Despre.. candoare (+ recomandare filme)

Candoarea e un lucru despre care este greu să vorbești. Pentru că nu sunt destule cuvinte care să o poată descrie. Pentru că e ceva ce poți doar să...trăiești. Și totuși, cum ar putea ști cineva că simte candoarea? Eu cred că definiția ei din dicționar e foarte.. incompletă.

Candoarea este o energie pe care oamenii au ascuns-o atât de adânc în ei înșiși încât aproape că i-au uitat gustul. Frecvența ei poate topi fără grade Celsius și cel mai dens zid. E acel ceva care te lasă fără cuvinte și fără nici o dorință. De aceea eu cred că ea vine de sus...de foarte sus, din cel mai în esență acasă al ființei noastre.

Când simțim candoarea, efectul acesteia este profund terapeutic. Nimic nu o poate înlocui și nu poate atinge performațele ei tămăduitoare, nici un medicament și nici o terapie cunoscută.

Candoarea e un tratament eficace în orice neliniște, în orice stare cotropită de griji și de drame. Ea oferă o stare spațiu-timp cu atâta pace încât ai putea rămâne acolo pentru totdeauna și nimic din toate cele ce există nu te-ar mai atrage înapoi în lumea zbuciumată în care alegem să petrecem timpul acesta al vieții noastre.

Destul de mulți oameni nu-și dau voie să simtă candoarea de teama de a nu-și topi zidurile sufletești într-un mod definitiv. E prea... vizibil că asta s-ar putea întâmpla. Cu toții o știm pentru că am aflat-o din ochii copiilor. Pentru că lor nu le este (încă) teamă să simtă orice. Mai sunt și ochii celor care aleg să sară fără parașută în astfel de trăiri. Dar asta e o altă poveste...

Mai puțini sunt cei care știu că fără a ne permite să simțim candoarea toate celelalte "drumuri" sunt blocate. Drumul spre pacea sufletească, cel spre încredere, spre autenticitate, acceptare și multe, multe altele. Dar mai presus de toate - drumul spre Noi Înșine, spre Esența noastră.

Cu speranța că am creat cât de cât o idee despre starea pe care o aduc filmele de mai jos, să începem cu primul. (Da, astăzi sunt două deoarece primul este posibil să-l fi văzut deja). Este vorba despre "Treaz, cu ochii larg deschiși" sau despre..."cum l-ai căuta pe Dumnezeu dacă ai avea 10 ani și ți-ai dori asta mai mult decât orice pe lume".

Deși ar părea la prima vedere un film pentru copii nu e deloc doar pentru ei ci mai ales pentru oamenii maturi. Pentru oamenii care au uitat cum se simte candoarea, care au uitat gustul ei. Nu cred că este cazul să vă spun că merită revăzut, probabil știți deja. Motivele sunt cele de mai sus.

Sugerez să nu vă luați parașuta pentru protecția contra emoțiilor 😄. Ssshhh...o să vă spun un "secret": eu cred că felul în care suntem capabili să simțim emoțiile și miracolul pe care acestea îl reprezintă sunt lucrurile care ne fac cel puțin "interesanți" pentru celelalte specii/rase din afara sferei numite Pământ 😄. Dar asta să rămână între noi...😁

*** Deși de o altă factură, al doilea film este legat de primul prin firul delicat al semnificației cuvântului candoare pe care am încercat să o descriu cu cele câteva cuvinte de la începutul textului. Nu vă spun titlul. Spun doar că filmul are la bază o poveste de viață reală. Îl puteți viziona aici-link sau aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată aici îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi să-ți aducă un strop de informație și un dram de bucurie în plus. Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând lista "Articole recomandate" sau cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag 💗