"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările

vineri, 16 martie 2012

Seminţe pentru un nou Pământ



A face ceva concret pentru societate și pentru a crește calitatea vieții tuturor, este după părerea mea un lucru minunat.
Dintre proiectele care ne dezvăluie un nou mod de a privi viața și multiple moduri de a o face mai frumoasă, mi-a atras atenția filmul documentar pe care îl pregătește Zoltán András,  „Seminţe pentru un nou Pământ”.
Pentru a reflecta mai bine rostul acestui film documentar și ce se dorește acesta a fi, am obținut permisiunea Dianei Evantia Barca de a reda aici interviul pe care l-a realizat cu Zoltán.
Interviul este o pledoarie pentru acceptare și toleranță, pentru o reală cunoaștere a naturii în general și a naturii umane, dar și pentru o cunoaștere profundă a realității în care „fizic-mineralul vizibil este pătruns de viaţă, suflet şi spirit” așa cum spune Zoltán. Iată interviul:
********************************
“Pentru cineva care nu este conştient că noaptea nu este ceva periculos, întunericul poate stârni frică, spune Zoltán András, încercând să pună în cuvinte simple antroposofia, o știință a spiritualității clădită în concepte care scapă, uneori, înțelegerii comune, dar care, mai pe înțeles, definesc o „strădanie spirituală occidentală modernă, cu un caracter creştin autentic”. Nu este o religie, ci un mod relativ nou de a privi lumea, ca un tot coerent, logic și ușor de cunoscut. Din această perspectivă nimic nu este întâmplător, nimic nu este fără importanță, nimic nu este fără înțeles.
Pentru cei care n-au răsfoit, măcar din curiozitate, teoriile lui Rudolf Steiner, lucrurile s-ar putea clarifica acum, când Zoltán András finalizează documentarul „Seminţe pentru un nou Pământ”, un film care ar putea prilejui, pentru novici, o aventură printre concepte și perspective ultra-moderne. Fermele biologic-dinamice din Ardeal sunt punctul de start spre o potențială lume a viitorului, în timp ce “pacientul competent” – formulă care face vogă în lumea ultimlor câțiva ani-, deschide dezbaterea legată de ramurile integrative medicale sau de terapiile complementare.
Pe o piaţă emergentă de produse cosmetice şi farmaceutice bio, spune Zoltán András, este important ca publicul să recunoască medicamentele, suplimentele şi cosmeticele de calitate şi să înţeleagă cum procesele de prelucrare şi preparare a unor produse precum Weleda sau Wala se bazează pe o reală cunoaştere a naturii şi a omului. Știați ce este Euritmia? Dar gimnastica Bothmer? Teatrul fondat pe baze antroposofice şi şcoala de artă a vorbirii, spune Zoltán András, pe lângă latura lor estetică sau spectaculoasă, au un rol în creşterea sănătoasă şi pot contribui la procesele pedagogice şi curative.
Cât despre arhitectura organică, pornită de la ceea ce sufletescul uman a proiectat în afară, aceasta ar putea deveni o modă după ecourile stârnite de promotori săi notorii precum Gaudi sau Steiner. Despre trupa “Sarmalele Reci” n-am apucat să vorbim. Este preocupat acum doar de film. „Sper ca documentarul să participe la festivaluri de film din ţară şi din Europa. Iar apoi, sper să poată rula şi în câteva cinematografe care sprijină filmul autohton şi proiectele culturale”, spune Zoltán András, într-un interviu acordat catchy.ro.
Diana Evantia Barca: În trailerul filmului dvs., primul răspuns pe care-l promiteți este unul cu adevărat generos, legat de destin. Sigur, s-au scris cărți despre asta, nu ați putea explica altfel decât trivializând, însă ce este, în perspectivă antroposofică, destinul? Este pre-scris, se poate acționa asupra lui, ce din lucrurile mici, la care nu ne-am gândi, l-ar putea schimba și cum? Dacă este prestabilit, ce sens are strădania de a-l schimba? Stephen Hawking spunea recent, ce-i drept, referindu-se la religii, că sunt povești pentru cei cărora le este frică de întuneric (golul de după moarte)?
Zoltán András: Aş începe şi eu răspunsul cu o întrebare: Dacă aseară ţi-ai făcut un plan pentru această dimineaţă şi ai hotărât să faci o serie de lucruri – să mergi pe un anumit drum, să te întâlneşti cu anumite persoane, să rezolvi anumite lucruri, să te ocupi de tine pentru a-ţi rezolva anumite “probleme” – fireşte, atunci vei acţiona consecvent şi vei încerca să faci tot ceea ce ţi-ai propus. Aşa suntem noi, ca indivizi: înainte de a ne naşte, avem un plan al vieţii, pe care îl fixăm nu numai noi din voinţa noastră, ci împreună cu fiinţe superioare nouă, cu Îngeri, cu Arhangheli şi alte fiinţe din sânul lumii divine, care ne sunt călăuzitori. Iar apoi, după naştere, toate elementele acestui plan conceput spre evoluţia noastră devin destin.
Destinul este menit să ne dezvolte, să ne fortifice, să ne facă mai mult ceea ce suntem de fapt, adică Eu uman. Aşadar, destinul nu este ceva care trebuie schimbat, ci ceva de care trebuie să ne dăm seama (să ne amintim, poate), să-l înţelegem, să-l îndeplinim. Strădania de a-ţi schimba destinul nu este altceva decât un semn că nu îţi cunoşti sau nu îți înţelegi destinul. În analogia mai sus schiţată, este ca şi cum ţi-ai propus să te duci la universitate să studiezi şi pe drum intri într-o cârciumă, unde începi să flecăreşti cu obişnuiții locului, criticîndu-i pe studenţi … sau orice situaţie care, în termenii obişnuiţi de azi s-ar numi scindare a personalităţii, sau cu un termen mai dur: schizofrenie.
Religiile vechilor tradiţii încercau să cultive o viaţă socială în care omul să practice înţelegerea şi respectarea destinului său. Etimologia cuvântului religie este latinul religare, adică a lega la loc, a pune din nou în legătura – ce cu ce? Omul – cu lumea spirituală. Căci noi, oamenii moderni, am pierdut în mod necesar capacitatea naturală atavică de a percepe fiinţele şi fenomenele suprasensibile, aflate dincolo de simţurile fizice, tocmai pentru a putea cuceri în mod deplin şi liber planul fizic-sensibil. Dar deja din secolele XIX, XX, XXI, omenirea întreagă se naşte cu noi capacităţi spirituale, care se adaugă capacităţilor rationale-intelectuale cucerite în ultimele milenii în detrimentul vechilor capacităţi clarvăzătoare.
Ulisse din Odiseea lui Homer reprezintă această etapă din evoluţia noastră. Iar acum, toţi oamenii – conştient sau inconştient – vin pe Pămînt cu aceste noi capacităţi spirituale şi încep să simtă o responsabilitate personală faţă de evoluţie, faţă de omenire şi faţă de Pământ. Lor tocmai că nu le este frică, ci au curajul să cerceteze realitatea, nu ca pe o abstracţiune a fizicianului, ci ca pe o realitate completă, în care fizic-mineralul vizibil este pătruns de viaţă, suflet şi spirit. Iar cei care nu pot recunoaşte în mod natural, conştient, aceste procese din ei înşişi şi din ceilalţi le neagă, le caricaturizează sau chiar le răstălmăcesc, luîndu-le în derâdere.
Pentru cineva care nu este conştient că noaptea nu este ceva periculos, întunericul poate stârni frică. Iar cine nu cunoaşte că din bezna cea mai adîncă răsare lumina cea mai puternică descrie doar experienţa sa limitată – faptul că deocamdată el nu percepe realitatea aşa cum este ea, ci doar o parte. Una dintre temele esenţiale ale omenirii din toate timpurile a fost relaţia dintre viaţă şi moarte, adică dintre a fi plin de viaţă sau a fi golit de viaţă. Însă, fireşte, pentru a înţelege această temă, trebuie pe de o parte să-ţi aminteşti că ai la dispoziţie toată moştenirea culturală a mitologiilor, a filosofiilor şi a vechilor scrieri sacre, pe care însă trebuie să le studiezi cu seriozitate, dacă vrei să le înţelegi.
Un om de ştiinţă care desconsideră o altă ştiinţă decât a lui numai pentru că nu o înţelege nu arată decât că nu a înţeles însuşi spiritul cercetării ştiinţifice. Iar pe de altă parte avem la dispoziţie o literatură extrem de bogată a secolului XX, cu mărturii şi scrieri despre miile, zecile, sutele de mii de oameni care pot relata despre experienţele lor spirituale personale actuale, noi, diferite calitativ de orice a fost pînă acuma pe Pămînt.
Iar înţelegerea vieţii şi a morţii este tocmai una dintre experientele esenţiale ale noii omeniri. Omul de azi are la dispoziţie conceptul de reîncarnare, posibilitatea de a înţelege reîncarnarea şi se poate raporta la sine însuşi ca la o fiinţă umană care evoluează în vieţi repetate, în locuri diferite de pe Pămînt, în epoci diferite.
Moartea este din ce în ce mai mult pentru oamenii de azi un rit de trecere dinspre activitatea pamânteană spre o activitate spirituală între moarte şi o nouă naştere, în care evaluăm realizările şi nereuşitele şi ne pregătim apoi pentru o revenire pe Pămînt, care este locul în care trebuie să învăţăm, să creştem şi să transformăm ceea ce a creat Divinitatea. Omul are vocaţia de co-creator al Lumii, aşa cum găsim spus în toate vechile scrieri sacre, de exemplu în Cartea facerii (Geneza) din Vechiul Testament.
Cel pentru care toată această complexitate e un gol nu arată altceva decît că (încă) nu are format organul prin care să perceapă această realitate, aşa cum un om fără auz muzical nu poate distinge notele, sau cum un orb nu poate vedea conturul obiectelor exterioare ale lumii.
Diana Evantia Barca: Am citit în proiectul dumneavoastră de film că documentarul se dorește o alternativă științific-spirituală, într-o epocă a schimbărilor profunde în societate, într-o lume a crizelor la toate nivelurile – de la personal, la politic şi de la economico-financiar la cel al conştiinţei individuale şi al convingerilor spirituale. Există oare, în logica antroposofică, o explicație pentru acest impas? Dacă există o gramatică universală nu ar fi de așteptat ca aceasta să fie perfectă? Este vorba de un proces de degradare sau pur și simplu fiecare generație are propriile valori, potrivite unei anumite psihologii?
Zoltán András: În logica antroposofică, ca să folosesc expresia dumneavoastră, lumea este un tot coerent, logic şi cognoscibil. Omul este o fiinţă dotată cu un trup, cu forţe de viaţă, cu suflet conştient şi cu spirit creativ, o fiinţă care trebuie să evolueze de la condusă, protejată, dar neliberă, la o fiinţă liberă, dar şi responsabilă de propria evoluţie, precum şi de evoluţia Universului şi chiar de evoluţia fiinţelor superioare omului.
În acest proces, aşa cum spuneam şi anterior, civilizaţia a trebuit să piardă valorile vechi, care erau cultivate şi inspirate maselor de oameni neevoluați de către îndrumătorii mai evoluaţi şi mai puţin numeroşi, dar înţelepţi şi drepţi. Putem să facem analogia dintre omenirea condusă de lumea divină şi copilul crescut de părinţi. La început, copilul este plăpând, neajutorat, inconştient de lumea exterioară, dar plin de trăiri interioare puternice. Părinţii îl ajută, îl hrănesc şi îl cresc pentru a deveni în cele din urmă conştient de lumea exterioară, capabil să contribuie la mersul lumii în mod liber, independent de părinţi – dar totuşi copilul devenit adult îmbrăţişează principiile părinţilor, căci lumea obiectivă se bazează pe acele principii, constă din acele principii, pe care şi copilul devenit adult învaţă să le preţuiască si să le cultive cot la cot cu părinţii.
Lumea de azi este în primul rând cea mai bună lume de care putem avea parte. Dacă ar fi fost posibilă alta, sigur am fi avut-o pe aceea! În al doilea rând, nimic nu este întâmplător, ci întreaga evoluţie umană are un sens. Aşadar, nu avem de-a face cu un simplu proces de degradare, cum îl numiţi, ci avem de-a face cu fenomene obiective necesare pentru evoluţie.
În mijlocul evoluţiei se află Eul uman. Este acea realitate la care fiecare om modern se raportează ca la esenţa sa cea mai adevărată şi cea mai profundă. Şi dumneavoastră, şi eu ne numim fiecare pe sine cu acelaşi nume: Eu! E de ajuns să ne gândim la metafora stăpânului unei case: stăpânul este cineva care are ceva: Eu am un cap, Eu am nişte picioare, Eu am nişte organe interne etc. dar, în ultimă instanţă, Eu sunt cel care posedă aceste lucruri, Eu nu sunt aceste lucruri.
Acum, să luăm un proces care, aparent, ne este binecunoscut: digestia. În organismul nostru, Eul, fiinţa noastră spirituală proprie, cea care este în sine , dar şi posedă organismul, Eul nostru deci este cel care dirijează în ultimă instanţă fiecare proces. Ce face Eul cu orice aliment, solid sau lichid, care ajunge în sistemul meu digestiv? Mai întîi de toate, se ocupă să distrugă totul, să-l aducă într-o stare zero, din care apoi, cu ajutorul forţelor de viaţă să-l transforme în ceva conform cu Eul. Substanţele exterioare străine sunt transformate, metamorfozate în substanţe proprii, unice fiecărui individ. ADN-ul meu, creat de acţiunea Eului meu, este altul decât al dumneavoastră, aşa cum şi forma craniului meu este o expresie unică a activităţii unice a Eului meu. În exterior, în lume, în societate, Eul este acum în curs de maturizare, după ce, cum spuneam, în mileniile anterioare a fost mai degrabă în fazele sale de copilărie şi pubertate. Iar în acest proces de maturizare, care se numeşte şi individualizare, cel mai firesc lucru este ca la început omul să fie dezorientat. S-a desprins de vechile forme, de tradiţie, nu o mai acceptă. Este firesc aşa.
Dar astfel a pornit pe un drum pe care, la început, este dezorientat, comite greşeli, distruge ceea ce era vechi. Acest ceva vechi poate fi considerat ceva bun în sine, dar pentru că nu mai este potrivit cu noile vremuri, când omul are nevoie de altceva, atunci ceea ce era bun cândva devine acum rău. Aceasta este una dintre principalele lecţii pe care omenirea de azi o învaţă: a înţelege răul pentru a descoperi binele.
Antroposofia este o ştiinţă spirituală care cultivă înţelegerea acestor fenomene, adică o ştiinţă – o abordare riguroasă şi metodică – spirituală – care vede nu numai partea materială sensibilă, ci care percepe şi analizează şi latura suprasensibilă, în fine, şi în lumina celor mai sus spuse, antroposofia este o strădanie spirituală occidentală modernă, cu un profund caracter creştin autentic.
Diana Evantia Barca: Ce înseamnă arhitectura organică? În ce măsură lucrurile pe care le producem, lucrurile pe care le avem în jur și pe care în mod normal poate nu le-am credita ca părți active din viețile noastre, ne influențează destinele, starea, perspectiva? Care este istoria arhitecturii organice în lume și în România? În ce măsură acest model al acumulării capitaliste (eventual cu accentele de ostentație de care a suferit România o vreme) sunt în accord sau dezacord cu posesorii lor din perspectivă antroposofică? Dacă vreți să ne referim poate la cel mai discutat model, care nu este neapărat estetic (ci poate din contră), vilele uriașe, palatele cu turnuri, care este consecința existenței lor?
Zoltán András: Arhitectura s-a născut pornind de la imaginea omului, de la ceea ce sufletescul uman a proiectat în afară, înspre planul fizic. Templul grecesc, de pildă, are la bază proporţiile matematice pure ale trupului uman. Pe măsură ce viaţa s-a laicizat, şi mai ales după stingerea impulsului constructorilor de catedrale din Evul Mediu, care încă mai construiau pe baza unor cunoştinţe iniţiatice, construirea de clădiri umane a căpătat şi ea amprenta din ce în ce mai pronunţată a materializării, a devenit din ce în ce mai mult o expresie a concepţiei unilaterale materialiste despre om şi natură.
Arhitectura organică a apărut la începutul secolului XX, cu exponenţi precum Antoní Gaudi sau Rudolf Steiner.
Arhitectura organică s-a născut o dată cu noile capacităţi spirituale, cu noua concepţie despre om şi cosmos. O clădire trebuiesă reflecte nu numai funcţionalitatea sa, ca la Le Corbusier şi contemporanii, respectiv urmaşii săi, ci şi relaţia proprietarului sau constructorului său cu lumea, personalitatea lui, spiritul lui. Omul sfinţeşte locul. Spiritul omului trebuie să poată să transpară prin clădire, prin formele sale, aşa cum formele exterioare ale unui om sunt expresia unică a individualităţii sale unice, exprimate, de pildă, prin CNP-ul său, sau prin mai sus amintitul ADN propriu.
În zilele noastre, arhitecţii care îmbrăţişează această viziune asupra omului şi a lumii sunt mult mai numeroşi. În România, mai ales în zona Ardealului, dar mai nou şi în Sud, arhitectura organică este purtată de iniţiative antroposofice, de indivizi care doresc să cultive o asemenea relaţie cu spaţiul locuit şi să modeleze urbanismul.
Dimpotrivă, tendinţele comerciale ale arhitecturii azi trădează un apetit pentru materialism, pentru consumerism. Ele imită tendinţe depăşite ale Occidentului anilor ’70 şi ’80, parcă ar fi frustrările adolescenţei arhitecţilor pentru care serialul Dallas era un ideal de neatins, dar care apoi a devenit prin ei realitate şi în spaţiul românesc.
Acelaşi lucru ni-l putem explica şi în pagodele cu turnuleţe la care înţeleg că faceţi aluzie: o aspiraţie spre nişte modele culturale ideale, atât cât pot respectivii locatari ai acelor clădiri. Fiecare se raportează la modelele culturale la al căror nivel (de conştienţă) se pot ridica în acel moment.
Important este să privim cu înţelegere şi nu cu critică sau ironie aceste fenomene. Aceasta este metoda cultivată de antroposofie. Nu poţi înţelege  ceea ce critici. Trebuie să iubeşti lumea aşa cum este pentru a o putea cuprinde cu conştienţa şi cu înţelegerea.
Diana Evantia Barca: Precizând că antroposofia nu este o religie, ci mai degrabă o știință a spiritualității, ne-ai putea vorbi despre cei pe care i-ați consultat pentru realizarea acestui documentar, specialiști care lucrează în diversele proiecte antroposofice în întregul peisaj în schimbare al României. Munca lor este oarecum coerentă, integrată, sau lucrează separat, respectând fiecare aceste principii? Cum de munca lor nu se vede deocamdată și care crezi că va fi perspectiva?
Zoltán András: Răspunsul la această întrebare ar trebui să conţină lista extrem de lungă de nume şi de biografii a tuturor celor pe care i-am intervievat în acest film. Cealaltă posibilitate – la care voi recurge – este să spun, dimpotrivă, pe scurt: Proiectele şi iniţiativele antroposofice au urmat mişcarea normală a oricărui fenomen din lume şi din Univers. Aşa cum şi o casă mai întâi este un ideal, o aspiraţie a omului care vrea s-o construiască, sau a arhitectului, deci o idee, pentru început, ca apoi să se transforme într-o schiţă materializată pe o hârtie şi apoi în fine să ajungă la forma sa completă de casă locuibilă, la fel toate aceste iniţiative şi proiecte au pornit de la o înţelegere profundă a fiinţei omului şi a lumii, a nevoilor noastre reale ca oameni în diversele domenii, ca apoi acele domenii să fie reînnoite în mod just şi sănătos.
Înţelegi cu adevărat ce este procesul de educare a copilului dacă înţelegi fiinţa umană şi nevoile sale de a evolua, şi atunci poţi conduce un proces educativ care să nu dăuneze, să nu-l îndepărteze pe om de ceea ce trebuie el să devină, ci să ajute această evoluţie. La fel este valabil şi pentru agricultură, medicină ş.a.m.d.
Comunitatea de oameni care lucrează în aceste domenii sunt oameni obişnuiţi, dar care au în comun viziunea antroposofică asupra lumii, viziune îmbrăţişată în deplină libertate şi independent de orice soi de manipulare, de promisiuni de avantaje facile comerciale etc. Dimpotrivă, majoritatea acestor proiecte cer un angajament care îi solicită pe participanţi peste ceea ce este normă remunerabilă după standardele actuale. Aceşti oameni muncesc de multe ori mai mult decât „ar trebui”, iar forţa motrice, adică ceea ce îi împinge este etalonul moral-spiritual la care se raportează tot timpul: cum ar trebui să fie rezultatul muncii noastre? De cele mai multe ori, răspunsul sincer este: Mereu rămâne încă enorm de mult de făcut, în ciuda eforturilor coerente, conştiente, pline de sacrificiu de sine. Ceea ce contează însă este strădania, care dă de fapt calitatea morală a acestor proiecte, pline de rezultate cu totul excepţionale.
Filmul meu îşi propune tocmai să compenseze discreţia acestor proiecte, care nu se concentrează pe a spune în gura mare despre nişte rezultate minuscule, ca multe alte proiecte obişnuite, ci mai degrabă pe a lucra cu responsabilitate şi conştiinciozitate – căci cine ştie despre rezultatul muncii lor, beneficiarii lor direcţi, aceia sunt deja convinşi de valoarea muncii lor. Filmul meu vine să ajute cu o conştientizare publică mai mare a acestor merite.
Diana Evantia Barca: Pentru cei care nu sunt suficient de cunoscători pentru a sesiza nuanțele, ne-ați putea vorbi despre diferența dintre antroposofie și alte mișcări de life-coaching populare în ultimii 20 de ani în România, dar mai ales foarte populare acum, de la radiestezia care a devenit ulterior filosofie, la aceste personal-coaching care împletesc elemente de psihologie și înțelepciuni orientale, sau reiky… filmele care au făcut populare anumite sisteme de gândire, gen The Secret sau What The Bleep do We Know?
Zoltán András: Ca abordare generală, antroposofia nu se defineşte prin comparaţie cu alte mişcări, care sunt toate şi fiecare în felul ei justificate şi explicabile. Antroposofia de asemenea nu doreşte să polemizeze cu nici o tendinţă spirituală, căci tocmai că antroposofia are drept scop înţelegerea devenirii omenirii din toate timpurile până azi şi în viitor. O cunoaştere reală a lumii este, cum spuneam şi mai sus, una care să cuprindă atât lumea fizică în cele mai mici amănunte şi în trăsăturile ei cele mai generale, cât şi lumea spirituală care stă la originea şi la baza lumii sensibile.
Iar o asemenea cunoaştere – care devine din ce în ce mai necesară, dar şi din ce în ce mai accesibilă, cerută şi cultivată de oamenii zilelor noastre – ajunge în mod necesar la cunoaşterea faptului că tot ceea ce a fost, este şi va deveni este susţinut, umplut de viaţă şi de sens de către activitatea creatoare, vindecătoare a acelei Înalte Fiinţe numită Christos. Vechile înţelepciuni ale lumii au fost metamorfozate în lumea modernă în capacitatea omului de a crea tehnologie, de a dirija natura, de a cerceta Universul.
Însă toată vechea înţelepciune are nevoie să fie metamorfozată într-o nouă artă, arta socială, adică arta prin care omul se înnobilează pe sine conştient fiind de spiritualitatea lui, şi apoi conlucrează cu alţi oameni egali cu el, pe care ajunge să-i perceapă şi preţuiască drept spirite umane numai în măsura în care se poate înţelege şi preţui pe sine însuşi drept spirit. Iar acest spirit este purtat, îngrijit şi vindecat în continuu de către Christos. Aceasta este realitatea esenţială, şi numai pe baza ei poate exista evoluţie, dezvoltare personală, sănătate individuală şi socială.
Diana Evantia Barca: Omenirea, sau cel puțin o parte a ei, pare destul de dezamăgită însă și, ca atare, se pregătește, din timp în timp, de sfârșitul lumii. Am trecut pragul anului 2000, cred că am depășit unul și anul trecut, spre anul viitor arată unii acum cu degetul. Ce fel de sfârșit al lumii așteaptă zona spirituală?
Zoltán András: Punerea sub semnul întrebării a principiilor cucerite de un Aristotel sau un Toma d’Aquino ca gânditori ai omenirii, precum şi inducerea sentimentului de relativitate a vieţii şi a sensului ei au ca menire să creeze frica în sufletele umane, de exemplu, prin realizarea unor mega-producţii cinematografice şi (pseudo)literare despre sfîrşitul lumii, sau despre o viziune desacralizată a lui Iisus Christos. În schimb, oamenii care se preocupă în mod activ, temeinic, de dezvoltarea lor personală, luându-se pe ei înşişi în propriile mâini, transformându-şi activ şi conştient biografia şi personalitatea, se pot ridica la conştienţa faptului că Pământul şi Universul sunt purtate de către Lumea Divină, că sensul evoluţiei este de a transforma nediferenţiatul în individualizat şi imperfectul în desăvîrşit, iar în fundalul acestui proces se află Înaltele Ierarhii spirituale, conduse de Christos însuşi.
Tocmai aşa devine clară şi de înţeles viziunea Apocalipsei lui Ioan, care advocă tocmai transsubstanţierea Pământului din ceea ce este azi, în Noul Pământ, numit Noul Ierusalim. Filmul meu îşi doreşte cu modestie să indice paşi discreţi, dar fermi pe care oamenii îi fac peste tot în lume, cât şi în special pe aceste locuri geografice, în această direcţie."
******************************
Ideea principală a acestei postări este aceea de a crea pe cât posibil un cadru în care și noi, viitorii beneficiari ai filmului documentar dar mai ales a ideilor prezentate în acesta, să ajutăm efectiv la finalizarea acestui film.
În acest sens vă prezint mail-ul primit de la Zoltán, evident, cu acordul lui:
******************************
„Filmul meu documentar “Semințe pentru un nou Pamânt” este aproape de finalizare.
Entuziasmul, prietenia, căldura umană au facut posibil acest lucru.
Bugetul filmului pâna acum s-a ridicat la suma de 10.000 euro, sumă care, în mod incredibil, a fost strinsă în mod exclusiv din contribuții ale prietenilor și ale mele.
Cele aproape 40 de ore filmate în București, Cluj, Timișoara, Sighișoara, Sibiu, Craiova, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Țopa, Pantelimon etc. conțin  interviuri, imagini ale unor inițiative antroposofice, momente artistice și constituie un material viu despre viață, despre alternativă, despre aspirații și realizări bazate pe o viziune reală despre om si Univers.
Pentru a termina filmul – pentru montaj, procesare de sunet – cât și pentru lansarea lui (în săli de cinema, la festivaluri de film, pe canalele TV culturale autohtone si europene), bugetul necesar este în jur de încă 7000 euro.
Eu am investit economii ale mele de peste 2500 euro, zeci și zeci de ore de muncă și multă, multă sperantă. Și voi continua să o fac. Nu pentru mine, ci pentru o schimbare pozitivă si sănătoasă în lume.
O contribuție cât de mică din partea ta, cât și din partea fiecăruia, poate forma suma finală necesară.
Am peste 1700 de prieteni pe facebook. Deja foarte mulţi prieteni au făcut donaţii şi astfel s-a strîns deja o sumă importantă. Dacă şi alţi prieteni, ca tine, de exemplu, contribuie fiecare doar cu 100 lei (sau cu cât poți), suma astfel strânsă ar putea asigura finalizarea în foarte bune condiții a acestui film documentar de 1 oră și 30 minute.
În speranţa că mă vei susţine în acest proiect, îţi mulţumesc anticipat,
Cu prietenie,            
Zoltán
***************************
Iar eu, cu speranța că micul meu ajutor să fie de folos, vă prezint trailer-ul filmului „Seminţe pentru un nou Pământ” și vă rog să ajutați dar și să împartășiți și prietenilor voștri acest articol cu scopul de a face cât mai curând posibilă finalizarea acestui film.
      Cu drag   >:D<

joi, 1 decembrie 2011

"Wild Carpathia" sau "despre Romania altfel"


Poate că patriotismul este un sentiment considerat învechit acum, în vremuri de profunde schimbări.
Eu cred că exact acum este de fapt cel mai bun moment pentru a-l reconstrui în sufletele noastre, dar nu sub forma naționalistă ci sub forma sa nouă, cea de identitate integrată în diversitate.
Și nu ar trebui să ne fie deloc greu. Avem o țară atât de frumoasă încât raiul are de cele mai multe ori imaginea naturii ce locuiește pe întiderea ei.
Mereu am fost uimită de bogația formelor de relief și de diversitatea faunei și florei României. Mi-am regăsit acest sentiment privind documentarul excepțional realizat de Charlie Ottley și dăruit României de prințul Charles ...
Vă invit să vă încântați privirea și sufletul vizionându-l și voi...



Dacă sunteți curioși ce au răspuns realizatorii filmului la întrebarea "Ce v-a plăcut cel mai mult în România?" atunci aveți ocazia să aflați..



Când gândurile mai puțin plăcute ne apar în minte...ar trebui măcar să luăm în considerare faptul că, dacă ne-am fi născut în altă țară, nu am mai fi fost noi (fiecare dintre noi) ci cu totul alții. Dacă ești mulțumit de omul care ai devenit și dacă știi că mediul contribuie la formarea unui om exact cât contribuie și înzestrarea genetică, atunci nu ai cum să nu iubești România.

La mulți ani, România ! din toată inima !
Să încercăm și o altă atitudine față de România decât critica, așa cum spuneam și aici (click!)

Vă mulțumesc,
>:D< cu drag,
Adina

marți, 24 mai 2011

Un viitor POSIBIL


Poate nu e greu de observat cum societatea în care trăim şi din care facem parte se scindează din ce în ce mai mult pe zi ce trece, oamenii devin din ce în ce mai distanţi, mai reci, mai puţin sensibili la problemele semenilor.
Un prim plan al acestei scindări, în sensul că e cel mai uşor de observat, este separarea datorată potenţialului economic individual sau la nivel de familie.
Nu neapărat într-o ordine anume, există apoi separarea determinată de potenţialul intelectual - un potenţial cu care ne naştem dar pe care îl dezvoltăm apoi fiecare după posibilităţi şi în funcţie de mediul în care ne ducem existenţa.
Separarea la nivel de ideologii poate fi împărţită la rândul ei pe mai multe paliere cum ar fi :
- separarea determinată de sistemul general de valori pe care îl are fiecare om în parte şi
- delimitarea ce s-a cristalizat destul de mult în ultimii ani bazată pe concepţiile spirituale individuale dar mai ales acelea de grup.
La ultima aş vrea să mă refer în mod special astăzi.
Dacă privim în urmă în istorie, putem observă cu uşurinţă cum căutările spirituale ale oamenilor au început din nevoia de a fi în armonie cu Divinitatea (indiferent de religie), cu spiritul divin propriu dar nu în ultimul rând din nevoia de armonie a fiecărui om cu semenii lui şi cu natură în general. Această este ideea principala a gândurilor mele de astăzi.
Poate că trecutul îndepărtat nu mai prezintă o importantă prea mare acum şi putem să îl încadrăm foarte bine la experienţe din care cu toţii am avut de învăţat atât la nivel individual cât şi la nivel de grup sau chiar de specie în general.

În ultimii doi trei-ani însă, am observat că oameni din lumea spirituală cu un profund nivel de cunoaştere vorbesc tot mai mult despre armonia care ar trebui să existe între noi şi la nivel extins, global ceea ce nu poate decât să ne bucure.
Mi se pare trist totuşi că nu facem încă nimic concret, chiar dacă vremurile, contextul social, sunt foarte potrivite.
Încă mai există scindare, delimitare şi aş vrea să se înţeleagă prin aceste cuvinte tot ce decurge din ele : intoleranţă faţă de alte sisteme de gândire, neacceptare, conflict (chiar dacă numai de idei în general), etc.
Că să nu fiu greşit înţeleasă, desigur şi această distanţare, delimitare, această scindare socială este tot o experienţă care aduce cu ea un tip de cunoaştere prin care a trebuit sau poate chiar mai trebuie să trecem.

Dar, personal, mă gândesc că acum când am experimentat deja pentru atâta timp fragmentarea, acum când suficient de mulţi oameni au devenit în mare măsură conştienţi de mecanismul construirii realităţii (în sensul că intenţiile şi gândurile noastre creează realitatea), mă gândesc că măcar acum ar trebui să ne reamintim ideea de baza de la care au plecat căutările spirituale şi anume ideea de armonie interioară dar şi cu semenii noştri.

Legat de acesta, după cum ştiţi, în ultimii ani s-a vehiculat şi s-a accentuat din ce în ce mai mult ideea că SUNTEM UNUL. Pentru cei care citesc pentru prima dată această expresie voi dezvoltă puţin termenul spunând că: suntem UNUL prin prisma faptului că toţi suntem oameni, toţi facem parte din aceeaşi specie în primul rând, fără nici un fel de discriminare, fiecare dintre noi este o exprimare, o manifestare a creaţiei lui Dumnezeu (indiferent cum l-am numi în funcţie de religie), indiferent de culoarea pielii, indiferent de naţiunea din care provenim sau de locul geografic vorbind unde ne-am născut, dar nu îl ultimul rând indiferent de sistemul de credinţe sau de sistemul de valori căruia îi aparţinem sau pe care ni l-am format pe parcurs. Sutem UNUL, adică noi oamenii reprezentăm o mare familie dar nu în ultimul rând un imens organism.

Este de înţeles şi este firească nevoia de unicitate manifestată la nivel individual sau de grup pentru că este o nevoie de baza a nostra a oamenilor, respectiv a grupurilor.
Este de înţeles şi este firească nevoia de a aparţine care este tot o nevoie de baza a fiecărui om izvorâtă în primul rând dintr-o altă nevoie firească şi anume aceea de a nu fi singur.
Înţeleg perfect ambele nevoi de mai sus pentru că personal am experimentat un timp destul de îndelungat nevoia de unicitate dar mai ales nevoia de a aparţine unei ideologii, resectiv unui grup ce împărtăşeşte o ideologie din dorinţa de a găsi un sistem de credinţe cu care să mi se suprapună peste sistemul propriu. Că o paranteză pot spune că rezultatul acestor căutări proprii s-a soldat cu înţelegerea faptului că nu rezonez în totalitate cu nici un sistem de credinţe cunoscut, definit/denumit adică, ci numai cu fragmente din toate sistemele de credinţă.

Am înţeles într-un final că există un dar măreţ în “eşecul” de a găsi un grup, respectiv un sistem de credinţe anume, şi anume faptul că am conştientizat că fiecare dintre aceste sisteme de credinţă a fost şi încă sunt necesare în aceeaşi măsură că şi paşi spre cunoaşterea profundă, că fiecare şi-a adus şi îşi aduce contribuţia în felul sau spre a completă un puzzle uriaş numit conştiinţa umană şi că fără unul dintre aceste sisteme de credinţă puzzle-ul ar rămâne incomplet deci imperfect.
Revenind la ideea de mai înainte şi anume că suntem unul, cred că este timpul să ne RE-amintim că, în cazul când cineva aparţine unui grup cu o ideologie bine definită, a delimita şi mai mult acesta ideologie de celelalte, a adânci şi mai mult diferenţele din nevoia de unicitate a grupului, nu ne va apropia niciodată de ideea de baza că SUNTEM UNUL, nici de armonia socială ce defineşte nouă era la care visam cu toţii.
Ba mai mult, sublinierea diferenţelor care se vehiculează momentan în lumea virtuală sau chiar în unele prezentări sau workshop-uri, nu ne va aduce decât o şi mai mare separare şi implicit o îndepărtare de ideea de UNU de care am vorbit mai sus, o şi mai mare îndepărtare de armonia cu noi înşine şi cu ceilalţi la nivel de societate.

Ne naştem oricum diferiţi. Suntem UNICI oricum, acesta fiind un dar minunat cu care ne naştem astfel că nu e nevoie să mai facem nimic pentru a ne delimita de ceilalţi cel puţin nu din nevoia de unicitate.
Până la urmă armonia cu noi înşine şi cu Divinitatea, oricum am defini-o, nu e un concurs între noi şi ceilalţi ci între eu cea/cel de azi şi eu cea/cel de ieri.
Şi dacă acest fapt este conştientizat deja, rămâne să facem pasul următor către armonia cu semenii care va fi pasul decisiv spre nouă era pe care ne-o dorim cu toţii, spre acel răi pe Pământ de care se vorbeşte.
Pasul decisiv, poate şi cel mai greu, spre “iubeşte-ţi aproapele că pe ţine însuţi” este trecerea de la toleranţă la acceptarea reală, urmată de respectul profund faţă de “calea” spre adevăr a acestui frumos numit “aproapele nostru” chiar dacă acea cale a aproapelui nu coincide cu calea noastră, a fiecăruia.
Nu spun că până acum nu a existat toleranţă între diferitele cai spre cunoaştere. A existat. Dar manifestată sporadic şi uneori doar că o amintire vagă a principiilor de baza ale spiritualităţii.

Ideea pe care doresc să o evidenţiez aici e că în vremurile speciale pe care le trăim, vremuri caracterizate de o criză nu numai economică dar mai ales morală, o criză de valori aş putea spune, a sosit momentul să ne reamintim că TOATE sistemele de credinţă s-au născut tocmai că să ne apropie de Divinitate dar în aceeaşi măsură să ne apropie unii de alţii că spirit, să armonizeze umanitatea că mare familie ce este şi nu că să ne distanţeze că fiinţe şi mai mult cum s-a ajuns acum.
Suntem oameni. Deci avem un limbaj. Cuvinte care ajung idei, idei care ajung concepţii, dar aceste concepţii, cel puţin în lumea spirituală, e nevoie să păstreze legătură cu sursă să o numesc aşa, să păstreze legătură strânsă cu ideea de UNU, cu ideea de UNITATE a noastră că o mare familie ce suntem şi cu conexiunea care există deja în noi indiferent de sistemele de credinţă cărora aparţinem sau pe care ni le-am format individual.
Titlul acestui blog - “Un viitor posibil” - a fost ales din perspectiva ideii foarte importante că viitorul este rezultatul direct al interacţiunii intenţiilor, gândurilor şi acţiunilor noastre, după cum deja foarte mulţi oameni au aflat.

În fapt există un număr infinit de viitoruri posibile datorită faptului că fiecare dintre noi construieşte în felul sau viitorul prin gândurile şi acţiunile sale iar aceste potenţiale interacţionează între ele oferind că rezultat realitatea comună. Cu fiecare schimbare cât de mică se schimbă şi rezultatul interacţiunii adică viitorul cel mai probabil. Un lucru cred însă că există în comun şi anume faptul că TOŢI ne dorim un viitor mai bun, TOŢI ne dorim o societate în care să existe acceptare, respect reciproc şi iubire între semeni.

De aceea consider că a venit timpul că măcar cei ce lucrează efectiv în lumea cunoaşterii, mă refer la cei ce oferă workshop-uri, cursuri de iniţiere sau altele asemenea, dar şi cei care fac parte din diverse grupuri şi ÎMPREUNĂ noi TOŢI să punem ACUM accentul mai mult pe trăsăturile comune decât pe diferenţele dintre noi, să punem împreună umărul la apropierea noastră că semeni, să fim mai conştienţi de faptul că formăm o mare familie, un imens organism care e firesc să ajungă să funcţioneze după atâta timp în ARMONIE.

Osho spunea : "Armonia este imposibilă, deoarece fiecare individ este fragmentat în interior, iar această fragmentare este proiectată asupra societății. Și până când această divizare interioară nu este dizolvată, realizarea proiectului utopic al unei societăți armonioase rămâne de neatins."


Cred cu convingere că în aceste momente trăim deja timpul când suficient de mulți oameni și-au găsit luciditatea, şi-au dizolvat divizarea interioară şi au conştientizat că suntem conştiinţă înainte de orice alt aspect fizic şi de aceea cred că e nevoie să facem pasul următor de la toleranţă la respectul profund şi apoi la manifestarea înțelegerii și iubirii reale a aproapelui.

***
În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag  💗*>:D< îmbrăţişare



vineri, 6 noiembrie 2009

Adevărul despre MAFIA INDUSTRIEI FARMACEUTICE și despre GRIPA PORCINĂ


Zilele trecute am primit pe mail următorul articol care cred că trebuie neapărat dat mai departe. Este vorba despre informațiile conținute într-una dintre edițiile emisiunii "Observator științific" realizate de doamna Melania Drăgan la Radio Cluj. În această ediție invitatul este domnul Vania Atudorei - a cărei expertiză este prezentată mai jos:
----------------------------------------
"Nu e un “conspirationist", nu e un "profan", nu e nici macar un specialist de rand sau cineva care ar avea vreun interes impotriva Big Pharma. Pentru ca este el insusi managerul general al unei astfel de companii din Canada, Sterigen.
Vania Atudorei este nu numai primul roman ajuns in fruntea unei companii farmaceutice de mare prestigiu din Canada, dar si primul microbiolog care conduce o astfel de institutie (pentru ca, pana acum, pentru astfel de posturi erau preferate persoane cu pregatire manageriala, economisti sau posesori de MBA.)
Pe langa slujba de director general la Sterigen, el preda la doua colegii, unul in Montreal si unul in Ontario, si este consultant al ACDI (Agence Canadienne de Developpement International).
Asadar vorbeste din interior si stie cel mai bine despre ce este vorba in legatura cu interesele companiilor farmaceutice si cu isteria gripei porcine. Este microbiolog de top si este roman, originar din Botosani. Spune multe lucruri pe fata, chiar daca este evident ca nu poate spune chiar tot sau nu poate merge pana la capat… Ascultati-l pe Vania Atudorei si incercati sa faceti cunoscuta si altora inregistrarea. Este o marturie absolut limpede si inatacabila, care zguduie toata constructia de nisip a terorii “pandemice” care incearca sa ne bulverseze acum vietile si sa ne faca sclavii vanzatorilor de medicamente si de vaccinuri.


Doar cateva extrase din interviu:
- Se face o afirmatie referitoare la cancer, cum ca, de fapt, industria farmaceutica din intreaga lume este cea care nu permite rezolvarea cancerului, pentru ca ar exista deja medicamente, dar industriei farmaceutice ii este mai profitabil sa produca citostatice.
- Partial este adevarat. Industria farmaceutica este si o industrie necinstita, este si o industrie ipocrita, este si o industrie care vrea sa faca profituri si le face din plin. Pot sa va dau un exemplu. Tratam sinuzita cu antibiotice – se folosea la inceput tetraciclina si s-a descoperit un alt antibiotic de 10 ori mai puternic, iar industria farmaceutica nu voia sa-l fabrice, desi era mult mai eficient si trebuia luat numai o data pe zi, iar nu de 3-4 ori pe zi ca tetraciclina, iar industria farmaceutica a zis: “Eu deja am instalatii care m-au costat milioane si miliarde de dolari, eu ce fac cu instalatiile astea si cu vechile antibiotice?”. Este si o industrie care vrea sa faca profituri si care este conservatoare. La un moment dat, sigur ca exista boli pentru care sunt tratamente care, daca sunt prea ieftine, nu le convine pentru ca nu fac profituri.
Medicamentele nu sunt totdeauna eficiente. Si sa va dau un exemplu. Vaccinul pentru gripa care s-a fabricat anul trecut a fost eficient numai in 40-45% din cazuri. Deci sa nu ne facem iluzii ca este o industrie sfanta, careia nu avem nimic sa-i reprosam, impecabila… Etica e departe de asta. In fond, industria asta, in general, este privata, este pe mana unor oameni de afaceri, si ce-i intereseaza pe ei sunt castigurile.
- Se vorbeste tot de mana unor oameni de afaceri si cand este vorba de acest virus AH1N1, gripa porcina. Care este punctul dvs. de vedere, ca microbiolog? Cat este adevar si cat este neadevar?
- Adevar este, sa zicem, 30%, neadevar este 70%. Sunt convins ca unii ziaristi au fost PLATITI ca sa faca mult zgomot pentru nimic.
- De cine au fost platiti?
- De companiile farmaceutice care fabrica vaccinurile gripei si care fabrica medicamente pentru gripa. Pentru ca exista numai doua companii farmaceutice in lume care fabrica niste medicamente pentru gripa, medicamente care sunt mai mult sau mai putin eficiente… nu sunt eficiente nici macar pentru 50% din populatie. Este vorba de compania Hoffmann-La Roche din Basel, Elvetia, care fabrica Tamiflu si este vorba de cea mai mare companie din Anglia, GlaxoSmithKline. Iar aceste companii au tot interesul sa-si vanda medicamentele si sa faca profituri foarte mari. Foarte multe tari, in paranoia [psihoza, n.n.] asta, au cumparat cantitati extraordinare, de milioane si milioane de dolari, care vor expira si vor fi aruncate. Si medicamentele astea sunt cumparate din banii publici, din impozitele si taxele noastre.
(…) Va dau ca exemplu gripa aviara. Acum doi ani a fost paranoia [psihoza, n.n.] cu gripa aviara? Da. Au fost prognosticuri ca aceasta gripa se va transforma intr-o pandemie? Da. N-a fost nici macar o epidemie la nivelul unei tari, dar o pandemie [iar anul acesta este stiut ca OMS a schimbat definitia pandemiei, reducand conditiile, ca sa o poata declara, n.n.]. Gripa la pasari si la porci exista de cand au aparut speciile acestea pe pamant. Nu este ceva nou. Gripa vine in fiecare an din Hong-Kong, pentru ca acolo sunt sate unde chinezii dorm in aceeasi camera cu ratele, cu gainile, cu porcii, iar virusurile acestea animale se transmit la om, uneori sufera mutatii. Si astazi cu traficul de avioane transportand peste un miliard de pasageri in fiecare an, ceea ce reprezinta mult raportat la populatia planetei… Deci in fiecare an avem gripa, nu este ceva nou. Stiti dvs. ca in fiecare an mor mult mai multi oameni de gripa decat de SIDA? Si cine mor? Mor persoanele in varsta care au o imunitate scazuta, bineinteles, mor cei care au imunitate deficienta…
...Se face mult zgomot pentru nimic! Daca era, intr-adevar, sa fie o pandemie, cum a fost in anul 1918, cand se estimeaza ca au fost intre 10-20 milioane de morti de gripa… o pandemie se propaga repede, nu se propaga asa, ca azi au murit 10, si maine mai mor 5, poimaine mai mor 2, s.a.m.d. …
(…) Se iau si niste masuri. Problema este sa nu se cada in paranoia si intr-o extrema, sa nu se exagereze. Pentru ca in cazul gripei aviare s-au cheltuit miliarde de dolari. Au fost tari care au cumparat medicamente, care au cumparat vaccinuri, intre timp toate acestea au expirat si au fost aruncate. Or, banii astia erau din buzunarele noastre si nu erau justificati! Au fost niste exagerari. Uneori este o paranoia care este dorita. De ce ?
Pentru ca in acest timp… toate companiile care fabrica masti isi vand mastile… Si mastile astea au o eficacitate ZERO! Mastile astea sunt praf in ochii nostri, n-au nicio eficienta! Si totusi sunt tari care cumpara miliarde de masti ca sa protejeze populatia. Hai sa fim seriosi! (vezi, la noi, stirea de acum 2 zile: Vor fi distribuite 7.000 de măşti şi 60.000 de litri de dezinfectanţi în şcolile din Bucureşti si comunicatul CSAT-ului in care “s-a luat decizia suplimentarii fondurilor pentru achizitia de echipamente, medicamente, mijloace de protectie si vaccinuri”. ). (…)
Politica farmaceutica o fac oamenii de afaceri, milionarii si miliardarii, in cardasie cu guvernele…
Industria farmaceutica este pe primul loc (ca profit), pentru ca ei pot sa fabrice un medicament cu un dolar si sa-l vanda cu 20 de dolari…
(…) Pe glob, la ora actuala, exista 40.000 de medicamente diferite. Organizatia Mondiala a Sanatatii a facut o lista de medicamente esentiale. Stiti cate a retinut? 300. Va dati seama, din 300, care sunt esentiale, si tu ai ajuns la 40000? Daca mergem in farmacii si aruncam la gunoi jumatate din medicamentele care sunt acolo, populatia va fi mai sanatoasa, asta pot sa v-o garantez.."
***
Post-editare:
Documentare cu informații extrem de importante despre sănătate se găsesc aici-linkaici-link și aici-link.
De citit și vizionat articolele:
***
Aveți grijă de sufletul vostru și nu în ultimul rând de sănătatea voastră,
cu drag   *>:D< îmbrăţişare

luni, 10 august 2009

Bran - destinatie de vacanta...

Bran Castle 1

Initial nu am avut in gand sa impartasesc pe aceasta pagina ganduri de vacanta...Dar unul dintre locurile unde am fost - Bran - depaseste imaginatia mea in materie de frumusete a unui loc si cred ca se incadreaza fara exagerare la "capitolul" Romania - pamant binecuvantat...
Astfel, imaginile de mai jos va vor duce intr-o calatorie virtuala magica si cred ca va vor transmite macar un fragment din pacea si bucuria pe care mi le-au daruit mie...




Club Vila Bran - Romania




Va imbratisez cu drag...
>:D<

luni, 22 iunie 2009

"Rezultate" FREE HUGS - Roman (20 mai 2009)

M-am gandit sa va impartasesc imagini de la evenimentul FREE HUGS din orasul meu Roman de pe 20 mai 2009...







Si daca imaginile nu v-au transmis nimic...e inutil sa mai adaug cuvinte...
cu drag... >:D<