Descoperire uimitoare: timpul nu e ceea ce credem. 2 implicații care dizolvă credințe de bază.

"În fiecare zi, fiecare dintre noi face o mulțime de alegeri care vor avea impact asupra vieților noastre. (...) Unele vor părea cutremurător de importante, în timp ce altele vor părea complet nesemnificative. Dar ce trebuie să știm neapărat este că fiecare alegere, importantă sau nu, ușoară sau dificilă, pe care o luăm în mod individual sau colectiv, ne modifică cursul vieții. Calitatea alegerilor noastre va hotărî dacă ne vom lupta cu frustrările sau vom trăi o viață extraordinară - viața visurilor noastre." - Debbie Ford – Întrebările potrivite (link).

***

Desigur, fragmentul de mai sus are un sens profund și cred că nimeni nu se poate îndoi de veridicitatea lui. Mai mult chiar, despre faptul că alegerile noastre creează realitatea a auzit oricine, iar crearea realității a ajuns atât de... la modă încât a devenit subiectul unor seminarii de dezvoltare personală și spirituală de succes. 😂

De curând însă, fizicienii au demonstrat experimental (matematic era deja demonstrat) că evenimentele din prezent și acelea din viitor afectează trecutul. Da, ați citit bine: viitorul afectează (schimbă) trecutul. Greu și de imaginat dar și mai greu de înțeles cu mintea noastră care este obișnuită cu curgerea unidirecțională a timpului și cu legea cauză-efect căreia DOAR timpul îi dă sens. Detaliile experimentului se găsesc în articolul original aici-link (tradus aici-link).

Am vrut să scriu despre asta chiar în ziua când am dat peste articolul original (acum o lună), dar pentru că trei persoane cărora le-am adus la cunoștință descoperirea (doar ca titlu: viitorul afectează trecutul) m-au întrebat simplu "Așa.., și..?", mi-am dat seama că fără a vorbi despre implicații, informația ca atare nu prezintă nici o importanță (nefiind înțeleasă).

Ca să se înțeleagă mai bine ideea, iată un exemplu: să zicem că un om nu face o anumită acțiune pentru că, într-un fel de care NU e conștient, "știe" că, dacă ar face-o, aceasta ar avea consecințe negative. Subliniez, nu vorbesc aici despre intuiție și nici despre acțiunile despre care știm în mod rațional că ar putea avea consecințe nedorite. Vorbesc de cazul în care fenomenul este total irațional, când lucrurile se petrec ca și cum ceva din el ar "cunoaște" ceea ce numim "viitor".

Să vedem ce implică asta... Cum spuneam mai sus, toate credințele noastre au la bază curgerea unidirecțională a timpului și legea cauză-efect. Ne e greu (dacă nu chiar imposibil) să ne imaginăm cum cauza și efectul ar putea avea loc simultan. Dar să ne imaginăm că efectul ar putea avea loc înaintea cauzei (= ceea ce numim viitor afectează trecutul)...asta chiar este peste limita unei imaginații fie ea și sclipitoare.

I.1. Una dintre credințele în care s-a investit (și se investește) foarte multă energie este istoria umanității. Dacă studiul istoriei s-ar face în mod detașat, doar pentru a învăța din greșeli și pentru a nu le repeta, acest lucru ar fi foarte util în vederea construirii unei vieți armonioase atât la nivel individual cât și la nivel de societate. Însă oamenii s-au atașat de istoria umanității (și de istoriile personale, desigur 😂, iar asta s-a transformat în naționalism (respectiv în individualism, egocentrism, superioritate), discriminare, separare și multe altele culminând cu războaie, conflicte armate, cheltuieli exagerate pe înarmare (pe care le consider inutile atâta vreme cât există oricum armele de distrugere în masă sau acelea biologice, tehnologia de ultimă generație, etc. care pot face să dispară omenirea în câteva zile)

Atașamentul față de istoria umanității (sau de cea personală) ar avea (poate) vreun sens doar dacă timpul ar fi unidirecțional, dacă dimensiunea materială ar fi tot ceea ce există și dacă am considera că doar aceasta este singura care ne definește. Și chiar dacă ar fi așa, poate ar fi cazul să luăm în considerare faptul că doi oameni care sunt martori ai unui eveniment percep și povestesc acel eveniment în moduri diferite, astfel încât "poveștile" (chiar și acelea din istorie) ajung la fiecare nouă generație modificate de generația din urmă în funcție de o mulțime de factori subiectivi.

Această descoperire, alături de teoria universurilor paralele și de multe altele (neluate în seamă nici de ziare, nici de televiziuni sau media virtuală) ne demonstrează că suntem atașați de o iluzie cu foarte multe fațete care, e drept, este foarte persistentă (aducându-ne aminte de vorbele lui Einstein care spunea: "The distinction between the past, present and future is only a stubbornly persistent illusion").

I.2. O altă credință adoptată de din ce în ce mai mulți oameni este reîncarnarea. Aceasta explică foarte bine cunoștințele pe care le avem de niciunde, fenomenele de déjà-vu, secvențele de experiențe (numite "flash"-uri) care ne apar câteodată în fața ochilor dar știm că nu le-am trăit niciodată (și totuși par atât de reale), visele în care suntem foarte… conștienți (încât avem toate simțurile active) și ne vedem trăind în alte timpuri, cazurile în care copiii povestesc experiențe detaliate pe care nu le-au trăit (dar includ evenimente și locuri care există sau au existat în această realitate), etc.

Mărturisesc că încă de la primii pași pe calea cunoașterii am acceptat și eu reîncarnarea ca fiind singura explicație pentru toate acestea și pentru multe altele. Dar pe tot drumul parcurs era ceva în mine care mă oprea să fiu convinsă și-mi "șoptea" că e ceva ce oamenii (și eu printre ei 😂 nu reușesc să perceapă senzorial și să înțeleagă din cauza iluziei induse de timp - această dimensiune importantă a experienței subiective.

Deși această descoperire științifică nu mi-a adus veriga lipsă a înțelegerii funcționării acestei iluzii, măcar mi-a justificat intuiția care m-a urmărit de-a lungul vieții în privința istoriei și reîncarnării.

De câțiva ani înclin să cred că nu este vorba de o re-încarnare (care presupune curgerea unidirecțională a timpului într-un univers unic) ci probabil de o experiență simultană, o întrepătrundere a unei mulțimi infinite de momente "acum" care se desfășoară într-o infinitate de universuri "paralele" (nu în sensul geometric), un fel de "entanglement cuantic" a acestora. Da, știu că e imposibil de imaginat sau de înțeles așa ceva, însă experimentul de care spuneam conduce către o astfel de idee.

Deci, poate ar fi cazul să ne eliberăm de obsesia căutării explicațiilor în viețile "anterioare" care, oricum, masca frumos găsirea unor justificări dragi ego-ului (gen: poate, poate, vom fi fost cine știe ce regi/regine, împărați/împărătese 😂 sau poate găsim o justificare pentru acum să ne purtăm aiurea cu X sau cu Y, să nu mai simțim vinovăție când facem asta, etc.). Putem spune mult și bine că suntem în căutarea a cine știe ce explicații nobile sau că ne dorim foarte mult să iertăm pe cineva, dar sub acest motiv aparent sunt mereu dorințe ale ego-ului care vrea recunoașteri, validări, etc.

Sunt multe implicații ale acestei descoperiri, e drept, mai puțin detectabile la prima vedere/înțelegere, dar foarte importante pentru direcțiile în care ne investim energia și pentru modul în care optăm pentru una sau alta din diversele surse de informație. 😁

(!) Să fim rezervați în privința credințelor noastre iraționale ajută mult la detașarea de acestea atunci când un experiment științific le invalidează, la evitarea unor frustrări și/sau suferințe inutile și la formarea unui eu flexibil și adaptabil la orice situație.

Reamintesc mai jos unul dintre materialele video de mare valoare informațională: "Iluzia timpului" - ce reprezintă episodul 2 din seria de 4 apărută sub titlul "Textura Cosmosului" elaborată de Brian Greene și echipa sa. Vizionare plăcută și.. cu folos..

Pentru o înțelegere mai bună a "funcționării" Universului în care ne-am întâlnit recomand episoadele seriei de documentare: (ep.1) Ce este spațiul (link), (ep.2) Iluzia timpului (link) (unde am postat inițial episodul de mai sus), (ep.3) "Saltul cuantic" (link) și (ep.4) "Univers sau Multivers" (link).

Dintre filmele care au încercat să pună în scenă ideea universurilor paralele cred că cel mai bine a reușit acest lucru filmul "Interstellar" care merită vizionat de cel puțin două ori pentru a fi înțeles. Îl puteți viziona online aici-link sau aici-link.

Recomand cu drag cărțile lui Brian Greene care au darul de a explica lucruri complicate pe înțelesul tuturor și au calitatea de a fi mai palpitante decât un film SF 😁:

- "Universul elegant" - comandă online aici-link;
- "Realitatea ascunsă" - comandă online aici-link;

și încă două cărți dragi mie:

- "Cosmos" -Carl Sagan- comandă online aici-link;
- "Lumea și demonii ei" -Carl Sagan- comandă online aici-link.

***

Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Sunt aici peste 600 de articole ce cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și pentru relaxare și bucurie în suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind lista cuvintelor cheie din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗 

De ce a creat Dumnezeu un tsunami? (+ recomandare film)

Mi-amintesc că într-una din clasele primare doamna învățătoare ne-a spus că oamenii l-au creat pe Dumnezeu și credințele religioase pentru a-și putea explica lucrurile pe care nu le înțelegeau. La acel moment mi s-a părut o explicație logică și am lăsat deoparte orice întrebare la care nu găseam răspuns.

De atunci am trecut prin diverse etape și am adoptat diverse credințe uitând explicația învățătoarei. N-am să le povestesc acum deoarece sunt prea multe și oricum nu știu cine ar avea curiozitatea de a le citi 😃. Vreau doar să spun că în ultimii ani am observat cu uimire până la ce grad de fantezie pot ajunge invențiile minții umane în materie de explicații când vine vorba despre lucruri care par să nu aibă o explicație logică și/sau acceptabilă.

În cazul oamenilor care îl văd pe Dumnezeu ca pe o entitate separată de creația sa, cel mai mult mă uimesc explicațiile pe care le invetează atunci când se întâmplă într-un colț al lumii o calamitate naturală, un atac terorist sau alte tragedii urmate de pierderi de vieți omenești. În urma acestora apar diverși oameni care brodează explicații ce bat de la distanță basmele și sperie mii și mii de oameni vulnerabili la astfel de explicații.

Deși puțini, există chiar și în rândul bisericii oameni care și-au păstrat echilibrul și rațiunea și pot recunoaște cu sinceritate anumite lucruri pe care alții le evită cu talent sau le neagă atunci când sunt întrebați. Un astfel de om care și-a păstrat rațiunea și a cărui sinceritatea o admir este Tom Honey - vicar la biserica Sfântul David din Exeter (UK), preot de 20 de ani. Vă invit să-i urmăriți discursul în care acesta ne vorbește despre Dumnezeu, tsunami-ul apărut în urma cutremurului din Oceanul Indian (decembrie 2004) și despre cea mai profund religioasă afirmație din puctul său de vedere. Este un discurs plin de inspirație și căldură sufletească care sunt sigură că o să vă încarce sufletul de candoare...

În situațiile limită oamenii sunt capabili de lucruri pe care în viața de zi cu zi le-ar numi imposibile. Aceste situații au darul de a scoate la lumină din noi toată puterea ascunsă. Deși experiențele grele ne întorc lumea pe dos, ele au acest dar minunat de a ne face să renaștem și de a ne reașeza sistemul de valori în moduri pe care cu greu ni le-am imagina când suntem în zona de confort.

Filmul de astăzi - "The Impossible" ("Imposibilul") - este povestea adevărată a unei familii care pe 26 decembrie 2004 se afla în vacanță în Thailanda. Desigur, vă amintiți că în acea zi valurile tsunami ce au urmat cutremurului au afectat regiunile de coastă ale acestei țări astfel încât, din acel moment, viețile oamenilor care locuiau sau se aflau acolo s-au transformat pentru totdeauna.

Dincolo de imaginea de ansamblu a unei astfel de experiențe, filmul oferă o privire atentă asupra reacțiilor pe care oamenii le au în astfel de situații, a modului în care acestea îi transformă și a felului în care oamenii găsesc puterea de a se autodepăși și de a fi capabili de curaj, compasiune, empatie și iubire necondiționată.

În cazul când suntem dispuși să ne transpunem în locul personajelor pentru a ne antrena emoțiile, filmul este un exercițiu util de fitness emoțional apropiindu-se de valoarea unei experiențe reale  și ne poate aduce conștientizări profunde printre care, poate cea mai importantă este prețuirea acestui moment. Link-uri de vizionare aici-link (click pe "Watch video", așteptați să se încarce apoi click pe "play"), aici (link), aici (click) și aici (link).

***

Recomand astăzi trei cărți deosebite prin noile perspective pe care le oferă asupra valorilor umane (transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):

- "Trezirea. Ghid pentru o spiritualitate fără religie" -Sam Harris- comandă online aici-link;
- "Cum poate determina știința valorile umane" -Sam Harris- comandă online aici-link;
- "Sfârșitul credinței: religie, teroare și viitorul rațiunii" -Sam Harris- comandă online aici-link.

***

Dacă ești pentru prima dată aici, îți urez bun venit! Sper să găsești ceva pe gustul tău și să-ți facă plăcere să revii. În loc de hartă poți folosi lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Recomandare film - Printre noi

Foarte mulți oameni, printre care și eu, credem în "ceva" dincolo de ceea ce vedem cu ochii. Indiferent de definiția sau detaliile acelui "ceva", ne este foarte ușor să credem când lucrurile merg bine. Cea mai mare provocare însă apare atunci când realitatea ne arată fața sa "întunecată", atât de "întunecată" încât nu o credeam posibilă, sau poate o vedeam posibilă dar nu să ni se întâmple...tocmai nouă.

Am spus că aceasta este cea mai mare provocare deoarece abia atunci, dacă suntem foarte sinceri cu noi înșine, abia atunci ne putem da seama dacă chiar suntem fideli credințelor noastre sau doar ne-a plăcut să credem asta despre noi înșine.

De la a crede până la a fi convins de ceva e o distanță foarte lungă deși nu pare. Până la un punct e firesc să ne îndoim. Este chiar util. Asta ne scutește de foarte multe lucruri care doar par a fi și nu sunt. Dar de la un punct încolo, de unde semnele devin evidente, poate că ar fi necesar să "riscăm" să credem în miracole, fără a mai aștepta dovezi. Să "riscăm" să credem pentru ca acestea să se poată produce.

Filmul de astăzi - "Printre noi" - pune față în față cele două fațete ce există în fiecare dintre noi: fragmentul nostru ce crede în miracole și fragmentul rațional care crede doar în lucrurile ce au o explicație. Și o face așa fel încât atinge blând și vindecător colțișoare uitate din inima noastră.

Iată doar trei citate:

"Stelele destinului sunt în inimile noastre."

"Viața este un joc. Uneori pierzi, alteori câștigi. (...) Nu e totul să câștigi, important este să îndrăznești să pariezi și să îndrăznești să pierzi. Dar un lucru e sigur: dacă nu riști nu câștigi, indiferent de șanse."

"Noi nu avem limite, am putea face orice, dar nu credem."

Deși nu e din film, acesta mi-a sugerat o întrebare, una la care doar inima noastră e nevoie să afle răspunsul, în rest nimeni altcineva:

Dacă ai putea să vezi câteva potențiale viitoruri din propria viață, ce hotărâri ai lua astăzi, acum?

Link alternativ aici (link).

Articole conectate aici (link) și aici (link), în ultimul link fiind și un alt film foarte aproape de inima mea.

***

Dacă este prima dată când ai pășit pragul acestui mic univers, îți urez bun venit! Sper ca ceea ce vei găsi aici să-ți aducă măcar un strop de informație și bucurie în plus. Listele "Articole recomandate", Resurse video, cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta și căsuța "caută" din aceeași coloană (sus) te pot ajuta să găsești mai ușor un subiect care îți place. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  ♥ 

Stresul - o cale de acces spre inimile noastre

Știu acest titlu sună nebunesc însă chiar despre asta este vorba în cele ce urmează.

Ideea că credințele noastre influențează biologia corpului nostru nu este una nouă, ba chiar a devenit destul de cunoscută datorită conferințelor și cărților biologului de renume mondial Bruce Lipton (important: link1, link2, link3, link4) dar și ale prietenului său psihologul Robert M. Williams (link).

Faptul că majoritatea oamenilor nu acceptă încă dovezile experimentale care au dus la aceste concluzii nu poate decât să diminueze numărul celor care s-ar putea vindeca singuri de diferite boli prin schimbarea mentalității sau măcar ar putea sprijini mental restaurarea stării de sănătate alături de medicație.

Experiențele pe care le-am trăit în ultimii ani mi-au demonstrat că întradevăr, când vine vorba de dezechilibre de orice tip, mentalitatea întrece ca importanță atât alimentația cât și oricare dintre influențele externe (substanțe toxice, radiații, etc.)

Bucuria mea constă în faptul că observ pe zi ce trece apariția unor noi dovezi în sprijinul acestei idei, dovezi de o importanță pe care o consider majoră. Aceasta deoarece sănătatea (fizică și psihică) este cea care ne oferă confortul de bază pentru a crea lucruri minunate pentru noi înșine și pentru semenii noștri.

După cum știți, stresul este unul dintre factorii perturbatori din viața noastră. Mai exact, asta este ceea ce se credea până acum. Iată că au apărut dovezi experimentale care confirmă că nu stresul ne omoară ci concepția noastră despre el. Știu că pare incredibil, dar cineva ne va vorbi despre aceste dovezi și nu oricine ci Kelly McGonigal - doctor în psihologie, lector la Universitatea Stanford, autor (link) și speaker.

Despre cum să vedem stresul într-un mod pozitiv, despre transformarea acestuia prin comunicarea cu celălalt și despre cum poate deveni acesta o cale spre inimile noastre ne vorbește într-un mod aparte Kelly McGonigal. Știu că o să vă placă pentru că este o ființă care știe să vorbească pe un ton drag sufletului. Vizionare plăcută!

Pe tema relațiilor interumane sunt și articolele de aici (link), aici (link) și aici (link), Despre tiparele mentale se vorbește și aici (link), iar despre stările de neputință aici (link).

Recomand cu căldură cărțile lui Kelly McGonigal:

- "Partea pozitivă a stresului" - comandă online aici-link,
- "Puterea voinței" - comandă online aici-link.

***

Dacă ești aici pentru prima dată, îți urez bun venit! Sper să găsești subiecte care să-ți placă în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie, ambele liste fiind situate în coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept

cu drag  💗

Recomandare film - Dincolo de Viață

Oare cum ne-am trăi viața dacă am ști că există ceva și dincolo de moarte? Am prețui mai mult oamenii cu ale căror cărări se interesectează calea noastră, am avea mai multă grijă când ei ne pun în palmă sufletul lor? Am prețui mai mult clipele, am trăi mai frumos, mai intens sau mai relaxat?

Când vine vorba de viața de Dincolo, multitudinea de povești care circulă e.. aproape infinită. Pentru că omul și-a dorit dintotdeauna să fie adevărat. Să existe măcar încă o viață după. Nu suportăm gândul că asta ar fi.. tot.

Filmul de astăzi - "Dincolo de viață" - este unul care m-a cucerit prin subiectul central dar mai mult de atât - prin sensibilitatea emoțiilor transmise. Cele trei personaje aflate în trei colțuri diferite ale lumii trăiesc experiențe care lasă urme adânci, experiențe care au legătură cu lumea de dincolo. Cum reușesc ei să facă față acestor experiențe și de ce și-au găsit locul în același scenariu, veți vedea pe parcursul filmului.

Ce pot să vă spun cu siguranță este faptul că exercițiul experimentării emoțiilor personajelor principale se încadrează cu succes în cadrul exercițiilor de fitness emoțional și că astfel de exerciții au ca efect benefic deschiderea și cunoașterea a încă cel puțin o cameră din castelul minunat care este inima noastră a fiecăruia.

Vă mai spun doar că în rolurile principale sunt Matt Damon, Cécile De France, George și Frankie McLaren, că regia este a lui Clint Eastwood și că mi-a plăcut mult! Am preluat filmul de pe net, dar bineînțeles, cumpărarea dvd-ului este varianta optimă pentru o vizionare de calitate. Vizionare plăcută!

Dacă ești pentru prima dată aici îți urez bun venit! Poți găsi alte exerciții de imaginație aici (link), alte filme (artistice) aici (link) sau documentare aici (link). Celelalte subiecte tratate pe această pagină te așteaptă în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,

cu drag 💗