Mulți oameni, printre care și eu,
avem proaspete în inimă și în minte visele pe care le aveam la 16 ani. Elanul
și încrederea care ne erau tuturor bune prietene. Pentru unii dintre noi, cei
visători, acestea au rămas la fel, deși au trecut prin diverse perioade de
minus și prin numeroase transformări.
Acum ceva vreme am avut
curiozitatea să aflu cum se vede lumea acum prin ochi de 16 ani, așa că am
rugat câțiva adolescenți să-mi se răspundă în scris la căteva întrebări.
Printre aceste întrebări, una dintre ele a fost: Ce motive opresc oamenii
să fie altruiști?
M-au impresionat multe răspunsuri
și m-am gândit că ne-ar face bine tuturor o incursiune în câteva astfel de
păreri. M-am gândit că e posibil ca acestea să ne sensibilizeze și să luăm măsuri în direcția exemplului pe care noi cei "maturi" îl oferim acestora. Astăzi vă ofer unul dintre
răspunsuri exact așa cum l-am primit:
"În primul rând pot spune că
omenirea s-a schimbat foarte mult față de vremurile de demult. Deoarece trăim
în secolul vitezei iar noi suntem mereu pe fugă și lipsiți de timp și cred că
de aceea majoritatea oamenilor nu sunt atrași prea mult de îngijirea sau
bunăstarea celor din jur. Să faci un gest frumos pentru unii nu înseamnă nimic
deoarece ei nu știu căt de frumos e acel lucru.
Alți oameni nu sunt atenți cu ceilalți
din simplul fapt că își spun: "Nu îl cunosc". Ei sunt convinși că dacă faci un
bine unui necunoscut nu are cum să-ți întoarcă favorul. Dar oare e chiar așa?
Nu, nu e! Dacă faci un bine acesta trebuie făcut din toată inima și nu doar pentru
a primi ceva în schimb.
Un alt motiv și cel mai dureros
este invidia. Sunt oameni care pur și simplu displac pe toată lumea sau nu vor
să ajute pentru că ei au avut parte de greutăți în viață sau că la rândul lor
nu au primit ajutor la timpul necesar. Dar "Ce ție nu-ți place
altuia nu face" spune totul iar noi printr-un singur gest cât de mic putem
schimba vieți, putem schimba gândirea unui om sau chiar a mai multora. Un gest
frumos nu costă nimic și te poate face fericit pe tine mai mult decât pe cel pe
care l-ai ajutat." (M. H.)
Am auzit multe păreri în care
copiii și adolescenții sunt aspru judecați datorită comportamentului lor care
sfidează normele. Dar puțină lume se întreabă înainte de a judeca: Ce văd în
jur aceste suflete și cum percep ei lumea în care trăim? Suntem noi, cei "maturi",
un bun exemplu pentru ei?
Mă bucur să văd că judecățile conform cărora adolescenții sunt "superficiali, naivi, imaturi, etc." sunt departe de realitate și că mulți dintre ei sunt conștienți deja că "a dărui" îl face fericit în primul rând pe cel ce oferă. În plus, m-am bucurat să aflu că majoritatea sunt conștienți de valoarea dăruirii necondiționate și că se străduiesc să ofere un astfel de suport în diverse situații de viață.
Închei cu un scurt video foarte
drag mie care prezintă lumea în care voi trăi cu siguranță măcar pentru o zi...în sensul că nu am de gând să mor până nu o creăm împreună.
Dacă ai ajuns pentru prima dată aici, îți urez bun venit! În legătură cu acest articol sunt și articolele de aici (link), aici (link) și aici (link). Sau poți alege subiectul care îți place din tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta.
Cu drag ♥
2 comentarii:
Iti voi spune eu cum vad eu lumea la cei doar 17 ani abia impliniti. Cei batrani doar ne critica, critica in ziua de azi este la mama ei acasa.
@Alexandru
Eu am cativa ani in plus, si sunt de parere ca oamenii cu mult mai in varsta ca mine sau ca tine sunt cei mai tari.
@Adina
Un articol ca o reala oglinga magica in care se vede realitatea care uneori ne scapa. Superb!
Trimiteți un comentariu