= i se șterg calitățile și tot ce-a făcut bun cu un burete) până la stadiul în care este strivită cu dispreț, ironie și sarcasm.
Vedem/auzim asta zilnic în media în cazul persoanelor din lumea mondenă și nu numai, dar și uitându-ne în jurul nostru în imediata „apropiere”. * Bineînțeles nu aș putea vorbi despre asta dacă nu aș fi observat propriile mecanisme. Și bineînțeles nu aș fi putut observa și mai bine dacă nu aș fi fost pusă la colț chiar și fără a fi admirată pentru ceva anume :))
Oriunde am privi putem spune că există o sete de a strivi oameni. Există o sete de a disprețui. O sete de a-l pune jos pe aproapele nostru.
M-am întrebat de ce. Cred că cea mai probabilă cauză (sau măcar una dintre ele) ar fi aceea că în momentele în care oamenii îi pun pe alții la pământ, cei care de obicei se simt „mici” ajung să se simtă pentru puțin timp ceva mai „mari”. Spun pentru puțin timp deoarece acest sentiment nu e unul durabil. Ne comparăm unii cu ceilalți indiferent dacă vrem sau nu deoarece comparația este unul dintre programele după care rulează mintea noastră (și se întâmplă instantaneu).
O cauză profundă a mecanismului prin care apare disprețul este neacceptarea de sine a fiecăruia. Deoarece felul în care îi acceptăm pe ceilalți reflectă fix măsura în care ne acceptăm pe noi înșine. Și asta pentru că: exteriorul reflectă mereu ceea ce este în interiorul nostru - legea Universului cel mai greu de acceptat.
Practic, calitățile omului pe care l-am admirat inițial nu dispar în mod real ci sunt ascunse privitorului de neacceptarea față de celelalte părți ce-i întregesc ființa (neacceptare ce-și are rădăcina în negarea unor aspecte din noi înșine = umbră). Trist, nu-i așa? Mie cel puțin așa îmi pare.
E trist deoarece se ajunge uneori la minimalizarea valorii unor fapte, acțiuni, creații - doar pe motiv că omul care le-a creat nu e unul „perfect” în viziunea/conform așteptărilor celui care face judecata.
***
Cred că trăim vremuri în care putem și este strict necesar să renunțăm la acest mecanism de transformare a admirației în dispreț, odată ce
este unul deja cunoscut și înțeles. Aici sigur nu mă refer la acest articol :))) ci la cărțile serioase care există pe acest subiect (neacceptările legate de umbra noastră), cărți scrise de autori cunoscuți precum Debbie Ford și Adrian Nuță.
Recomand cu căldură câteva cărți care îmi sunt foarte dragi: (toate beneficiază de transport gratuit indiferent de valoarea comenzii):
"Partea întunecată a căutătorilor de lumină" -Debbie Ford- comandă online aici-link ;
"De ce oamenii buni fac lucruri rele" -Debbie Ford- comandă online aici-link;
"Secretul umbrei" -Debbie Ford- comandă online aici-link ;
"Darul imperfecțiunii" -Brene Brown- comandă online aici-link;
"Efectul umbrei" - Debbie Ford, Deepak Chopra și Marianne Williamson - comandă online aici-link.
***
Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și un dram de bucurie în plus. Listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
